Highslide for Wordpress Plugin

catehizare

Interviu cu părintele Macarie Simonopetritul – Athos, 2024

de

Episcopul Petru (= E.P) discută cu părintele Macarie Simonopetritul (= M.S.)

E.P. Preacuvioase Părinte Macarie, vreau să vă mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi oferi un nou interviu, având în vedere că toate celelalte discuții pe care le-am purtat în anii trecuți au fost foarte bine receptate de cititorii blogului meu. Bineînțeles, Sfinția Voastră nu vorbiți în numele Muntelui Athos și nici eu nu am pretenția sau intenția de a difuza răspunsuri ca din partea unui guru infailibil. Aveți totuși o experiență monahală îndelungată și, pe lângă studiile magistrale pe care le-ați făcut, ați avut și onoarea de a fi ucenicul lui gheronda Emilianos, în duhul căruia v-ați format. Toate acestea vă recomandă ca un monah și teolog de la care avem ce învăța, întrucât reușiți să combinați cu mult discernământ erudiția științifică cu fidelitatea față de Tradiția Bisericii.

Aș vrea să începem discuția de astăzi cu câteva întrebări legate de convertirea crescândă a creștinilor occidentali la Ortodoxie, având în vedere că și Sfinția Voastră, născut într-o familie de francezi romano-catolici, ați trecut prin experiența convertirii. Fără îndoială, este o lucrare a Duhului Sfânt cu acești convertiți, dar, omenește vorbind, ce credeți că îl face pe un romano-catolic sau protestant să abandoneze propria tradiție și să se intereseze de Ortodoxie? Mai ales după Conciliul II Vatican (1962-1965), foarte mulți creștini occidentali erau scandalizați de reformele teologice și liturgice realizate la acea vreme, iar mai nou, aceștia sunt contrariați și de felul în care sunt abordate anumite subiecte de moralitate. Ce-i atrage pe occidentali la Ortodoxie: adevărul de credință, pe care unii ajung să-l descopere, inclusiv pe calea internetului sau, mai degrabă, o necesitate lăuntrică de trăire spirituală, adică duhul ascetic al Bisericii și isihasmul ortodox (comparate sau chiar confundate uneori cu „spiritualitatea orientală” necreștină)? Ce credeți că ar trebui să le oferim noi celor care se interesează de Ortodoxie? 

Citește mai mult

RÂNDUIELILE LITURGICE PENTRU CATEHUMENI

de

În sec. III-V pregătirea pentru botez implica o instruire teoretică şi practică a catehumenilor, care dura doi-trei ani, devenind mai intensă în ultimele săptămâni înainte de botez. Începând cu sec. VI, inclusiv din cauza răspândirii botezului pruncilor şi al copiilor, această regulă slăbește simțitor, ajungând să dispară aproape definitiv. Un aspect puţin studiat până acum este faptul că întreg procesul de catehizare implica participarea catehumenilor la anumite slujbe, dar şi rugăciunea credincioșilor pentru ei. Biserica, prin spiritul ei conservator, a păstrat anumite ectenii şi rugăciuni pentru catehumeni, care se rostesc inclusiv (sau mai ales) în mediile monahale, unde nu există catehumeni. Există însă şi comunități în care se face catehizare prebaptismală, mai ales pentru catehumenii adulţi, şi unde rugăciunile pentru ei se rostesc atunci când aceștia sunt prezenţi la slujbă, fiind suprimate în absența lor – idee care corespunde sensului iniţial al acestor texte liturgice.

În legătură cu această vă propun să lecturaţi următorul studiu, apărut recent în revista „Altarul Reîntregirii” de la Alba Iulia, nr. 1/2023, pp. 15-45.

Mitropolitul Serafim al Germaniei – Circulară despre CATEHIZAREA ÎNAINTE DE BOTEZ ŞI CUNUNIE

de
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
La Conferința preoțească din anul acesta (28 aprilie), s-a subliniat necesitatea catehizării înainte de botez și de cununie, iar Consiliul eparhial lărgit cu participarea Părinților Protopopi din 23 mai a.c. a dezbătut pe larg această problemă și a ajuns la următoarele concluzii:
1. În nici o parohie din Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei și Luxemburgului să nu se oficieze Taina Botezului și Taina Cununiei fără să fi avut loc în prealabil cel puțin câteva ședințe de cateheză a părinților și nașilor înainte de Taina Botezului, respectiv a mirilor și nașilor înainte de Taina Cununiei, precum și spovedania lor. De aceea programările pentru Botez și Cununie se vor face după angajamentul părinților (respectiv, mirilor) și nașilor că vor participa la programul de cateheze. În cazul în care nașii sunt din altă localitate sau din altă eparhie, preotul paroh le va solicita să ia parte la cateheză și să se spovedească în parohia de care aparțin. În cazul în care nașii sau părinții iau parte pentru a doua oară în ultimii doi ani la Taina Botezului pot fi scutiți de programul de cateheză;
2. Înainte de Botez, respectiv Cununie, preotul este dator să completeze fișa personală a părinților (respectiv, mirilor) și nașilor cuprinzând numele, data nașterii, frecvența participării la Sfânta Liturghie, data ultimei împărtășanii, ultima carte duhovnicească citită, după modelul alăturat.
3. După săvârșirea Tainei Botezului, părinții și nașii nou-botezatului se vor obliga să participe la cel puțin trei Sfinte Liturghii în cadrul cărora pruncul va primi Sfânta Împărtășanie.
4. La aceste Sfinte Taine se va oferi gratuit din parte parohiei Catehismul Ortodox editat anul acesta (la Centrul eparhial avem încă multe exemplare) sau o altă carte duhovnicească.
5. Desemnarea câte unui responsabil pentru cateheză în fiecare parohie, care să fie disponibil să preia ședințele a doua și a treia de cateheză, atunci când preotul paroh nu are timpul necesar. Să fim conștienți că numai prin catehizare, îi putem lega pe credincioși de Biserică pentru ca să devină membri activi și susținători ai parohiei.
Vă rog stăruitor să puneți la inimă aceste datorii fundamentale de care vom da cu toții seama înaintea lui Dumnezeu. În vizitele pastorale arhierești, precum și în cele ale protopopilor, se vor verifica dosarele celor botezați și cununați.
Cu binecuvântare,
+Mitropolitul Serafim
P.S. Mă bucur că, prin conferinţa ţinută la Leipzig în data de 19 mai despre importanţa catehizării, am contribuit şi eu la această decizie importantă şi demnă de urmat. Dumnezeu să-i dea sănătate şi putere ÎPS mitropolit Serafim şi tuturor clericilor şi credincioşilor pe care-i are în grija Sa pastorală. 

În contextul incidentului baptismal de la Suceava

de

În ultimele zile foarte mulţi mi-au scris ca să-mi ceară părerea cu privire la recentul incident baptismal de la Suceava. Iniţial chiar nu voiam să scriu sau să comentez ceva, pentru că nu am nimic special de spus şi nici nu cred că fiecare chiar trebuie să se dea cu părerea. De ani de zile scriu despre botez şi aproape degeaba… Dar văzând că pozițiile se polarizează şi acest incident particular a devenit prilej de acuzații la adresa Bisericii, am zis să punctez pe scurt câteva idei:

Citește mai mult

Dialog liturgic la Mănăstirea Simonos Petras

de

Stenograma dialogului liturgic dintre părintele Petru Pruteanu (în continuare PP) şi părintele Macarie Simonopetritul (în continuare MS), care a avut loc în luna iulie 2018 la Mănăstirea Simonos Petras din Muntele Athos.  

PP: Ştim că în istoria Bisericii, dar şi acum în unele Biserici Locale, există un tipic mănăstiresc şi altul parohial. O astfel de diferențiere exista şi în Bizanţ, cel puţin până în sec. XIII, unde fiecare mănăstire putea să aibă propriul Tipic, la fel şi parohiile în diferite regiuni sau eparhii. Această practică a dispărut şi s-a reluat parţial în sec. XIX prin tipicurile lui Konstantinos (Patriarhia Constantinopolului) şi Violakis (Biserica Elladei). În scurt timp această variantă nouă de Tipic parohial a fost preluată şi de Biserica Ortodoxă Română şi de alte Biserici, unde, în parohii nu se citesc niciodată Ceasurile, nu se prea pun Catisme şi nici Canoane la Utrenie. Şi în Biserica Rusă s-a dorit o astfel de reformă tipiconală, dar ea nu a reuşit din cauza Revoluţiei din 1917. Astfel, la modul oficial, la ruşi nu pot exista diferenţe între tipicul mănăstiresc şi cel parohial, deşi în practică sunt şi acolo destule diferenţe. De cele mai multe ori, în Biserica Rusă, nu se cântă nici o stihiră la Vecernie sau Utrenie, ci toate se citesc, dar se respectă cu multă acrivie structura generală a Laudelor şi nu se omit nici Ceasurile. În ce măsură este îndreptăţită această diferenţiere şi cum o vedeţi Sfinţia Voastră? 

Citește mai mult

Pr. Stefanos Alexopoulos: DESPRE CONVERTIRE, CATEHIZARE ŞI BOTEZ

de

Deja de mai mulţi ani scriu şi vorbesc despre necesitatea catehizării înainte de Botez. Unii clerici şi mireni au înţeles acest lucru şi caută diferite modalităţi pentru a pune în practică această regulă obligatorie a Bisericii. Am auzit însă şi cazuri când, chiar episcopul locului i-a ordonat preotului "să nu o facă pe deşteptul", ci să-i boteze pe toţi laolaltă, fără nici un fel de cateheză, pentru că "noi suntem de neam creştin". No comments…

Mă bucur că pr. prof. Stefanos Alexopoulos (grec din SUA) vine să confirme şi să susţină practica catehizării, prezentându-ne studiul "Primirea convertiţilor în Biserica Ortodoxă: teorie şi practică", publica de noi în traducerea lui Mihai Răducă. 

Citește mai mult

PREGĂTIREA DE BOTEZ. GHID PRACTIC PENTRU PĂRINŢI ŞI NAŞII DE BOTEZ

de

1. Botezul nu este un obicei popular sau naţional şi nu se face pentru ca pruncul să poată fi scos din casă, să doarmă mai bine, să nu fie deocheat sau să-i meargă bine în viaţă. Toate acestea sunt superstiții băbeşti şi păgâne! De asemenea, botezul nu trebuie transformat în prilej de „înrudire” dintre părinţii copilului şi prietenii pe care şi-i iau de cumătri, ca mai apoi, toată viaţa, să mănânce şi să bea împreună. Naşii de botez se înrudesc spiritual cu copilul însuşi, nu cu părinții lui.[1]

2. Botezul este o Taină a Bisericii, prin care cel botezat devine membru al Bisericii şi ostaş al lui Hristos. Primind şi împlinind cuvântul lui Dumnezeu şi participând la viaţa Bisericii, creştinul se pregăteşte pentru Împărăţia lui Dumnezeu, a cărei poartă este botezul (cf. Ioan 3:5). Botezul nu oferă garanţii sau prosperitate în lumea aceasta, ci se săvârşeşte doar celor care „aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie” (după cum spune Crezul). Cei care nu sunt interesaţi de a trăi veşnic cu Dumnezeu şi cu sfinţii în Împărăţia Sa, nu au motive şi nici dreptul să se boteze, căci astfel batjocoresc Tainele lui Dumnezeu şi-şi iau mai mare osândă. 

Citește mai mult

Despre soarta pruncilor care mor fără Botez. O nouă viziune romano-catolică

de

Iisus-Lasati-copiii-sa-vina-la-MineDe obicei, în mediul ortodox, se consideră că, Conciliul II Vatican (1962-1965; nemaivorbind de primul: 1869-1870) a însemnat o nouă cădere a romano-catolicilor. Dacă ne referim la reformele liturgice şi la reconsiderarea normelor ascetice de viaţă creştină, aprecierea este în mare parte valabilă. Dar în plan dogmatic, Conciliul II Vatican a făcut totuşi o reevaluare pozitivă a multor definiţii dogmatice anterioare, depăşind schemele scolastice elaborare în Evul Mediu şi mai ales în "perioada contra-reformei" (în special la Conciliul Tridentin: 1545-1563). În multe privinţe abordările dogmatice ale Conciliului II Vatican au făcut un pas important spre Ortodoxie, chiar dacă unul incomplet şi pe alocuri indecis.

Una dintre aceste reevaluări se referă la învăţătura Fericitului Augustin despre „păcatul originar” şi, implicit, despre soarta copiilor care mor nebotezaţi. Deşi Conciliul nu s-a ocupat în mod special de acest (al doilea) subiect, dezbaterile pre- şi post-conciliare au permis formularea ulterioară a unei învăţături mai nuanţate pe această, pentru că, în ciuda unei autorităţi personale, nimeni nu era de acord cu poziţia rigidă a lui Augustin că cei morţi nebotezaţi merg în iad (cf. De peccatorum meritis et remissione et de baptizmo parvulorum ad Marcellinum, 1.16.21 şi Contra Julianum pelagianum 5.11.44). Nici teoria unui „limbus infantium” sau cea a „privării de vederea fericirii” nu se încadrau în Tradiţia generală a Bisericii şi nu răspundeau la diversele întrebări care apăreau vizavi de pruncii morţi fără Botez.  

Citește mai mult

Despre „botezul prin turnare” sau cum e să te scufunzi fără să te uzi

de

image004 (2)În ultima vreme, clerici şi mireni (mai ales din vestul României, dar nu numai) îmi pun diferite întrebări vizavi de „botezul prin turnare” care se practică în anumite regiuni şi tinde să devină o practică uzuală în mai toate Bisericile Ortodoxe locale. Şi pe internet circulă diferite filmuleţe şi poze smintitoare, în care preoţii săvârşesc un soi de „botez” inadmisibil, fără ca măcar să dezbrace pruncul, nemaivorbind de parodiile în cazul botezului celor maturi. Dar şi mai grav e că „viaţa bate filmul”, iar cazurile de acest gen sunt mult mai multe decât se pot găsi pe internet, iar reacţiile ierarhilor aproape că lipsesc, deşi i-am simţit pe unii preoţi că se tem totuşi ca episcopul să nu-i afle…

Pe de altă parte, un preot mi-a cerut ajutorul în scandalul pe care-l are cu superiorii săi bisericeşti. Aceştia îl acuză pe preot de „protestantism” şi „încălcarea canoanelor şi a tradiţiei”, auzind de intenţia lui de a merge să boteze un adolescent în râul din apropiere. Interesant, unde i-a botezat Apostolul Andrei pe primii daci dacă nu în Dunăre sau în Marea Neagră? Nu cumva, între timp, noţiunea de „Biserică Apostolică” a ajuns o vorbă goală?

Așadar, pornind de la aceste două premise, voi încerca să schiţez câteva idei importante din punct de vedere teologic, istorico-liturgic şi canonic. Bineînţeles, toate acestea pot fi extinse şi concretizate prin trimiteri bibliografice, dar la moment e bine să precizăm următoarele: 

Citește mai mult

Slujba Botezului. Abordare istorică şi pastorală a textului

de

botez-vladimir

Deja de mai mult timp sunt preocupat de istoria şi textului slujbei Botezului. M-am gândit chiar să scriu o carte despre Botez care, pe lângă un studiu liturgic serios, să conţină şi un text critic al slujbei, dar şi anumite capitole dogmatice, canonice, catehetice, pastrorale şi misionare. Îmi dau seama că mulţi aşteaptă să citească o astfel de lucrare (şi cred că eu sunt primul care-mi doresc acest lucru), dar, până a o vedea în librării, mai e nevoie de multă muncă şi rugăciune…

De aceea, m-am gândit ca, în paralel cu munca mea, să vă supun atenţiei varianta de text liturgic la care am ajuns până acum. Menţionez din start că unele rugăciuni sau indicaţii tipiconale sunt relativ diferite faţă de „Molitfelnicul oficial”. Iar ca să înţelegeţi ce m-a determinat să fac aceste modificări (fără a mă judeca), vă propun să citiţi şi studiul meu despre istoria slujbei Botezului şi a riturilor adiacente, care ulterior va fi dezvoltat în carte. 

Citește mai mult