Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Etichetă: constantinopol

Despre vieţile şi sărbătorile Sfinţilor Cosma şi Damian

Calendarul Bisericii Ortodoxe menţionează trei pomeniri diferite ale Sfinţilor [doctori] fără de arginţi Cosma şi Damian: 17 octombrie – „cei din Arabia”, 1 noiembrie – „cei din Asia” şi 1 iulie – „cei din Roma”. Încă de prin sec. VI s-a generalizat tradiţia că ar fi vorba de trei perechi diferite de fraţi medici, care au trăit în locuri şi timpuri diferite, dar care, în mod surprinzător, aveau aceleași nume, menționate de fiecare dată în aceeași ordine: Cosma şi Damian. Cercetările moderne însă înclină spre ideea că ar fi existat o singură pereche de fraţi medici cu aceste nume, al căror cult s-a dezvoltat în baza diferitelor tradiţii aghiografice, având în cele din urmă şi date diferite de prăznuire, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor Sfinţi ai Bisericii. 

Slujba pentru împăraţi la începutul Utreniei

Rânduiala Utreniei de astăzi începe cu un „prolog”, care are structura unei slujbe aparte, şi care în mod evident constituie o rugăciune pentru împărat. Mai mult decât atât, aceasta este o rugăciune pentru un împărat în viaţă, în comparaţie cu ultima parte a Miezonopiticii, care este o rugăciune pentru împăraţii-ctitori adormiţi. Studiul istorico-liturgic al maicii Vassa Larin ne va ajuta să înţelegem sensul acestei părţi a Utreniei, care a devenit pentru tot spaţiul ortodox o relicvă anacronică. 

Şi Biserica Ortodoxă Sârbă cere amânarea Sinodului Panortodox din Creta

3_1

Astăzi, 9 iunie, la Praznicul Înălţării Domnului, patriarhul Serbiei Irineu a emis un comunicat din partea Soborului Arhieresc al Bisericii Sârbe şi o scrisoare adresată patriarhului Constantinopolului Bartolomeu în legătură cu Sinodul Panortodox din Creta, informează saitul oficial al Patriarhiei de la Belgrad.

În acestea Biserica Sârbă cere amânarea Sinodului Panortodox din Creta „până la rezolvarea tuturor neînțelegerilor dintre Bisericile Ortodoxe Locale”. Patriarhia Sârbă a luat act de declaraţiile Bisericii Bulgare şi a Patriarhiei Antiohiei de a nu participa la Sinod, precum şi de propunerea Bisericii Ruse de a organiza o şedinţă preliminară Sinodului.

În cazul în care Sinodul din Creta va avea totuşi loc, aşa cum insistă Patriarhia de Constantinopol, acesta nu poate fi considerat „Sinod Panortodox”, ci o întrunire inter-ortodoxă pregătitoare Marelui Sinod. 

Sinodul Panortodox din Creta – încotro?

holyandgreat_logoÎntrebare: Părinte Petru, cum evaluaţi pregătirile pentru Sinodul Panortodox din Creta şi ce impact credeţi că va avea el în lumea ortodoxă? (Radio "Logos")

Răspuns: După cum se ştie, în perioada 16-26 iunie 2016, pe insula Creta (Grecia), este programat să aibă loc „Sfântul şi Marele Sinod Panortodox”, a cărui idee a apărut acum aproape un secol şi care este pregătit de peste 50 de ani. Deşi n-a mai rămas mult timp până la deschidere, şi toate pregătirile sunt practic făcute, nu există nici cea mai mică certitudine că Marele Sinod chiar va avea loc; iar dacă totuşi va avea loc, irelevanţa lui istorică şi teologică poate fi deja întrezărită.

Recunosc că, în anii studenţiei, atunci când am auzit pentru prima dată despre ideea unui astfel de Sinod, am rămas foarte entuziasmat şi, cu o bucurie nespusă aşteptam convocarea lui. Fără să fiu influenţat de nimeni, şi mânat doar de „idealismul sinodalităţii ortodoxe” (despre care încă nu ştiam că nu există!), eu combăteam pe toţi cei ce aveau „viziuni apocaliptice” despre acest Sinod şi chiar mă gândeam să scriu o teză de doctorat pe această temă. Entuziasmul a reapărut în 2009, când s-au intensficat pregătirile pentru Sinod, deşi mi se părea foarte straniu că documentele lui nu sunt publice. Prima dezamăgire, care a surclasat orice bucurie şi entuziasm, a venit după Sinaxa întâistătătorilor de la Istanbul din martie 2014, unde s-au stabilit principiile de organizare şi tematica finală. Dezamăgirea totală a venit odată cu publicarea proiectelor de documente şi dezbaterile anemice pe seama lor. Acum, când au mai rămas zile numărate până la Sinod, mă uit „nemuritor şi rece” la acest spectacol, despre care voi încerca să scriu câteva cuvinte. 

Încă un pas spre organizarea Marelui Sinod Panortodox

DSC_6371_w747_h800_q100În perioada 22-27 ianuarie, la Centrul Ecumenic al Patriarhiei Constantinopolului de la Chambésy (lângă Geneva, Elveţia), a avut loc Sinaxa întâi-stătătorilor Bisericilor Autocefale, în vederea pregătirii Marelui Sinod Panortodox, programat pentru luna iunie 2016. Fiecare patriarh, arhiepiscop sau mitropolit primat a fost însoţit de câte alţi 2 ierarhi sau consilieri. Patriarhia Antiohiei, Biserica Eladei şi cea a Poloniei au fost reprezentate de delegaţi ai întâi-stătătorilor lor, care nu au putut fi prezenţi. În mod deosebit a fost remarcată prezenţa PF Rostislav, mitropolit al Cehiei şi Slovaciei, care abia recent a fost recunoscut de Patriarhia Constantinopolului. 

300 de ani de la martiriul Sfinţilor Brâncoveni

Icoana-Sfintilor-Brancoveni

Creatorul unei epoci distincte, atât pe linie politică dar şi bisericească, Constantin Brâncoveanu reprezintă un punct luminos în şirul voievozilor români. Un important punct de reper al domniei sale a fost acela al practicării unei diplomaţii de excepţie, precum şi accentul deosebit pus pe stabilirea relaţiilor personale cu marii conducători ai perioadei sale. Având rădăcini voievodale, tânărul Constantin era boier după tată din spiţa lui Matei Basarab. Născut în anul 1654, în satul Brâncoveni, din fostul judeţ Romanaţi, şi rămas orfan de tată la numai un an din viaţă, a fost crescut de mama sa în casele părinteşti din Bucureşti, din apropierea Curţii Domneşti. Rămâne singurul fiu în urma morţii celor doi fraţi ai lui şi, totodată, devine moştenitorul întregii averi părinteşti. 

Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol (text, foto, video)

biserica-sfanta-sofia

Catedrala Sfânta Sofia (Aghia Sofia / Άγια Σοφία – în greacă, Sancta Sophia – în latină, Ayasofya – în turcă) sau Biserica Sfintei Înţelepciuni (nu al unei sfinte cu numele Sofia), este vechea catedrală a oraşului Constantinopol (capitala Imperiului Roman de Răsărit între anii 330-1453), transformată ulterior în moschee, apoi în muzeu. Este considerată drept una dintre marile clădiri ale lumii, reprezentând un punct de referinţă în istoria arhitecturii şi, fără îndoială, centrul Ortodoxiei de până la căderea Constantinopolului în 1453. De această catedrală este legată, în mare parte, istoria Liturghiei bizantine şi a unor importante sinoade ortodoxe.