pentru o teologie gândită şi trăită
Astăzi, 13 octombrie 2022, prin mila lui Dumnezeu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse m-a ales episcop vicar pentru Europa Occidentală, cu titlul onorific: „episcop de Caffa”* (condica 102). Exarhul patriarhal al Europei Occidentale, mitropolitul Nestor, va suplini temporar scaunul chiriarhal al Eparhiei Spaniei şi Portugaliei, iar eu îl voi ajuta în slujirea sa pe peninsula iberică.
Întrebare: De ce patriarhul Moscovei poartă o cârjă diferită de toţi ceilalți ierarhi, atât din Biserica Rusă cât şi din toate celelalte Biserici Ortodoxe, unde chiar şi patriarhii poartă cârja cu capetele a doi șerpi? Şi de ce unii ierarhi intră cu cârja şi în altar, iar alții o folosesc doar în afara altarului?
Răspuns: Întrebările sunt foarte bune şi deloc simple. Despre cârjă/toiag, ca însemn al păstoririi şi conducerii unui popor avem mărturii şi în Sfânta Scriptură (Miheia 7:14), uneori chiar cu sens mesianic (Ps. 2:9). Primele mărturii istorice despre purtarea unui toiag sau cârjă specială de către episcopi avem din Galia (sec. V) şi Spania (sec. VII), dar şi din rânduiala hirotoniei episcopilor în Biserica Siro-Orientală, care datează de prin sec. VI-IX. Despre o cârjă pastorală la toţi episcopii aflăm abia de la Theodor Balsamon (sec. XII), cu confirmări ulterioare la Simeon al Tesalonicului (sec. XV) şi alţi autori.
Pentru mai multă claritate, în prezent distingem două atribute arhiereşti diferite:
Cu ajutorul lui Dumnezeu, la Editura Doxologia din Iaşi, a apărut volumul „Studii Liturgice Contemporane – vol. 1″.
Volumul de față nu traduce monografii întregi, dintr-un singur autor, ci adună între coperțile sale 20 de studii și articole din autori diferiți, pe teme diferite (vezi Cuprinsul), care nicidecum nu ar putea fi publicate în cărți separate, dar în același timp sunt extrem de importante pentru studiul liturgic, mai ales că unele dintre ele se găsesc foarte greu sau sunt traduse din limbi mai puțin accesibile (de exemplu, din limba rusă sau limba greacă).
De vreo 30 de ani încoace sărbătoarea numită „Izvorul Tămăduirii” s-a răspândit foarte mult în Biserica Ortodoxă Română, fiind luată de multe biserici şi mănăstiri drept al doilea sau al treilea hram. Este lesne de înţeles de ce:
Dar haideți să vedem cât de justificată este o astfel de abordare, ce sărbătorim şi de ce anume în această zi.
Sinaxarul scris de Nichifor Kallist Xanthopol (sec. XIV), care scrie şi slujba sărbătorii (generalizată abia în sec. XVI, fără să fie menționată în Tipicul Mănăstirii Sf. Sava!), ne spune următoarele: „În Vinerea Săptămânii celei Luminate, prăznuim înnoirea Bisericii Preasfintei Stăpânei noastre şi Maicii lui Dumnezeu, care se numeşte „izvor de viață dătător (Ζωοδόχου Πηγή)”. Încă facem pomenirea minunilor celor mari şi mai presus de fire ce s-au făcut întru acea Biserică de Maica lui Dumnezeu”.
La începutul Utreniei acestei zile avem şi următoarea precizare: „Cântăm această slujbă, alcătuită de Nichifor Kallist Xanthopol, întru pomenirea Preasfintei Doamnei Stăpânei de Dumnezeu Născătoare, [numită] „Izvorului celui de viață dătător (Ζωοδόχου Πηγή)”. Deşi n-am aflat această slujbă în tipicuri, s-a pus aici pentru dragostea Născătoarei de Dumnezeu.”
A venit Paștele.
Ca de obicei, luăm lumina, mâncăm paşti/pască, iar unii vor mânca şi miel.
Dar ce ne spune Scriptura şi Biserica despre astea?
Lumina lumii = Hristos (Ioan 8:12);
Paştile (pasca) = Hristos (I Cor. 5:7);
Mielul lui Dumnezeu = Hristos (Ioan 1:29).
Deci, dacă lipseşte împărtăşirea cu Hristos, lumina, pasca şi mielul devin fetişisme, nicidecum manifestări ale credinţei ortodoxe.
Haideţi, aşadar, să facem efortul de a fi (odată şi odată) ortodocşi, înţelegând că a spune „Hristos a înviat! Adevărat a înviat!” nu este doar o formă de salut, ci o mărturisire de credinţă, care ne responsabilitează la un anumit mod de viețuire în şi cu Hristos Cel Înviat!
Doamne ajută! Sărbători luminoase tuturor!
Salutăm apariţia unoi noi cărţi de liturgică: „Întâmpinarea vieții. Nașterea și îmbisericirea pruncului în tradiția liturgică ortodoxă – evoluție și teologie” (254 pagini), scrisă de prietenul nostru dr. Mihail K. Qaramah.
Cartea a apărut la Editura Reîntregirea din Alba Iulia (2021) şi poate fi achiziţionată de pe saitul editurii.
Iată cuprinsul cărţii şi frumoasa prefaţă semnată de pr. prof. Dumitru Vanca.
Întrebare: Părinte Petru, ce înseamnă cuvintele din slujba Aghesmei Mari: „Astăzi firea apelor se sfinţeşte…”? Înseamnă aceasta că toate apele de pe pământ se sfinţesc automat în ziua Bobotezei? Şi când se întâmplă aceasta din moment ce patriarhul Ierusalimului merge să sfinţească apa Iordanului (şi de ce ar sfinți-o?) după calendarul vechi, dar mulţi ortodocşi o sfinţesc şi o consumă după calendarul nou?
Răspuns: În trecut, pe blogul nostru au mai fost postări la acest subiect şi, pentru a întregi înțelegerea problemei, vă rog să citiţi aici şi aici.
Acum însă încerc să răspund strict la întrebarea despre „firea apelor”.
Întrebare: Părinte Petru, de ce în Rusia (mai ales) se pune un accent atât de mare pe purtarea baticului în biserică atât pentru femei, cât şi pentru fetele mici, pe când în Grecia majoritatea femeilor nu poartă batic niciodată, nici măcar atunci când se împărtăşesc? Nu există reguli comune pentru toţi (I Corinteni 11:5-6)? Consideraţi că libertatea (relativă) care este în România, ca fiecare femeie să aleagă dacă vrea sau nu să poarte batic, este mai corectă?
Răspuns: Întrebarea nu este simplă deloc, iar răspunsul nu se poate limita doar la un citat din Sfânta Scriptură, fără a ţine seama de contextul în care ele au fost scrise şi dacă nu cumva contextul respectiv s-a schimbat de-a lungul timpului. Mai întâi să vedem întreg textul de la I Corinteni, cap. 11:
Astăzi, 7 august (stil vechi), pe lângă pomenirea Cuvioasei Teodora de la Sihla am avut şi „pomenirea Cuviosului Mucenic Dometie Persul”. După ce i-am cântat troparul, şi i-am citit Sinaxarul, am observat o mare neconcordanță istorică, de unde a şi pornit acest „studiu de caz”.
Alianța Părinților transmite 19 întrebări Sistemului, cu privire la plandemia din România. ActiveNews mai adaugă una. Redăm mai jos aspectele evidențiate de reputata asociație de apărare a drepturilor părinților și copiilor din România:
Nr 81/2021
Către: Colegiul Medicilor din România
În atenția Domnului Președinte – Prof. Dr. Daniel Coriu
Către Ministerul Sănătății
În atenția Doamnei Ministru Ioana Mihăilă
Către CNCAV
În atenția d-lui dr Valeriu Gheorghiță
Către Institutul National de Sanatate Publică
In atenția d-lui Director Radu Cucuiu
Subscrisa Asociația Alianța Părinților, prin reprezentant legal Președinte Cristian Filip, vă solicită ca în temeiul dispozițiilor art. 31 – Dreptul la informație – din Constituția României, Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, Legii nr. 46/2003 a drepturilor pacientului și Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, să ne răspundeți la întrebările de mai jos. Precizăm că solicităm răspunsuri punctuale și nu generalități.