Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Etichetă: liturgica

Observaţii asupra unei cărţi despre renaşterea liturgică în Rusia

În 2001, la Moscova, protoiereul Nicolae Balaşov a scos o carte în 508 pagini, intitulată „Pe calea renaşterii liturgice. Discuţii în Biserica Rusă la începutul sec. XX”.

După cum se ştie, în anii 1917-1918, în Biserica Rusă a avut loc Marele Sinod Local (echivalent cu Adunarea Națională Bisericească din BOR), care şi-a propus să realizeze mai multe reforme în Biserica Ortodoxă Rusă. La acest Sinod au participat 564 de membri: 227 dintre care erau clerici, iar restul mireni (foarte mulţi profesori de teologie şi nu numai). Aproape 50 din totalul lor au ajuns în scurt timp să fie martirizaţi, iar astăzi sunt trecuţi în rândul sfinţilor neo-martiri, având şi o icoană comună.

Din cauza schimbărilor politice generate de Revoluţia bolşevică, Marele Sinod Local nu şi-a putut duce până la capăt lucrările, de aceea, singura realizare importantă care s-a reuşit atunci a fost restabilirea rangului de Patriarhie. Este remarcabil faptul că, principiile discutate şi elaborate de Marele Sinod erau bazate pe sinodalitate largă şi transparentă, cu consultarea mirenilor şi fără drepturi prea mari date patriarhului, aşa cum era să-i ofere Stalin patriarhului Serghie în 1943.

Dialog liturgic la Mănăstirea Simonos Petras

Stenograma dialogului liturgic dintre părintele Petru Pruteanu (în continuare PP) şi părintele Macarie Simonopetritul (în continuare MS), care a avut loc în luna iulie 2018 la Mănăstirea Simonos Petras din Muntele Athos.  

PP: Ştim că în istoria Bisericii, dar şi acum în unele Biserici Locale, există un tipic mănăstiresc şi altul parohial. O astfel de diferențiere exista şi în Bizanţ, cel puţin până în sec. XIII, unde fiecare mănăstire putea să aibă propriul Tipic, la fel şi parohiile în diferite regiuni sau eparhii. Această practică a dispărut şi s-a reluat parţial în sec. XIX prin tipicurile lui Konstantinos (Patriarhia Constantinopolului) şi Violakis (Biserica Elladei). În scurt timp această variantă nouă de Tipic parohial a fost preluată şi de Biserica Ortodoxă Română şi de alte Biserici, unde, în parohii nu se citesc niciodată Ceasurile, nu se prea pun Catisme şi nici Canoane la Utrenie. Şi în Biserica Rusă s-a dorit o astfel de reformă tipiconală, dar ea nu a reuşit din cauza Revoluţiei din 1917. Astfel, la modul oficial, la ruşi nu pot exista diferenţe între tipicul mănăstiresc şi cel parohial, deşi în practică sunt şi acolo destule diferenţe. De cele mai multe ori, în Biserica Rusă, nu se cântă nici o stihiră la Vecernie sau Utrenie, ci toate se citesc, dar se respectă cu multă acrivie structura generală a Laudelor şi nu se omit nici Ceasurile. În ce măsură este îndreptăţită această diferenţiere şi cum o vedeţi Sfinţia Voastră? 

Despre slujirea la “altarele de vară” şi alte probleme legate de slujbele în sobor

Întrebare: De când a apărut moda „altarelor de vară”, a slujirii Liturghiei în cort sau în alte spații nespecifice, sau slujirea Liturghiei „versus populum”? Urmăresc imagini și filmări de la hramuri și nu înțeleg, pentru multe din cazuri, de ce nu au săvârșit Liturghia în biserică din moment ce toți cei prezenți ar fi încăput și ar mai fi rămas loc. Se desființează utilitatea, rolul bisericii-clădire?

Răspuns

   1. Această practică este destul de nouă şi este răspândită cel mai mult în Biserica Ortodoxă Română, deşi poate fi observată şi în alte Biserici Locale, dar mult mai rar. Cel puţin în BOR, cred că totul a pornit de la „tradiţia românească” de a permite intrarea laicilor în altar la târnosirea bisericilor. Probabil, într-o primă fază, ctitorul bisericii (domnitor, boier sau nobil) era invitat în altar să semneze, alături de ierarh, înscrisul pus la piciorul Sfintei Mese, după care i se dădea voie să sărute Sfânta Masă înainte de a se săvârşi prima Liturghie. Anume slujirea primei Liturghii îi dă altarului sfinţirea desăvârşită, iar laicii (atât bărbaţii, cât mai ales femeile) nu trebuie să se atingă de un altar pe care deja s-a slujit. Dacă, de exemplu, ierarhul venea să sfințească un paraclis sau o capelă, Liturghia putea continua în biserica mare, iar la altarul sfinţit era pus să slujească Liturghia unul din preoţi (sau un ierarh inferior, dacă erau mai mulți). 

Vassa Larin: SĂRBĂTORILE ŞI POSTUL / “CUVINE-SE CU ADEVĂRAT” LA INTRAREA ARHIEREULUI

Vă propunem spre lectură două studii istorico-liturgice ale maicii prof. Vassa Larin, în traducerea lui Andrei Rogoz.

Sărbătorile şi postul, conform Tipicului bizantinSărbătorile şi postul, conform Tipicului bizantin

Către originile cântării „Cuvine-se cu adevărat” la intrarea ierarhului, în rânduiala arhierească rusească

Slujba pentru împăraţi la începutul Utreniei

Rânduiala Utreniei de astăzi începe cu un „prolog”, care are structura unei slujbe aparte, şi care în mod evident constituie o rugăciune pentru împărat. Mai mult decât atât, aceasta este o rugăciune pentru un împărat în viaţă, în comparaţie cu ultima parte a Miezonopiticii, care este o rugăciune pentru împăraţii-ctitori adormiţi. Studiul istorico-liturgic al maicii Vassa Larin ne va ajuta să înţelegem sensul acestei părţi a Utreniei, care a devenit pentru tot spaţiul ortodox o relicvă anacronică. 

CALENDAR ORTODOX – 2018. Ediţie de buzunar pentru preoţii şi credincioşii din Republica Moldova

Cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove, editura "Viţa adevărată" din Chişinău, în colaborare cu ieromonahul Petru Pruteanu, a tipărit o ediţie specială a Calendarului Ortodox (de stil vechi) pe anul 2018 în format mic, de buzunar. Ediţia 2018 a calendarului este închinată împlinirii a 80 de ani de la proslăvirea Sf. Siluan Athonitul. 

După cum ştim, calendarul bisericesc ne ajută să ne orientăm mai bine în şirul acestor sărbători mai mari şi mai mici, şi să ritmăm corect viaţa noastră religioasă. De asemenea, calendarul ne ajută să cunoaştem mai bine regulile de post alimentar, care însă trebuie însoţite şi de postul duhovnicesc.

Această ediţie specială a calendarului care apare în Biserica Ortodoxă din Moldova, include şi pomenirile sfinţilor recent canonizaţi, dar şi numele multor sfinţi din Biserica de Apus, care s-au proslăvit până la Marea Schismă (anul 1054), dar nu erau cunoscuţi în Răsărit. Aceste adăugiri sunt importante atât pentru cinstirea sfinţilor, cât şi pentru cei care poartă numele unor sfinţi occidentali absenţi până acum din calendarul nostru, dar care totuşi există în Tradiţia Bisericii. De asemenea, calendarul indică pentru fiecare zi a anului bisericesc regulile de post şi dezlegările legate de anumite sărbători sau perioade liturgice. Sunt menţionate în mod deosebit zilele de pomenire ale morţilor şi perioadele în care nu se fac cununii/nunţi, precum şi multe alte prevederi tipiconale.

Pentru o mai practică utilizare a calendarului recomandăm să se citească toate instrucțiunile şi notele explicative care sunt puse la începutul calendarului, cât şi la sfârşitul fiecărei luni. În duminicile şi sărbătorile mai mari am indicat şi fragmentele biblice care se citesc în acea zi în Biserică. Ele vor fi utile atât pentru cei care merg la biserică, cât mai ales pentru cei care nu pot merge în anumite zile, dar pot să citească respectivele fragmente biblice acasă.

Sperăm ca acest calendar de buzunar să fie util pentru toţi clericii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe, care vor să-I slujească lui Dumnezeu „Cel minunat întru sfinţii Săi”.

Cartea se vinde în pangarele mai multor parohii și mănăstiri din Chişinau și din întreaga Moldovă.

Cei care vor cumpăra mai multe de 10 calendare, vor beneficia de preţul promoţional de 15 lei / buc. 

Interviu despre „înnoirea liturgică”

dome-4-1-0-1024x683-1024x571

Are nevoie Biserica Ortodoxă Rusă de o înnoire liturgică? Cât de actuală este această întrebare, discutată la Marele Sinod Rus din 1917-18? Care este diferența dintre înnoirea firească a vieţii Bisericii şi „inovatorism (obnovlencestvo)”?

Înainte de a răspunde la aceste întrebări, vreau să fac cunoscută o ştire liturgică importantă. Începând cu adventul din acest an (27 noiembrie 2016), preoţii romano-catolici sunt chemaţi să revină la vechea poziţie în slujirea liturghiei, adică să nu mai stea cu faţa spre popor, aşa cum au stat de la Conciliul II Vatican încoace, ci „ad Orientem”, adică spre Răsărit, aşa cum s-au rugat clericii şi laicii dintotdeauna şi pretutindeni. Propun ca această ştire să fie considerată un fel de „motto” al acestui interviu. Iar acum trec la întrebările Dvs.