CEASLOVUL CEL MARE


CĂRŢI DE SLUJBĂ

 OCTOIHUL MARE   *  MINEIELE   *  TRIODUL  *  PENTICOSTARUL  *  APOSTOLUL   *  EVANGHELIA



ÎNSEMNĂTATEA CELOR ŞAPTE LAUDE ALE BISERICII


Noţiuni generale despre cele şapte Laude bisericeşti

1. Care sunt cele şapte Laude bisericeşti.

   Biserica aduce prinosul său de slăvire, laudă şi mulţumire lui Dumnezeu, printr-o serie de slujbe care se săvârşesc în fiecare zi (în mănăstiri şi catedrale) sau cel puţin în fiecare sărbătoare (în Bisericile de enorie) şi care se numesc în general, cu un termen consacrat, Cele Șapte Laude. Ele sunt următoarele :
        1. Vecernia (slujba de seară);
        2. Pavecerniţa sau După-cinarea (rugăciunea de după cină sau dinainte de culcare);
        3. Polunoşniţa sau Miezonoptica (rugăciunea de la miezul nopţii);
        4. Utrenia şi Ceasul întâi (slujba de dimineaţă);
        5. Ceasul al 3-lea;
        6. Ceasul al 6-lea;
        7. Ceasul al 9-lea.
    Şirul lor începe cu Vecernia, adică slujba de seară, pentru că, precum am văzut, Biserica creştină a moştenit din Vechiul Testament, între altele, şi tradiţia de a socoti începutul zilei liturgice sau bisericeşti nu de la miezul nopţii, ca în viaţa civilă, ci cu seara. De aceea, în Mineie, Octoih, Triod şi Penticostar, lauda liturgică a fiecărui sfânt sau a fiecărei zile bisericeşti începe cu slujba de seară, adică cu Vecernia. Arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului găseşte acestui fapt şi o explicaţie simbolică : Începem cu Vecernia laudele sfinţilor şi ale praznicelor, ca şi cum aceştia ar vieţui ca ziua cu lumina darului lui Dumnezeu şi ca sfârşindu-şi viaţa în lumea aceasta într-o zi. Cu sufletele, ei sunt în lumina cea neapusă, iar cu trupurile sunt încă ţinuţi de moarte, aşteptând ziua de apoi cea neînserată, când, potrivit făgăduinţei, vor învia împreună cu noi, spre a primi acolo starea cea desăvârşită împreună cu trupul.
2. Pentru ce sunt şapte Laude bisericeşti.

    De ce li se spune acestor slujbe cele şapte Laude ? Ele sunt de fapt opt, dar Utrenia şi Ceasul I se socotesc de obicei amândouă ca o singură Laudă, aşa că rămân şapte. De aceea Ceasul I se citeşte totdeauna îndată după Utrenie, înainte de otpustul acesteia şi fără binecuvântarea de început, obişnuită la celelalte slujbe.
   De ce s-a fixat numărul Laudelor zilnice la şapte, iar nu mai multe sau mai puţine ? Se ştie că la vechile popoare din Orientul apropiat, ca asiro-babilonienii, şi apoi şi la evrei, numărul şapte juca un rol însemnat, ca simbol în viaţa religioasă. Astfel, zilele creaţiei lumii erau socotite şapte; şapte zile avea şi săptămâna (erau şi săptămâni de luni şi de ani); şapte braţe avea sfeşnicul din Cortul mărturiei şi şapte candele ardeau deasupra, ca simbol al plinătăţii dumnezeieşti; şapte zile stăteau pâinile punerii înainte la altar, şapte zile ţinea sărbătoarea Paştilor sau Azimile, etc. De la evrei a moştenit şi Biserica creştină numărul de şapte al slujbelor sau momentelor din zi, în care ea se simte îndatorată să-şi aducă aminte de Dumnezeu, să-L slăvească, să-I mulţumească şi să I se roage, după cuvântul psalmistului; „ De şapte ori pe zi Te laud, Doamne, pentru judecăţile Tale cele drepte ” . Lingviştii ortodocşi pun de obicei numărul acesta simbolic în legătură şi cu cele şapte daruri ale Sfântului Duh, deoarece rugăciunea este privită, în viaţa religioasă creştină, ca un dar sau o roadă a Sfântului Duh; „ Vremile orânduite şi rugăciunile sunt în număr de şapte, după numărul darurilor Duhului, căci şi sfintele rugăciuni sunt prin Duhul ”, zice Simeon al Tesalonicului, referindu-se la spusele Sfântului Apostol Pavel că „ Însuşi Duhul se roagă pentru noi, cu suspine negrăite ” (Rom. VIII, 26).

3. Temeiurile biblice şi religioase ale instituirii Laudelor bisericeşti.

   Pentru fiecare din aceste laude găsim, de altfel, temeiuri scripturistice în textele Vechiului Testament şi mai ales în Psalmi. Astfel, Vecernia, Utrenia şi rugăciunile din timpul zilei (Ceasurile) pot fi considerate ca o aplicare a cuvintelor psalmistului : „ Seara şi dimineaţa şi la amiază mă voi ruga şi voi striga şi El va auzi glasul meu ” (Ps. 54, vs. 19). Mai ales rugăciunea de dimineaţă este amintită des, în multe locuri din Psalmi : „ Dimineaţa vei auzi glasul meu, împăratul meu şi Dumnezeul meu... Dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea ” (Ps. 5, vs. 2-3). A se vedea pentru aceasta mai ales psalmii de la începutul Utreniei : Ps. 62, vs. 1; ps. 94, vs. 14.  şi Ps. 118, vs. 147; ps. 142, vs. 8 ş.a.). Cât priveşte Pavecerniţa, adică rugăciunea dinainte de culcare, şi Miezonoptica sau rugăciunea de la miezul nopţii, sunt şi ele amintite şi practicate de psalmist : „ Spăla-voi în toate nopţile patul meu, cu lacrimile mele voi uda aşternutul meu ” (Ps. 6, vs. 6); sau; „ În miezul nopţii m-am sculat să Te slăvesc, pentru judecăţile Tale cele drepte ” (Ps. 103, vs. 62 ş.a.). În afară de aceste temeiuri biblice, fiecare din cele şapte Laude zilnice are şi anumite înţelesuri istorice sau simbolice; ele sunt puse adică în legătură cu unele evenimente sau momente din istoria sfânta a mântuirii, pe care le comemorează zilnic sau le simbolizează, împrospătându-le astfel în amintirea noastră şi făcându-ne să ne aducem aminte totdeauna de ele. Ele corespund totodată unei nevoi psihologice a credincioşilor (îndeosebi a celor mai zeloşi), de a-şi aduce aminte necontenit de Dumnezeu şi a I se ruga în momentele mai importante ale fiecărei zile din viaţa noastră religioasă. Atât scopul particular, cât şi înţelesurile istorico-simbolice ale fiecărei slujbe în parte vor fi arătate, mai pe larg, la capitolele respective; aici le vom enunţa numai pe scurt, pentru toate laolaltă. Astfel, Vecernia se aduce ca o mulţumire la sfârşitul zilei, pentru că am ajuns cu bine la apusul soarelui şi că am adăugat încă o zi la vârsta noastră. Ea ne aduce totodată aminte şi de răstignirea şi punerea Domnului în mormânt, care a avut loc spre seară.
    Pavecerniţa este slujba prin care cerem de la Dumnezeu ajutor şi pază pentru trecerea în pace a nopţii care începe, rugându-l să ne dea odihnă netulburată şi să ocrotească somnul nostru de primejdii, de năluciri şi de ispitele păcatelor, care ne pândesc mai ales noaptea, din întuneric. Ea ne duce cu gândul Ia moarte - noaptea vieţii - care este închipuită prin întunericul nopţii şi pentru care ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute a o întâmpina pregătiţi şi fără teamă. Ne aduce aminte totodată de coborârea la iad a Mântuitorului, cu sufletul şi cu Dumnezeirea, spre a-i slobozi pe cei din veac legaţi.
    Miezonoptica sau rugăciunea de la miezul nopţii este expresia nevoinţei monahale şi pustniceşti a privegherii (slujbei de noapte) şi totodată simbol şi imitaţie a laudei necurmate pe care îngerii o aduc pururea lui Dumnezeu, în ceruri. Ea ne aduce totodată aminte de începutul patimilor Domnului (prinderea Lui în grădina Ghetsimani şi aducerea la judecată), dar şi de învierea Lui, precum şi de judecata din urmă.
    Utrenia exprimă primele gânduri ale sufletului credincios, îndreptate către Dumnezeu, după scularea din somnul nopţii, cuprinzând mulţumirea pentru trecerea în pace a nopţii şi rugăciunea pentru trăirea cu folos şi cuviinţă a zilei care începe. Ea ne aduce aminte de patimile îndurate de Domnul, de la miezul nopţii până la ziuă (ducerea Lui de la Ana la Caiafa, scuipările şi lovirile etc.).
   Ceasurile de rugăciune (I, III, VI, IX) cuprind rugăciunea adusă lui Dumnezeu în momentele cele mai de scamă ale zilei (începutul zilei, al doilea sfert din zi, miezul zilei şi ultimul sfert al zilei), simbolizând astfel lauda necurmată pe care Puterile cereşti o aduc lui Dumnezeu în tot timpul. Revenind din trei în trei ore, prin multiplii cifrei trei, ele au şi un simbolism, trinitar, exprimând lauda neîncetată adusă de Biserica pământească Sfintei Treimi şi aducându-ne aminte, totodată, de evenimentele din istoria patimilor Domnului, întâmplate la ceasurile respective (judecata în faţa lui Pilat şi osândirea la moarte, răstignirea şi moartea pe cruce). Ceasul IX încheie serviciul divin public al fiecărei zile liturgice, care începe cu Vecernia şi se termină cu Ceasul al nouălea.
   Serviciul divin zilnic al celor şapte Laude este completat, desăvârşit şi încununat de slujba Sfintei Liturghii, care se săvârşeşte după Ceasul VI, sau de Obedniţă (Tipica sau Prânzândă), în zilele în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie.

4. Împărţirea (gruparea) Laudelor bisericeşti după momentele din zi când se săvârşesc.

    Astfel, după timpul din zi în care se săvârşesc, slujbele care alcătuiesc serviciul divin public al unei zile liturgice se pot împărţi în trei cicluri sau grupe, formate fiecare din câte trei slujbe, şi anume:
      Ciclul întâi, în care intră Ceasul al nouălea, Vecernia şi Pavecerniţa, alcătuieşte rugăciunea de seară;
      Ciclul al doilea, în care intră Miezonoptica, Utrenia şi Ceasul întâi, alcătuieşte rugăciunea de noapte şi de dimineaţă;
      Ciclul al treilea, în care intră Ceasul al treilea. Ceasul al şaselea şi Liturghia (sau Obedniţa, în zilele în care nu se face Liturghie), alcătuieşte rugăciunea din timpul zilei.
    Gruparea aceasta a slujbelor zilnice într-o triplă triadă de slujbe, adică în trei etape sau momente de rugăciune din cursul zilei, formate fiecare din câte trei slujbe, are şi o semnificaţie trinitară; ea s-a făcut pe de o parte în cinstea şi spre slava Sfintei Treimi, iar pe de alta, după asemănarea celor nouă cete îngereşti, împărţite în triade de câte trei cete, care-L laudă necontenit pe Dumnezeu şi pe care Biserica le imită în acest chip.
    În practică, acolo unde se săvârşesc zilnic toate cele şapte Laude, adică la mănăstiri şi la catedralele episcopale, ciclul al doilea se împreună de obicei cu ciclul al treilea; toate slujbele din aceste două cicluri se săvârşesc adică în timpul dimineţii, una după alta, fără pauze sau întreruperi. La bisericile de mir - cu rare excepții - nu se mai săvârşesc de fapt decât cele trei mai importante dintre ele, adică Vecernia, Utrenia şi Liturghia, şi numai în zilele de sărbătoare. De fapt, numai pentru săvârşirea acestor trei slujbe zilnice este absolută nevoie de prezenţa preoţilor şi a cântăreţilor, ele fiind alcătuite mai ales din cântări, pe când restul celorlalte Laude, fiind alcătuite aproape numai din citiri, se pot citi şi fără preoţi, chiar afară din biserică, de către, fiecare creştin la el acasă sau de către călugări în chilii. Importanţa şi întâietatea acestor trei sfinte slujbe, faţă de celelalte, reiese şi din aceea că ele singure se încep şi se termină în altar, adică în partea cea mai dinăuntru şi cea mai sfântă a bisericii; celelalte se săvârşesc în întregime fie în naosul, fie în tinda sau pronaosul bisericii.
    La slujba Vecerniei şi a Utreniei s-a aplicat, de altfel, îndeosebi, calendarul ortodox; în rânduiala lor a intrat cea mai mare parte a poeziei imnografice creştine, adică acele cântări (canoane, condace, tropare, sedelne, svetilne şi stihiri), în care imnografii sau poeţii creştini îi laudă şi îi preamăresc pe sfinţi sau evenimentele sărbătorite în fiecare zi liturgică; textele acestor cântări, care variază de la zi la zi, alcătuiesc cuprinsul de azi al Mineielor al Octoihului, al Triodului şi al Penticostarului. Participarea la cele trei slujbe zilnice principale constituie o datorie sau o obligaţie liturgică minimală a fiecărui credincios mirean, pe când participarea la celelalte, obligatorie pentru monahi, este facultativă pentru credincioşii mireni : „ Orice credincios este dator să asculte negreşit aceste slujbe (adică Vecernia, Utrenia şi Liturghia), iar pentru celelalte să se îngrijească pe cât îi va sta în putinţă ”. De aceea, în studiul separat al fiecărei laude bisericeşti, vom stărui ceva mai mult asupra Vecerniei şi Utreniei şi vom trece mai repede peste rânduiala şi explicarea Pavecerniţei, a Miezonopticii şi a Ceasurilor.
Istoria Laudelor bisericeşti. Formarea serviciului divin public zilnic al Bisericii.
1. Caracterul nocturn al serviciului divin public în Biserica primară

    Serviciul divin public al primelor comunităţi creştine (epoca Sfinţilor Apostoli) se săvârşea noaptea, şi anume în noaptea de sâmbătă spre duminică, precum reiese, de exemplu, din descrierea activităţii Sfântului Apostol Pavel la Troia (Fapte XX, 6-11) şi din scrisoarea proconsulului Pliniu cel Tânăr al Bitiniei către împăratul Traian, scrisă prin anii 111-113.
    La aceasta au contribuit mai multe cauze. Mai întâi, primii creştini, recrutaţi mai mult dintre iudei, căutau să-L imite astfel pe Mântuitorul însuşi, care instituise Sfânta Euharistie într-o seară la Cina cea de Taină; ei alegeau pentru aceasta seara de sâmbătă, păstrând oarecum importanţa pe care o avea această zi la iudei.  În al doilea rând, trebuie să avem în vedere concepţia despre parusie, adică despre a doua şi apropiata venire a Domnului, idee atât de răspândită şi familiară primelor generaţii creştine. Primii creştini credeau şi nădăjduiau că Mântuitorul va veni a doua oară în timpul nopţii din ziua întâi a săptămânii, când a şi înviat. De aceea, ei aşteptau această venire petrecând noaptea de sâmbătă spre duminică în rugăciuni până la ziuă. Aşa a rezultat forma de priveghere a serviciului lor divin public. În al treilea rând, împrejurările istorice în care trăieşte Biserica creştină până la începutul veacului al IV-lea au favorizat în mare măsură, ba chiar au impus menţinerea acestei situaţii; din pricina persecuţiilor, creştinii primelor trei veacuri erau nevoiţi să se adune pentru rugăciune, de preferinţă în timpul nopţii, în locuri ferite şi ascunse, ca de exemplu în catacombe, pentru a scăpa astfel mai uşor de vigilenţa şi urmărirea persecutorilor. La aceste explicări fireşti ale caracterului nocturn al serviciului divin public de la începuturile Bisericii s-au adăugat cu timpul şi altele, de ordin teologic şi simbolic. Astfel, autorul lucrării anonime cu titlul Întrebări către conducătorul Antioh (atribuită odinioară Sfântului Atanasie) spunea că serbarea duminicii începe de sâmbătă seara, pentru ca să simbolizeze chemarea lumii de la întunericul neştiinţei la lumina cunoştinţei.

2. Scindarea serviciului divin şi formarea primelor Laude bisericeşti.

    Pentru a se preîntâmpina oboseala privegherii continue de toată noaptea, serviciul de sâmbătă spre duminică s-a împărţit, curând, în două : o parte care se oficia devreme, seara, şi alta care se oficia după miezul nopţii sau către dimineaţă; între ele rămânea deci un răstimp de odihnă şi somn, aşa cum reiese chiar din felul cum descrie Pliniu cel Tânăr adunările de cult ale creştinilor, în scrisoarea menţionată mai înainte. Astfel, din această scindare a serviciului nocturn al primilor creştini, au rezultat cele două slujbe zilnice de căpetenie, care sunt totodată şi cele mai vechi dintre cele şapte Laude bisericeşti : Vecernia sau slujba de seară şi Utrenia, sau slujba de dimineaţă. La acestea se adaugă Liturghia, oficiată în continuare, tot în timpul nopţii (dis-de-dimineaţă), şi formată şi ea din două părţi :
A) Liturghia catehumenilor care, precum vom vedea, nu este ia origine altceva decât transpunerea creştină a serviciului sinagogii iudaice şi
B) Liturghia credincioşilor (Liturghia euharistică sau specific creştină), în timpul căreia avea loc frângerea pâinii sau imitaţia Cinei Domnului (împărtăşirea).
   Toate acestea la un loc : Vecernia, Utrenia şi Liturghia, alcătuiesc serviciul divin public sau oficial al Bisericii primare, la care luau parte toţi membrii primelor comunităţi creştine, cel puţin o dată pe săptămână, şi anume sâmbătă spre duminică.

3. Ceasurile de rugăciune zilnică a Bisericii în primele trei secole.

    Mântuitorul ne îndemnase însă să ne rugăm în toată vremea (Lc. XXI, 36), sfat pe care Sfântul Apostol Pavel îl repeta, cu alte cuvinte, astfel : „ Rugaţi-vă neîncetat ! ”. De aceea, în afară de participarea obligatorie la serviciul comun sau public şi oficial de noapte, primii creştini au adoptat şi alte ore sau momente de rugăciune, în timpul zilei. Şi cum aceştia erau recrutaţi mai ales dintre evrei, ei au păstrat orele oficiale iudaice de rugăciune, cu care erau deprinşi : în primul rând Ceasul al treilea (ora de dimineaţă). Ceasul al şaselea (ora de amiază) şi Ceasul al nouălea (ora de seară), care erau orele de rugăciune zilnică la mai toate popoarele antichităţii şi pe care le adoptaseră şi evreii.
    Sfinţii Apostoli înşişi au dat, cei dintâi, exemplu în acest sens. Astfel, Sfântul Apostol Pavel se roagă la Iope în foişorul de sus, la vremea Ceasului al şaselea (Fapte X, 9). Tot el, împreună cu Sfântul Ioan, se suie la templul din Ierusalim la vremea rugăciunii şi anume la Ceasul al nouălea (Fapte III, 1), iar în ziua Cincizecimii, toţi Sfinţii Apostoli se aflau adunaţi pentru rugăciune în foişorul Cinei, la Ceasul al treilea, în clipa pogorârii Sfântului Duh (Fapte II, 15). Puţin mai târziu (pe la sfârşitul secolului I), Sfântul Clement Romanul face aluzie clară la existenţa unor ore stabilite (reglementate) pentru rugăciune, deosebite de Liturghia euharistică, în Didahia celor 12 Apostoli (cap. 8) reglementează numărul acestor ore şi caută să le imprime totodată un conţinut sau un caracter creştin, recomandând credincioşilor să se roage de trei ori pe zi, zicând Tatăl nostru, în opoziţie cu practicile fariseice. Desigur, se vede de aici şi preocuparea de a-i sustrage pe primii creştini de la frecventarea templului şi a sinagogii, prescriindu-le o rugăciune specific creştină, acasă la ei. Aceste ore de rugăciune zilnică aveau, deci, la început, un caracter particular, neoficial şi totodată facultativ sau benevol.
   Încă din a doua jumătate a secolului întâi, cultul creştin era alcătuit, deci, din două cicluri de rugăciune :
A) Unul nocturn, cu caracter public şi oficial, care se săvârşea o dată pe săptămână, adică în noaptea de sâmbătă spre duminică, de care era legată amintirea învierii Domnului şi nădejdea parusiei Lui, precum şi în ajunul aniversărilor martirilor, iar mai târziu, şi în fiecare miercuri şi vineri;
B) Altul, de ziuă, cu caracter neoficial sau particular şi facultativ, care se săvârşea zilnic, fiind lăsat pe seama evlaviei sau pietăţii personale a fiecăruia.
   Situaţia aceasta se menţine în tot timpul, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea. Chiar atunci când cele două părţi ale privegherii originare de noapte (Vecernia şi Utrenia) au început să fie oficiate zilnic, ele au rămas singurele Laude sau slujbe zilnice cu caracter comun şi obligatoriu, adică intrate în canonul oficial de rugăciune al Bisericii; de aceea, Tertulian le numeşte legitimae orationes, pe când celelalte aveau caracter facultativ, depinzând de pietatea sau râvna individuală a fiecăruia.
   Astfel, în sec. III, Tradiţia apostolică, atribuită de obicei lui Ipolit Romanul, dar care era poate de origine orientală, prescrie următoarele momente de rugăciune particulară zilnică, obligatorii pentru orice creştin :
Dimineaţa, îndată după scularea din somn şi spălare; la Ceasul al IlI-lea; la Ceasul al Vl-lea; la Ceasul al IX-lea; înainte de culcare; la miezul nopţii; la cântarea cocoşului (dimineaţa)
   Aceleaşi momente de rugăciune zilnică sunt prescrise şi într-un alt document de mai târziu, derivat din Tradiţia apostolică, şi anume Testamentum Domini. În Constituţiile apostolice, redactate în forma de azi spre sfârşitul secolului la IV-lea, este păstrat acelaşi program al rugăciunii zilnice, dar fără rugăciunea de la miezul nopţii, dându-se şi o explicare a rostului fiecăruia din aceste momente, în viaţa religioasă a creştinilor :
Dimineaţa., rugaţi-vă pentru că Domnul v-a luminat, alungând noaptea şi aducând ziua.
La Ceasul al treilea, pentru că în acest moment a primit Domnul de la Pilat hotărârea de osândă.
La Ceasul al şaselea, pentru că atunci a fost răstignit.
La Ceasul al nouălea pentru că toate s-au cutremurat când Domnul a fost răstignit, înfricoşându-se de îndrăzneala nelegiuiţilor iudei şi neputând răbda batjocura adusă Domnului.
Seara (la Vecernie), drept mulţumire pentru că v-a dat noaptea spre odihnă de ostenelile din timpul zilei.
La cântatul cocoşilor (la Utrenie), pentru că acest ceas vesteşte sosirea zilei, spre a face lucrurile luminii.
   Precum se vede, repetarea rugăciunii la aceste momente din cursul fiecărei zile ţintea la aplicarea poruncii Mântuitorului de a se ruga neîncetat (Luca XXI, 36) şi de a întreţine permanentă amintirea Sa, care-i întărea pe credincioşi în osteneli şi ispite.

4. Fixarea numărului de azi al Laudelor bisericeşti (sec. IV ş. u,)

   Consacrarea oficială ca servicii divine publice şi, deci, obligatorii, a orelor de rugăciune din timpul zilei, alături de cele din serviciul de noapte, s-a făcut în cursul jumătăţii a doua a secolului al IV-lea. Orele de rugăciune din timpul zilei, care până aici constituiau un sfat sau o problemă de pietate individuală, deveniră acum o poruncă valabila pentru toţi credincioşii. La aceasta a contribuit, în cea mai mare parte, influenţa crescândă a monahismului asupra vieţii religioase a laicilor. Se ştie că vechii asceţi din timpul primelor trei veacuri creştine trăiau în general în mijlocul lumii, sub numele de solitari sau asceţi şi fecioare, ducând o viaţă de înfrânare şi de continuă rugăciune; ei alcătuiau un fel de stare sau categorie intermediară între clerici şi laici. Se înţelege că zelul lor pentru rugăciune, mult mai mare decât al laicilor, era pilduitor şi molipsitor pentru mulţi dintre laici. Dar începând din epoca de pace a Bisericii, în viaţa vechilor asceţi se întâmplă o schimbare fundamentală. Ei părăsesc de aici înainte lumea, pentru a se retrage în pustie, punând temelia vieţii chinovitice şi eremitice (idioritmice), pentru a se putea astfel consacra mai uşor şi deplin desăvârşirii spirituale, prin asceză şi neîncetată rugăciune. În bisericile lor se îndeplinea în chipul cel mai complet şi mai riguros, ba chiar cu prisosinţă, pravila de rugăciune zilnică, a cărei practică însă ei o aduceau de fapt, după mărturia Sfântului Vasile cel Mare, tot din bisericile de enorie, de unde proveneau. Prestigiul monahismului a făcut ca bisericile mănăstireşti să devină apoi exemple şi modele în această privinţă, mai întâi pentru bisericile catedrale (din oraşe) cu cler mai numeros şi apoi şi pentru bisericile de enorie.
   Cel mai mult a contribuit la generalizarea serviciului Laudelor bisericeşti, aşa cum se oficia în mănăstiri, Sfântul Vasile cel Mare, prin Regulile sale pentru viaţa monahală în care el enumeră şi consideră obligatorii pentru toţi creştinii nu numai Laudele existente până atunci, ci şi altele noi, care se dezvoltaseră între timp în serviciul mănăstiresc, expunând şi temeiurile sau motivele lor biblice şi disciplinare sau morale. El enumera în plus : rugăciunea din amurg sau de la începutul nopţii (deosebită de cea de la Ceasul al IX-lea şi cea de la sfârşitul zilei sau Vecernia), cea de la miezul nopţii şi rugăciunea de dimineaţă, care se făcea după revărsatul zorilor (deosebită de Utrenie), înainte de Ceasul al treilea. Rugăciunea aceasta de dimineaţă, de care vorbeşte Sfântul Vasile, nu poate fi altceva decât Ceasul I, după care veneau Ceasul al III-lea, al Vl-lea şi al IX-lea precum şi rugăciunea de seară (Vecernia), mai dinainte cunoscute şi practicate; rugăciunea din amurg sau de la începutul nopţii (la care se citea Psalmul XC) nu e altceva decât Pavecerniţa cea de la miezul nopţii e Miezonoptica, iar cea din zorii zilei. Utrenia. Iar cum în chip practic Ceasul I nu putea fi oficiat decât unit cu Utrenia, adică după ea, ca şi azi, putem spune că spre sfârşitul secolului al IV-lea găsim deja încheiat numărul de şapte Laude, preconizat de glasul psalmistului (Ps. 118, vs.  164 : „ De şapte ori pe zi Te laud. Doamne, pentru judecăţile Tale cele drepte ”), număr la care Biserica a rămas şi pe care l-a consacrat oficial în cele din urmă, adică :
a) Ceasul al IX-lea, b) Vecernia, c) Pavecerniţa, d) Miezonoptica, e) Utrenia cu Ceasul I, f) Ceasul al IlI-lea şi g) Ceasul al VI-lea.
   După cum se vede, toate aceste slujbe şi-au luat denumirea după momentul din zi în care se săvârşeau la început în mănăstiri. Împăcând astfel, pe de o parte, recomandarea apostolică de a se ruga neîncetat (I Tes. V, 17), pe de alta, datoria monahilor de a lucra zi şi noapte, după pilda Sfântului Apostol Pavel (2 Tes., III, 8), se ajunge la împlinirea idealului muncii şi rugăciunii continue, cărora se vor consacra vieţuitorii mănăstirilor de obşte.
   Rânduiala serviciului divin zilnic din mănăstirile Sfântului Vasile a fost adoptată apoi de mănăstirea Sfântului Sava de lângă Ierusalim, care a dat Ortodoxiei răsăritene, dintre călugării ei, teologi şi imnografi iluştri, ca Sfântul Sofronie al Ierusalimului, Sfântul Ioan Damaschinul, Cosma de Maiuma şi Ştefan Melodul, ale căror imne şi rugăciuni au contribuit mult la dezvoltarea cultului ortodox în general şi îndeosebi a serviciului Laudelor zilnice. Din mănăstirile savaite, rânduiala aceasta a trecut mai târziu (secolele VIII-IX) în cele studite, din jurul Constantinopolului, înfiinţate sau organizate de cei doi fraţi : Teodor şi Iosif Studitul, dintre care al doilea a ajuns mai târziu episcop al Tesalonicului. O ultimă fază de dezvoltare, în care se ajunge aproape de rânduiala de azi, capătă serviciul Laudelor zilnice în mănăstirile din Athos, începând din secolul X, când Sfinţii Atanasie Atonitul fondează (în 963) Marea Lavră. De aici, datorită mai ales expansiunii panortodoxe a marii mişcări spirituale a isihasmului, rânduiala s-a întins şi s-a generalizat în mănăstirile din Balcani, prin traducerile slave ale cărţilor de slujbă datorate patriarhului Eftimie al Bulgariei (sec. XIV), în cele din Ţările Române, prin călugărul Nicodim şi mitropolitul Antim Critopulos, iar în Rusia prin mitropolitul Grigore (Ciprian) Ţamblac (1406), recunoscut în 1390 ca mitropolit al întregii Rusii.
   Generalizarea tuturor celor şapte Laude în pravila sau canonul oficial de slujbă a Bisericii nu s-a făcut dintr-o dată peste tot. Completarea numărului Laudelor bisericeşti şi generalizarea lor în practica tuturor bisericilor mănăstireşti şi de enorie se datoreşte nu numai influentei monahismului, precum am spus, ci şi ierarhilor care, fiind recrutaţi în general dintre monahi şi având strânse legături cu aceştia, erau un fel de exponenţi ai vieţii monahale în mijlocul lumii şi căutau să impună astfel şi bisericilor de mir rânduiala de slujba cu care erau obişnuiţi în mănăstiri. Definitivarea şi uniformizarea rânduielii de slujbă a celor şapte Laude, care au intrat în cuprinsul cărţii de slujbă numită Ceaslov sau Orologion, a fost realizată, în sfârşit, prin tipărirea acestei cărţi, începând cu ediţiile slave de la sfârşitul secolului XV (Cracovia, 1491, şi Veneţia, 1493) şi cea greacă de la începutul secolului XVI (Veneţia, 1509),
   În Apus, introducerea şi generalizarea Ceasurilor zilnice de rugăciune s-a făcut sub influenţa Regulilor monahale ale Sfântului Ioan Cassian, organizatorul monahismului apusean din Galia (1435) şi ale Sfântului Benedict de Nursia (sec. VI). Un rol important îl avusese de asemenea, încă mai dinainte Sfântul Ambrozie, episcopul Milanului (1397), care a introdus acolo, cel dintâi, modul de cântare antifonică a psalmilor şi a imnelor noi în cursul laudelor bisericeşti, ca mijloc de luptă împotriva ereziei ariene.
   O dezvoltare mai nouă a serviciului Ceasurilor din mănăstiri o reprezintă Mezorele s-au Mijloceasurile (rugăciuni care se citesc numai în mănăstiri, între Ceasuri) şi Obedniţa sau Prânzânda, (rugăciunea de la amiază)



MIEZONOPTICA PENTRU TOATE ZILELE

    Preotul cu epitrahilul pe grumaz din fața uşilor împărăteşti, cu dvera închisă, dă binecuvântarea. zicând :  Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana :  Amin ! Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... (Se fac trei închinăciuni, iar dacă este post, se fac trei metanii).  Slavă..., Şi acum..., Preasfântă Treime..., Doamne, miluiește... (de 3 ori), Slavă.... Şi acum... Tatăl nostru.... Că a Ta este împărăţia..., Doamne, miluiește... (de 12 ori). Slavă... Şi acum.... Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori), în acest timp preotul se închină, de trei ori. și intră în Sfântul altar, pe ușa dinspre miazăzi.

Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) Şi trei închinăciuni.

Psalmul 50

  Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti întru cuvintele Tale şi biruitor când ne vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu; duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.
Starea întâia :

  Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului. Fericiți cei ce păzesc poruncile Lui și-L caută cu toată inima lor, că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. O, de s-ar îndrepta căi­le mele, ca să păzesc poruncile Tale ! Atunci nu mă voi rușina când voi căuta spre toate poruncile Tale. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăț judecățile dreptății Tale. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârșit. Prin ce își va îndrepta tânărul calea sa ? Prin păzirea cuvintelor Tale. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale. În ini­ma mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greșesc Ție. Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale. Cu buzele am rostit toate judecățile Tale. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat, ca de toată bogăția. La poruncile Tale voi cugeta și voi cunoaște căile Tale. La îndrep­tările Tale voi cugeta și nu voi uita cu­vintele Tale. Răsplătește robului Tău ! Voi trăi și voi păzi poruncile Tale. Deschide ochii mei și voi cunoaște minunile din Legea Ta. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăților Tale, în toată vremea. Certat-ai pe cei mândri; blestemați sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. Ia de la mine ocara și defăimarea, că mărturiile Tale am păzit. Pentru că au șezut căpeteniile și pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndrep­tările Tale, sfatul meu. Lipitu-s-a de pă­mânt sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău. Vestit-am căile mele și m-ai auzit; învață-mă îndreptările Tale. Fă să înțe­leg calea îndreptărilor Tale și voi cugeta la minunile Tale. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întărește-mă întru cuvintele Tale. Depărtează de la mine calea nedreptății și cu Legea Ta mă miluiește. Calea adevărului am ales și judecățile Tale nu le-am uitat. Lipitu-m-am de măr­turiile Tale, Doamne, să nu mă rușinezi. Pe calea poruncilor Tale am alergat, când ai lărgit inima mea. Lege pune mie, Doamne, și calea îndreptărilor Tale o voi păzi pururea. Înțelepțește-mă și voi căuta Legea Ta și o voi păzi cu toată inima mea. Povățuiește-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit. Pleacă inima mea la mărturiile Tale, și nu la lăcomie. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deșertăciunea; în calea Ta viază-mă. Împlinește robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine. Îndepărtează ocara de care mă tem, căci judecățile Tale sunt bune. Iată, am do­rit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău, și voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârșit, că întru judecățile Tale am nădăjduit și voi păzi Legea Ta pururea, în veac și în veacul veacului. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat. Am grăit de­spre mărturiile Tale înaintea împăr­aților și nu m-am rușinat. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit, și am cugetat spre îndreptările Tale. Adu-Ți aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, căci cuvântul Tău m-a viat. Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la Legea Ta nu m-am abătut. Adusu-mi-am amin­te de judecățile Tale cele din veac, Doamne, și m-am mângâiat. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc Legea Ta. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, și am păzit Legea Ta. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat. Partea mea ești, Doamne, zis-am să păzesc Legea Ta. Rugatu-m-am feței Tale, din toată inima mea, miluiește-mă după cuvântul Tău. Cugetat-am la căile Tale și am întors picioarele mele spre mărturiile Tale. Gata am fost și nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. Funiile păcătoșilor s-au înfășurat împrejurul meu, dar Legea Ta n-am uitat. La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine pentru judecățile dreptății Tale. Părtaș sunt cu toți cei ce se tem de Tine și păzesc poruncile Tale. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndrep­tările Tale mă învață. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău. Învață-mă bunătatea, învățătura și cunoștința, că în poruncile Tale am crezut. Mai înainte de a fi umilit, am greșit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit. Bun ești Tu, Doamne, și întru bunătatea Ta, învață-mă îndreptările Tale. Înmul­țitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăț îndreptările Tale. Bună-mi este mie Legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur și argint.

   Slavă..., Şi acum.... Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeule ! Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeule ! Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeul nostru slavă Ție ! cu închinăciuni și în Postul Mare, cu metanii. Doamne, miluieşte... (de trei ori). Slavă..., Şi acum...
Starea a doua :

  Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi în­văța poruncile Tale. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecățile Tale și întru adevăr m-ai smerit. Facă-se dar mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău. Să vină peste mine îndurările Tale și voi trăi, că Legea Ta cugetarea mea este. Să se ru­șineze cei mândri, că pe nedrept m-au asuprit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc măr­tu­riile Tale. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ru­șinez. Se topește sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăj­­duit. S-au sfârșit ochii mei după cuvântul Tău, zicând : „ Când mă vei mângâia ? ”. Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Câte sunt zilele robului Tău ? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc ? Spusu-mi-au căl­cătorii de lege deșertăciuni, dar nu sunt ca Legea Ta, Doamne. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă ! Puțin a fost de nu m-am sfârșit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale. După mila Ta viază-mă, și voi păzi mărturiile gurii mele. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer; în neam și în neam, ade­vărul Tău. Întemeiat-ai pământul și rămâne. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ție. De n-ar fi fost Legea Ta gândirea mea, atunci aș fi pierit întru necazul meu. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. Al Tău sunt eu, mântuiește-mă, că îndreptările Tale am căutat. Pe mine m-au așteptat păcătoșii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput. La tot lucrul desăvârșit am văzut sfâr­șit, dar porunca Ta este fără de sfârșit. Că am iubit Legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este. Mai mult decât pe vrăjmașii mei m-ai înțelepțit cu porunca Ta, că în veac a mea este. Mai mult decât învățătorii mei am priceput, că la măr­turiile Tale este gândirea mea. Mai mult decât bătrânii am înțeles, că poruncile Tale am căutat. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele, ca să pă­zesc cuvintele Tale. De la judecățile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie Lege. Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea ! Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedrep­tății. Făclie picioarelor mele este Legea Ta și lumină cărărilor mele. Juratu-m-am și m-am hotărât să pă­zesc judecățile dreptății Tale. Umilit am fost până în sfârșit; Doamne, viază-mă după cuvântul Tău. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoiește-le, Doamne, și judecățile Tale mă învață. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea și Legea Ta n-am uitat. Pusu-mi-au păcătoșii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. Moște­nit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac, spre răsplătire. Pe călcătorii de lege am urât și Legea Ta am iubit. Ajutorul meu și sprijinitorul meu ești Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit. Depăr­tați-vă de la mine, cei ce vicleniți, și voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. Apără-mă, după cuvântul Tău, și mă viază și să nu-mi dai de rușine așteptarea mea. Ajută-mă și mă voi mântui și voi cugeta la îndreptările Tale pururea. Defăimat-ai pe toți cei ce se depărtează de la îndrep­tările Tale, pentru că nedrept este gândul lor. Socotit-am călcători de lege pe toți păcătoșii pământului; pentru aceas­ta am iubit mărturiile Tale, pururea. Stră­punge cu frica Ta trupul meu, că de judecățile Tale m-am temut. Făcut-am judecată și dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate. Primește pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri. Sfârșitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta și după cuvântul dreptății Tale. Fă cu robul Tău după mila Ta și îndreptările Tale mă învață. Robul Tău sunt eu; înțelepțește-mă și voi cunoaște mărturiile Tale. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat Legea Ta. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale mai mult decât aurul și topazul. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât. Minunate sunt măr­turiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. Arătarea cuvintelor Tale luminează și înțelepțește pe prunci. Gura mea am deschis și am tras duh, că de poruncile Tale am dorit.
  
   Slavă..., Şi acum.... Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeule ! Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeule ! Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeul nostru slavă Ție ! cu închinăciuni și în Postul Mare, cu metanii. Doamne, miluieşte... (de trei ori). Slavă..., Şi acum...

Starea a treia :

  Caută spre mine și mă miluiește, după judecata Ta față de cei ce iubesc numele Tău. Pașii mei îndreptează-i, după cuvântul Tău, și să nu mă stăpânească nici o fărădelege. Izbăvește-mă de clevetirea oamenilor și voi păzi poruncile Tale. Fața Ta arat-o robului Tău și mă învață poruncile Tale. Izvoare de  la­crimi au vărsat ochii mei, pentru că n-am păzit Legea Ta. Drept ești, Doamne, și drepte sunt judecățile Tale. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale și cu tot adevărul. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmașii mei. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte și robul Tău l-a iubit pe el. Tânăr sunt eu și defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Dreptatea Ta este dreptate în veac și Legea Ta, adevărul. Necazuri și nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. Drepte sunt mărturiile Tale în veac; înțelepțește-mă și voi fi viu. Am strigat cu toată inima mea : Auzi-mă, Doamne ! Îndreptările Tale voi căuta. Am strigat către Tine : Mântuiește-mă și voi păzi mărturiile Tale. Din zori m-am sculat și am strigat : Întru cuvintele Tale am nădăjduit. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineață, ca să cuget la cuvintele Tale. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază. S-au apropiat cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la Legea Ta s-au îndepărtat. Aproape ești Tu, Doamne, și toate poruncile Tale sunt adevărul. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele. Vezi smerenia mea și mă scoate, că Legea Ta n-am uitat. Judecă pricina mea și mă izbăvește; după cuvântul Tău, fă-mă viu. Departe de păcătoși este mân­tuirea, că îndreptările Tale n-au căutat. Îndurările Tale multe sunt, Doamne; după judecata Ta mă viază. Mulți sunt cei ce mă prigonesc și mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut. Am văzut pe cei nepricepuți și mă sfâr­șeam, că n-au păzit cuvintele Tale. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază. Începutul cuvintelor Tale este adevărul și veșnice sunt toate judecățile dreptății Tale. Căpe­­teniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoșat inima mea. Mă voi bucura de cuvintele Tale, ca și cel ce a aflat comoară mare. Nedreptatea am urât și am disprețuit, iar Legea Ta am iubit. De șapte ori pe zi Te-am lău­dat pentru judecățile dreptății Tale. Pace multă au cei ce iubesc Legea Ta și nu se smintesc. Am așteptat mântuirea Ta, Doamne, și poruncile Tale am iubit. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale și le-a iubit foarte. Am păzit poruncile Tale și mărturiile Tale, că toate căile mele îna­intea Ta sunt, Doamne. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înțelepțește. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăvește. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învățat îndreptările Tale. Va rosti limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte. Mâna Ta să mă mântuiască, pentru că poruncile Tale am ales. Dorit-am mântuirea Ta, Doam­ne, și Legea Ta cugetarea mea este. Viu va fi sufletul meu și Te va lăuda și judecățile Tale îmi vor ajuta. Am ră­tăcit ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

Slavă..., Şi acum.... și îndată :
 Simbolul Credinţei :
  Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut; Cel de o Fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece vii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Sfinte Dumnezeule... cu trei închinăciuni. Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia...,

Apoi troparele acestea, glasul al 8-lea :

  Iată Mirele vine în miezul nopţii şi fe­ricită este sluga pe care o va afla prive­ghind; iar nevrednică este iarăşi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morţii, şi afară de împărăţie să te încui; ci te deşteaptă, strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pen­tru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte pre noi.
Slavă...

  La ziua cea înfricoşătoare gândind suflete al meu, priveghează, aprinzându-ţi can­dela ta, cu untdelemn luminându-o, că nu ştii când va veni la tine glasul ce va zice : Iată Mirele ! Vezi dar suflete al meu, să nu dormitezi, căci vei rămâne afară bă­tând, ca cele cinci fecioare. Ci, cu prive­ghere aşteaptă, ca să întâmpini pe Hristos cu untdelemn de ungere, şi-ţi va da ţie cămara cea dumnezeiască a slavei Sale.

Şi acum ... al Născătoarei de Dumnezeu :

  Pe Tine, zidul cel nebiruit, întărirea mântuirii, Născătoare de Dumnezeu fe­cioară, Te rugăm : Sfaturile celor potrivnici le risipeşte, întristarea poporului Tău în bucurie o întoarce, cetatea ta o îngră­deşte, pentru pacea lumii te roagă, că tu eşti, Născătoare  Dumnezeu, nădejdea noastră.
Doamne miluieşte... (de 40 ori), și rugăciunea aceasta :

  Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pre pământ, eşti închinat şi slă­vit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răbdătorule, mult-Milostive şi mult-Milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei pă­cătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însu-Ți Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.
Doamne miluieşte ! (de 3 ori). Slavă... Şi acum...

  Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvi­mii şi mai mărită fără de asemănare, decât Serafimii; care fără de stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

    Strana : Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte !  Preotul :  Dumnezeule, milostivește-te spre noi și ne binecuvintează, luminează fața Ta spre noi şi ne miluieşte.  Şi dacă este Aliluia ! sau Postul Mare se zice rugăciunea aceasta a Sfântului Efrem Sirul, în trei stări, cu trei metanii mari :

    Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stă­pânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosu­lui. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)

Apoi :

  Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotpu­ternice, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, şi cu judecăţile care le ştii, mântuieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că binecuvân­tat eşti în vecii vecilor. Amin.

    Iar dacă nu este Aliluia sau Postul Mare, se lasă  rugăciunea Sfântului Efrem Sirul : Doamne şi Stăpânul vieţii mele... și metaniile și se zice numai rugăciunea de mai sus : Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputernice... Apoi se zice : Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori),

Psalmul 120

  Am ridicat ochii la munți, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul. Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce te păzește. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzește pe Israel. Domnul te va păzi pe tine; Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde, nici luna, noaptea. Domnul te va păzi de tot răul; va păzi sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta și ieșirea ta de acum și până în veac.

Psalmul 133

  Iată acum binecuvântați pe Domnul toate slugile Domnului, care stați în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru. Noaptea ridicați mâinile voastre spre cele sfinte și binecuvântați pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion , Cel ce a făcut cerul și pământul.

    Slavă... Şi acum... Sfinte Dumnezeule... (trei închi­năciuni) ; Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia...,
Apoi troparele acestea, glasul al 2-lea :

  Pomeneşte, Doamne, ca un bun pe ro­bii Tăi, şi câte în viaţă au greşit, iartă-le, că nimeni nu este fără de păcat, fără numai Tu, Cela ce poţi şi celor adormiţi a le da odihnă.

   Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti; Unule Făcătorule, fă odihnă Doam­ne, sufletele adormiţilor robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcă­torul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Slavă...
  Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufle­tele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu :
  Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu, fecioară, că în­tru tine Cel neîncăput, Hristos, Dumne­zeul nostru, a încăpea bine a voit. Feri­ciţi suntem şi noi, folositoare pe tine avându-te, că ziua şi noaptea te rogi pen­tru noi. Pentru aceasta lăudându-te, stri­găm ţie : Bucură-te, ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu tine.

Apoi, Doamne miluieşte... (de 12 ori) şi Rugăciunea aceasta :

  Pomeneşte, Doamne, pe cei întru nă­dejdea învierii şi a vieţii veşnice au ador­mit, părinţii şi fraţii noştri, şi pe toţi, care în cucernicie şi în credinţă s-au săvârşit; şi iartă lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie, cea cu cuvântul, sau cu lu­crul, sau cu gândul au greşit ei, şi-i aşează pe dânşii în locuri luminoase, în locuri ră­coroase, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea, unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţii sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte lor şi nouă împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice, şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti viaţa şi învierea şi odihna robilor Tăi celor adormiţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei :

   Preaslăvită pururea fecioară, Maica lui Hristos Dumnezeu, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru şi cere ca să mântuiască pentru tine sufletele noastre.

A Sfintei Treimi :

  Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie.
Glasul al 6-lea :

  Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă...
  Doamne miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre; ci caută acum ca un milostiv şi ne izbă­veşte pre noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem po­porul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi nu­mele Tău chemăm.
Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu :

  Uşa milostivirii deschide-o nouă, bine­cuvântată Născătoare de Dumnezeu, fecioa­ră, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

    În timpul troparelor de umilinţă, preotul iese din Sfântul Altar în fața ușilor împărăteşti și cu fața către  răsărit, zice ectenia : Miluieşte-ne pe noi. Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte !     Strana : Doamne, miluieşte ! (de 3 ori).     Preotul :  Încă ne rugăm pentru ca să se păzească sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi toate oraşele şi satele : de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să fie nouă Bunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi.
Doamne miluieşte... (de 40 de ori)

    Şi preotul zice vosglasul : Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe şi, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, faţă de păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi. Preotul zice ecfonisul :  Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălțăm. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.    Strana : Amin !    Preotul : Slavă Ţie Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, slavă Ţie !     Strana : Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte ! (de 3 ori), Cuvioase părinte binecuvântează !      Iar preotul. întorcându-se cu fața către credincioși zice otpustul cel mic :  Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Apoi plecându-se Preotul către strane, îşi cere obişnuita iertăciune, zicând : Binecuvântaţi, părinţi sfinţi, şi mă iertaţi pe mine păcătosul.     Iar fraţii, fiecare răspunde : Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască, părinte sfinţite.

     Apoi Preotul se întoarce  către răsărit şi zice ectenia aceasta :  Să ne rugăm pentru pacea lumii.   Iar noi la fiecare zicem : Doamne miluieşte ! (câte o dată).   Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor creştini.    Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru (înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.     Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste.     Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi.     Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă.     Pentru cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii.     Pentru izbăvirea celor robiţi.     Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe.     Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape, şi prin aer.     Pentru cei ce zac în neputinţe.     Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului.     Pentru arhiereii ortodocşi și pentru toţi ortodocşii creştini.     Să ne rugăm pentru conducătorii ţării.     Pentru ctitorii sfântului locaşului acestuia.     Pentru părinţii şi învăţătorii noştri.     Pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia.     Strana : Doamne miluieşte ! (de 3 ori)  Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, miluieşte-ne pe noi .  Strana :  Amin !

    Cade-se a şti, că aşa se cântă rugăciunea miezului nopţii de toate zilele peste toată săptămâna, afară de Sâmbătă , Duminică şi când este priveghere. Cel ce citeşte de este Monah ori mirean , în locul ecteniilor , care se zic numai de preot şi de diacon zic aceste rugăciuni :

  Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşalele noastre, cele de voie şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea ai cu gândul, toa­te le iartă nouă, ca un bun şi iubitor de oameni. Pe cei ce ne urăsc şi ne fac nouă strâmbătate, iartă-i Doamne. Celor ce ne fac bine fă-le bine. Fraţilor şi rudeniilor noas­tre, dăruieşte-le cererile cele către mân­tuire şi viaţă veşnică. Pe cei ce sunt întru neputinţă cercetează-i şi vindecare dăruieşte-le. Pe cei de pe mare ocârmuieşte-i; cu cei călători împreună călătoreşte. Pe conducători înțelepțește. Celor ce ne slu­jesc şi ne miluiesc pe noi, iertare păcatelor dăruieşte-le. Pe cei ce ne-au poruncit nouă nevrednicilor să ne rugăm pentru dânşii, miluieşte-i după mare mila Ta. Pomeneşte Doamne, pe cei mai înainte adormiţi, pă­rinţii şi fraţii noştri şi le fă lor odihnă unde cercetează lumina feţei Tale. Pome­neşte Doamne pe fraţii noştri cei robiţi şi-i izbăveşte pe dânşii de toată neputinţa. Pomeneşte Doamne pe cei ce aduc da­ruri şi fac bine întru Sfintele Tale Bise­rici, şi le dă lor cererile cele către mân­tuire şi viaţă veşnică. Pomeneşte Doamne şi pe părintele nos­tru (N) şi pe toţi fraţii noştri cei întru Hristos, şi le dă lor toate cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pomeneşte-ne Doamne şi pe noi smeriţii, păcă­toşii, şi nevrednicii robii Tăi, şi lumi­nează mintea noastră cu lumina cunoştin­ţei Tale, şi ne îndreptează pe noi în calea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria, şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Că bine eşti cu­vântat în vecii vecilor. Amin.
    Doamne miluieşte ! (de 3 ori).  Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri  Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin !    Se cuvine a şti că aşa se citeşte rugăciunea Miezonopticii din toate zilele peste toată săptămâna, afară de sâmbăta şi duminica.
Sfârşitul rugăciunii miezului nopţii de toate zilele (Polunoşniţa).






MIEZONOPTICA PENTRU SÂMBETE

    Preotul, cu epitrahilul pe grumaz, din fața uşilor împărătești, cu dvera închisă, face începutul. după obicei zicând : Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Strana : Amin ! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie !  Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția...,  Doamne, miluieşte... (de 12 ori); Slavă... Şi acum...Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) Preotul se închină de trei ori și intră în sfântul altar.

Veniţi să ne închinăm ... (de 3 ori) Şi trei închinăciuni.
Psalmul 50

  Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, iar Tu drept eşti întru cuvintele Tale şi biruitor când ne vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.

Apoi Catisma a 9-a :

Psalmul 64

  Ţie Ţi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion şi Ţie Ţi se va împlini făgăduinţă în Ierusalim, Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni. Cuvintele celor fără de lege ne-au biruit pe noi şi nelegiuirile noastre Tu le vei curăţi. Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit; Locui-va în curţile Tale. Umplea-ne-vom de bunătăţile casei Tale; sfânt este locaşul Tău, minunat în dreptate. Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor de pe mare departe; Cel ce găteşti munţii cu tăria Ta, încins fiind cu putere; Cel ce tulburi adâncul mării şi vuietul valurilor ei. Tulbura-se-vor neamurile şi se vor spăimânta cei ce locuiesc marginile de semnele Lui; ieşirile dimineţii şi ale serii le vei veseli. Cercetat-ai pământul şi l-ai adăpat pe el, bogăţiile lui le-ai înmulţit; Râul lui Dumnezeu s-a umplut de apă; gătit-ai hrana lor, că aşa este gătirea Ta. Adapă brazdele lui, înmulţeşte roadele lui şi se vor bucura de picături de ploaie, răsărind. Vei binecuvânta cununa anului bunătăţii Tale şi câmpiile Tale se vor umple de roade grase. Îngrăşa-se-vor păşunile pustiei şi cu bucurie dealurile se vor încinge. Îmbrăcatu-s-au păşunile cu oi şi văile vor înmulţi grâul; vor striga şi vor cânta.
Psalmul 65

   Strigaţi lui Dumnezeu tot pământul. Cântaţi numele Lui; daţi slava laudei Lui. Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale ! Pentru mulţimea puterii Tale, Te vor linguşi vrăjmaşii Tăi. Tot pământul să se închine Ţie, şi să cânte Ţie, să cânte numelui Tău. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, înfricoşător în sfaturi mai mult decât fiii oamenilor. Cel ce preface marea în uscat, prin râu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El, de Cel ce stăpâneşte cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc să nu se înalţe întru sine. Binecuvântaţi neamuri pe Dumnezeul nostru şi faceţi să se audă glasul laudei Lui, Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat să se clatine picioarele mele. Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămureşte argintul. Prinsu-ne-ai pe noi în cursă; pus-ai necazuri pe umărul nostru; Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă. Intra-voi în casa Ta cu arderi de tot, împlini-voi Ţie făgăduinţele mele, Pe care le-au rostit buzele mele şi le-a grăit gura mea, întru necazul meu. Arderi de tot grase voi aduce Ţie, cu tămâie şi berbeci; îţi voi jertfi boi şi ţapi. Veniţi de auziţi toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu şi vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu. Către Dânsul cu gura mea am strigat şi L-am lăudat cu gura mea. Nedreptate de am avut în inima mea să nu mă audă Domnul. Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; Luat-a aminte glasul rugăciunii mele. Binecuvântat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea şi mila Lui de la mine.
Psalmul 66

   Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvântează, luminează faţa Ta spre noi şi ne miluieşte, Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta. Lauda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povăţui. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său. Binecuvântează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvântează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pământului.
   Slavă..., Şi acum.... Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeule ! Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeule ! Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeul nostru slavă Ție ! cu închinăciuni și în Postul Mare, cu metanii. Doamne, miluieşte... (de trei ori). Slavă..., Şi acum...

Psalmul 67

  Să se scoale Dumnezeu, şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El. Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie. Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi numelui Lui, gătiţi calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui, Şi vă bucuraţi înaintea Lui. Să se tulbure de faţa Lui, a Părintelui orfanilor şi a Judecătorului văduvelor. Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui. Dumnezeu aşază pe cei singuratici în casă, Scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel pe cei amărâţi, pe cei ce locuiesc în morminte. Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustie, Pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel. Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moştenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o. Vietăţile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac. Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă. Împăratul puterilor, poporului iubit va împărţi prăzile. Dacă veţi dormi în mijlocul moştenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei şi spatele vostru va străluci că aurul. Când Împăratul cel ceresc va împrăştia pe regi în ţara Sa, ei vor fi albi ca zăpada pe Selmon. Munte al lui Dumnezeu este Muntele Vasan, munte de piscuri este Muntele Vasan. Pentru ce munţi cu piscuri pizmuiţi muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el până la sfârşit ? Carele lui Dumnezeu sunt mii de mii; mii sunt cei ce se bucură de ele. Domnul în mijlocul lor, pe Sinai, în locaşul Său cel sfânt. Suitu-Te-ai la înălţime, robit-ai mulţime, luat-ai daruri de la oameni, chiar şi cu cei răzvrătiţi, îngăduiţi au fost să locuiască. Domnul Dumnezeu este binecuvântat, binecuvântat este Dumnezeu zi de zi; să sporească între noi, Dumnezeul mântuirii noastre. Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii şi ale Domnului Dumnezeu sunt ieşirile morţii. Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi, creştetul părului celor ce umblă întru greşelile lor. Zis-a Domnul : "Din Vasan îi voi întoarce, întoarce-voi pe vrăjmaşii tăi din adâncurile mării, Pentru ca să se afunde piciorul tău în sânge şi limba câinilor tăi în sângele vrăjmaşilor tăi" Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului şi Împăratului meu în locaşul cel sfânt : Înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cântau din strune, în mijloc fecioarele, bătând din timpane şi zicând : În adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel. " Acolo era Veniamin cel mai tânăr, în uimire; căpeteniile lui Iuda, povăţuitorul lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului şi ziceau : " Porunceşte, Dumnezeule, puterii Tale; întăreşte, Dumnezeule, această lucrare pe care ai făcut-o nouă. Pentru locaşul Tău, din Ierusalim, îţi vor aduce împăraţii daruri. Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei care au fost încercaţi ca argintul. Risipeşte neamurile cele ce voiesc războaie ". Veni-vor soli din Egipt; Etiopia va întinde mai înainte la Dumnezeu mâna ei, zicând : " Împărăţiile pământului cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi Domnului. Cântaţi Dumnezeului Celui ce s-a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere. Daţi slavă lui Dumnezeu ! Peste Israel măreţia Lui şi puterea Lui în nori. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu.
   Slavă..., Şi acum.... Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeule ! Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeule ! Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție Dumnezeul nostru slavă Ție ! cu închinăciuni și în Postul Mare, cu metanii. Doamne, miluieşte... (de trei ori). Slavă..., Şi acum...

Psalmul 68

   Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care n-are fund. Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit. Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar. Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşalele mele de la Tine nu s-au ascuns. Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine. Dumnezeul lui Israel. Că pentru Tine am suferit ocara, acoperit-a batjocura obrazul meu. Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele, Că râvna casei Tale m-a mâncat, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea. Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocara mie. Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură. Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cântau cei ce beau vin. Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut. Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale. Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adâncul apelor, Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui. Auzi-mă, Doamne, ca bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrab mă auzi. Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă, Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea; Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz, Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era, şi pe cei ce m-ar mângâia şi nu i-am aflat. Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet. Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală; Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă, şi spinarea lor pururea o gârboveşte. Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei; Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori; Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit, şi au înmulţit durerea rănilor lui. Adăugă fărădelege la fărădelegea lor, şi să nu intre întru dreptatea Ta; Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie. Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească. Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă; Şi-i va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii. Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru ! Că a auzit pe cei săraci Domnul, şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit. Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se târăsc în ea. Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda, şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el; Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el, şi cei ce iubesc numele Lui vor locui în el.
Psalmul 69

  Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte ! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te ! Să se ruşineze şi să se înfrunteze cei ce caută sufletul meu; Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele; Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie : " Bine, bine ! " Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta : " Slăvit să fie Domnul ! " Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă ! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.
Slavă... Şi acum...

Crezul :

  Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut; Cel de o Fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece vii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, Sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin
Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...  Că a Ta este împărăția...,

 Şi troparele acestea, glasul al 2-lea :

  Nezidită fire, Făcătorule a toate, buzele noastre le deschide ca să vestim lauda Ta, strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumne­zeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Slavă...

  Puterilor celor de sus, urmând pe pă­mânt, cântare de biruinţă aducem Ţie, Bu­nule : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Şi acum ...

  Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doam­ne, mintea mea o luminează, inima şi buze­le mele le deschide, ca să Te laud pe Tine, Sfântă Treime : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dum­nezeule, pentru Născătoarea de Dumne­zeu, miluieşte-ne pe noi.
Doamne miluieşte... (de 40 ori), apoi rugăciunea aceasta :

  Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe pământ, eşti închinat şi slă­vit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răbdătorule, mult-Milostive şi mult-Milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei pă­cătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însu-Ţi Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.
 
Doamne miluieşte... (de 3 ori). Slavă... Şi acum...

  Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvi­mii şi mai slăvită fără de asemănare, decât Serafimii; care fără de stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te slăvim. Întru numele Domnului binecuvintează părinte !

Preotul zice : Dumnezeule, milostiveşte-Te...

Apoi Rugăciunea aceasta :

  Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotpu­ternice, Doamne, Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, şi eu judecăţile care ştii, mântuieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că binecuvân­tat eşti în vecii vecilor. Amin.
Şi rugăciunea Sfântului Eustratie :

  Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine, Doam­ne, că ai căutat spre smerenia mea şi nu m-ai dat în mâinile vrăjmaşilor, ci ai mân­tuit din nevoi sufletul meu. Şi acum, Stă­pâne, să mă acopere pe mine mâna Ta şi să vină peste mine mila Ta, că s-a tul­burat sufletul meu şi dureros îi este să iasă din acest ticălos şi spurcat trup al meu. Ca nu cândva vicleanul sfat al celui potrivnic să-l întâmpine şi să-l împiedice întru întuneric, pentru păcatele cele făcute de mine cu neştiinţa şi cu ştiinţa în viaţa aceasta. Milostiv fii mie, Stăpâne şi să nu vadă sufletul meu întunecatul chip al viclenilor draci; ci să-l ia îngerii Tăi cei străluciţi şi luminaţi. Dă slavă numelui Tău celui Sfânt, şi cu puterea Ta mă ridică la Dumnezeiasca Ta judecată. Când mă vei jude­ca, să nu mă apuce pe mine mâna stăpânitorului lumii acesteia, ca să mă arunce pe mine păcătosul, întru adâncul iadului; ci stai lângă mine şi-mi fii Mântuitor şi Sprijinitor; pentru că muncile acestea tru­peşti, veselie sunt robilor Tăi. Miluieşte, Doamne, sufletul meu cel întinat cu patimile vieţii acesteia, şi curat pe el prin pocăinţă şi prin mărturisire îl primeşte, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.
Veniţi să ne închinăm... de 3 ori,

Psalmul 120

   Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul. Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce te păzeşte. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel. Domnul te va păzi pe tine; Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta și ieşirea ta de acum şi până în veac.
Psalmul 133

  Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte și binecuvântaţi pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul și pământul.

Slavă... Şi acum... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... 

Apoi troparele acestea, glasul al 2-lea :

  Pomeneşte, Doamne, ca un bun pe ro­bii Tăi, şi câte în viaţă au greşit, iartă-le, că nimeni nu este fără de păcat, fără numai Tu, Cela ce poţi şi celor adormiţi a le da odihnă.

  Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de folos tuturor le dăruieşti; Unule Făcătorule, fă odihnă Doam­ne, sufletelor adormiţilor robilor Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcă­torul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Slavă...

  Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufle­tele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Şi acum...

  Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de Dumnezeu, fecioară, că în­tru tine Cel neîncăput, Hristos, Dumne­zeul nostru, a încăpea bine a voit. Feri­ciţi suntem şi noi, folositoare pe tine avându-te, că ziua şi noaptea te rogi pen­tru noi. Pentru aceasta lăudându-te, stri­găm ție : Bucură-te, ceea ce eşti plină de Dar, Domnul este cu tine.
Apoi, Doamne miluieşte... (de 12 ori) şi rugăciunea aceasta :

  Pomeneşte, Doamne, pe cei întru nă­dejdea învierii şi a vieţii veşnice au ador­mit, părinţii şi fraţii noştri, şi pe toţi, care în cucernicie şi în credinţă s-au săvârşit; şi iartă lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie, cea cu cuvântul, sau cu lu­crul, sau cu gândul au greşit ei, şi-i aşează pe dânşii în locuri luminoase, în locuri ră­coroase, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea, unde cercetarea feţei Tale veseleşte pe toţii sfinţii Tăi cei din veac. Dăruieşte lor şi nouă împărăţia Ta şi împărtăşirea bunătăţilor Tale celor negrăite şi veşnice, şi desfătarea vieţii Tale celei nesfârşite şi fericite. Că Tu eşti viaţa şi învierea şi odihna robilor Tăi celor adormiţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei :

   Preaslăvită pururea fecioară, Maica lui Hristos Dumnezeu, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru şi cere ca să mântuiască pentru tine sufletele noastre.
A Sfintei Treimi :

  Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie.
Glasul al 6-lea :

  Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă...

  Doamne miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre; ci caută acum ca un milostiv şi ne izbă­veşte pre noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem po­porul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi nu­mele Tău chemăm.
Şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu :

  Uşa milostivirii deschide-o nouă, bine­cuvântată Născătoare de Dumnezeu, fecioa­ră, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

    În timpul troparelor de umilinţă, preotul iese din Sfântul Altar în fața ușilor împărăteşti și cu fața către  răsărit, zice ectenia : Miluieşte-ne pe noi. Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte !     Strana : Doamne, miluieşte ! (de 3 ori).     Preotul :  Încă ne rugăm pentru ca să se păzească sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi toate oraşele şi satele : de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să fie nouă Bunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi.
Doamne miluieşte... (de 40 de ori)

    Şi preotul zice vosglasul : Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe şi, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, faţă de păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi. Preotul zice ecfonisul :  Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălțăm. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.    Strana : Amin !    Preotul : Slavă Ţie Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, slavă Ţie !     Strana : Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte ! (de 3 ori), Cuvioase părinte binecuvântează !      Iar preotul. întorcându-se cu fața către credincioși zice otpustul cel mic :  Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Apoi plecându-se Preotul către strane, îşi cere obişnuita iertăciune, zicând : Binecuvântaţi, părinţi sfinţi, şi mă iertaţi pe mine păcătosul.     Iar fraţii, fiecare răspunde : Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască, părinte sfinţite.

     Apoi Preotul se întoarce  către răsărit şi zice ectenia aceasta :  Să ne rugăm pentru pacea lumii.   Iar noi la fiecare zicem : Doamne miluieşte ! (câte o dată).   Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor creştini.    Pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru (înalt-) Preasfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.     Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste.     Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi.     Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă.     Pentru cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii.     Pentru izbăvirea celor robiţi.     Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe.     Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape, şi prin aer.     Pentru cei ce zac în neputinţe.     Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului.     Pentru arhiereii ortodocşi și pentru toţi ortodocşii creştini.     Să ne rugăm pentru conducătorii ţării.     Pentru ctitorii sfântului locaşului acestuia.     Pentru părinţii şi învăţătorii noştri.     Pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia.     Strana : Doamne miluieşte ! (de 3 ori)  Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, miluieşte-ne pe noi .  Strana :  Amin !

    Dacă cel ce citeşte este Monah ori mirean, (dacă lipsește preotul) în locul ecteniilor , care se zic numai de preot şi de diacon zice aceste rugăciuni :

  Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşalele noastre, cele de voie şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea ai cu gândul, toa­te le iartă nouă, ca un bun şi iubitor de oameni. Pe cei ce ne urăsc şi ne fac nouă strâmbătate, iartă-i Doamne. Celor ce ne fac bine fă-le bine. Fraţilor şi rudeniilor noas­tre, dăruieşte-le cererile cele către mân­tuire şi viaţă veşnică. Pe cei ce sunt întru neputinţă cercetează-i şi vindecare dăruieşte-le. Pe cei de pe mare ocârmuieşte-i; cu cei călători împreună călătoreşte. Pe conducători înțelepțește. Celor ce ne slu­jesc şi ne miluiesc pe noi, iertare păcatelor dăruieşte-le. Pe cei ce ne-au poruncit nouă nevrednicilor să ne rugăm pentru dânşii, miluieşte-i după mare mila Ta. Pomeneşte Doamne, pe cei mai înainte adormiţi, pă­rinţii şi fraţii noştri şi le fă lor odihnă unde cercetează lumina feţei Tale. Pome­neşte Doamne pe fraţii noştri cei robiţi şi-i izbăveşte pe dânşii de toată neputinţa. Pomeneşte Doamne pe cei ce aduc da­ruri şi fac bine întru Sfintele Tale Bise­rici, şi le dă lor cererile cele către mân­tuire şi viaţă veşnică. Pomeneşte Doamne şi pe părintele nos­tru (N) şi pe toţi fraţii noştri cei întru Hristos, şi le dă lor toate cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pomeneşte-ne Doamne şi pe noi smeriţii, păcă­toşii, şi nevrednicii robii Tăi, şi lumi­nează mintea noastră cu lumina cunoştin­ţei Tale, şi ne îndreptează pe noi în calea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea fecioarei Maria, şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Că bine eşti cu­vântat în vecii vecilor. Amin.

    Doamne miluieşte ! (de 3 ori).  Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri  Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin !
Sfârşitul rugăciunii miezului nopţii pentru sâmbete. (Polunoşniţa).




MIEZONOPTICA PENTRU DUMINICI

    Preotul cu epitrahilul pe grumaz din fața uşilor împărăteşti, cu dvera închisă, dă binecuvântarea. zicând :  Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Noi :  Amin ! Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... (Se fac trei închinăciuni, iar dacă este post, se fac trei metanii).  Slavă..., Şi acum..., Preasfântă Treime..., Doamne, miluiește... (de 3 ori), Slavă.... Şi acum... Tatăl nostru.... Că a Ta este împărăţia...,  Doamne, miluiește.... (de 12 ori). Slavă... Şi acum.... Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori), în acest timp preotul se închină, de trei ori. și intră în Sfântul altar, pe ușa dinspre miazăzi.

Veniţi să ne închinăm ... (de 3 ori) Şi trei închinăciuni.

Psalmul 50
  Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, iar Tu drept eşti întru cuvintele Tale şi biruitor când ne vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.
    Şi îndată se zice Canonul Treimii (Troisnicul), al glasului ce va fi de rând :     CANONUL SFINTEI TREIMI    Şi după canon se cântă Troparele Treimice, glasul al 2-lea :

   Cade-se cu adevărat, a lăuda Treimea cea mai presus de Dumnezeire, pe Tatăl cel fără de început și atoatelucrător, pe Cuvântul cel fără de început, Carele din Tatăl mai-nainte de veci fără stricăciune S-a născut, şi pe Sfântul Duh, Cel ce din Tatăl fără de ani purcede.
 
   Cade-se cu adevărat, a Te mări pe Tine, Dumnezeu Cuvântul, de Carele se înfricoşează și se cutremură Heruvimii și Te măresc puterile cereşti. Pe Cel ce ai înviat a treia zi din mormânt, Hristoase, Dătătorule de viață, cu frică Te mărim.
 
   Să lăudăm toţi cum se cuvine lui Dumnezeu, cu cântări dumnezeiești, pe Tatăl, şi pe Fiul, şi pe Duhul Cel Dumnezeiesc, Stăpânia cea în trei Ipostasuri, pe o Împărăţie şi o Domnie.
 
   Pe Care o laudă toţi pământenii și o măresc puterile cereşti, pe Cea de toți credincioşii închinată, Unimea cea după Fiinţă, pe Cea în trei Ipostasuri.
 
   Domnească începătorie peste Heruvimi, şi dumnezeiască Stăpânie fără de asemănare peste Serafimi, Treimea cea nedespărţită în Unime, ceea ce eşti după adevăr dumnezeiască Stăpânie, pe Tine, Te mărim.
 
   Tatălui, Celui fără de început și Dumnezeu Cuvântului, Celui împreună fără început şi Duhului mă închin, Fiinţa cea nedespărțită, Una împreunată, Unimea cea întreit numărată, cu laude să o cinstim.
 
   Fulgerele Tale cele cu raze strălucitoare străluceşte-le mie Dumnezeul meu, Cela ce ești în trei Ipostasuri, Atotlucrătorule, și casă mă arată a măririi Tale celei neapropiate, luminată și purtătoare de lumină și neschimbată.
 
   De Carele se înfricoşează şi se cutremură Heruvimii, şi-L măresc oștile îngereşti, pe Cel ce din Fecioară negrăit S-a întrupat, pe Hristos, Dătătorul de viață, cu frică să-L mărim.

Slavă...

   Părinte Atotţiitorule, Cuvinte al lui Dum­nezeu, întrutot Duhule Sfinte, o Putere şi un Chip, o Împărăţie, o Dumnezeire şi o Stă­pânire, miluieşte şi mântuieşte pe cei ce se închină Ţie.
Şi acum...
 
   Din morţi văzând pe Fiul tău, preacurată Fecioară, înviat cu cuviinţă dumnezeiască, de bucurie negrăită lumea s-a umplut, pe Acela mărindu-L, şi pe tine cinstindu-te.

  Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumneze­ului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii care fără stricăciune pe Dum­nezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

    Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru.... Că a Ta este împărăţia..., Ipacoi al glasului de rând.     TROPARELE ÎNVIERII     Doamne, miluieşte... (de 40 de ori). Slavă.... Şi acum.... Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii.... Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte ! Preotul : Dumnezeule milostiveşte-Te spre noi și ne binecuvintează... Apoi citeşte din fața uşilor împărăteşti, în genunchi, cu fața spre apus, această  Rugăciune către Preasfânta Treime. Facere a lui Marcu Monahul

Rugăciune către Preasfânta Treime :

 Facerea lui  Marcu Monahul :

  Întru-tot Puternică şi de viaţă Făcă­toare, Preasfântă Treime şi începătoare de lumină, Care toată făptura lumii şi cea mai presus de lume, dintru nefiinţă pen­tru bunătate o ai adus şi cu purtarea Ta de grijă o şi stăpâneşti; Carele după alte ale Tale nespuse faceri de bine neamului omenesc, pentru neputinţa trupească, ai dăruit nouă pocăinţă până în clipa mor­ţii; nu ne lăsa pe noi ticăloşii a murii în faptele noastre cele rele, nici pe începătorul răutăţii şi pizmătăreţul şi pierză­torul să-şi râdă de noi. Că vezi, Îndurate, câtă pizmuire şi vrajbă are asupra noastră şi câtă este şi a noastră pătimire şi slăbiciune şi nepurtare de grijă : Ci, Te rugăm, nu ne lipsi de bunătăţile Tale, pe noi care Te mâniem în toată ziua şi cea­sul, prin călcarea cinstitelor şi de viaţă făcătoarelor porunci; şi toate greşelile noastre care am făcut noi întru toată viaţa noastră, până în ceasul de acum, sau cu fapta, sau cu cuvântul, sau cu gândul, lasă şi iartă şi ne învredniceşte cealaltă viaţă a noastră a o săvârşi întru pocăinţă şi umilinţă şi spre paza sfintelor Tale porunci. Şi ori cu ce fel de dezmierdare înşelându-ne, în multe chipuri am greşit şi cu urâte pofte nefolositoare şi vătămătoare, amăgindu-ne, ne-am spurcat. Sau cu mâ­nie şi cu iuţeală dobitoceşte pornindu-ne am scârbit pe vreun frate al nostru, sau cu limbă slobodă şi neînfrânată în tari curse ne-am prins; sau cu vreuna din simţirile noastre, sau cu toate, de voie sau fără voie, cu ştiinţa sau cu neştiinţa, sau din înfierbântare, sau din deprindere, nebuneşte ne-am alunecat; sau cu gânduri viclene şi cu ştiinţă deşartă ne-am spur­cat, sau în orice chip de greşeală am pă­cătuit, din aducerea aminte şi din obiceiul cel rău şi cumplit; iartă nouă şi lasă toate, întru-tot Îndurate, Preabunule şi mult-Milostive; şi dăruieşte nouă, Bu­nule, deşteptare şi putere, ca să facem voia Ta cu bună plăcere şi desăvârşit. Ca din răutatea cea din noapte şi întunecată cu vederea luminii prin pocăinţă să ne schimbăm şi în lumină cu bun chip să umblăm şi curaţi iubirii Tale de oameni arătându-ne noi nevrednici, să Te lău­dăm şi Te slăvim în veci. Amin.

    După terminarea rugăciunii, sculându-se. preotul zice : Slavă Ţie. Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, slavă Ţie.      Strana : Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte ! (de 3 ori). Părinte, binecuvintează !     Preotul :  Cel ce a înviat din morţi, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un bun şi de oameni iubitor.      Strana : Amin.  Apoi preotul își ia cuvenita iertare şi, întorcându-se iarăşi cu faţa spre răsărit, zice ectenia : Să ne rugăm pentru pacea lumii.   Iar noi la fiecare zicem : Doamne miluieşte ! (câte odată).   Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor creştini.    Pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru (înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos..     Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste.     Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi.     Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă.     Pentru cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii.     Pentru izbăvirea celor robiţi.     Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe.     Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape, şi prin aer.     Pentru cei ce zac în neputinţe.     Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului.     Pentru arhiereii ortodocşi și pentru toţi ortodocşii creştini.     Să ne rugăm pentru conducătorii ţării.     Pentru ctitorii sfântului locaşului acestuia.     Pentru părinţii şi învăţătorii noştri.     Pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia.    Strana : Doamne miluieşte... (de 3 ori)      Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, miluieşte-ne pe noi .  Strana :  Amin.






UTRENIA ȘI CEASUL ÎNTÂI
UTRENIA

    După ce preotul binecuvintează din fața Sfintei Mese : Binecuvântat este Dumnezeul nostru..., având epitrahilul pe grumaz, dacă este Postul Mare. se zice : Sfinte Dumnezeule.... Preasfântă Treime.... Tatăl nostru.... Că a Ta este împărăţia... . Doamne, miluieşte... (de 12 ori). Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori). În acest timp cântăreţul (citeţul) se închină de trei ori.  Iar dacă nu este Postul Mare, după ce binecuvintează preotul, se zice : Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) şi psalmii 19 şi 20. Dacă în biserică nu s-a săvârşit Miezononoptica. se începe cu : Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate ceresc.... Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime.... Tatăl nostru.... Că a Ta este împărăţia....  Doamne, miluieşte... (de 12 ori). Veniți să ne închinăm..., (de 3 ori), apoi cei doi psalmi :
Psalmul 19

  Să te audă Domnul în ziua necazului, şi să-ţi fie scut numele Dumnezeului lui Iacob. Trimită ţie ajutor din locaşul Lui cel sfânt, şi din Sion sprijinească-te pe tine. Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta bineplăcută să-i fie. Dea ţie Domnul după inima ta, şi tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de mântuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe Unsul Său cu puterea dreptei Sale. Auzi-l-va pe Dânsul din cerul cel sfânt al Lui. Unii se laudă cu căruţele lor, alții cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Psalmul 20

  Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului; veseli-l-vei pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. Află-se mâna Ta, peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. Pune-i vei pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde, şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea să stea. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta; cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.


    Slavă..., Şi acum..., Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia... Dator este preotul a lua aminte ca să fie în mijlocul bisericii când va zice : Că a Ta este împărăţia... După Sfinte Dumnezeule... și Tatăl nostru.... cântăreţul zice aceste tropare :

  Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă drept-credincioşilor creştini, asupra celor potrivnici dăruieşte şi cu Crucea Ta pă­zeşte pe poporul Tău.
Slavă...

  Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvo­ie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe binecredinciosul nostru popor, dăruindu-i lui biruinţă asupra potrivnicilor, având aju­torul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Şi acum...

   Folositoare neînfricată şi neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce eşti bună, ru­găciunile noastre, întru-tot lăudată Născă­toare de Dumnezeu. Întăreşte viaţa cea de obşte a drept-măritorilor creştini. Mântuieşte pe acei cărora le-ai poruncit să dom­nească şi le dă lor biruinţă din cer, pentru că ai născut pe Dumnezeu, ceea ce eşti una binecuvântată.

    Preotul, din fața Sfintei Mese zice ectenia aceasta, la care se răspunde : Doamne, miluieşte (de 3 ori). Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.     Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru (înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), pentru sănătatea şi mântuirea lui.    Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii țării noastre, pentru maimarii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru sănătatea şi mântuirea lor.     Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi cucernicii şi drept-măritorii creştini, pentru sănătatea şi mântuirea lor.     Ecfonis : Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
 
Strana : Amin ! Întru numele Domnului, binecuvintează părinte !
 
    Preotul : Slavă Sfintei şi Celei de o Fiinţă şi de viaţă Făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.  Strana : Amin ! Iar cântărețul cel rânduit (sau cel mai mare), cu evlavie și cu frica lui Dumnezeu, zice :

     Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (de trei ori) Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. (de două ori)

 Psalmul 3 :

  Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc ! Mulţi se scoală asupra mea; mulţi zic sufletului meu : ” Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui ! ” Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă Dumnezeul meu; că Tu ai bătut pe toţi ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoșilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea, şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

    Şi iarăşi : Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.    

Psalmul 37 :

  Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu de către faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele, de către faţa păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea au apăsat peste mine. Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele de către faţa nebuniei mele. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că şalele mele s-au umplut de ocări, şi nu este vindecare în trupul meu. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte, răcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. Că eu spre bătăi gata sunt, şi durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; iar vrăjmașii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea. Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

    Şi iarăşi : Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62

  Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta. Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

    Şi iarăşi : În dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Slavă... Şi acum... Aliluia (de 3 ori) , fără închinăciuni. Doamne miluieşte ! (de 3 ori) . Slavă... Şi acum...  Preotul iese din Sfântul Altar, îşi descoperă capul şi citeşte în taină ultimele 6 rugăciuni de dimineaţă, înaintea uşilor împărăteşti.

 Psalmul 87 :

  Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răniţi, ce dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor, închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua întins-am către Tine mâinile mele. Oare morţilor vei face minuni ? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine ? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării ? Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat ? Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine ? Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălțat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoșările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieteni, şi pe cunoscuţii mei, şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.

    Şi iarăși : Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.

Psalmul 102 :

  Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. Nu până în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dânsul. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac şi până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul; şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit Scaunul Său şi Împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

    Şi iarăşi : În tot locul stăpânirii Lui binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142 :

  Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Doamne ! La Tine am scăpat, Învaţă-mă să fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

    Şi iarăşi : Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta, şi să nu intri la judecată cu robul Tău. (de 2 ori)     Duhul Tău Cel Bun mă va povăţui la pă­mântul dreptăţii.   Slavă... Şi acum... Aliluia ! (de 3 ori). Apoi preotul cu capul descope­rit, zice ectenia mare,    Nefiind Preotul, Doamne miluiește... (de 40 ori).    Și îndată se cântă după glasul Troparului de rând :

    Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.

    Stih : Mărturisiţi-vă Domnului că este Bun, că în veac este mila Lui.

    Stih : Înconjurând m-au înconjurat şi întru numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

    Stih : Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.

    Stih : Piatra pe care n-au socotit-o ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta şi este minunată întru ochii noştri.
     Apoi se cântă troparul învierii de la glasul de rând de două ori  (o dată la strana dreaptă, o dată la cea stângă), Slavă..., troparul sfântului zilei din Minei,  Şi acum..., troparul Născătoarei (bogorodicina învierii) pe glasul tropa­rului sfântului ; dacă la Minei sunt doi sfinţi, cu tropare deo­sebite, se cântă primul fără Slavă..., al doilea cu Slavă..., apoi Şi acum..., al Născătoarei, de la glasul troparului al doilea.
    La sărbătorile sfinţilor, după Dumnezeu este Domnul..., se cântă troparele : troparul sfântului (de 2 ori),  apoi : Slavă... Şi acum..., dacă sunt 2 sfinți se zice troparul primului sfânt Slavă... troparul celui de-al 2-lea sfânt Și acum... troparul Născătoarei  al zilei săptămânale respective, pe glasul troparului sfântului,  la prazni­cele împărăteşti (sărbătorile Mântuitorului şi ale sfintei Fecioa­re) se cântă numai troparul praznicului. (de 3 ori la rând)    TROPARELE ÎNVIERII      SINAXAR     TOPARE ȘI CONDACE    TROPARELE DE OBȘTE     Slavă... Şi acum...,     TROPARELE NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU


    Iar în Sfântul și Marele Post. se cântă Aliluia (de 3 ori), după glasul de rând. cu aceste patru stihuri :

    Stih : De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ.

    Stih : Dreptate vă învăţaţi, cei ce locuiţi pe pământ.

    Stih : Pizmuire va lua pe poporul cel neînvăţat, şi acum focul pe cei potrivnici va mânca. 

    Stih : Adaugă lor rele, Doamne, adaugă rele celor slăviţi ai pământului.

    Apoi Troparele Treimice după glasul de rând al Octoihului :    CÂNTĂRILE TREIMICE    Iar noi aici pentru exemplu am pus numai Troparele Treimice. Glasul al 5-lea :

  Vremea cântării este şi ceasul rugă­ciunii, cu osârdie să strigăm către Unul Dumnezeu : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dum­nezeul nostru : 
    
    Luni : Cu folosinţele celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.                    

    Marţi : Pentru rugăciunile Mergătorului înainte şi ne mântuieşte pe noi.

    Miercuri şi vineri : Cu puterea Crucii Tale, păzeşte-ne pe noi.                                    

    Joi : Pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli, şi ale Ierarhului Nicolae, miluieşte-ne pe noi.
Slavă...

  Îndrăznind a ne închipui oştilor Tale ce­lor înţelegătoare, Treime, Ceea ce eşti fără de început, cu guri nevrednice strigăm : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru. Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Şi acum...

  Cela ce în pântece fecioresc ai încăput şi din sânurile Tatălui nu Te-ai osebit cu în­gerii, Hristoase Dumnezeule, primeşte-ne pe noi, care strigăm Ţie : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru, pentru Născătoa­rea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

    Dacă nu este Postul Mare Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… şi îndată se începe citirea catismelor de rând din Psaltire      PSALTIREA LUI DAVID       (duminică se citeşte Catisma a 2-a, a 3-a şi a 17-a, care se înlocuieşte cu Polieleul în duminicile în care cade praznic împărătesc sau sfânt cu Polieleu, precum şi în toate duminicile dintre 22 septembrie şi 20 decembrie şi cele dintre 14 ianuarie şi Duminica lăsatului sec de brânză);      După prima catismă, preotul zice ectenia mică (cu ecfonisul : Că a Ta este stăpânirea…), iar la strană se cântă primul rând de sedelne ale învierii de la glasul de rând, din Octoih.     OCTOIHUL MARE      în sărbătoriri sau zile de rând se cântă sedelnele din Minei      MINEIELE BISERICII ORTODOXE       Apoi din nou : Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… şi se citeşte a doua catismă,  dacă este Postul Mare se citesc sedelnele din Triod     TRIODUL    după care se zice din nou ectenia mică (cu ecfonisul : Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti…) şi se cântă al doilea rând de sedelne ale glasului de rând, din Octoih.    Apoi se citeşte a treia catismă de rând, care, în duminicile când se cântă Polieleul, se înlocuieşte cu Polieleul : Robii Domnului…     Dacă este Postul Mare citim și din     Sedelnele Octoihului  


    Duminica  îndată după Catisma a 17-a sau după Polieleu se cântă Binecuvântările învierii : Bine eşti cuvântat, Doamne… Soborul îngeresc….  În duminicile în care cade şi vreun praznic împărătesc sau sărbătoarea vreunui sfânt cu Polieleu, se cântă întâi Polieleul şi apoi Binecuvântările învierii, îndată după Mărimurile de la Polieleu (fără a se mai cânta Slavă… Şi acum…).  În timp ce se cântă Binecuvântările învierii, preotul face cădire mare, după rânduială (dacă este şi diacon, acesta îl însoţeşte pe preot, mergând cu lumânare aprinsă în dreapta).

BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII
 
    Ce se cântă după : Fericiţi cei firă prihană.... în toate duminicile de peste an.     La fiecare tropar, se zice :  Binecuvântat eşti, Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale.

Glasul al 5-lea :
 
   Soborul îngeresc s-a mirat, văzându-Te întru cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii Mântuitorule stricând, şi împreună cu Tine pe Adam sculând, şi din iad pe toţi slobozindu-i.
 
   Pentru ce miruri prin milostivire cu lacrimi o uceniţe amestecaţi ? Îngerul cel ce a strălucit în mormânt a zis mironosiţelor, vedeţi voi groapa şi înţelegeţi, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
 
   Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la groapa Ta tânguindu-se, ci înaintea lor a stătut îngerul şi a zis : Vremea tânguirii a încetat nu plângeţi, ci învierea apostolilor spuneţi.
 
   Mironosiţele femei cu miruri venind la groapa Ta, Mântuitorule au plâns, iar îngerul către dânsele a grăit zicând : Pentru ce cu cei morţi pe Cel viu socotiţi ? Căci ca un Dumnezeu a înviat din mormânt.
 
Mărire... A Treimii :
 
   Închinămu-ne Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, Sfintei Treimi întru o Fiinţă, cu Serafimii strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne.
 
Și acum... A Născătoarei :
 
   Pe Dătătorul de viață născându-L Fecioară, de păcat pe Adam l-ai izbăvit, şi bucurie Evei în locul întristării ai dăruit, și pe cei căzuţi din viață i-ai îndreptat la aceeaşi, Cel ce S-a întrupat din tine Dumnezeu şi Om.
 
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ţie Dumnezeule. De 3 ori.

    După Binecuvântările învierii, preotul zice ectenia mică (cu ecfonisul : Că s-a bine cuvântat numele Tău…), la strană se citeşte stihira numită Ipacoi (Subascultător)    TROPARELE ÎNVIERII     şi îndată se începe cântarea antifoanelor glasului de rând.      OCTOIHUL MARE      MINEIELE BISERICII ORTODOXE       La ultimul antifon, preotul (diaconul) deschide dvera (dacă a fost închisă) şi uşile împărăteşti, zicând : Înţelepciune ! Să luăm aminte ! Cântăreţii cântă prochimenul glasului de rând al Octoihului.     Apoi preotul (diaconul, dacă este) : Domnului să ne rugăm, şi preotul zice ecfonisul : Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru… după care la strană se cântă : Toată suflarea să laude pe Domnul... (de 3 ori), pe glasul prochimenului. Apoi preotul (ori diaconul, dacă este) zice dintre uşile împărăteşti : Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie…       Strana : Mărire Ţie Doamne, mărire Ţie.       şi celelalte formule introductive la citirea Sfintei Evanghelii (vezi în Liturghier).
     Preotul ia acum sfânta Evanghelie, punând sfânta cruce în locul ei pe antimis şi stând în latura de miazănoapte a sfintei mese, cu faţa spre miazăzi şi cu capul descoperit, citeşte Evanghelia de rând din cele 11 Evanghelii ale Învierii, indicată în calendarul de perete; sau dacă este zi de rând Evanghelia ce se citește la Utrenie (dacă sfântul are Evanghelie)      EVANGHELIA       în timpul citirii, diaconul (dacă este) sau un paracliser stă cu un sfeşnic sau cu o făclie aprinsă în latura opusă a sfintei mese. După citire,       Strana : Mărire Ţie Doamne, mărire Ţie.          preotul însuşi, ori diaconul (dacă este) sau cântăreţul cântă (citeşte) :   Învierea lui Hristos văzând să ne închi­năm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o slăvim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. iar preotul, cu capul acoperit şi ţinând sfânta Evanghelie la piept (cu Învierea spre credincioşi) iese prin uşile împărăteşti şi, precedat de un purtător de lumină, vine la analogul pus din vreme în mijlocul naosului şi aşază sfânta Evanghelie pe el, iar în partea de răsărit a analogului se pune sfeşnicul adus de paracliser. Când se cântă : Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm, Sfin­tei învierii lui Hristos; că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna; binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat. preotul face două închinăciuni, sărută sfânta Evanghelie şi face încă o închinăciune. Apoi, plecându-se spre credincioşi în dreapta şi în stângă, se întoarce şi intră în altar, tot prin uşile împărăteşti, după care închide uşile împărăteşti şi dvera. După ce s-a cântat : Învierea lui Hristos văzând… la strană se citeşte Psalmul 50, în timp ce credincioşii (în mânăstiri monahii) vin şi se închină, sărutând pe rând sfânta Evanghelie.
Psalmul 50 :

  Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, iar Tu drept eşti întru cuvintele Tale şi biruitor când ne vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă Ţi-aş fi dat ; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

    După Psalmul 50, la strană se cântă : Slavă… Şi acum… Pentru rugăciunile… şi stihira învierii (Înviind Iisus din mormânt…) cu stihul respectiv (vezi Catavasierul). Apoi preotul zice, din altar, rugăciunea : Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău… (prima cerere a ecteniei de la Litie), încheind-o cu ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările… (când este diacon, rugăciunea o zice el, din faţa icoanei Mântuitorului). Apoi se închide dvera.
    Urmează      CÂNTĂRILE LUI MOISE       după care citirea (cântarea) canoanelor, cu rânduiala lor şi cu catavasiile de rând.        MINEIELE BISERICII ORTODOXE       OCTOIHUL MARE       TRIODUL    PENTICOSTARUL     După Cântarea a 3-a a canoanelor, preotul zice ectenia mică, la strană se cântă (sau se citeşte) condacul, icosul şi catismala (sedealna) sfântului (sărbătorii) din Minei; după Cântarea a 6-a, preotul zice din nou ectenia mică şi se citeşte condacul şi icosul Învierii, ale glasului de rând din Octoih şi sinaxarul zilei, din Minei.
După Cântarea a 8-a a catavasiilor,

  Să lăudăm, bine să cuvântăm, şi să ne închinăm Domnului, cântându-i şi prea-înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

    Iar preotul (sau diaconul, dacă este) ia cădelniţa şi cădeşte în faţa sfintei mese, zicând : Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstind-o, să o mărim. La strană se cântă stihurile mărimurilor sfintei Fecioare :

  Măreşte suflete al meu pe Domnul, şi s-a bucurat Duhul meu de Dumnezeu, Mân­tuitorul meu.
  Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
  Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi Sfânt numele Lui şi mila Lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem de Dânsul.
  Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.
  Pogorât-a pe cei puternici de pe scau­ne şi a ridicat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
  Luat-a pe Israel sluga Sa, ca să pome­nească mila, precum a grăit către părinţii noştri lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

    După fiecare stih se cântă : Ceea ce eşti mai cinstită..., făcând câte o închinăciune după fiecare cântare, iar de este în post facem o metanie la pământ.

    În acest timp ce preotul (diaconul) continuă să cădească, făcând cădirea mare ; deoarece în momentul acesta sfânta Evanghelie se află în mijlocul bisericii, preotul, după ce a cădit icoanele de la catapeteasmă, cădeşte sfânta Evanghelie, stând în faţa analogului pe care ea este aşezată şi făcând de acolo toată cădirea din naosul bisericii.
    După ce s-a cântat irmosul Cântării a 9-a, cu care se încheie cântarea catavasiilor, se cântă :

  Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de ase­mănare decât Serafimii, care fără stricăciu­ne pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dum­nezeu, te mărim.

     Urmează ectenia mică, cu ecfonisul : Că pe Tine te laudă toate Puterile cereşti…     Iar dacă este Duminică la strană se cântă :   Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de două ori), iar a treia oară se zice :     Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, (închinăciune) că sfânt este.     şi luminânda sau svetilna de rând (din cele 11 ale învierii, adică cea corespunzătoare voscreasnei indicată în calendarul de perete),     LUMINÂNDELE      OCTOIHUL MARE      Slavă… luminânda sfântului de la Minei,        MINEIELE BISERICII ORTODOXE     Şi acum… a Născătoarei-învierii. În perioada Octoihului, în duminicile în care cade unul dintre cele patru praznice împărăteşti cu date fixe : Naşterea Domnului, Botezul Domnului, Schimbarea la faţă şi înălţarea sfintei Cruci, se cântă luminânda praznicului respectiv, fără Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru…
    Duminica îndată după luminânde, la strană se începe cântarea Laudelor (Toată suflarea să laude pe Domnul…), cu stihurile şi stihirile învierii de la glasul de rând al Octoihului. Duminica avem la Laude opt stihiri ale Octoihului, care se cântă toate, dacă la Minei nu sunt stihiri la Laude; dacă însă sfântul zilei de la Minei are stihiri la Laude, se cântă patru de la Octoih şi patru de la Minei. La Slavă… de la Laude, se cântă voscreasna sau stihira Evangheliei (eotinala) de rând, din cele 11 ale învierii (indicată în calendarul de perete). În ultimele două duminici dinainte de Crăciun (Duminica Strămoşilor şi Duminica Părinţilor după trup ai Domnului) se cântă stihira respectivă de la Slavă… de la Laude, indicată în Mineiul pe decembrie. La Şi acum… se cântă Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară… pe glasul voscreasnei de rând.

LAUDELE

    Dacă va fi duminică sau praznic împărătesc sau sfânt care are Doxologie mare, laudele se cântă pe glasul ce va fi de rând sau al primei stihiri de la laude.
    Toată suflarea să laude pe Domnul, Lăudaţi pe Domnul din ceruri; Ţie se cuvine cântare Dumnezeule. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare Dum­nezeule. Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui. Lăudaţi pe El toate puterile Lui, Ţie se cuvine cântare Dumnezeule.

Iar dacă va fi altă zi peste săptămână se citesc aceşti psalmi :

   Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte. Lăudați-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, Lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina. Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri, să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit. Pusu-le-a pe ele în veac şi în veacul veacului. Porunca a pus și nu o vor trece. Lăudaţi pe El toţi cei de pe pământ; balaurii şi toate adâncurile; focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul Lui; munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii; fiarele şi toate animalele cele ce se târăsc şi păsările cele zburătoare. Împăraţii pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi judecătorii pământului. Tinerii şi fecioarele, bătrânii cu tinerii să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în cer. Şi va înălţa puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

Psalmul 149

   Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi. Să se veselească Israil de Cel ce l-a făcut pe el, şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor. Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în Psaltire să-i cânte Lui. Că iubeşte Domnul poporul Său şi va înălţa pe cei blânzi şi-i va izbăvi. Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor. Laudele lui Dumnezeu în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor. Ca să facă izbândă între neamuri, mustrări între popoare.     Pe 8 :     Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier.     Ca să facă între dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.

Psalmul 150

Pe 6 :

   Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; Lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.     Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; Lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.     Pe 4 :    Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; Lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută.      Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; Lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.     Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; Lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
Dacă va fi Duminică, se zic aceste stihuri :

    Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
    Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
 
    Slavă..., Stihira Evangheliei        LUMINÂNDELE       Şi acum.... a Născătoarei de Dumnezeu :

    Prea binecuvântată ești Născătoare de Dumnezeu fecioară, că prin Cel ce S-a întrupat din tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât și noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm : Bine eşti cuvântat Hristoase Dumnezeule, Cel ce bine ai voit aşa, mărire Ție.

    Dacă este Praznic, sfânt cu Doxologie sau sfânt cu Polieleu se cântă Slavă..., Şi acum..., din Minei, Triod sau Penticostar).  Apoi Preotul sau diaconul zice :  Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina !  Strana cântă :  Doxologia

SLAVOSLOVIA

  Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire.     Lăudămu-Te bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare.     Doamne, Împă­rate Ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte.     Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pre noi, Cel ce ridici păcatele lumii.     Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi ne miluieşte pe noi.     Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domnul Iisus Hristos, întru slava lui Dum­nezeu Tatăl. Amin !     În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului .    Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim noi.     Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.     Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.     Binecuvântat eşti, Doamne, învăţă-mă îndreptările Tale.     Binecuvântat eşti, Stăpâne, înțelepțește-mă cu îndreptările Tale.     Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.     Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă, în neam şi în neam, eu am zis : Doamne miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.     Doamne, către Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dum­nezeul meu.     Că la Tine este izvorul vie­ţii, întru lumina Ta vom vedea lumină .     Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine .

    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori). Slavă..., Şi acum.... Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. Apoi mai pe larg :  Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

    Iar dacă este Postul Mare  sau altă zi ce n-are doxologie mare după Laude, Slavă... Şi acum.... cântăreţul cel rânduit zice așa :

   Ţie slavă se cuvine, Doamne, Dumne­zeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm  : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

     Preotul : Slavă Ţie Celui ce ne-ai arătat nouă lumina. Cântăreţul : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... Şi Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă...

Apoi :

   Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie, Doam­ne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Binecuvântat eşti, Doamne, învăţă-ne îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Stăpâne, înţelepţeşte-ne cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ție se cuvine laudă, Ție se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

    Dacă este Duminică  în timp ce se cântă ultimele stihuri ale doxologiei şi Sfinte Dumnezeule… preotul iese prin uşile împărăteşti şi vine în faţa analogului pe care se află aşezată sfânta Evanghelie, se închină şi o sărută ca şi la scoaterea ei în mijlocul bisericii; apoi o ia şi merge spre altar, mergându-i înainte un purtător de lumină. Ajungând pe solee, se întoarce cu faţa spre credincioşi, îi binecuvântează, făcând semnul crucii cu sfânta Evanghelie spre ei, apoi se întoarce, intră în sfântul altar prin uşile împărăteşti, şi aşază sfânta Evanghelie la locul ei.
    După ce s-a cântat pentru ultima oară Sfinte Dumnezeule… de la sfârşitul doxologiei, la strană se cântă unul din cele două tropare finale ale învierii, adică : Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut… în duminicile în care este de rând unul dintre primele patru glasuri, ori Înviat-ai din mormânt… în duminicile în care este de rând unul din celelalte glasuri.   

    La glasurile 1, al 2-lea, al 3-lea şi al 4-lea, acest Tropar al învierii, pe glasul al 4-lea :

    Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut, să cântăm Celui ce a înviat din mormânt, şi începătorului vieţii noastre. Că stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dat nouă şi mare milă.
    La glasurile al 5-lea, ai 6-lea, al 7-lea şi al 8-lea. acest Tropar al învierii, pe glasul al 8-lea :

    Înviind din mormânt, şi legăturile iadului rupând, stricat-ai osânda morţii Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului izbăvindu-i. Arătându-Te pe sineţi apostolilor Tăi, i-ai trimis pe ei la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dat lumii, Unule mult-Milostive.

    Apoi preotul (ori diaconul, dacă este) rosteşte ectenia întreită (Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…) şi îndată ectenia cererilor (Să plinim rugăciunea noastră cea de dimineaţă Domnului…).     După ecfonisul acesteia, întorcându-se cu faţa spre credincioşi, îi binecuvântează, rostind : Pace tuturor ! şi apoi Capetele noastre, Domnului să le plecăm şi întorcându-se iarăşi cu faţa spre sfânta masă, preotul citeşte încetişor, cu capul plecat şi descoperit, rugăciunea plecării capetelor din Liturghier (Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuieşti…), în timp ce la strană se cântă rar, Ţie Doamne ! După ecfonisul acestei rugăciuni, preotul vine între uşile împărăteşti şi face otpustul (apolisul) slujbei, după rânduială (vezi în urmă, la rânduiala Vecerniei sărbătorilor).

    Apoi, dacă nu este praznic, se zice Stihoavna din Octoih,    OCTOIHUL MARE     cu aceste stihuri :

    Stih 1 : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta. Doamne, şi ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi, pentru anii în care am văzut rele. Şi caută spre robii Tăi și spre lucrurile Tale și îndreptează pe fiii lor.

    Stih 2 : Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

Slavă.... Şi acum..., dacă are sfântul, dacă nu, din Octoih. Apoi :

  Bine este a ne mărturisi Domnului şi a cânta numelui Tău, Preaînalte. A vesti di­mineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea (fără metanii).

    După aceea : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime.... Tatăl nostru... Şi troparul sfântului.     SINAXAR     Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu.     TROPARELE NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU    Preotul zice ectenia : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta...


    Întăreşte Dumnezeule sfânta şi dreapta credinţă a drept-credincioşilor creştini şi Sfântă Biserica Ta o păzește în veacul veacului.
Preotul : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pre noi.

Citeţul :

  Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvi­mii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
    Preotul : Slavă Ţie Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ţie. Citeţul : Slavă… Şi acum… Doamne miluieste... (de 3 ori), binecuvintează :   Preotul : De este Sâmbătă sau Duminică, zice : Cel ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru… Iar de este zi de rând zice : Hristos adevăratul Dumnezeul nostru..., Strana : Amin. Preotul : Pentru rugăciunile ... Şi îndată : Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) și se începe Ceasul întâi și apoi otpustul desăvârşit.

    Dacă este Postul Mare, se zice : Bine este a ne mărturisi Domnului... (de 2 ori), cu metanii, apoi : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăția... şi se citeşte troparul acesta :

    În Biserica slavei tale stând, în cer a sta ni se pare; Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşă cerească, deschide nouă uşa milei tale.

    Doamne, miluieşte ! (de 40 de ori). Slavă..., Şi acum.... Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... Întru numele Domnului, binecuvintează părinte !  Preotul, din faţa Sfintei Mese :  Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.  Cântăreţul : Amin ! 

    Împărate ceresc, pe binecredinciosul nostru popor ocrotește-l, credinţa o întăreşte, pe cei răi îi îmblânzeşte, lumea o împacă, sfânt locaşul acesta bine-l păzeşte, pe cei mai înainte răposaţi, părinţii şi fraţii noştri, în locaşurile drepţilor îi aşază, iar pe noi întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte, ca un bun şi de oameni iubitor.

Rugăciunea Sfân­tului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

    Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stă­pânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosu­lui. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)

    Şi, după ce ne ridicăm, cel mai mare începe : Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori) cu închinăciuni şi se începe Ceasul întâi şi apoi otpustul desăvârşit.
    Dacă este Duminică, după sfârşitul doxologiei şl Sfinte Dumnezeule..., se cântă troparul învierii.     TROPARELE ÎNVIERII
    La glasurile 1, al 2-lea, al 3-iea şl al 4-lea, acest Tropar al învierii, pe glasul al 4-lea :

   Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a învi­at din mormânt şi Începătorului vieţii noastre; că, stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dăruit nouă şi mare milă.

    La glasurile al 5-lea, al 6-lea, al 7-lea şi al 8-lea, acest Tropar al învierii, pe glasul al 8-lea :

   Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului ai rupt; stricat-ai osân­da morţii, Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului izbăvindu-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, trimisu-i-ai pe dânşii la propovăduire; şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult-Milostive.

    După care se citeşte condacul sfântului sau al sărbătorii,    SINAXAR     TROPARE ȘI CONDACE    CONDACELE DE OBȘTE     Doamne, miluieşte... (de 12 ori) Și această Rugăciune :

  Preasfântă Treime, Stăpânie de o Fiinţă, Împărăţie nedespărţită, Ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, fii binevoitoare şi mie păcătosului; întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată întinăciunea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc şi să Te laud şi să mă închin Ţie şi să zic : Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

Apoi ecteniile şi otpustul Utreniei.





CEASUL ÎNTÂI
Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori)

Psalmul 5

  Graiurile mele ascultă-le, Doamne ! Înţelege strigarea mea ! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga, Doamne ! Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul. Iar eu întru mulţimea milei tale voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, din pricina duşmanilor mei ! Îndreptează înaintea mea calea Ta. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne. Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi sălaş lor, şi se vor lauda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei-voiri ne-ai încununat pe noi.

Psalmul 89

  Doamne, scăpare, Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis : “Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”, că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am sfârșit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşalele noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine ? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile, spre înţelepciune. Întoarce-Te, Doamne ! Până când vei sta departe ? Mângâie pe robii Tăi ! Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

Psalmul 100

  Mila şi judecata Ta voi cânta Ţie, Doamne. Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine ? Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat. Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să șadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.

Slavă..., Şi acum..., Aliluia (de 3 ori), cu trei închinăciuni.

Dacă este Postul Mare, se cântă Troparul acesta, pe glasul al 6-lea :

  Dimineaţa auzi glasul meu, Împăratul meu şi Dumnezeul meu. (De 3 ori)
Cântându-l, se fac metanii cu genunchii la pământ.
    Stih 1 : Graiurile mele ascultă-le, Doamne, înţe­lege strigarea mea.
    Stih 2 : Căci către Tine, Doamne, mă voi ruga.

    Iar dacă se cântă : Dumnezeu este Domnul..., se zice : Slavă… şi se citeşte troparul sfântului din Minei,  Și acum..., Cum te vom numi, ceea ce eşti plină de har...? (vezi mai jos). Dacă la Minei sunt doi sfinţi cu tropare deosebite, se citeşte întâi, fără Slavă… primul tropar, apoi Slavă… şi troparul al doilea. Duminica se pune întâi troparul învierii  de la glasul de rând al Octoihului, apoi Slavă… troparul sfântului din Minei,      TROPARELE ÎNVIERII      SINAXAR      TROPARE ȘI CONDACE     TROPARELE DE OBȘTE
 

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu :

  Cum te vom numi, ceea ce eşti plină de har ! Cer, că ai răsărit pe Soarele dreptăţii ? Rai, că ai odrăslit floarea nestricăciunii ? Fecioară, că ai rămas nestricată ? Maică cu­rată, că ai avut în sfintele tale braţe, Fiu, pe Dumnezeul tuturor ? Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
   Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească toată fără­delegea.
  Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
  Faţa Ta arată-o peste robul Tău, şi mă învaţă îndreptările Tale .
  Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.
Sfinte Dumnezeire... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

    Dacă nu este Postul Mare, se zice Condacul Sfântului, dacă are, sau al Praznicului ce se va întâmpla.    SINAXAR     CONDACELE DE OBȘTE   Duminica, la praznice sau Ia sfinţi cu doxologie sau cu polieleu, se citeşte condacul glasului de rând, sau al sărbătorii respective.    TROPARELE ÎNVIERII
Iar acest condac se zice în toate zilele, afară de sâmbătă :

   Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine : Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Dacă este Postul Mare, se zic aceste Tropare ale Născătoarei de Dumnezeu :
Luni, marţi şi joi :

  Pe cea preaslăvită Maica lui Dumnezeu şi mai Sfântă decât Sfinţii Îngeri, fără încetare o lăudăm cu inima şi cu gura. Născătoare de Dumnezeu pre Dânsa mărturisind-o, ca pe ceea ce cu adevărat a născut pe Dumnezeu întrupat şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.
Miercuri şi vineri :

  Degrab ne întâmpină pe noi mai înainte până ce nu ne robim, când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru. Pierde cu Cru­cea Ta pe cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa drepmăritorilor creştini pentru rugăciunile Născătoa­rei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.
Sâmbătă :

  Ca nişte pârgă a firii, Ţie săditorului făpturii; lumea îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu, Mucenici, pentru ale căror rugă­ciuni, în pace adâncă, Biserica Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, o păzeşte mult-Milostive.
Apoi dacă nu este Postul Mare se zice : Doamne miluieşte... (de 40 ori).

  Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe pământ eşti închinat şi slăvit; Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răbdătorule, mult-Milostive şi mult-Îndurate, Ca­re pe cei drepţi iubeşti, şi pe cei păcă­toşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însuţi Doamne, primeşte şi ru­găciunile noastre în ceasul acesta, şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii, înconjoară-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că bine eşti cuvântat, în vecii vecilor. Amin !

    Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului…; iar preotul, din altar, zice ecfonisul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi…  Îndată se zice : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Şi de este Postul Mare zicem îndată : Rugăciunea Sfân­tului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

     Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stă­pânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru sti­huri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosu­lui. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)

Iar dacă nu este Postul Mare se zice :

  Hristoase Lumina cea adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feţei Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată. Şi îndreptează paşii noş­tri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin !

  Apărătoare Doamnă pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu noi ro­bii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebi­ruită, slobozeşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm ție : Bucură-te Mireasă pururea fecioară.
În zilele de rând se face otpustul desăvârşit, iar Duminica se face otpustul mic.

 Dacă este post zicem şi :

MIJLOCEASUL ÎNTÂI

 Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori), şi apoi aceşti psalmi :

Psalmul 45
   Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor. Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria Lui. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui. Dumnezeu e în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ. Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Psalmul 91

  Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numele Tău, Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea, în psaltire cu zece strune, cu cântece din alăută. Că m-ai veselit, Doamne, întru făpturile Tale şi întru lucrurile mâinilor Tale mă voi bucura. Că s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, adânci cu totul sunt gândurile Tale ! Bărbatul nepriceput nu va cunoaşte şi cel neînțelegător nu va înțelege acestea, când răsar păcătoşii ca iarba şi se ivesc toţi cei ce fac fărădelegea, ca să piară în veacul veacului. Iar Tu, Preaînalt eşti în veac, Doamne. Că iată vrăjmaşii Tăi, Doamne, vor pieri şi se vor risipi toţi cei ce lucrează fărădelegea. Şi se va înălţa puterea mea ca a inorogului şi bătrâneţile mele unse din belşug. Şi a privit ochiul meu către vrăjmaşii mei şi pe cei vicleni, ce se ridică împotriva mea, îi va auzi urechea mea. Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi. Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru vor înflori. Încă întru bătrâneţe unse se vor înmulţi şi bine-vieţuind vor fi, ca să vestească : Drept este Domnul Dumnezeul nostru şi nu este nedreptate întru Dânsul.
 
Psalmul 92

   Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, pentru că a întărit lumea care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor, ridicat-au râurile valurile lor; dar mai mult decât glasul apelor clocotitoare. Mai mult decât zbuciumul neasemuit al mării, minunat este întru cele înalte, Domnul. Mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

    Slavă... Şi acum... fără Aliluia.    Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăţia...    şi troparele acestea, glasul al 6-lea :

  Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns,această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă...

  Doamne, miluieşte-ne pe noi că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomenii fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu :

  Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

    Doamne miluieşte... (de 40 de ori),    Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... Întru numele Domnului, binecuvintează părinte !     Preotul : Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri...    Şi se zice : Rugăciunea Sfân­tului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

     Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stă­pânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru sti­huri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosu­lui. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)
Apoi această : Rugăciune a Marelui Vasile :

   Dumnezeule cel veşnic şi fără de început, Lumină pururea fiitoare, Făcătorule a toată făptura, Izvorule al milei, adâncul bunătăţilor şi noianul cel neurmat al iubirii de oameni, arată peste noi lumina feţei Tale; Doamne, străluceşte în inimile şi în cugetele noastre soarele dreptăţii şi umple de a Ta veselie sufletele noastre. Învață-ne pe noi ca să spunem judecăţile Tale şi să ne mărturisim Ţie neîncetat, Stăpânului nostru şi Făcătorului de bine. Mâinile noastre le îndreptează spre lucrarea voirii Tale şi fă cu noi ca să Te iubim şi să sporim bine-făcând cele plăcute Ţie, ca şi întru noi, nevrednicii, să se slăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh; o Dumnezeire şi o Împărăţie, Căreia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

Apoi zi şi această : Rugăciune a Marelui Vasile :

   Cel ce trimiţi lumina şi purcezi şi răsari soarele peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, peste cei răi şi peste cei buni şi cu lumina cea de ziuă luminezi toată lumea, luminează şi inimile noastre, Stăpâne al tuturor. Dăruieşte nouă şi în ziua ce vine, să facem cele plăcute Ţie. Păzeşte-ne de tot păcatul şi de toată lucrarea cea rea. Izbăveşte-ne pe noi de toate săgeţile ce zboară ziua şi de puterile cele potrivnice, pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea, ale cereştilor puteri, slujitorilor Tăi cei fără de trup, şi ale tuturor sfinţilor care din veac au bineplăcut Ţie. Că Ţie se cuvine să ne miluieşti şi să ne mântuieşti pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Otpustul mic
Sfârşitul Laudei a II-a, adică a Slujbei Utreniei cu Ceasul I.





CEASUL AL TREILEA, AL ȘASELEA ȘI OBEDNIȚA

CEASUL AL TREILEA

    Preotul, cu epitrahilul pe grumaz, dă  binecuvântarea Bine cuvântat este Dumnezeul nostru…, din faţa uşilor împărăteşti. La strană : Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Doamne miluieşte (de 12 ori); Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne în­chinăm... (de 3 ori). după Tatăl nostru… preotul rosteşte ecfonisul : Că a Ta este împărăţia… se închină şi intră în altar, iar cântăreţul continuă cu Veniţi să ne închinăm… şi citeşte Psalmii 16, 24 şi 50.

Psalmul 16

   Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat în mine nedreptate. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei. Eu am strigat, că m-ai auzit, Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale. Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă de faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmașii mei sufletul meu l-au cuprins; cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie. Izgonindu-mă, acum m-au înconjurat; ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pământ. Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri. Scoală-te, Doamne, întâmpină-i pe ei şi împiedică-i. Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta. Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătățile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşitele pruncilor. Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.
Psalmul 24

  Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmașii mei, pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce fac fărădelegi în deşert. Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă. Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine te-am aşteptat toată ziua. Adu-ți aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt. Păcatele tinereţilor mele şi ale neștiinței mele nu le pomeni. După mila Ta, pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne. Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta, lege va pune celor ce greşesc în cale. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile Sale. Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Lui şi mărturiile Lui. Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu, că mult este. Cine este omul cel ce se teme de Domnul ? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul. Domnul este întărirea celor ce se tem de Dânsul, aşezământul Lui îl va arăta lor. Ochii mei pururea spre Domnul, că El va scoate din laț picioarele mele. Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt eu. Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-mi iartă toate păcatele mele. Vezi pe vrăjmaşii mei, ca s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât. Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine. Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că te-am aşteptat, Doamne. Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

Psalmul 50

  Miluieşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cu­nosc şi păcatul meu înainte mea este puru­rea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvin­tele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai ară­tat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei, şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce Faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile, mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.  Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bu­curia mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărăde­lege căile Tale şi cei credincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de sângiuiri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aşi fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul, umilit; inima înfrântă şi smerită Dumne­zeu nu o va urgisi. Fă bine Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci bine vei voi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pre Altarul Tău viţei.
Slavă... Şi acum... Aliluia... (de 3 ori).

Dacă este Aliluia sau Postul Mare, se cântă Troparul acesta pe glasul al 6-lea :

  Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieşte nouă, celor ce ne rugăm Ţie.

În acest timp se fac metanii; asemenea şi la cele două stihuri ce urmează :

    Stih 1 : Inimă curată zideşte întru mine, Dum­nezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele din lăuntru ale mele.

    Stih 2 : Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine.
    Iar dacă se cântă : Dumnezeu este Domnul..., se zice Slavă..., Troparul zilei sau al sfân­tului,         Şi acum..., Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată... (vezi mai jos). Dacă la Minei sunt doi sfinţi cu tropare deosebite, se citeşte întâi, fără Slavă… primul tropar, apoi Slavă… şi troparul al doilea. Duminica se pune întâi troparul învierii  de la glasul de rând al Octoihului, apoi Slavă… troparul sfântului din Minei,  Şi acum… troparul Născătoarei din Ceaslov, Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată…       TROPARELE ÎNVIERII      SINAXAR      TROPARELE DE OBȘTE      TROPARE ȘI CONDACE


Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu :

  Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii, ție ne rugăm, roagă-te Stăpână cu Sfinţii Apostoli, să miluiască sufletele noastre.

  Domnul Dumnezeu bine este cuvântat, bine este cuvântat Domnul, din zi în zi, să sporească nouă Dumnezeul mântuirii noas­tre, Dumnezeul nostru, Dumnezeul mântuirii.
    Sfinte Dumnezeire... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... după care se citeşte condacul sfântului sau al sărbătorii,    SINAXAR     CONDACELE DE OBȘTE    iar duminica se citeşte condacul învierii de la glasul de rând.    TROPARELE ÎNVIERII
Iar acest condac se zice în toate zilele, afară de sâmbătă :

   Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine : Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Iar dacă este Postul Mare, se zic aceste Tropare, pe glasul al 8-lea :

  Bine eşti cuvântat, Hristoase, Dumne­zeul nostru, Cela ce preaînţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.
Slavă...,

  Grabnică şi tare mângâiere dă robilor Tăi, Iisuse, când se mâhnesc duhurile noastre. Nu Te osebi de sufletele noastre întru necazuri, nu Te depărta de gându­rile noastre întru împresurări, ci pururea ne întâmpină pe noi. Apropie-Te de noi, apropie-Te, Cela ce eşti pretutindeni. Pre­cum şi cu Apostolii Tăi ai fost pururea, aşa şi cu cei ce doresc de Tine, Te uneşte pe Tine, Îndurate, ca fiind uniţi, să Te lăudăm pe Tine şi să slăvim pe Duhul Tău Cel întrutot Sfânt.
Şi acum...,

  Nădejdea şi folosirea, scăpare şi zid ne­biruit creştinilor, celor slabi liman neînviforat, Tu eşti Născătoare de Dumnezeu, preacurată, şi precum lumea o mântuieşti cu neîncetată rugăciunea ta, pomeneşte-ne şi pe noi, Fecioară, întrutot lăudată.
Iar dacă nu este post zicem : Doamne miluieşte... (de 40 ori).

  Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pre pământ, eşti închinat şi slă­vit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răbdătorule, mult-Milostive şi mult-Milosârde; Carele pre cei drepţi iubeşti şi pre cei păcătoşi miluieşti; Carele pre toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie; însu-Ți Doamne: primeşte şi ru­găciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupu­rile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajun­gem; la unirea credinţei şi la; cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

    Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului…; iar preotul, din altar, zice ecfonisul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi…  Îndată se zice : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Şi de este Postul Mare zicem îndată : Rugăciunea Sfân­tului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

     Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stă­pânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru sti­huri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosu­lui. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)
Rugăciunea Sfântului Mardarie :

  Stăpâne Dumnezeule, Părinte Atotpu­ternice, Doamne Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul şi cu judecăţile care ştii, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robul Tău; că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.

Dacă este post zicem şi :
MIJLOCEASUL AL TREILEA
Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), şi apoi se citesc aceşti psalmi :

Psalmul 29

    Înălţa-Te-voi, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşul meu împotriva mea. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cel ce se coboară în groapă. Cântaţi Domnului cei cuvioși ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui. Că iuţime este întru mânia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria. Iar eu am zis întru îndestularea mea: ”Nu mă voi clătina în veac !” Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar când Ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat. Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi ruga. Ce folos ai de sângele meu de mă pogor în stricăciune ? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti adevărul Tău ? Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu ! Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie, ca slava mea să-Ţi cânte Ţie şi să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!

Psalmul 31

    Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta, şi am căzut în suferinţa când ghimpele Tău mă împungea, păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o împotriva mea. Zis-am : ” Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului ”; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge, ca să nu se apropie de tine. Multe sunt bătăile păcătosului, iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

Psalmul 60

    Auzi, Dumnezeule, cererea mea; ia aminte la rugăciunea mea. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat. Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului. Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale, că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău. Zile la zilele Împăratului adaugă, anii lui din neam în neam. Rămâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevărul va păzi. Aşa voi cântă numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduinţele mele zi de zi.

    Slavă… Şi acum… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia…

Și se zic troparele acestea, glasul al 4-lea :

    Dumnezeul părinţilor noştri, Care faci cu noi, după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră.

Slavă…

   Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au surpat; zdrobit-au şi ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre.

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu :

    Născătoare de Dumnezeu, fecioară, care eşti zid nesurpat nouă, creştinilor, către tine scăpând, nevătămaţi rămânem; şi iarăşi greşind, pe tine te avem rugătoare. Pentru aceea mulţumind strigăm ţie : Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Domnul este cu tine.

    Doamne miluieşte... (de 40 de ori), Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii… Întru numele Domnului, binecuvintează părinte !   Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri… Şi se zice : Rugăciunea Sfân­tului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

     Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stă­pânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru sti­huri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosu­lui. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)

Apoi această :    Rugăciune a Marelui Vasile

   Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce dai pacea Ta oamenilor şi harul Preasfântului Tău Duh l-ai trimis ucenicilor şi apostolilor Tăi şi prin limbile cele de foc cu puterea Ta ai deschis gurile lor, deschide şi gurile noastre, ale păcătoşilor, şi ne învaţă cum se cuvine a ne ruga pentru toate trebuinţele. Îndreptează viaţa noastră cea cu valuri de liman lin şi arată nouă calea pe care vom merge. Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale noastre şi cu duh stăpânitor întăreşte cugetele noastre ca să nu alunece; ca în toate zilele, de Duhul Tău Cel Bun fiind povăţuiţi către cele de folos, să ne învrednicim a face poruncile Tale şi a ne aduce aminte pururea de preaslăvita a doua venire, când vor fi cercetate faptele oamenilor, şi să nu fim aflaţi amăgiţi de frumuseţile cele stricăcioase ale acestei lumi; ci ne întăreşte dori răsplătirea bunătăţilor ce vor să fie, că bine eşti cuvântat şi lăudat de toţi sfinţii Tăi, în vecii vecilor. Amin.





CEASUL AL ȘASELEA
Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori),

Psalmul 53

  Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele. Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor. Că iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinitorul sufletului meu. Întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei. De bunăvoie voi jertfi Ţie; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun, că din tot necazul m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit ochiul meu.
Psalmul 54

  Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea. Ia aminte spre mine şi mă ascultă; mâhnitu-m-am întru neliniştea mea şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului şi de necazul păcătosului. Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mânie m-a vrăjmășit. Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine; teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul. Şi am zis: " Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc ?" Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustie. Aşteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuiește de puţinătatea sufletului şi de vifor. Nimiceşte-i, Doamne, şi împarte limbile lor că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate. Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi nedreptate; şi n-a lipsit din uliţele ei camătă şi vicleşug. Că de m-ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat, şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el. Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea şi cunoscutul meu, care împreună cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gând ! Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii, că vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul lor. Iar eu, către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit pe mine. Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti şi va auzi glasul meu. Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulţi erau împotriva mea. Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci. Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile lor împotriva aliaţilor lor, întinat-au legământul Lui. Risipiţi au fost de mânia feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor; muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeţi. Aruncă spre Domnul grija ta, şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii. Bărbaţii vărsători de sânge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne.

Psalmul 90

   Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului : " Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul ". Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o arma te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme, de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. " Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el, că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea ".
   
Slavă... Şi acum... Aliluia (de trei ori).

Dacă este Aliluia, se cântă Troparul acesta, glasul al 2-lea:

  Cela ce în ziua şi în ceasul al şaselea, pe Cruce ai pironit păcatul cel cu îndrăzneală făcut de Adam în Rai, şi zapisul greşalelor noastre rupe-l, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.
În acest timp, se fac metanii; asemenea şi la cele două stihuri care urmează :
    Stih 1 : Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea, şi nu trece cu vederea ruga mea.
    Stih 2 : Eu către Dumnezeu am strigat şi Dom­nul m-a auzit pe mine.

    Iar dacă se cântă : Dumnezeu este Domnul..., se zice Troparul Sfântului ce se va întâmpla. Dacă la Minei sunt doi sfinţi cu tropare deosebite, se citeşte întâi, fără Slavă… primul tropar, apoi Slavă… şi troparul al doilea. Duminica se pune întâi troparul învierii  de la glasul de rând al Octoihului, apoi Slavă… troparul sfântului din Minei, Şi acum… troparul Născătoarei din Ceaslov.       TROPARELE ÎNVIERII      SINAXAR      TROPARELE DE OBȘTE      TROPARE ȘI CONDACE


Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu :

  Că nu avem îndrăzneală pentru multe păcatele noastre, tu pre Cel ce S-a născut din tine, roagă-L Născătoare de Dumne­zeu fecioară, că mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor Preacurată, că milostiv este, şi poate să mântuiască, Cel ce a voit a pătimi pen­tru noi.

     În Postul Mare, aici se cântă, din Triod, Troparul profeţiei,       TRIODUL      Slavă..., Şi acum..., acelaşi Tropar, apoi se citeşte Paremia, tot de acolo, şi se continuă cu Troparul următor :

  Degrab să ne întâmpine pe noi îndură­rile Tale, Doamne, că am sărăcit foarte. Ajută nouă Dumnezeule, Mântuitorul nos­tru, pentru slava numelui Tău. Doamne, izbăveşte-ne pe noi, şi curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău.

    Sfinte Dumnezeire... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...

    Dacă nu este Postul Mare, se zice condacul sfântului ce se va întâmpla.    SINAXAR     CONDACELE DE OBȘTE    iar Duminica se citeşte condacul învierii de la glasul de rând.    TROPARELE ÎNVIERII    Iar acest condac se zice în toate zilele, afară de sâmbătă :

   Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine : Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Iar dacă este Postul Mare, se zic Troparele acestea, pe glasul al 2-lea :

  Mântuire ai lucrat în mijlocul pămân­tului, Hristoase Dumnezeule, pe Cruce preacurate mâinile Tale ai întins, adunând toate neamurile cele ce strigă : „ Doamne, slavă Ţie ".
Slavă...

  Preacuratului Tău Chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule; că de voie bine ai voit cu trupul a Te sui pe Cruce, ca să izbăveşti din robia vrăjmaşului pe care i-ai zidit. Pentru aceia cu mulţumită stri­găm Ţie : Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea.
Şi acum...

Luni, Marţi şi Joi, zicem :

  Ceea ce eşti izvorul milei, milostivirii învredniceşte-ne pe noi, Născătoare de Dumnezeu. Caută spre poporul cel păcă­tos, arată precum de-a pururea puterea ta; că întru tine nădăjduind. Ţie strigăm : Bucură-te ! ca şi oarecând Gavriil, al ce­lor fără de trup mai marele voievod.
Miercuri şi Vineri zicem :

  Preaslăvită eşti Născătoare de Dumne­zeu, fecioară, lăudămu-te pe tine, că prin Crucea Fiului tău s-a surpat iadul, şi moartea s-a omorât, şi cei morţi au înviat, şi vieţii ne-am învrednicit, Raiul am luat, desfătarea cea dedemult. Pentru aceasta mulţumind, slăvim ca pe un puternic, pe Hristos Dumnezeul nostru şi Unul mult-Milostiv.

Iar dacă nu este post zicem : Doamne miluieşte... (de 40 ori).

  Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pre pământ, eşti închinat şi slă­vit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răb­dătorule, mult-Milostive şi mult-Milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei pă­cătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. însu-ți Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, tru­purile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.


    Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului…; iar preotul, din altar, zice ecfonisul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi… și îndată zicem : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru...
    Şi de este Postul Mare zicem îndată : Rugăciunea Sfân­tului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

     Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stă­pânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru sti­huri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosu­lui. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)

    Iar dacă se citesc Mljloceasurile, în loc de rugăciunea de mai jos : Dumne­zeule şi Doamne al puterilor..., se zice rugăciunea :

Rugăciunea Sfântului Mardarie :

  Stăpâne Dumnezeule, Părinte Atotpu­ternice, Doamne Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul şi cu judecăţile care ştii, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robul Tău; că bine eşti cuvântat în vecii vecilor.
     Iar când nu este nici Postul Mare şi nu se citesc nici Mijloceasurile, se zice această , rugăciune :
Rugăciune a Marelui Vasile :

   Dumnezeule şi Doamne al puterilor şi Ziditor a toată făptura, Care, pentru milostivirea milei Tale celei neasemănate, pe Unul-Născut, Fiul Tău, pe Domnul nostru lisus Hristos, L-ai trimis spre mântuirea neamului nostru şi, prin cinstită Crucea Lui, zapisul păca­telor noastre l-ai rupt şi ai biruit întru Dânsul stăpâniile şi puterile întunericului; însuţi Stăpâne, Iubitorule de oameni, primeşte aceste rugăciuni de mulţumire şi de cerere ale noastre, ale păcătoşilor, şi ne izbăveşte pe noi de toată căderea în păcat cea de tot pierzătoare şi întunecată şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi care caută să ne facă rău. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri rele, ci, cu dorirea Ta, hrăneşte sufletele noastre. Ca, spre Tine totdeauna căutând şi cu lumina cea de la Tine povăţuiţi fiind, la Tine, Lumina cea neapropiată şi pururea fiitoare privind, neîncetată mărturisire şi mulţumire Ţie să înălţăm, Tatălui, Celui fără de început, împreună Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfân­tului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfârşitul Ceasului al şaselea.

Dacă s-a cântat : Dumnezeu este Domnul..., se citeşte Obedniţa.

Iar dacă este AIiluia, aceasta se citeşte după Ceasul al nouălea.
Dacă este post zicem şi :
MIJLOCEASUL AL ȘASELEA
Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), şi aceşti psalmi :

Psalmul 55

    Miluieşe-mă Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit. Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine, din înălţime. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme : Ce-mi va face mie omul ? Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău. Locui-vor lângă mine şi se vor ascunde; şi vor păzi călcâiul meu, ca şi cum ar căuta sufletul meu. Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule. Viaţa mea am spus-o Ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta. Întoarce-se-vor vrăjmaşii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu. În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme : Ce-îmi va face mie omul ? În mine sunt, Dumnezeule făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale, că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Psalmul 56

   Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea. Striga-voi către Dumnezeul cel Preaînalt, Dumnezeul, Care mi-a făcut bine. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeți şi limba lor sabie ascuţită. Înalţă-te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta ! Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu; săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea ! Cânta-voi şi voi lăuda slava mea. Deşteaptă-te slava mea ! Deşteaptă-te psaltire şi alăută ! Deştepta-mă-voi dimineaţa. Lăuda-te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi Ţie între neamuri. Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău. Înălţa-te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta !

Psalmul 69

    Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte ! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te ! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie : “ Bine, bine ! ”. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta : “ Slăvit să fie Domnul ! ”. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă ! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

    Slavă… Şi acum… Sfinte Dumnezeule… Preasfântă treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia…

Și troparele acestea, glasul 1 :

   Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Slavă…

    Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii Milostiv, Doamne, şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu :

   Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi ca un Îndurat.

    Doamne miluieşte... (de 40 de ori),     Slavă… Şi acum…    Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii… Întru numele domnului binecuvintează, părinte.     Preotul : Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri…     Şi se zice : Rugăciunea Sfân­tului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

     Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stă­pânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)  Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru sti­huri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosu­lui. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie).

Şi de este post cu metanii, citim şi ceasul al 9-lea.

Iar de nu este post, citim Obedniţa precum se arată.




OBEDNIȚA
Se începe aşa : Binecuvintează suflete al meu pe Domnul, bine eşti cuvântat Doamne.
Psalmul 102

  Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.     Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui.     Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale.     Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări.     Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.     Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.     Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale.     Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.     Nu până în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia.     Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,     Că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dânsul.     Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.     În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul.     Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.     Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori.     Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său.     Iar mila Domnului din veac şi până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul;     Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui.     Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.     Domnul în cer a gătit Scaunul Său şi Împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.     Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.     Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.     Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

    Strana întâi : Slavă..., Strana a doua : Şi acum..., Şi iarăşi strana întâi :   Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvântat eşti, Doamne.    Strana a doua : Slavă...,

Psalmul 145

  Laudă, suflete al meu, pe Domnul.     Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.     Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.     Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ.     În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.     Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui,     Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac;     Cel ce face judecată celor năpăstuiți; Cel ce dă hrană celor flămânzi.     Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi;     Domnul îndreaptă pe cei gârboviţi; Domnul înţelepţeşte orbii; Domnul iubeşte pe cei drepţi;     Domnul păzește pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătoșilor o va pierde.     Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.

Şi acum...,

  Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul lui Dum­nezeu, Cela ce eşti fără de moarte. Şi ai binevoit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumne­zeu şi pururea fecioara Maria. Care nes­chimbat Te-ai întrupat, şi răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, mântuieşte-ne pe noi.
    Trebuie să se ştie că, în Postul Mare, nu se citesc psalmii de la Obedniţă, ci, după rugăciunea : Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru... (de la sfârşitul Ceasului al nouălea), strana cea rânduită începe ; Întru împărăţia Ta, pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta. Şi îndată : Fericiţi cei săraci cu duhul... După fiecare fericire, se cântă stihira : Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta, pe glasul al 8-lea, cu cântare dulce şi cu glas lin şi rar până după : Slavă..., Şi acum...
Iar de nu sunt metanii,  se cântă apoi, cu glas liniştit şi rar, stihurile Fericirilor :

  Întru Împărăţia Ta, pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
  Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelo­ra este Împărăţia Cerurilor.
  Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
  Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
  Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura.
   Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Pe 6 :  OCTOIHUL MARE  (Fericirile cele de la Sfânta Liturghie)
  Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
  Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Pe 4 :
  Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.
  Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.
  Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.

    Şi dacă este Postul Mare, amândouă stranele cântă împreună cu umilinţă : Pomeneşte-ne pe noi, Doamne..., în trei stări, cu trei metanii mari. Iar dacă nu este Postul Mare, citeşte degrab aşa : Slavă..., Şi acum...

    Pomeneşte-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
    Pomeneşte-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni întru împărăţia Ta.
    Pomeneşte-ne pe noi, Sfinte, când vei veni întru împărăţia Ta.

    Ceata cerească Te laudă pe Tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.

    Stih : Apropiaţi-vă către Dânsul şi vă veți lumina, şi fețele voastre nu se vor ruşina.

    Ceata cerească Te laudă pe Tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.

Slavă...,

    Ceata sfinţilor îngeri şi a arhanghelilor, cu toate cereştile puteri, Te laudă pe Tine şi zice : Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.

Şi acum...,

    Apoi de vei voii poți citi aici Apostolul și Evanghelia ce se citește la Sfânta Liturghie (Aceasta ca o mângâiere când nu poți participa la Sfânta Liturghie)    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori). Slavă..., Şi acum.... Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. Apoi mai pe larg :  Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi..    Apoi :    APOSTOLUL   și  EVANGHELIA .

Crezul :

  Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut; Cel de o Fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece vii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, Sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

  Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşe­lile noastre, cele de voie şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul, toate le iartă nouă, ca un bun şi iubitor de oameni.

   Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noștri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Că a Ta este împărăţia și puterea și slava a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor. Amin !
    Apoi Condacele, după obicei, ce sunt rânduite după zilele săptămânii,     TROPARE ȘI CONDACE      și al sfântului al căruia este hramul bisericii.        SINAXAR      CONDACELE DE OBȘTE      TROPARELE ÎNVIERII       Iar dacă este hramul Domnului Hristos, se zice mai înainte Condacul hramului, apoi al zilei și al sfântului de rând, a căruia este ziua, dacă are.

Slavă...

  Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Şi acum...

  Ceea ce eşti folositoare creştinilor, ne­ruşinată, mijlocitoare către Făcătorul ne­schimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apu­că înainte ca o bună spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine : Gră­beşte spre rugăciune, şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.
    Iar unde va fi hramul Născătoarei de Dumnezeu, se sfârșește așa : Şi acum..., al hramului.     SINAXAR

Sâmbăta zicem aceasta :

  Ca nişte pârgă a firii, Ţie Săditorului făpturii, lumea îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu, Mucenici. Pentru ale căror rugăciuni, în pace adâncă Bi­serica Ta, pentru Născătoarea de Dumne­zeu, păzeşte-o mult-Milostive.
    Şi de este post zicem îndată : Doamne miluieşte, (de 40 ori), Slavă ... Şi acum ... Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... Rugăciunea Sfân­tului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

    Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stă­pânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru sti­huri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosu­lui. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)

    Apoi :  Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori).  Şi pe rând toată Vecernia. Psalmul 103 :  Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul ! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte...
     Iar de nu sunt metanii, zicem : Doamne miluieşte (de 12 ori). Apoi această rugăciune :

  Preasfântă Treime, Stăpânie de o Fiinţă, Împărăţie nedespărţită, ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, fii binevoitoare şi mie păcătosului; întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată întinăciunea mea. Lu­minează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc şi să Te laud, şi să mă închin Ţie şi să zic : Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până-n veac. (de trei ori). Slavă... Şi acum...
Psalmul 33

  Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. Întru Domnul se va lăuda sufletul meu, auză cei blânzi şi să se veselească. Măriţi pe Domnul cu mine, şi să înălţăm nu­mele Lui împreună. Căutat-am pe Dom­nul şi m-a auzit, şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. Apropiaţi-vă către Dân­sul şi vă luminaţi, şi feţele voastre nu se vor ruşina. Săracul acesta a strigat, şi Domnul l-a auzit pe dânsul, şi din toate necazurile lui l-a mântuit. Străjui-va în­gerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul, şi-i va izbăvi pe ei. Gus­taţi şi vedeţi, că Bun este Domnul; feri­cit bărbatul care nădăjduieşte spre Dân­sul. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că nu este lipsă celor ce se tem de Dân­sul. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit; iar cei ce caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi. Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune ? Opreşte-ţi limba ta de la rău, şi buzele tale, ca să nu grăiască vicleşug. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. Ochii Domnului spre cei drepţi, şi urechile Lui spre rugăciu­nea lor. Iară Faţa Domnului asupra celor ce fac rele, ca să piardă de pe pământ pomenirea lor. Strigat-au drepţii, şi Dom­nul i-a auzit pe dânşii, şi din toate neca­zurile lor i-a izbăvit. Aproape este Dom­nul de cei umiliţi la inimă, şi pe cei sme­riţi cu Duhul îi va mântui. Multe sunt necazurile drepţilor, şi din toate acelea va izbăvi pe ei Domnul. Păzeşte Domnul toa­te oasele lor, nici unul dintr-însele nu se va zdrobi. Moartea păcătosului este cumplită, şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi, şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc spre Dânsul.

  Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
    Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori). Părinte binecuvântează : Preotul zice : Apolisul sau sfârşitul; iar în lipsa Preotului, Diaconul, Monahul sau mireanul zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noş­tri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumne­zeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Sfârşitul Laudelor a III-a şi a IV-a a zilei.

Cei ce pot, după Prânzândă, citesc Acatistul Mân­tuitorului sau alt Acatist.




CEASUL AL NOULEA ȘI VECERNIA
           
CEASUL AL NOULEA

    Intrând în biserică, preotul zice rugăciunea : Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea. În mijlocul bisericii se opreşte sub policandru şi se închină de trei ori spre răsărit, zicând încetişor, de fiecare dată : Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul, şi mă miluieşte. Merge la iconostas (tetrapod), se închină de două ori, zicând troparul sfântului sau al sărbătorii, sărută icoana, se închină încă o dată; merge şi depune metanie (se pleacă) în faţa tronului arhieresc (în mânăstiri, îşi ia binecuvântarea de la cel mai mare, dacă este de faţă). Apoi intră în altar, pe uşa dinspre miazăzi, sărutând chipul sfântului Arhanghel zugrăvit pe ea şi zicând rugăciunea : Intra-voi în casa Ta… face două metanii mari în faţa sfintei mese şi sărută sfânta masă, sfânta Evanghelie şi sfânta cruce şi face încă o metanie (dacă poartă culion, îşi descoperă capul, ori de câte ori sărută sfânta masă sau sfintele icoane); apoi îşi pune epitrahilul şi ieşind pe uşa dinspre miazănoapte, vine în faţa uşilor împărăteşti (atât sfintele uşi cât şi perdeaua fiind închise), se închină şi dă binecuvântarea pentru începerea slujbei :
    Preotul dând binecuvântarea, zice : Binecuvântat este Dumnezeul nostru... Iar Diaconul,  Monahul ori mireanul,  zice : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dum­nezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi. Cântăreţul : Amin ! Sfinte Dumnezeule...., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru... Că a Ta este Împărăţia ... Amin. Doamne miluieşte... (de 12 ori).

Apoi : Veniţi să ne închinăm ... (de trei ori)

Psalmul 83

  Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor ! Doreşte şi se şfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu. Că pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib, unde-şi va pune puii săi : Altarele Tale, Doamne al Puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda. Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa a pus, în valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Ca binecuvântare va da Cel ce pune lege; merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea ! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob ! Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule, şi caută spre faţa unsului Tău ! Că mai bună este o zi în curţile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în Casa lui Dumnezeu, mai vârtos decât a locui în locaşurile păcătoşilor. Că mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi slava va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate. Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru Tine.

Psalmul 84

  Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob. Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor. Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mâniei Tale. Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre, şi-Ţi întoarce mânia Ta de la noi. Oare, în veci Te vei mânia pe noi ? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam ? Dumnezeule, Tu, întorcându-Te, ne vei dărui viaţă, şi poporul Tău se va veseli de Tine. Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o nouă. Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său. Şi peste cuvioşii Săi şi peste cei ce îşi întorc inima spre Dânsul. Dar mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălăşluiască slava în pământul nostru. Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat. Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit. Că Domnul va da bunătate şi pământul nostru îşi va da rodul său; dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii Săi.

Psalmul 85

  Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu. Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine. Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele. În ziua necazului meu, am strigat către Tine, că m-ai auzit. Nu este asemenea Ţie între dumnezei Doamne, şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne, şi vor slăvi numele Tău. Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu. Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău. Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac. Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos. Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor. Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat. Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul, slujnicei Tale. Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

Şi iarăşi :

  Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, mi-ai ajutat şi m-ai mângâiat.
Slavă... Şi acum... Aliluia de 3 ori.

Dacă este Aliluia, se cântă Troparul acesta, glasul al 8-lea :

  Cela ce în ceasul al nouălea pentru noi cu trupul moarte ai gustat; omoară cugetul trupului nostru, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.
În acest timp se fac metanii; asemenea şi la cele două stihuri care urmează :
        Stih 1 : Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne, după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
        Stih 2 : Să intre cererea mea înaintea Ta, Doam­ne, după cuvântul Tău mă izbăveşte.

    Iar dacă s-a cântat : Dumnezeu este Domnul..., se citeşte : Slavă...,  Troparul sfântului sau al sărbătorii din Minei,  troparul Născătoarei, glasul al 8-lea, din Ceaslov : Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară…,     Dacă este Duminică zicem : Troparul învierii (de două ori)  troparul Născătoarei, glasul al 8-lea, din Ceaslov : Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară…,       TOPARELE ÎNVIERII      SINAXAR     TROPARE ȘI CONDACE     TROPARELE DE OBȘTE


Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu :

  Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fe­cioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vede­rea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubi­rea Ta de oameni, Milostive, primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit. Nu ne părăsii pe noi până în sfârşit, pentru numele Tău cel Sfânt şi nu strica legătura Ta şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine şi pentru Isaac ro­bul Tău şi pentru Israel sfântul Tău.

    Apoi, rugăciunile începătoare : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime...  Tatăl nos­tru... după Tatăl nostru… preotul rosteşte din altar ecfonisul obişnuit : Că a Ta este împărăţia… apoi la strană se citeşte condacul sfântului (al sărbătorii, pe care îl găsim în Minei, după Cântarea a 6-a a canonului),     SINAXAR       CONDACELE DE OBȘTE   

 Iar acest condac se zice în toate zilele, afară de sâmbătă :

   Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine : Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.
Iar dacă este Postul Mare, Troparele acestea :

  Văzând tâlharul pe Începătorul vieţii pe Cruce spânzurat, zicea : De n-ar fi fost Dum­nezeu întrupat, Care cu noi S-a răstignit, nu şi-ar fi ascuns soarele razele sale, nici s-ar fi clătinat pământul, cutremurându-se. Ci, Cel ce toate le-ai suferit, pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.

Slavă...

  În mijlocul a doi tâlhari, cumpănă drep­tăţii s-a aflat Crucea Ta; unul adică s-a po­gorât în iad cu îngreuierea hulei, iar celălalt s-a uşurat de greşeli, spre cunoaşterea cu­vântării de Dumnezeu, Hristoase Dumne­zeule, slavă Ţie.

Şi acum...

  Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul lumii pe Cruce văzându-L ceea ce L-a născut, a zis lăcrimând : Lumea se bucură luând izbăvire, iar cele dinăuntru ale mele ard, vă­zând răstignirea Ta, care pentru toţi o rabzi, Fiule şi Dumnezeul meu.
Iar dacă nu este post zicem : Doamne miluieşte... (de 40 ori).

  Cel ce în toată vremea şi în tot, ceasul, în cer şi pe pământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răbdătorule, mult-Milostive şi mult-Milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei păcătoşi miluieşti, care pe toţi chemi la mântuire, pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. însuţi Doamne Iisuse Hristoase, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pe noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.
Doamne miluieşte ! (de 3 ori). Slavă... Şi acum...

  Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim. Întru numele Domnului binecuvântează cuvioase părinte !

    Iar preotul (din altar) zice ecfonisul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvântează, luminează faţa Ta peste noi şi ne miluieşte. Îndată la strană se citeşte rugăciunea sfântului Vasile cel Mare : Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru…, cu care se sfârşeşte Ceasul al nouălea (în timpul acestei rugăciuni, preotul iese şi se închină pentru Vecernie, precum se arată mai pe larg la începutul rânduielii Vecerniei).
    Şi dacă este Post, adică Postul Naşterii lui Hristos şi al Sfinţilor Apostoli, se fac cele 16 metanii obişnuite, pentru că se cântă mijloceasurile. Şi, în loc de : Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru... (vezi mai departe), se zice : Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputernice...

Rugăciunea Sfântului Mardarie :

  Stăpâne Dumnezeule, Părinte Atotpu­ternice, Doamne Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul şi cu judecăţile care ştii, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robul Tău; că bine eşti cuvântat în vecii vecilor.
    Iar în Sfântul şi Marele Post se fac numai trei metanii mari, cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul :

    Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stă­pânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)

Și îndată : Rugăciunea Marelui Vasile :

  Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dum­nezeul nostru, Cel ce îndelung ai răbdat pen­tru greşelile noastre, şi până la acest ceas de acum ne-ai adus pe noi, întru care pe lemnul cel de viaţă făcător fiind răstignit, tâlharului celui bine-cunoscător, intrare în Rai i-ai făcut şi cu moartea pe moarte ai sfă­râmat; curăţeşte-ne pe noi păcătoşii şi ne­vrednicii robii Tăi, că am greşit şi fărădelegi am făcut, şi nu suntem vrednici să ridicăm ochii noştri şi să privim la înălţimea ceru­lui, pentru că am lăsat calea dreptăţii Tale, şi am umblat în voile inimii noastre. Ci, ne rugăm neasemănatei bunătăţii Tale, iartă-ne pe noi, Doamne, după mulţimea milei Tale, şi ne mântuieşte pe noi pentru sfânt nu­mele Tău, că s-au stins întru deşertăciuni zilele noastre. Scoate-ne pe noi din mâna potrivnicului, iartă nouă păcatele noastre şi omoară gândul nostru cel trupesc. Ca lepă­dând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi Ţie să vieţuim, Stăpânului nostru şi Făcătorului de bine. Şi aşa ur­mând poruncilor Tale, la odihna cea veşni­că să ajungem, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc. Că Tu eşti cu adevărat veselia cea adevărată, şi bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm împreună şi Părintelui Tău, Celui fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

    Dacă Ceasul al nouălea s-a citit în pronaosul (tinda) bisericii, cum se obişnuieşte în mânăstiri, atunci, după rugăciunea de mai sus, preotul, înainte de a începe Vecernia, face otpustul (apolisul) mic, astfel : Preotul : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Cântăreţul : Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte ! (de 3 ori), Binecuvântează ! Preotul : Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne mântuiască şi să ne miluiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Preotul : Pentru rugăciunile…  După aceasta, preotul şi credincioşii (monahii) înaintează în naosul (sânul) Bisericii şi se începe Vecernia.
Sfârşitul Ceasului al nouălea. Lauda a V-a a zilei.

Şi de este post se zice :

MIJLOCEASUL AL NOULEA

Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori)  şi aceşti psalmi :

Psalmul 112

   Lăudați, tineri, pe Domnul, lăudați numele Domnului. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele Domnului. Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava Lui. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte şi spre cele smerite priveşte, în cer şi pe pământ ? Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman, ca să-l aseze cu cei mari, cu cei mari ai poporului său. Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii.

Psalmul 137

  Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele, şi înaintea îngerilor îţi voi cânta. Închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfânt şi voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău. În orice zi Te voi chema, degrab mă auzi ! Sporeşte în sufletul meu puterea. Să Te laude pe Tine, Doamne, toţi împăraţii pământului, când vor auzi toate graiurile gurii Tale, şi să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului. Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte. De ajung la necaz, viază-mă ! Împotriva vrăjmaşilor mei ai întins mâna Ta şi m-a izbăvit dreapta Ta. Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

Psalmul 139

   Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte, care gândeau nedreptate în inima, toată ziua îmi duceau război. Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală. Zis-am Domnului : ” Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele ”. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mâna păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să nu se trufească. Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei ! Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire, ştiu că Domnul va face judecata celui sărac şi dreptate celor sărmani. Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.

    Slavă… Şi acum…  Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia…, 

Și troparele acestea :

  Cel ce ai luminat pe pământeni cu Crucea şi ai chemat pe păcătoşi la pocăinţă, să nu mă desparţi de turma Ta, Păstorule bun. Ci, Stăpâne, caută-mă pe mine rătăcitul şi mă numără cu turma Ta cea sfântă, ca un milostiv şi de oameni iubitor.

Slavă..

  Ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie, Bunule : Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta şi mă însoţeşte şi pe mine cu el, Cel ce de voie ai pătimit pentru noi.

Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu :

  Pe Cel ce pentru noi S-a răstignit, veniţi toţi să-L lăudăm, că pe Acesta văzându-L Maria pe Cruce, a grăit : Deşi rabzi răstignire, dar Tu eşti Fiul şi Dumnezeul meu.

    Doamne miluieşte... (de 40 de ori),     Slavă… Şi acum…     Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii…,     Şi trei metanii mari :

     Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stă­pânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)

Apoi se zice : Rugăciunea Marelui Vasile :


  Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dum­nezeul nostru, Cel ce îndelung ai răbdat pen­tru greşelile noastre, şi până la acest ceas de acum ne-ai adus pe noi, întru care pe lemnul cel de viaţă făcător fiind răstignit, tâlharului celui bine-cunoscător, intrare în Rai i-ai făcut şi cu moartea pe moarte ai sfă­râmat; curăţeşte-ne pe noi păcătoşii şi ne­vrednicii robii Tăi, că am greşit şi fărădelegi am făcut, şi nu suntem vrednici să ridicăm ochii noştri şi să privim la înălţimea ceru­lui, pentru că am lăsat calea dreptăţii Tale, şi am umblat în voile inimii noastre. Ci, ne rugăm neasemănatei bunătăţii Tale, iartă-ne pe noi, Doamne, după mulţimea milei Tale, şi ne mântuieşte pe noi pentru sfânt nu­mele Tău, că s-au stins întru deşertăciuni zilele noastre. Scoate-ne pe noi din mâna potrivnicului, iartă nouă păcatele noastre şi omoară gândul nostru cel trupesc. Ca lepă­dând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi Ţie să vieţuim, Stăpânului nostru şi Făcătorului de bine. Şi aşa ur­mând poruncilor Tale, la odihna cea veşni­că să ajungem, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc. Că Tu eşti cu adevărat veselia cea adevărată, şi bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm împreună şi Părintelui Tău, Celui fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

    Iar după sfârşitul rugăciunii se zice : Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte (de 3 ori). şi otpustul Mijloceasului al nouălea.





VECERNIA

    Dacă este Sâmbătă seara citim și      VECERNIA MARE     la timpul ei (după ce citim Pavecernița mică) și după rânduiala cuvenită (o găsim la Slujba Privegherii) iar dacă este Praznic la care se face Priveghere citim Slujba Privegherii adică Vevernia Mare unită cu Utrenia așa cum are rânduiala în Ceaslov, Minei și Octoihul Mare.
    Dacă s-a citit Ceasul al nouălea, în timp ce la strană se citeşte rugăciunea de la sfârşitul acestei slujbe Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru…, preotul lasă epitrahilul pe sfânta masă, se închină în faţa sfintei mese, iese pe uşa dinspre miazănoapte, vine în mijlocul bisericii (sub policandru), se închină de trei ori spre răsărit, merge şi depune metanie la scaunul arhieresc (în mânăstiri ia binecuvântare de la cel mai mare, dacă este de faţă), apoi intră în altar pe uşa dinspre miazăzi, se închină şi sărută sfânta masă şi apoi îşi pune din nou epitrahilul, cu rânduiala ştiută. Deschide dvera (perdeaua uşilor împărăteşti) şi dă binecuvântarea Bine cuvântat este Dumnezeul nostru…, stând în faţa sfintei mese şi închinându-se.  Cântăreţul (în mânăstiri, cel mai mare, dacă este de faţă) răspunde : Amin ! Veniţi să ne închinăm… (de trei ori) şi citeşte, cu glas lin şi dulce, Psalmul 103 : Bine cuvintează suflete al meu, pe Domnul….

Psalmul 103

  Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul ! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte ! Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui, şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarba dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi. Dar întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie slava Domnului în veac ! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătoșii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Şi iarăşi :

  Soarele şi-a cunoscut apusul său, pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţe­lepciune le-ai făcut.
    Slavă... Şi acum... Aliluia... (de 3 ori). În post aici faci 3 metanii; iar de nu este post 3 închinăciuni.

    În acest timp, preotul îşi ia Liturghierul în mâna stângă, iese pe uşa dinspre miazănoapte şi vine înaintea uşilor împărăteşti; aici, stând cu faţa spre altar, se închină de trei ori, îşi descoperă capul (dacă poartă culion) şi citeşte, în taină, cele şapte rugăciuni numite ale luminilor sau ale Vecerniei, închinându-se la sfârşitul fiecăreia. După ce se termină citirea Psalmului 103, preotul rămâne în faţa sfintelor uşi, îşi acoperă capul (dacă poartă culion) şi rosteşte ectenia mare Cu pace Domnului să ne rugăm ! închinându-se la fiecare cerere (atunci când rosteşte cuvintele : Domnului să ne rugăm !  La sfârşitul ecteniei se închină şi intră în sfântul altar, pe uşa dinspre miazăzi.  În mânăstiri, monahul rânduit răspunde : Amin. Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă… Şi acum… şi începe a citi catisma de rând din Psaltire, pe analogul aşezat în mijlocul bisericii. Citirea catismei se împarte în trei stări, punându-se ectenie mică, după fiecare stare.

Iar în lipsa Preotului zicem : Doamne miluieşte... (de 30 ori) 

Și la Psaltire catisma de seară :    PSALTIREA LUI DAVID

    În mânăstiri, sâmbătă seara, Catisma întâi se citeşte în întregime, cântându-se atât stihurile însemnate din prima stare (de obicei pe glasul al 8-lea), cât şi cele din starea a doua şi a treia (pe glasul de rând al Octoihului); iar la sărbătorile cu Priveghere şi la sfinţii cu Polieleu din cursul săptămânii se cântă, ca şi la bisericile de enorie, numai stihurile alese din prima stare a acestei catisme (vezi Tipicul cel mare, cap. 7, p. 13).  După catismă (sau după Fericit bărbatul…), preotul iese din altar şi zice ectenia mică, din faţa uşilor împărăteşti.      La strană se cântă apoi Doamne, strigat-am…; sâmbătă seara pe glasul de rând al Octoihului, iar la sărbătorile din cursul săptămânii pe glasul pe care se vor cânta stihirile sărbătorii respective, din Minei.     În timp ce la strană se cântă Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta… preotul începe cădirea, făcând cădire mare (după regula arătată spre sfârşitul cărţii). După ce termină cu căditul, sau în timp ce la strană se cântă ultima stihiră de la Doamne, strigat-am… (cea dinainte de stihira cu Slavă…), preotul îşi descoperă capul şi îmbracă felonul (sfita).
    Sâmbătă seara, la Doamne, strigat-am… se cântă zece stihiri, de la Octoih şi de la Minei, astfel :
    A)  Dacă sfântul din ziua respectivă de la Minei are numai trei stihiri, fără altă indicaţie, atunci se cântă întâi toate cele şapte stihiri ale învierii de la Octoih (Catavasier), începându-le cu stihul Scoate din temniţă sufletul meu… apoi cele trei stihiri de la Minei, cu cele trei stihuri libere (fără stihiri) din Octoihul mic sau Catavasier (Că la Domnul este mila… şi celelalte);
    B)  Dacă la Minei avem trei stihiri, dar cu indicaţia : pe şase, atunci se cântă de la Octoih numai primele şase stihiri, iar de la Minei se cântă patru, repetându-se prima stihiră (începându-le cu stihul Din straja dimineţii până în noapte…);
    C)  Dacă la Minei avem doi sfinţi şi şase stihiri, ori sfânt cu Priveghere sau cu Polieleu, atunci se cântă de la Octoih numai primele patru stihiri, iar de la Minei toate cele şase (începându-le cu stihul De Te vei uita la fărădelegi…).
    La celelalte sărbători, în afară de duminici, stihirile se cântă numai de la Minei, unde se arată atât numărul stihirilor care urmează să se cânte (de obicei şase sau opt, iar la unele sărbători împărăteşti chiar pe zece), cât şi glasul pe care se vor cânta. Dacă stihirile se cântă pe mai multe glasuri, Doamne, strigat-am… se va cânta pe glasul primelor stihiri. Stihira de la Slavă… se pune totdeauna de la Minei (când este), iar la Şi acum… sâmbătă seara se cântă a Născătoarei de Dumnezeu (dogmatica) glasului de rând, din Octoih; dacă la Minei nu are Slavă… atunci se cântă : Slavă… Şi acum… dogmatica glasului de rând.
    La sărbătorile din cursul săptămânii se cântă Slavă… Şi acum… aşa cum arată Mineiul la locul respectiv.
    Când la strană începe să se cânte stihira de la Slavă… preotul deschide sfintele uşi, făcând o uşoară plecăciune spre credincioşi şi face vohodu1 (ieşirea) cu cădelniţa, astfel : se închină în faţa sfintei mese, primeşte cădelniţa (după ce o binecuvântează), cădeşte mai întâi în sfântul altar, apoi iese pe uşa dinspre miazănoapte, mergându-i înainte un purtător de lumină (sau chiar doi, dacă sunt). Acesta, după ce ocoleşte prin mijlocul bisericii, merge printre sfeşnicele împărăteşti şi rămâne înaintea icoanei împărăteşti a Mântuitorului (cu faţa spre miazănoapte) până la intrarea preotului în altar; iar preotul, ajungând în mijlocul naosului (sub policandru), stă cu faţa spre răsărit, se pleacă, trece cădelniţa în mâna stângă şi zice în taină rugăciunea intrării : Seara şi dimineaţa şi la amiază… (pe care o poate începe chiar îndată ce a plecat din sfântul altar), închinându-se la ecfonisul rugăciunii. Apoi binecuvântează intrarea, făcând semnul sfintei cruci spre răsărit şi zicând încetişor : Binecuvântată este intrarea sfinţilor Tăi, Doamne, totdeauna… etc. Apoi merge pe solee şi face cădirea, astfel : cădeşte întâi icoanele împărăteşti şi pe cele laterale, după rânduială, apoi tetrapodul cu icoana, jeţul arhieresc, spre credincioşii dinspre miazăzi, spre cei dinspre miazănoapte din naos, apoi spre credincioşii din pronaosul bisericii, şi întorcându-se în mijloc, cădeşte de trei ori spre răsărit, apoi numai strana arhierească, tetrapodul şi icoanele împărăteşti, după care se opreşte pe solee, în faţa uşilor împărăteşti până când la strană se termină de cântat stihira de la Şi acum… Atunci preotul cădeşte cruciş spre sfântul altar, rostind : Înţelepciune, drepţi ! Rămânând pe loc, preotul începe şi cântă împreună cu cântăreţii şi credincioşii, imnul : Lumină lină… cădind spre răsărit de trei ori la cuvintele …lăudăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh Dumnezeu… La sfârşitul cântării intră în sfântul altar, prin uşile împărăteşti, continuând cădirea în faţa sfintei mese, către proscomidiar şi către scaunul de sus, ca de obicei.     În mânăstiri, imnul Lumină lină… îl citeşte de regulă cel mai mare (dacă e de faţă şi nu slujeşte), ori îl cântă soborul slujitorilor.

Psalmul 140

   Doamne strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte glasul rugăciunii mele când strig către Tine.
    Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

    Stihurile care urmează se citesc; iar la sfinții cu doxologie mare, sfinții cu polieleu, praznice, sâmbătă seara și la Sfintele Liturghii, unite cu Vecernia, se cântă :

    Pune Doamne strajă gurii mele şi uşă de îngrădire îm­prejurul buzelor mele.
    Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să tăgăduiesc răspunsurile cele din păcate.
    Cu oamenii cei ce lucrează fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
    Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untul-de-lemn al păcătosului să nu ungă capul meu.
    Că încă şi rugăciunea mea este întru bune-vrerile lor, înghițitu-s-au lângă pia­tră judecătorii lor.
    Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au îndulcit, ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-sau oasele lor lângă iad.
    Căci, către Tine Doamne, Doamne ochii mei, spre Tine am nă­dăjduit, să nu iei sufletul meu.
    Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie, şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
    Cădea-vor în mreaja sa păcătoşii, deosebi sunt eu până ce voi trece.
Psalmul 141

  Cu glasul meu către Domnul am stri­gat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
    Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
    Când lipsea dintre mine duhul meu şi Tu ai cunoscut cărările mele. 
    În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
    Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.
    Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
    Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am către Tine, Doamne, zis-am : Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii.
    Ia aminte spre rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
    Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai vârtos decât mine.

    Aici începe cântarea stihirilor Vecerniei    MINEIUL     OCTOIHUL MARE   pe 10, pe 8, pe 6, sau pe 4, după importanța zilei zilei liturgice sau a sărbătorii prăznuite, combinate cu stihurile care urmează.  Dacă este Postul Mare citim și stihirile din     SEDELNELE OCTOIHULUI
Stih pe 10 :

    Scoate din temniţă su­fletul meu, ca să se mărturisească nume­lui Tău.
    Pe mine mă aşteaptă, drepţii, până ce vei răsplăti mie.
Psalmul 129

Stih pe 8 :

   Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu.
   Fie urechile Tale luând aminte spre glasul ru­găciunii mele.
Stih pe 6 :

    De Te vei uita la fărăde­legi, Doamne, Doamne, cine va suferi ! Că la Tine este milostivirea.
    Pentru nu­mele Tău Te-am așteptat, Doamne, aştep­tat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nă­dăjduit-a sufletul meu spre Domnul.

Stih pe 4 :

    Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israil spre Domnul ;
    Că, la Domnul este milă şi multă mântuire la El, şi El va izbăvi pe Israil de toate fărădelegile lui.

Psalmul 116

   Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.
    Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

    Slavă..., a sfântului, Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, din Minei, Octoih, Triod sau Penticostar.  La sfinţii cu doxologie mare, sfinţii cu polieleu, praznice, sâmbătă seara şi la sfintele Liturghii unite cu Vecernia, acum se face vohod ca cădelniţa sau cu Sfânta Evanghelie, dacă este rânduit a se citi pericopă evanghelică, în zilele de rând nu se face vohod.
Apoi această laudă pentru Sfânta Treime, facere a lui Sofronie, patriarhul Ierusalimului :
  Lumină lină a sfintei slave, a Tatălui Ce­resc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dum­nezeu; vrednic eşti în toată vremea a fi lău­dat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă; pentru aceasta lumea Te slăveşte.

    După aceasta, preotul, stând în latura de răsărit a sfintei mese, cu faţa spre credincioşi şi cu mâinile strânse la piept, zice : Să luăm aminte ! Pace tuturor ! Cântăreţul : Şi duhului tău ! Preotul : Înţelepciune ! Să luăm aminte !     La strană se cântă prochimenul zilei săptămânale cu stihurile respective, care se găsesc în Ceaslov sau în Octoihul mic. PROCHIMENE, ALILUIA ŞI CHINONICE PESTE TOATĂ SĂPTĂMÂNA    Sâmbătă seara se cântă : Domnul a împărăţit…
    La sărbătorile sfinţilor şi ale praznicelor care au paremii (citiri din cărţile Sfintei Scripturi), îndată după prochimen urmează citirea paremiilor, de pe analogul aşezat din vreme în mijlocul bisericii. În perioada Octoihului, paremiile sunt de obicei trei şi se citesc astfel :
    Preotul, stând în latura de răsărit a sfintei mese : Înţelepciune ! Cântăreţul : De la… (titlul cărţii) …citire. Preotul : Să luăm aminte !, iar cântăreţul (cititorul) citeşte paremia respectivă (aşa se face la începutul fiecărei paremii).
    În timpul citirii paremiilor, preotul rămâne în latura de răsărit a sfintei mese, unde poate sta şi jos (dacă are scaun), iar credincioşii pot şedea în strane.
    La sfârşitul paremiilor sau îndată după prochimen, când nu sunt paremii, preotul închide uşile împărăteşti, îşi acoperă capul (dacă poartă culion), apoi rosteşte, din altar, ectenia întreită : Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru…    După aceasta, cântăreţul (la mânăstiri, cel mai mare) citeşte rugăciunea :

  Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţi­lor noştri şi lăudat şi preaslăvit este nu­mele Tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-ne în­dreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Stăpâne, înţelepţeşte-ne cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Sfinte, luminează-ne cu în­dreptările Tale; Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.

    După care preotul rosteşte, din altar, ectenia cererilor : Să plinim rugăciunea noastră cea de seară... După ecfonisul acestei ectenii, preotul se întoarce cu faţa spre credincioşi şi îi binecuvântează, zicând : Pace tuturor ! Se întoarce din nou cu faţa spre răsărit şi zice : Capetele noastre Domnului să le plecăm ! şi în timp ce la strană se cântă, rar : Ţie, Doamne ! preotul citeşte în taină, cu capul descoperit şi plecat, rugăciunea plecării capetelor : Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai plecat cerurile…, pe care o încheie cu ecfonisul : Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată…
    Dacă se face Litie (Priveghere), se cântă acum stihirile Litiei (vezi mai departe la rânduiala Litiei); dacă se face numai Vecernia, la strană se cântă acum stihoavna, cu stihirile şi stihurile ei, astfel :
     Sâmbătă seara se cântă stihirile stihoavnei glasului de rând de la Octoih, în număr de patru (prima fără stih, celelalte trei cu stihurile respective, precum se arată în Catavasierul practic, Octoihul mare     OCTOIHUL MARE    şi în Vecernierul uniformizat); apoi Slavă… a sfântului zilei, de la Minei,    MINEIUL     Şi acum… a Născătoarei din Octoih, de la glasul pe care s-a cântat Slavă… a sfântului; iar dacă la Minei nu are Slavă… atunci se cântă Slavă… Şi acum… a Născătoarei, din Octoih, de la glasul de rând.
    La sărbătorile din cursul săptămânii, stihirile stihoavnei sunt în număr de trei şi se cântă toate de la Minei, pe glasul arătat acolo (prima fără stih, a doua şi a treia cu stihurile scrise în Minei); apoi Slavă… a sfântului (a sărbătorii) din Minei, Şi acum… a Născătoarei, arătată în Minei.

LA STIHOAVNĂ

    Stih 1 :  Către Tine am ridicat ochii mei, Cel ce locuieşti în cer. Iată, precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii slujnicei în mâinile stăpânei sale, aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.
    Stih 2 :  Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru, ocara celor ce sunt întru îndestulare, şi hula celor mândri.
    Sfârşindu-se cântarea stihoavnei, cântăreţul (în mânăstiri, cel mai mare) rosteşte, îndată, rugăciunea Dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu (Luca II, 29-30) :

  Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, care ai gătit îna­intea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israil.

    Apoi Sfinte Dumnezeule...(de 3 ori) Preasfântă Treime... Tatăl nos­tru... După Tatăl nostru… şi ecfonisul preotului : Că a Ta este împărăţia…, la strană se cântă troparele, astfel :  Sâmbătă seara se cântă întâi troparul învierii, al glasului de rând din Octoih,    OCTOIHUL MARE      Slavă… troparul sfântului zilei, de la Minei,  Şi acum… troparul Născătoarei de la glasul pe care s-a cântat troparul sfântului. Când la Minei sunt doi sfinţi şi au tropare deosebite, atunci, după troparul învierii, se cântă primul tropar de la Minei, fără Slavă… al doilea tropar de la Minei cu Slavă… apoi Şi acum… troparul Născătoarei, din Octoih, de la glasul pe care s-a cântat al doilea tropar de la Minei.
    La sărbătorile din celelalte zile se cântă troparele aşa cum se arată la Minei : la sărbătorile sfinţilor : troparul sfântului respectiv (pe care îl găsim de obicei la Vecernia mică) de două ori (a doua oară cu Slavă…), apoi Şi acum… al Născătoarei, pe glasul troparului sfântului. La praznicele împărăteşti se cântă numai troparul respectiv de trei ori (a doua oară cu : Slavă… a treia oară cu : Şi acum…).        TROPARELE ÎNVIERII      SINAXAR      TROPARELE DE OBȘTE    TROPARELE NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU

    După tropare, preotul deschide uşile împărăteşti, zicând : Înţelepciune ! Cântăreţul răspunde : Binecuvântează ! iar preotul, din faţa uşilor împărăteşti şi cu faţa spre credincioşi, face otpustul sau apolisul, astfel : Plecându-se spre icoana Mântuitorului şi închinându-se, zice : Cel ce este bine cuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna… Cântăreţul (în mânăstiri, cel mai mare) : Amin ! Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a dreptmăritorilor creştini, dimpreună cu sfânt locaşul acesta, în vecii vecilor.   Preotul, plecându-se şi închinându-se spre icoana Maicii Domnului, zice : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi ! Cântăreţul : Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii…    Preotul, plecându-se şi închinându-se spre icoana Mântuitorului, zice : Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Cântăreţul : Slavă… Şi acum… Doamne miluieşte  ! (de 3 ori), Părinte, binecuvântează !  Preotul, sâmbătă seara, zice : Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru (se pleacă şi se închină spre icoana Mântuitorului), pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale (se pleacă şi se închină spre icoana Maicii Domnului), ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli, ale… (sfântului care este patronul sau hramul bisericii respective), ale… (sfântului de a doua zi), ale sfinţilor, drepţilor şi dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.
    În ajunul sărbătorilor care cad în alte zile, formula de otpust se va schimba după ziua săptămânală respectivă, aşa cum arată învăţătura despre otpusturi (sau apolise) din Liturghier (formulele pentru otpustul Vecerniei din fiecare zi a săptămânii sunt aşezate în Liturghier, de regulă, după rânduiala împărtăşirii (numai în ediţia Bucureşti 1937, ele sunt aşezate îndată după rânduiala Vecerniei, p. 3638).
    Praznicele împărăteşti au formulele lor de otpust, pe care le găsim în Liturghier (aşezate după rânduiala împărtăşirii).
    După otpust, preotul se întoarce cu faţa spre răsărit şi închinându-se spre icoana Mântuitorului, zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi ! Cântăreţul : Amin ! iar preotul intră în sfântul altar, închide uşile împărăteşti şi dvera, dezbracă sfintele veşminte şi  dacă are timp  citeşte acum Canonul împărtăşirii (până la rugăciunile de mulţumire), în vederea pregătirii pentru slujba Sfintei Liturghii de a doua zi.

 Şi nefiind Preot zicem noi : Pentru rugăciunile…
Iar dacă este Postul Mare, se cântă troparele acestea, glasul al 5-lea :

  Născătoare de Dumnezeu, fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har Marie, Dom­nul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre. (o metanie).
Slavă...

  Botezătorule al lui Hristos, pe noi toţi ne pomeneşte, ca să ne izbăvim de fărădelegile noastre, că ţie s-a dat har a te ruga pentru noi. (o metanie).
Şi acum...

  Rugaţi-vă pentru noi, Sfinţilor Apostoli şi sfinţii toţi, ca să ne izbăvim de primejdii şi de necazuri; că pe voi calzi folositori că­tre Mântuitorul v-am câştigat. (o metanie).

  Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi; ci din primejdii ne izbăveşte pe noi, una curată, una bine­cuvântată. (aceasta se zice fără metanie)

    Doamne, miluieşte... (de 40 de ori), Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., întru numele Domnului, binecuvintează părinte !  Preotul, din faţa Sfintei Mese :  Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi :

  Împărate Ceresc, pe binecredinciosul nostru popor ocroteşte-l, credinţa o întă­reşte, pe păgâni îmblânzeşte, lumea o împacă, Sfânt locaşul acesta bine-l păzeşte, pe cei mai înainte răposaţi părinţii şi fraţii noştri în locaşurile drepţilor îi aşează şi pe noi întru pocăinţă şi mărturisire ne primeş­te, ca un bun şi de oameni iubitor.
După aceea, se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul :

    Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stă­pânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosu­lui. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)

    Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia..., Doamne, miluieşte (de 12 ori). Iar dacă este Postul Mare, se zice această rugăciune :
 
   Preasfântă Treime, Stapânie de o Fiinţă, Împărăţie nedespărţită, Ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, binevoieşte şi pentru mine, păcătosul; întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată întinarea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc şi să Te laud şi să mă închin Ţie şi să zic : Unul Sfânt, unul Domn, lisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
 
      Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac (de trei ori), cu trei metanii.    Slavă..., Şi acum...,

Psalmul 33

   Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. Întru Domnul se va lăuda sufletul meu, auză cei blânzi şi să se veselească. Măriţi pe Domnul cu mine, şi să înălţăm nu­mele Lui împreună. Căutat-am pe Dom­nul şi m-a auzit, şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. Apropiaţi-vă către Dân­sul şi vă luminaţi, şi feţele voastre nu se vor ruşina. Săracul acesta a strigat, şi Domnul l-a auzit pe dânsul, şi din toate necazurile lui l-a mântuit. Străjui-va în­gerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul, şi-i va izbăvi pe ei. Gus­taţi şi vedeţi, că bun este Domnul; feri­cit bărbatul care nădăjduieşte spre Dân­sul. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că nu este lipsă celor ce se tem de Dân­sul. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit; iar cei ce caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi. Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune ? Opreşte-ţi limba ta de la rău, şi buzele tale, ca să nu grăiască vicleşug. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. Ochii Domnului spre cei drepţi, şi urechile Lui spre rugăciu­nea lor. Iară Faţa Domnului asupra celor ce fac rele, ca să piardă de pe pământ pomenirea lor. Strigat-au drepţii, şi Dom­nul i-a auzit pe dânşii, şi din toate neca­zurile lor i-a izbăvit. Aproape este Dom­nul de cei umiliţi la inimă, şi pe cei sme­riţi cu Duhul îi va mântui. Multe sunt necazurile drepţilor, şi din toate acelea va izbăvi pe ei Domnul. Păzeşte Domnul toa­te oasele lor, nici unul dintr-însele nu se va zdrobi. Moartea păcătosului este cumplită, şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi, şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc spre Dânsul.
Psalmul 144

   Înălţa-Te-voi Dumnezeul meu, Împăratul meu şi voi binecuvânta numele Tău în veac şi în veacul veacului. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfârşit. Neam şi neam vor lăuda lucrurile Tale şi puterea Ta o vor vesti. Măreția slavei sfinţeniei Tale vor grăi şi minunile Tale vor istorisi. Şi puterea lucrurilor Tale înfricoşătoare vor spune şi slava Ta vor istorisi. Pomenirea mulţimii bunătăţii Tale vor vesti şi de dreptatea Ta se vor bucura. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. Bun este Domnul cu toţi şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui. Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale şi cuvioşii Tăi să Te binecuvinteze. Slavă împărăţiei Tale vor spune şi de puterea Ta vor grăi. Ca să se facă fiilor oamenilor cunoscută puterea Ta şi slava măreţiei împărăţiei Tale. Împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor, iar stăpânirea Ta din neam în neam. Credincios este Domnul în cuvintele Sale şi cuvios în toate lucrurile Sale. Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei gârboviţi. Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc şi Tu le dai lor hrană la bună vreme. Deschizi Tu mâna Ta şi de bunăvoinţă saturi pe toţi cei vii. Drept este Domnul în toate căile Lui şi cuvios în toate lucrurile Lui. Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cel ce-L cheamă pe El întru adevăr. Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va auzi şi-i va mântui pe dânşii. Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi pe toţi păcătoşii îi va pierde. Laudă Domnului va grăi gura mea şi să binecuvinteze tot trupul numele cel Sfânt al Lui, în veac şi în veacul veacului.

    Cuvine-se cu adevărat să te feri­cim..., Slavă..., Şi acum..., Doamne, miluieşte (de 3 ori). Binecuvintează... Apoi se face Otpustul. Acestea se fac când e Postul Mare.
 
Iar dacă-ţi este voia după sfârşitul Vecerniei, citește  şi această rugăciune :

Rugăciune a Marelui Vasile :

  Bine eşti cuvântat Stăpâne, Atotţiitorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soa­re şi noaptea o ai strălucit cu raze ca de foc; Care ne-ai învrednicit a trece lungi­mea zilei şi a ne apropia de începuturile nopţii; ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporului Tău şi ne iartă nouă tuturor păcatele noastre, cele de voie şi cele fără de voie, primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta; ocrotește-ne cu sfinţii Tăi îngeri; întrarmează-ne cu armele dreptăţii Tale; îngrădeşte-ne cu adevărul Tău; păzeşte-ne cu puterea ta; mântuieşte-ne de toată primej­dia, de tot vicleşugul celui protivnic şi ne dăruieşte şi această seară cu noaptea ce vine, desăvârşit sfântă, cu pace, fără de păcate, fără sminteală, fără nălucire şi toate zilele vieţii noastre. Pentru rugăciu­nile Preasfintei Născătoarei de Dumne­zeu şi ale tuturor sfinţilor, cari Ţi-au plăcut din veac. Amin.

    Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii...     Preotul face otpustul, adică sfârşitul; iar în lipsa Preotului, Diaconul, Monahul ori mireanul zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin .
Sfârşitul rugăciunilor Vecerniei, Lauda a VI-a a zilei.

 

RÂNDUIALA PRIVEGHERII DE SÂMBĂTĂ SEARA
(VECERNIA MARE UNITĂ CU UTRENIA)
 
   La puţin timp după apusul soarelui, paracliserul merge şi face metanie la cel mai mare, apoi bate clopotul cel mare şi toaca cea mare, fără să se grăbească şi spunând în gând : Fericiţi cei fără de prihană... sau Psalmul 50 de 12 ori. După aceea intră şi aprinde candelele şi pregăteşte cădelniţa. Apoi iarăşi iese şi bate toate clopotele, apoi întorcându-se în Biserică aprinde o lumânare în sfeşnic şi pune sfeşnicul în preajma Sfintelor Uşi. Apoi face metanie preotului care este de rând, iar preotul merge şi face metanie la cel mai mare, înaintea Sfintelor Uşi şi apoi la amândouă stranele, câte o închinăciune, iar fraţii stau toţi în strane (stasidii / scaune). Şi intrând în Sfântul Altar, preotul care urmează să slujească pune epitrahilul pe grumaz, sărutând Crucea care este deasupra lui, deschide Sfintele Uşi şi luând cădelniţa şi stând înaintea Sfintei Mese pune tămâie şi zice rugăciunea tămâiei, în taină. Şi aşa cădeşte Sfânta Masă în chipul Crucii de jur împrejur şi tot Altarul. Iar paracliserul luând sfeşnicul pus în mijlocul Bisericii în dreptul Sfintelor uşi, zice cu glas mare : Sculaţi-vă !  ţinând în mâini sfeşnicul cu făclia aprinsă. Şi toţi se ridică, şi ieşind preotul printre Sfintele Uşi, face Cruce cu cădelniţa înaintea Sfintelor Uşi apoi cădeşte în părţi şi la toate Sfintele Icoane după rânduială. După aceasta îi cădeşte pe cei mai mari şi amândouă stranele, paracliserul mergând cu sfeşnicul înaintea lui. Iar când preotul face Cruce cu cădelniţa se închină puţin şi se închină şi paracliserul, apoi ies în pridvor, cădind după rânduială pe fraţi. Întorcându-se iarăşi în Biserică şi stând în mijlocul ei, însemnează cu cădelniţa în chipul crucii, cădind către răsărit şi rostind cu glas mare : Doamne, binecuvântează ! Şi îndată cădeşte icoana Mântuitorului Hristos şi a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pe cel mai mare la locul lui şi intrând preotul în Sfântul Altar şi stând înaintea Sfintei Mese însemnează cu cădelniţa de trei ori. După aceasta zice cu glas mare : Slavă Sfintei şi celei de o Fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Strana : Amin. 
 
Şi începe cel mai mare sau eclesiarhul zicând : 
 
    Amin. Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu, încet şi cu glas lin. Apoi a doua oară puţin mai tare : Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu, iar a treia oară, cu glas şi mai înalt, zicând : Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru. Apoi deosebit zice : Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui. Şi îndată începe Psalmul 103 cu Anixandarele obişnuite. 
 
 Psalmul 103 
 
   Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul ! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte ! Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui, şi nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarba dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi; soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut ! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna; (De aici începe cântat.)
   Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătate.  (Bine ești cuvântat Doamne.)
   Dară întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărâna lor se vor întoarce. (Bine ești cuvântat Doamne.)
   Trimite-vei Duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. (Bine ești cuvântat Doamne.)
   Fie mărirea Domnului în veac ! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. (Bine ești cuvântat Doamne.)
   Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. (Minunate-s lucrurile Tale Doamne.)
   Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi. (Minunate-s lucrurile Tale Doamne.)
   Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. (Minunate-s lucrurile Tale Doamne.)
   Piară păcătoșii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu fie ei. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul. (Minunate-s lucrurile Tale Doamne, toate întru înțelepciune le-ai făcut. Slavă Ţie Doamne, Cela ce ai făcut toate)
 
    Iar când încep a cânta : Toate cu înţelepciune le-ai făcut şi Slavă Ţie Doamne, Cela ce ai făcut toate, atunci preotul merge înaintea Uşilor celor Împărăteşti, cu epitrahilul şi stând cu capul descoperit citeşte Rugăciunile Luminilor. Iar după sfârşitul Psalmului zice : Ectenia cea mare : Cu pace Domnului să ne rugăm ... şi după Ectenie, Ecfonisul : Că Ţie se cuvine... Deci cântăm din     PSALTIREA LUI DAVID     pe glas 8, Catisma cea dintâi : Fericit bărbatul..., Antifonul cel dintâi, iar al doilea şi al treilea Antifon îl cântăm pe glasul zilei. Şi după sfârşitul fiecărui Antifon, Ectenia cea mică şi Ecfonisul. După Antifonul întâi, Ecfonisul : Că a Ta este stăpânirea..., după Antifonul al doilea, Ecfonisul : Că bun şi iubitor de oameni... Iar cântându-se şi al treilea Antifon iese diaconul şi punând metanie la cel mai mare intra în Sfântul Altar şi merge cu dânsul şi preotul cel de rând. Şi luând diaconul Stiharul şi Orarul, ia binecuvântare de la preot şi sărutând dreapta lui se îmbracă în Stihar după obicei şi zice : Ectenia cea mai de pe urmă iar preotul zice : Ecfonisul : Că tu eşti Dumnezeul nostru.... Iar după sfârşitul obişnuitelor Stihologii, canonarhul face metanie şi spune pe glasul Octoihului sau al Mineiului iar noi cântăm : Doamne strigat-am..., pe glasul Octoihului, ce se va întâmpla. Preotul stă la locul său cel obişnuit. Şi când încep a cânta Doamne, strigat-am... atuncea cădeşte preotul sau diaconul după cum este obiceiul, şi întorcându-se pune cădelniţa la locul ei făcând închinăciune la cel mai mare. Iar noi punem zece Stihiri, începând cu Scoate din temniţă sufletul meu... şi cântăm Stihirile Învierii ale glasului 3 şi ale glasului 4 şi trei ale Sfântului din Minei; Slavă... a Sfântului dacă are, iar dacă nu are Slavă... Şi acum... a Născătoarei pe glasul de rând. Şi când zicem Stihul : Că s-a întărit mila Lui peste noi... cântă amândouă stranele împreună.
Psalmul 140
 
    Doamne strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte glasul rugăciunii mele când strig către Tine.
    Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
    Pune Doamne strajă gurii mele şi uşă de îngrădire îm­prejurul buzelor mele.
    Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să tăgăduiesc răspunsurile cele din păcate.
    Cu oamenii cei ce lucrează fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
    Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untul-de-lemn al păcătosului să nu ungă capul meu.
    Că încă şi rugăciunea mea este întru bune-vrerile lor, înghițitu-s-au lângă pia­tră judecătorii lor.
    Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au îndulcit, ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-sau oasele lor lângă iad.
    Căci, către Tine Doamne, Doamne ochii mei, spre Tine am nă­dăjduit, să nu iei sufletul meu.
    Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie, şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
    Cădea-vor în mreaja sa păcătoşii, deosebi sunt eu până ce voi trece .
 
Psalmul 141
 
    Cu glasul meu către Domnul am stri­gat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
    Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
    Când lipsea dintre mine duhul meu şi Tu ai cunoscut cărările mele.
    În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
    Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.
    Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
    Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am către Tine, Doamne, zis-am : Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii.
    Ia aminte spre rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
    Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai vârtos decât mine.
 
    Aici începe cântarea stihirilor Vecerniei    MINEIELE BISERICII ORTODOXE      OCTOIHUL MARE      pe 10, pe 8, pe 6, sau pe 4, după importanța zilei zilei liturgice sau a sărbătorii prăznuite, combinate cu stihurile care urmează. 
 
Stih pe 10 :
 
    Scoate din temniţă su­fletul meu, ca să se mărturisească nume­lui Tău.
    Pe mine mă aşteaptă, drepţii, până ce vei răsplăti mie.
 
Psalmul 129
 
Stih pe 8 :
 
   Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu.
   Fie urechile Tale luând aminte spre glasul ru­găciunii mele.
 
Stih pe 6 :
 
    De Te vei uita la fărăde­legi, Doamne, Doamne, cine va suferi ! Că la Tine este milostivirea.
    Pentru nu­mele Tău Te-am așteptat , Doamne, aştep­tat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nă­dăjduit-a sufletul meu spre Domnul.
 
Stih pe 4 :
 
    Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israil spre Domnul ;
    Că , la Domnul este milă şi multă mântuire la El, şi El va izbăvi pe Israil de toate fărădelegile lui.
 
Psalmul 116
 
   Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.
   Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.
 
   Slavă... a Sfântului (dacă are, iar dacă nu are, Slavă... Şi acum...) Dogmatica glasului de rând. La stihul : Că s-a întărit mila Lui peste noi..., preotul face metanie celui mai mare şi intrând în Sfântul Altar se îmbracă în felon, iar când la strană se cântă Slavă..., deschide Sfintele Uşi, începând Intrarea cu cădelniţa. Înainte merg doi paracliseri (sau unul singur) cu sfeşnice aprinse, apoi diaconul ţinând cădelniţa, iar după dânsul preotul îmbrăcat în felon. Preotul se opreşte în mijlocul Bisericii în dreptul Sfintelor Uşi, iar diaconul stă de-a dreapta preotului puţin mai deoparte şi plecându-se, ţine orarul cu trei degete ale mâinii drepte, şi zice încet : Domnului să ne rugăm. Iar preotul în taină zice rugăciunea : Seara şi dimineaţa şi la amiazăzi..., iar după rugăciune, diaconul ridicându-şi capul şi arătând către răsărit, zice către preot : Binecuvântează, Părinte, Sfânta intrare, iar preotul binecuvântând spre răsărit zice : Binecuvântată este intrarea Sfinţilor Tăi, Doamne..., iar diaconul merge şi cădeşte Sfintele Icoane, stranele apoi revine la locul unde stătea mai înainte, aşteptând sfârşitul Stihirii. Şi sfârşindu-se Stihira merge diaconul pe solee şi cădind cruciş zice : Înţelepciune drepţi ! iar noi cântăm imnul : Lumină lină...
 
   Lumină lină a sfintei slave, a Tatălui Ce­resc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dum­nezeu; vrednic eşti în toată vremea a fi lău­dat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă; pentru aceasta lumea Te slăveşte.
 
   Iar preotul închinându-se înaintea Sfintelor Uşi şi sărutându-le intra şi apoi închide Sfintele Uşi. Iar după ce se termină de cântat imnul Lumină lină zice diaconul : Să luăm aminte ! iar preotul : Pace tuturor ! şi iarăşi diaconul : Înţelepciune să luăm aminte ! iar canonarhul făcând metanie la cel mai mare spune Prochimenul şi Stihurile lui. Iar clericii cântă :
 
   Prochimenul zilei pe glas 6 : Domnul a împărăţit întru podoaba s-a îmbrăcat !. 
   Stihul : Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi s-a încins. 
   Stihul : Pentru că am întărit lumea care nu se va clinti. 
   Alt Stih : Casei Tale i se cuvine Doamne sfinţenie întru de lungime de zile; 
 
    Și iarăşi Domnul a împărăţit... iar canonarhul având mâinile sale strânse la piept sta în mijlocul Bisericii aşteptând sfârşitul Prochimenului şi făcând închinăciune se duce la locul său. Dacă este Polieleu după Prochimen urmează citirile.    MINEIELE BISERICII ORTODOXE      OCTOIHUL MARE     După aceasta iese diaconul şi stând la locul său obişnuit în mijlocul Bisericii zice Ectenia : Să zicem toţi din tot sufletul... Şi preotul spune Ecfonisul : Că milostiv şi iubitor de oameni... şi după Ecfonis, zice cel mai mare sau citeşte cel rânduit : Învrednicește-ne Doamne...
 
   Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţi­lor noştri şi lăudat şi preaslăvit este nu­mele Tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-ne în­dreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Stăpâne, înţelepţeşte-ne cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Sfinte, luminează-ne cu în­dreptările Tale: Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.

    Iar diaconul şi întreg poporul face trei închinăciuni după care urmează Ectenia : Să plinim rugăciunile noastre... cu Ecfonisul, apoi Pace tuturor ! Iar diaconul spune : Capetele noastre Domnului să le plecăm. Preotul zice rugăciunea în taină şi Ecfonisul : Fie stăpânirea împărăţiei Tale..., iar Strana începe Stihirile Litiei.         MINEIELE BISERICII ORTODOXE   Iar preotul, fiind îmbrăcat în felon, iese pe uşa de miazănoapte, având înainte doi paracliseri cu două sfeşnice şi diaconul cu cădelniţa, iar cântăreţii merg în urma lor cântând Stihirile Hramului (sau ale Praznicului sau Sfântului, dacă are), ieşind toţi în pridvor. Şi acolo cădeşte diaconul Sfintele Icoane şi pe cel mai mare şi stranele după rânduială. Iar la sfârşitul Stihirilor, zice cu glas tare rugăciunea : Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău... până la sfârşit, iar strana spune : Doamne miluieşte, de 40 de ori. diaconul : Încă ne rugăm pentru binecredinciosul... strana răspunde : Doamne miluieşte ! (de treizeci de ori) Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul nostru... (sau Episcopul), [iar în mănăstire şi pentru Arhimandritul nostru (numele)] iar strana răspunde : Doamne miluieşte ! (de cincizeci de ori). Diaconul zice : Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locaşul acesta... iar strana răspunde : Doamne miluieşte ! (de trei ori), diaconul spune : Încă ne rugăm ca să audă Domnul Dumnezeul nostru glasul rugăciunii noastre... iar strana răspunde : Doamne miluieşte ! (de trei ori), după aceasta zice preotul : Auzi-ne pe noi Dumnezeule... iar strana răspunde : Amin. Preotul zice : Pace tuturor iar diaconul : Capetele noastre Domnului să le plecăm !. Şi plecându-şi toţi capetele preotul se întoarce cu faţa spre apus şi zice cu glas mare : Stăpâne mult-Milostive... şi după împlinirea rugăciunii noi spunem : Amin ! (iar până se fac acestea afară, paracliserul sau alt frate pune tetrapodul cel mic în mijlocul Bisericii şi pe dânsul pune un vas cu grâu şi cinci pâini şi în partea dreaptă un vas mic cu ulei, iar spre strana stângă un vas cu vin.)
Şi după sfârşitul Stihoavnei, zice cel mai mare : Acum slobozeşte...
 
   Acum slobozeşte pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, care ai gătit îna­intea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israil.
 
  Și citeţul : Sfinte Dumnezeule... şi celelalte. După Tatăl nostru..., Ecfonisul Că a ta este împărăţia... apoi troparul : Născătoare de Dumnezeu Fecioară... (de trei ori). 
 
   Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har Marie, Dom­nul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.
 
   Atunci preotul luând cădelniţa face de trei ori cădirea în jurul mesei, iar diaconul stă în partea opusă având o lumânare aprinsă în mână. După cădire, diaconul zice : Domnului să ne rugăm, apoi protosul zice rugăciunea : Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru... şi ridicând o pâine însemnează cu ea pe celelalte pâini. Iar când zice : Însuţi binecuvântează..., arată cu mâna dreaptă spre pâini, asemenea spre vin şi spre untdelemn. După Amin, cântăm : Fie numele Domnului... (de trei ori) apoi citim Psalmul 33 : Bine-voi cuvânta pe Domnul... până la Stihul : Bogaţii au sărăcit... care se cântă de trei ori.
 
 Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac. (de trei ori)
 
Psalmul 33
 
   Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. Întru Domnul se va lăuda sufletul meu, auză cei blânzi şi să se veselească. Măriţi pe Domnul cu mine, şi să înălţăm nu­mele Lui împreună. Căutat-am pe Dom­nul şi m-a auzit, şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. Apropiaţi-vă către Dân­sul şi vă luminaţi, şi feţele voastre nu se vor ruşina. Săracul acesta a strigat, şi Domnul l-a auzit pe dânsul, şi din toate necazurile lui l-a mântuit. Străjui-va în­gerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul, şi-i va izbăvi pe ei. Gus­taţi şi vedeţi, că bun este Domnul; feri­cit bărbatul care nădăjduieşte spre Dân­sul. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că nu este lipsă celor ce se tem de Dân­sul.
   Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit; iar cei ce caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. (acest stih se cântă de 3 ori)
 
    Preotul merge şi stă înaintea Sfintelor Uşi, cu faţa spre apus, şi zice : Binecuvântarea Domnului peste voi..., citeţul răspunzând : Amin ! Preotul spune apoi : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri... şi se dezbracă împreună cu diaconul de veşminte şi ies şi se aşează fiecare la locul lui, la strană începând citirea Prologului.
 
Aici se sfârșește Vecernia Mare, și începe Utrenia.
 
    ÎNSEMNĂRI : Din Duminica Sfintelor Paşti şi până la Duminica Tuturor Sfinţilor, după binecuvântarea pâinilor şi în timp ce se împart acestea, se citesc din Faptele Sfinţilor Apostoli, iar în celelalte duminici de peste an, se citesc cele şapte Epistole Soborniceşti ale Sfinţilor Apostoli, cele paisprezece Epistole ale Sfântului Apostol Pavel şi Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul. În timpul citirii Prologului, în mare linişte, eclesiarhul ajutat de paracliser împarte pâinea înmuiată în vin, din cele ce s-au binecuvântat. Iar după acesta nimeni să nu îndrăznească a gusta ceva, pentru că urmează Împărtăşirea cu Preacuratele ale lui Hristos Taine. După citirea Prologului, iese paracliserul şi trage toate clopotele. Apoi sculându-se cel mai mare zice : Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu... (de trei ori), Doamne, buzele mele vei deschide...(de două ori) şi cei şase Psalmi cu glas încet şi lin. 
 
     Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (de trei ori)    Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. (de două ori)
 
 Psalmul 3 :
 
  Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc ! Mulţi se scoală asupra mea; mulţi zic sufletului meu : ” Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui ! ” Iar Tu Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă Dumnezeul meu; că Tu ai bătut pe toţi ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoșilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea, şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.
 
   Şi iarăşi : Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.    
 
Psalmul 37 :
 
  Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu de către faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele, de către faţa păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea au apăsat peste mine. Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele de către faţa nebuniei mele. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că şalele mele s-au umplut de ocări, şi nu este vindecare în trupul meu. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte, răcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. Că eu spre bătăi gata sunt, şi durerea mea înaintea mea este pururea. Că fărădelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; iar vrăjmașii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea. Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
 
    Şi iarăşi : Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
 
Psalmul 62
 
  Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul Cel Sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta. Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
 
    Şi iarăşi : În dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Slavă... Şi acum... Aliluia (de 3 ori) , fără închinăciuni. Doamne miluieşte ! (de 3 ori) . Slavă... Şi acum...  Preotul iese din Sfântul Altar, îşi descoperă capul şi citeşte în taină ultimele 6 rugăciuni de dimineaţă, înaintea uşilor împărăteşti.
 
 Psalmul 87 :
 
  Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răniţi, ce dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor, închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua întins-am către Tine mâinile mele. Oare morţilor vei face minuni ? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine ? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării ? Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat ? Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine ? Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălțat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoșările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieteni, şi pe cunoscuţii mei, şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.
 
    Şi iarăși : Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea.
 
Psalmul 102 :
 
  Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv. Nu până în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dânsul. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac şi până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul; şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit Scaunul Său şi Împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
 
   Şi iarăşi : În tot locul stăpânirii Lui binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
 
Psalmul 142 :
 
  Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Doamne ! La Tine am scăpat, Învaţă-mă să fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
 
    Şi iarăşi : Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta, şi să nu intri la judecată cu robul Tău. (de 2 ori)     Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pă­mântul dreptăţii.   Slavă... Şi acum... Aliluia ! (de 3 ori). 
 
   După primii trei Psalmi preotul, în epitrahil citeşte Rugăciunile Utreniei, stând înaintea Sfintelor Uşi cu capul descoperit . Iar după sfârşitul celor şase Psalmi spune Ectenia mare : Cu pace Domnului să ne rugăm. Şi după Ecfonisul Ecteniei merge şi stă la locul său, iar canonarhul care a spus şi Prochimenul de seară, făcând metanie la cel mai mare, zice : Dumnezeu este Domnul..., cu Stihurile lui , pe glasul cel ce va fi de rând.
 
   Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.
 
    Stih : Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.
 
    Stih : Înconjurând m-au înconjurat şi întru numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
 
    Stih : Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.
 
    Stih : Piatra pe care n-au socotit-o ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta şi este minunată întru ochii noştri.

    Și cântăm Τroparele : al Învierii (de două ori), Slavă... al Sfântului..., Şi acum... al Născătoarei Învierii pe glasul Τroparului Sfântului.    TROPARELE ÎNVIERII     Şi îndată strana zice : Doamne miluieşte (de trei ori), Slavă... iar citeţul : Şi acum... apoi citeşte Catisma : Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea... şi după sfârşitul fiecărei Catisme – Ectenia mică şi Ecfonisul după obicei. Şi cântăm primul rând de Sedelne ale Învierii după care citim din Tâlcuirea Evangheliei . Apoi cealaltă Catismă şi Sedealna a doua, apoi cântăm pe glasul 5 Psalmul 118 : Fericiţi cei fără prihană..., la care preotul face cădire.     PSALTIREA LUI DAVID     şi îndată Τroparele : Soborul îngeresc..., 
 
BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII
 
    Ce se cântă după : Fericiţi cei firă prihană.... în toate duminicile de peste an.     La fiecare tropar, se zice :  Binecuvântat eşti, Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale.
 
Glasul al 5-lea :
 
   Soborul îngeresc s-a mirat, văzându-te întru cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii Mântuitorule stricând, şi împreună cu tine pe Adam sculând, şi din iad pe toţi slobozindu-i.
 
   Pentru ce miruri prin milostivire cu lacrimi o uceniţe amestecaţi ? Îngerul cel ce a strălucit în mormânt a zis Mironosiţelor, vedeţi voi groapa şi înţelegeţi, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
 
   Foarte de dimineaţă Mironosiţele au alergat la groapa ta tânguindu-se, ci înaintea lor a stătut îngerul şi a zis : Vremea tânguirii a încetat nu plângeţi, ci învierea Apostolilor spuneţi.
 
   Mironosiţele femei cu miruri venind la groapa ta Mântuitorule au plâns, iar îngerul către dânsele a grăit zicând : Pentru ce cu cei morţi pe cel viu socotiţi ? Căci ca un Dumnezeu a înviat din mormânt.
 
Mărire... A Treimii :
 
   Închinămu-ne Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând : Sfânt, sfânt, sfânt eşti Doamne.
 
Și acum... A Născătoarei :
 
   Pe Dătătorul de viață născându-l Fecioară, de păcat pe Adam l-ai izbăvit, şi bucurie Evei în locul întristării ai dăruit, și pe cei căzuţi din viață i-ai îndreptat la aceeaşi, cel ce s-a întrupat din tine Dumnezeu şi om.
 
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ţie Dumnezeule. De 3 ori.
 
    Ipacoi al glasului apoi „Antifoanele treptelor” după glasul de rând, în timpul cărora paraclisierul bate clopotele.       OCTOIHUL MARE      MINEIELE BISERICII ORTODOXE     Iar după Antifoane diaconul zice : Să luăm aminte; Înţelepciune ! iar canonarhul spune Prochimenul glasului. Şi după sfârşitul Prochimenului diaconul zice : Domnului să ne rugăm. Preotul spune : Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru... iar strana răspunde : Amin. Apoi diaconul zice : Toată suflarea să laude pe Domnul cu stihurile din Liturghier, după care : Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm. Strana răspunde : Doamne miluieşte (de trei ori). Diaconul spune : Cu înţelepciune drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie, preotul zice  : Pace tuturor ! iar strana răspunde  : Şi duhului tău. După acestea preotul numeşte evanghelistul de la care se va citi Evanghelia. Strana zice : Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie ! Diaconul zice : Să luăm aminte ! şi citeşte preotul Evanghelia Învierii de rând (una din cele unsprezece) .      EVANGHELIA      După Evanghelie strana iarăşi zice : Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie ! După aceasta zice : Învierea lui Hristos... (o singură dată).

   Învierea lui Hristos văzând să ne închi­năm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă învierea Ta o lăudăm şi o slăvim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm, Sfin­tei învierii lui Hristos; că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna; binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat.
 
    Și Psalmul 50 şi citindu-se acestea, preotul iese prin Sfintele Uşi cu Evanghelia, mergând înaintea sa, de amândouă laturile, două sfeşnice cu făclii aprinse şi o pune pe analog în mijlocul Bisericii, iar sfeşnicele stau de amândouă părţile analogului. Şi merge întâi cel mai mare singur, face două închinăciuni şi apoi sărută Evanghelia şi iarăşi face o închinăciune. Închinăciunile însă nu le face mari (adică metanii până la pământ), ci mici, pentru că în Duminici şi în Praznicele Împărăteşti şi în toate zilele Cincizecimii metanii mari nu se fac. Iar după ce se închină cel mai mare şi sărută Evanghelia, se duce la locul lui.
    Apoi şi fraţii toţi merg doi câte doi după rânduială, făcând şi ei mai întâi două închinăciuni, sărută Sfânta Evanghelie şi iarăşi o închinăciune, apoi pleacă capetele spre cei din strane şi revin la locurile lor.
    La strană, după Psalmul 50, se cântă Slavă..., Pentru rugăciunile Apostolilor..., Şi acum..., Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu..., apoi stihul Miluieşte-mă Dumnezeule... şi Stihira Învierii, glasul 6 : Înviind Iisus din mormânt.... Apoi Ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările... şi după Amin. Începem Irmosul Canonului Învierii. Şi cântăm Canonul Învierii cu Irmosul pe patru, al Crucii Învierii pe trei, al Născătoarei de Dumnezeu tot pe trei şi al Sfântului din Minei pe patru. Iar dacă Mineiul are două Canoane, atunci cel al Crucii Învierii din Octoih se lasă.  MINEIELE BISERICII ORTODOXE       OCTOIHUL MARE       Şi după sfârşitul Cântării a treia, diaconul zice Ectenia mică, iar preotul spune Ecfonisul (din Sfântul Altar) : Că Tu eşti Dumnezeul nostru..., apoi urmează Condacul şi Sedealna Sfântului din Minei. După cântarea a şasea, diaconul iarăşi zice Ectenia mică înaintea Sfintelor Uşi, iar preotul Ecfonisul : Că Tu eşti Împăratul păcii..., apoi Condacul Învierii şi Icosul şi citim Sinaxarul.
După sfârşitul Cântării a opta, facem închinăciuni spunând : Să lăudăm, bine să cuvântăm... şi Catavasia. Iar diaconul, după sfârşitul Cântării a opta, cădind Sfânta Masă zice : Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim. Şi noi cântăm în Stihuri : Măreşte suflete al meu pe Domnul..., apoi : Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... şi facem câte o închinăciune mică după fiecare Cântare, ieşind din strane.
 
După Cântarea a 8-a a catavasiilor,
 
  Să lăudăm, bine să cuvântăm, şi să ne închinăm Domnului, cântându-i şi prea-înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
 
    Iar preotul (sau diaconul, dacă este) ia cădelniţa şi cădeşte în faţa sfintei mese, zicând : Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstind-o, să o mărim. La strană se cântă stihurile mărimurilor sfintei Fecioare :
 
   Măreşte suflete al meu pe Domnul, şi s-a bucurat Duhul meu de Dumnezeu, Mân­tuitorul meu.
   Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
   Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic şi Sfânt numele Lui şi mila Lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem de Dânsul.
   Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.
   Pogorât-a pe cei puternici de pe scau­ne şi a ridicat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
   Luat-a pe Israel sluga Sa, ca să pome­nească mila, precum a grăit către părinţii noştri lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.
 
   Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de ase­mănare decât Serafimii, care fără stricăciu­ne pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dum­nezeu, te mărim.
 
     După a noua Cântare, Ectenia mică şi Ecfonisul : Că pe Tine Te laudă toate puterile cereşti..., apoi diaconul spune : Sfânt este Dumnezeul nostru, cu stihurile. Urmează Luminânda Învierii, Slavă... a Sfântului dacă are, Şi acum..., a Născătoarei Învierii.
    La Laude se cântă : Toată suflarea..., pe glasul de rând cu stihurile pe opt : ale Învierii din Octoih pe patru şi ale Răsăritului tot pe patru, Slavă... Stihira Evangheliei de rând, Şi acum..., Prea binecuvântată eşti... pe glasul Slavei Laudelor. 
 
LAUDELE

    Toată suflarea să laude pe Domnul, Lăudaţi pe Domnul din ceruri; Ţie se cuvine cântare Dumnezeule. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare Dum­nezeule. Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui. Lăudaţi pe El toate puterile Lui, Ţie se cuvine cântare Dumnezeule. Lăudaţi-l pe El soarele şi luna, Lăudaţi-l pe El toate stelele şi lumina. Lăudaţi-l pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri, să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit. Pusu-le-a pe ele în veac şi în veacul veacului. Porunca a pus și nu o vor trece. Lăudaţi pe El toţi cei de pe pământ; balaurii şi toate adâncurile; focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul Lui; munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii; fiarele şi toate animalele cele ce se târăsc şi păsările cele zburătoare. Împăraţii pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi judecătorii pământului. Tinerii şi fecioarele, bătrânii cu tinerii să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în cer. Şi va înălţa puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.
 
Psalmul 149
 
  Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi. Să se veselească Israil de Cel ce l-a făcut pe el, şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor.  Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în Psaltire să-i cânte Lui. Că iubeşte Domnul poporul Său şi va înălţa pe cei blânzi şi-i va izbăvi. Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor. Laudele lui Dumnezeu în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor.  Ca să facă izbândă între neamuri, mustrări între popoare.   Pe 8 :   Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier.     Ca să facă între dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.
 
Psalmul 150
 
Pe 6 :
 
  Lăudaţi-l pe Domnul întru sfinţii Lui; Lăudaţi-l pe El întru tăria puterii Lui.     Lăudaţi-l pe El întru puterile Lui; Lăudaţi-l pe El după mulţimea slavei Lui.     Pe 4 :  Lăudaţi-l pe El în glas de trâmbiţă; Lăudaţi-l pe El în psaltire şi în alăută.     Lăudaţi-l pe El în timpane şi în horă; Lăudaţi-l pe El în strune şi în organe. Lăudaţi-l pe El în chimvale bine răsunătoare;     Lăudaţi-l pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.
 
Dacă va fi duminică, se zic aceste stihuri :
 
   Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.
   Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. 
 
    Slavă..., Stihira Evangheliei        LUMINÂNDELE       Şi acum.... a Născătoarei de Dumnezeu :
 
    Preabinecuvântată ești Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că prin cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a slobozit, moartea s-a omorât și noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm : Bine eşti cuvântat Hristoase Dumnezeule, cel ce bine ai voit aşa, mărire ţie.
 
Urmează Doxologia Mare :
 
   Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire.     Lăudămu-te bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare.     Doamne Împă­rate Ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule Unule Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte.     Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pre noi, Cel ce ridici păcatele lumii.     Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi ne miluieşte pe noi.     Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domnul Iisus Hristos, întru slava lui Dum­nezeu Tatăl. Amin !     În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului .    Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim noi.     Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.     Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.     Binecuvântat eşti, Doamne, învăţă-mă îndreptările Tale.     Binecuvântat eşti, Stăpâne, înțelepțește-mă cu îndreptările Tale.     Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.     Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă, în neam şi în neam, eu am zis : Doamne miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.     Doamne, către Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dum­nezeul meu.     Că la Tine este izvorul vie­ţii, întru lumina Ta vom vedea lumină .     Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine .
 
    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori). Slavă..., Şi acum.... Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. Apoi mai pe larg :  Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi..    Apoi :
 
   Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Binecuvântat eşti, Doamne, învăţă-ne îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Stăpâne, înțelepțește-ne cu îndreptările Tale. Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
 
   Apoi Τroparele Învierii (unul din cele două) : de la gl. 1 până la 4 : Astăzi mântuirea la toată lumea..., iar de la 5 la 8 : Înviat-ai din mormânt..., 
 
    La glasurile 1, al 2-lea, al 3-lea şi al 4-lea, acest Tropar al învierii, pe glasul al 4-lea :
 
   Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut, să cântăm celui ce a înviat din mormânt, şi începătorului vieţii noastre. Că stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dat nouă şi mare milă.
 
    La glasurile al 5-lea, al 6-lea, al 7-lea şi al 8-lea. acest Tropar al învierii, pe glasul al 8-lea :
 
  Înviind din mormânt, şi legăturile iadului rupând, stricat-ai osânda morţii Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului izbăvindu-i. Arătându-te pe sineţi Apostolilor tăi, i-ai trimis pe ei la propovăduire, şi printr-înşii pacea ta ai dat lumii, unule mult-Milostive.
 
   Apoi preotul sau diaconul zice Ectenia : Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule... şi Ecfonisul : Că milostiv.... După acestea spune : Să plinim rugăciunea noastră ... şi Ecfonisul : Că Dumnezeul milelor... apoi preotul spune : Pace tuturor ! strana răspunde : Şi duhului tău iar diaconul zice : Capetele noastre Domnului să le plecăm, şi Ecfonisul : Că Ţie se cuvine a ne milui... Urmează Apolisul mare, adică : Înţelepciune ! iar strana : Binecuvântează ! Preotul zice : Cel ce este binecuvântat..., iar strana răspunde : Amin. Întăreşte Dumnezeule...; preotul : Preasfântă Născătoare de Dumnezeu... şi strana răspunde : Ceea ce eşti mai cinstită... şi celelalte după obicei. Apoi facem ieşire în pridvor cântând Stihira idiomelă (samoglasnică) după obicei şi citind din învăţătura Sfântului Teodor Studitul. Şi după citirea Τroparului Sfântului Teodor şi apoi Ceasul întâi.
    La Ceasul întâi spunem Τroparul Învierii, Slavă... al Sfântului, Şi acum..., al Născătoarei Ceasului. După Tatăl nostru Condacul Învierii şi Otpustul mic. 
 
CEASUL ÎNTÂI
 
Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori)
 
Psalmul 5
 
  Graiurile mele ascultă-le, Doamne ! Înţelege strigarea mea ! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga, Doamne ! Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul. Iar eu întru mulţimea milei tale voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, din pricina duşmanilor mei ! Îndreptează înaintea mea calea Ta. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne. Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi sălaş lor, şi se vor lauda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei-voiri ne-ai încununat pe noi.
 
Psalmul 89
 
  Doamne, scăpare, Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, Care ai zis : “Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”, că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Că ne-am sfârșit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşalele noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine ? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile, spre înţelepciune. Întoarce-Te, Doamne ! Până când vei sta departe ? Mângâie pe robii Tăi ! Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.
 
Psalmul 100
 
  Mila şi judecata Ta voi cânta Ţie, Doamne. Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine ? Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat. Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să șadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.
 
Slavă..., Şi acum..., Aliluia (de 3 ori), cu trei închinăciuni.
 
   Slavă… şi se citeşte troparul sfântului din Minei,  Si acum..., Cum te vom numi, ceea ce eşti plină de har...? (vezi mai jos). Dacă la Minei sunt doi sfinţi cu tropare deosebite, se citeşte întâi, fără Slavă… primul tropar, apoi Slavă… şi troparul al doilea. Duminica se pune întâi troparul învierii  de la glasul de rând al Octoihului, apoi Slavă… troparul sfântului din Minei,    TROPARELE ÎNVIERII      SINAXAR      TROPARE ȘI CONDACE     TROPARELE DE OBȘTE

Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu :
 
   Cum te vom numi, ceea ce eşti plină de har ! Cer, că ai răsărit pe Soarele dreptăţii ? Rai, că ai odrăslit floarea nestricăciunii ? Fecioară, că ai rămas nestricată ? Maică Cu­rată, că ai avut în sfintele tale braţe, Fiu, pe Dumnezeul tuturor ? Pe Acela roagă-l să mântuiască sufletele noastre .
   Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească toată fără­delegea.
   Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
   Faţa Ta arată-o peste robul Tău, şi mă învaţă îndreptările Tale .
   Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.
 
    Sfinte Dumnezeire... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... după care se citeşte condacul sfântului sau al sărbătorii,    SINAXAR     CONDACELE DE OBȘTE    iar duminica se citeşte condacul învierii de la glasul de rând.   TROPARELE ÎNVIERII
Iar acest condac se zice în toate zilele, afară de sâmbătă :
 
   Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine : Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.
 
Doamne miluieşte... (de 40 ori).
 
   Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pe pământ eşti închinat şi slăvit; Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătorule, mult milostive şi mult Îndurate, Ca­re pe cei drepţi iubeşti, şi pe cei păcă­toşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însuţi Doamne, primeşte şi ru­găciunile noastre în ceasul acesta, şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii, înconjoară-ne pe noi cu Sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că bine eşti cuvântat, în vecii vecilor. Amin !
 
    Doamne miluieşte ! (de 3 ori) Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului…; iar preotul, din altar, zice ecfonisul : Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi…  Îndată se zice : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... 
 
   Hristoase Lumina cea adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina Feţei Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată. Şi îndreptează paşii noş­tri spre lucrarea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Amin !
 
   Apărătoare Doamnă pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem Ţie, Născătoare de Dumnezeu noi ro­bii Tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebi­ruită, slobozeşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm Ţie : Bucură-te Mireasă pururea Fecioară.
 
Preotul face otpustul sau sfârşitul cel mic.
 
Aici se sfârșește slujba Privegherii (Vecernia Mare unită cu Utrenia.)
 
    La Ceasul trei se pune şi Τroparul şi Condacul Sfântului, iar la Ceasul şase cele ale Hramului.
    La Liturghie Fericirile Octoihului pe opt. Apoi Τroparul Învierii, al Hramului şi al Sfântului (şi al celui de-al doilea Sfântul, dacă sunt doi) apoi Condacul Învierii şi al Hramului, Slavă... al Sfântului, Şi acum... al Născătoarei : Ceea ce eşti folositoare creştinilor... Dacă Biserica poartă Hramul Maicii Domnului, atunci la Şi acum..., se pune Condacul Hramului, iar dacă este un Hram al Domnului Hristos, duminica (peste an), la Liturghie nu zicem Τroparul şi Condacul Hramului pentru că se pun ale Învierii. Prochimenul şi Aliluia pe glasul de rând; Chinonicul duminicii, iar dacă este un Sfânt cu Doxologie mare, se pune şi cel al Sfântului.
 



PAVECERNIȚA MICĂ

Dacă este Postul Mare vom citi Pavecerniţa Mare :

 PAVECERNIȚA MARE

    După apolisul Vecerniei, preotul, având epitrahilul pe grumaz şi stând în faţa uşilor împărăteşti (atât uşile împărăteşti cât şi dvera sunt şi rămân închise în tot timpul slujbei), se închină şi dă binecuvântarea pentru începutul slujbei : Bine cuvântat este Dumnezeul nostru… Cântăreţul : Amin ! Veniţi să ne închinăm… şi citeşte Psalmii 50, 62 şi 142, iar preotul se închină şi intră în altar, ori trece la strană dacă vrea.      Dacă Pavecernița se slujește după masa de seară slujba se începe așa : Preotul : Bine cuvântat este Dumnezeul nostru… Cântăreţul : Amin ! Slavă Ție Dumnezeul nostru slavă Ție ! Împărate Ceresc... Sfinte Dumnezeule.... (de trei ori), Slavă... Și acum..., Preasfântă Treime..., Doamne miluiește ! (de trei ori) Slavă... Și acum..., Tatăl nostru..., Că a ta este împărăția... Doamne miluieşte... (de 12 ori) Slavă...Şi acum... Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori).

Psalmul 50

  Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu Duh stăpânitor mă întărește. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Ca de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Psalmul 69

  Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte ! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbește-Te ! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie : “ Bine, bine ! ”. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta : “ Slăvit să fie Domnul ! ”. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă ! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

Psalmul 142

 Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Doamne ! La Tine am scăpat, Învaţă-mă să fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavoslovia :

  Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bună voire. Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie pentru slava Ta cea mare. Doamne, Împărate Ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotţiitorule, Doamne Fiule Unule născut Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lu­mii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi dreapta Tatălui şi ne miluieşte pe noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domnul Iisus Hristos, întru slava lui Dumne­zeu Tatăl, Amin. În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

   Doamne, scă­pare Te-ai făcut nouă, în neam şi în neam, eu am zis : Doamne miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie. Doamne, către Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.

   Învredniceşte-ne Doamne în noaptea aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul pă­rinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci, Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi precum am nădăjduit şi noi întru Tine. Bine eşti cuvântat Doam­ne, învaţă-mă îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne, înţelepţeşte-ne cu în­dreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-ne cu îndreptările Tale. Doam­ne, mila Ta este în veac, lucrurile mâi­nilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfân­tului Duh, acum şi pururea şi în vecii ve­cilor. Amin.
Crezul :

  Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dum­nezeu, Unul-Născut, Carele din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dum­nezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o Fiinţă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii şi pen­tru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont , a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a suit la ceruri şi sade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vie cu slavă să judece viii şi morţii, a Căruia împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Carele din Tatăl pur­cede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Carele a grăit prin prooroci. Întru una Sfântă sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept în­vierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
    Apoi se citeşte Canonul, fie al Născătoarei de Dumnezeu de la glasul de rând din Octoih, fie al sfântului zilei, din Minei  care se încheie cu Cuvine-se cu adevărat… (cântat)    .CANOANELE MAICII DOMNULUI     MINEIELE BISERICII ORTODOXE

     Cuvine-se cu adevărat...,  apoi : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., iar după ecfonisul de la Tatăl nostru… troparele (de obicei citite) : al sfântului zilei,  al hramului bisericii, şi al zilei săptămânale din Ceaslov,  troparele speciale din Ceaslov (Dumnezeul părinţilor noştri… şi celelalte)    TROPARELE ÎNVIERII      SINAXAR     TROPARELE DE OBȘTE

Iar dacă este hramul lui Hristos sau al Născătoarei de Dumnezeu, se citesc întâi al hramului şi al zilei.

Apoi aceste Tropare, glasul al 4-lea :

  Dumnezeul părinţilor noştri, care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu de­părta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciu­nile lor, în pace ocârmuieşte viaţa noastră .

   Cu sângiurile mucenicilor Tăi celor din toată lumea, ca şi cu o porfiră şi cu vison Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii stri­gă către Tine, Hristoase Dumnezeule : Po­porului Tău trimite-i îndurările Tale, pace obştei Tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă...

  Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufle­tele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Şi acum...

  Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dăne-o, nouă şi ne miluieşte pe noi, ca un Îndurat.
Vineri seara, troparul Tuturor Sfinţilor, glasul al 2-lea :

  Apostolilor, mucenicilor şi proorocilor, ierarhilor, cuvioşilor şi drepţilor, care bine aţi săvârşit lupta, şi credinţa aţi păzit, în­drăznire având către Mântuitorul, pe Acela, ca pe un bun, rugaţi-L pentru noi, să mân­tuiască, rugămu-vă, sufletele noastre.
Slavă...

  Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufle­tele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Şi acum...

  Ca nişte pârgă a firii, Ţie, Săditorului făp­turii, lumea îţi aduce, Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu mucenici; pentru ale cărora rugăciuni, în pace adâncă Biserica Ta, pen­tru Născătoarea de Dumnezeu, păzeşte-o mult-Milostive.

    Urmează condacul : Sâmbătă seara al învierii, de la glasul de rând din Octoih,    OCTOIHUL MARE     iar în celelalte zile al sfântului sau al sărbătorii respective din Minei    SINAXAR      CONDACELE DE OBȘTE      MINEIELE BISERICII ORTODOXE  

Iar acest condac se zice în toate zilele, afară de sâmbătă :

   Ceea ce eşti folositoare creştinilor, neînfruntată mijlocitoare către Făcătorul, neschimbată, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci apucă înainte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către tine : Grăbeşte spre rugăciune şi sârguieşte spre îmblânzire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine.

Doamne miluieşte... (de 40 ori).

  Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pre pământ, eşti închinat şi slă­vit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răb­dătorule, mult-Milostive şi mult-Milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei pă­cătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însu-Ţi Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, tru­purile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pre noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca, prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.

    Doamne miluieşte ! (de 3 ori), Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului, binecuvântează părinte ! Preotul (din altar) zice ecfonisul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri…  Apoi se citesc cele patru rugăciuni din Ceaslov înaintea icoanelor împărăteşti, a Mântuitorului şi a sfintei Fecioare, în faţa cărora se aşază dinainte sfeşnice cu lumânări aprinse; textul lor se găseşte la rânduiala Pavecerniţei mari din Ceaslov; şi ele se citesc alternativ de către doi cântăreţi (ori preotul şi cântăreţul), aşezaţi unul în faţa icoanei Mântuitorului, celălalt în faţa icoanei Maicii Domnului, începând cel din faţa icoanei Maicii Domnului : Nepătată, neîntinată… Apoi cel din faţa icoanei Mântuitorului : Şi ne dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn…

     De este post cu metanii, se zice întâi rugăciunea Sfântu­lui Efrem Sirul : Doamne și Stăpânul vieții mele..., cu 3 metanii şi cu 12 închinăciuni. Apoi : Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Doamne miluieşte…, (de 12 ori).  Şi rugăciunea aceas­ta cu umilinţă :

  Nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă, Stăpână, care pe Dumnezeu Cuvântul, cu oamenii, prin preaslăvită naşterea ta, L-ai unit, şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cereşti o ai împreunat; ceea ce eşti singură nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutătoare. Gata folositoare celor ce aleargă la tine, şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de mine păcătosul şi spurcatul, carele cu urâte gânduri, şi cu cuvinte şi cu fapte, pe mine tot netrebnic m-am fă­cut; şi prin lenea dulceţilor vieţii cu voia rob m-am făcut. Ci, ca ceea ce eşti Maica Iubitorului de oameni, Dumnezeu, cu iu­birea de oameni, milostiveşte-te spre mine păcătosul şi întinatul, şi primeşte rugă­ciunea mea ce se aduce ție din buze spur­cate. Iar pe Fiul tău, şi Stăpânul nostru şi Domnul, cu îndrăzneala ta ca o Maică, cuprinzând, roagă-L, ca să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni, ale bunătăţii Sale. Şi trecând greşelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă, şi lucrător poruncilor Sale iscu­sit să mă arate. Şi fii lângă mine pururea ca o milostivă şi milosârdă, şi iubitoare de bine. Întru aceasta adică viaţă de acum, caldă folositoare şi ajutătoare; nă­vălirile protivnicilor oprindu-le, şi la po­căinţă îndreptându-mă. Şi în vremea ieșirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l, şi întunecatele chipuri ale viclenilor draci, departe de la dânsul gonindu-le; şi în ziua înfricoşatei judecăţi de munca cea veşnică izbăvindu-mă, şi slavei cei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru, moştean pe mine arătându-mă. Care să o şi dobân­desc, Stăpâna mea Preasfântă de Dum­nezeu Născătoare, prin mijlocirea ta şi sprijineala. Cu Darul şi cu iubirea de oa­meni a Unuia-Născut Fiul tău, a Domnu­lui şi Dumnezeului, şi Mântuitorului nos­tru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Cel fără de început a lui Părinte şi cu Preasfântul și Bunul și de viaţă Făcătorul Duhul Lui, acum şi pu­rurea şi în vecii vecilor. Amin !
Rugăciunea către Domnul nostru Iisus Hristos :

  Şi ne dă nouă Stăpâne, celor ce mer­gem spre somn, odihnă trupului şi sufle­tului; şi ne păzeşte pe noi de întuneca­tul somn al păcatului, şi de toată întu­necata şi cea de noapte patima dulceţii. Conteneşte întărâtările patimilor, stinge săgeţile vicleanului cele aprinse şi cele pornite asupra noastră cu vicleşug. Zburdările trupului nostru le potoleşte şi tot gândul nostru cel pământesc şi trupesc, îl adormi. Şi ne dăruieşte nouă Dumnezeule, minte deşteaptă, cuget curat, inimă trează, somn uşor, şi de toată năluci­rea satanei nestrămutat. Şi ne scoală pe noi în vremea rugăciunii, întăriţi întru poruncile Tale, şi pomenirea judecăţilor Tale întru noi nestricată avându-o. Cuvântare de slava Ta în toată noap­tea ne dăruieşte, ca să cântăm şi bine să cuvântăm şi să slăvim preacinstitul și prea-încuviinţat numele Tău; al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin !
  Preaslăvită pururea Fecioară, binecu­vântată de Dumnezeu Născătoare; du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru, şi cere ca să mântuiască prin tine sufletele noastre. 
  Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântă, slavă Ţie. 
  Toată nădejdea mea, spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu; păzeşte-mă sub aco­perământul tău.

    După aceasta se citesc la strană troparele de umilinţă : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi..., Slavă..., Doamne miluieşte-ne pe noi... Şi acum..., Uşa milostivirii deschide-o nouă...,
    Preotul iese în faţa uşilor împărăteşti şi zice, cu capul acoperit, ectenia întreită (Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta…), care se găseşte în Ceaslov, la sfârşitul Miezonopticii de toate zilele. Apoi, întorcându-se cu faţa spre credincioşi, face apolisul mic (Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru… şi celelalte).  Se întoarce din nou cu faţa spre răsărit şi rosteşte ectenia de obşte  : Să ne rugăm pentru pacea lumii.   Iar noi la fiecare zicem : Doamne miluieşte ! (câte odată).   Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor creştini.    Pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru (înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos..     Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste.     Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi.     Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă.     Pentru cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii.     Pentru izbăvirea celor robiţi.     Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe.     Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape, şi prin aer.     Pentru cei ce zac în neputinţe.     Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului.     Pentru arhiereii ortodocşi, și pentru toţi ortodocşii creştini.     Să ne rugăm pentru conducătorii ţării.     Pentru ctitorii sfântului locaşului acestuia.     Pentru părinţii şi învăţătorii noştri.     Pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia.    Strana : Doamne miluieşte... (de 3 ori)      Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, miluieşte-ne pe noi .  Strana :  Amin. Apoi încheie cu : Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri… (în mânăstiri, aceasta o face cel mai mare, dacă este de faţă).
De este Preot, zice ecteniile , iar de nu este, se zice : Doamne miluieşte… (de 40 ori). Slavă... Şi acum...

  Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, greşelile noastre, cele de voie, cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul. Toate le iartă nouă, ca un bun şi iubitor de oameni. Pe cei ce ne urăsc şi ne fac nouă strâmbătate, iartă-i Doamne. Celor ce ne fac bine fă-le bine. Fraţilor și rudeniilor noastre, dăruieşte-le cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pe cei ce sunt întru neputinţe cercetează-i şi vindecare dăruieşte-le. Pe cei de pe mare ocârmuieşte-i; cu cei călători împreună călătoreşte. Pe conducători îi înţelepţeşte. Celor ce ne slujesc şi ne miluiesc pe noi, iertare păcatelor dăruieşte-le. Pe cei ce ne-au poruncit nouă nevrednicilor să ne rugăm pentru dânşii, miluieşte-i după mare mila Ta. Po­meneşte Doamne, pe cei mai înainte adormiţi, părinţii şi fraţii noştri şi le fă lor, odihnă unde cercetează lumina Feţei Tale. Pomeneşte Doamne pe fraţii noştri cei robiţi şi-i izbăveşte pe dânşii de toată înconjurarea. Pomeneşte Doamne pe cei ce aduc roduri şi fac bine întru Sfintele Tale Biserici, şi le dă lor cererile, cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pomeneşte Doamne şi pe părintele nostru (N) şi pe toţi fraţii noştri cei întru Hristos, şi le dă lor toate cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pomeneşte-ne Doamne şi pe noi smeriţii, păcătoşii, şi ne­vrednicii robii Tăi, şi luminează mintea noastră cu lumina cunoştinţei Tale, şi ne îndreptează pe noi, în calea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile preacuratei Stă­pânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea fecioarei Maria, şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Că bine eşti cuvântat în ve­cii vecilor. Amin .

După aceasta zicem imediat :

  Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de dar Marie, Dom­nul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre .  (de 3 ori).
 
  O, Preasfântă Doamnă, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, primeşte nevredni­ca mea rugăciune; şi mă păzeşte de moarte năpraznică, şi-mi dăruieşte pocăinţă înain­tea sfârşitului meu. Amin (de 3 ori).
Apoi :

  Sfinte Îngere, cela ce stai înaintea pă­timaşului meu suflet şi a vieţii mele celei ticăloase, nu mă lăsa pe mine păcătosul, nici te depărta de la mine pentru neînfrânarea mea, nu da loc dracului celui vi­clean ca să-mi stăpânească cu silnicie acest trup muritor. Întăreşte mâna mea cea ticăloasă şi proastă, şi mă îndreptează la calea mântuirii. Aşa Sfinte Îngere al lui Dumnezeu, păzitorul şi acoperitorul sufletului meu celui ticălos şi al trupului, iar­tă-mi toate cu câte te-am scârbit, în toate zilele vieţii mele, şi orice am greşit întru această zi, acopere-mă întru această noap­te şi mă păzeşte de toată ispita potrivnicului, ca să nu mânii nici cu un păcat pe Dumnezeu, şi te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească întru frica Sa, şi vrednic să mă arate pe mine robul Său, bunătăţii Sale, Amin.
    Preotul face Otpustul sau sfârşitul mic.    În lipsa Preotului, Diaconul, Monahul sau mireanul mai bătrân şi mai înţelept, zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noş­tri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

    Această Pavecerniță mică se citește peste tot anul neschimbat, iar în Postul Mare, Sâmbătă și Duminică seara, cu excepția Sâmbetei mari. În săptămâna luminată este înlocuită cu Ceasurile Paștilor.

Sfârşitul rugăciunilor Pavecerniţei, Lauda a VII-a a zilei






PAVECERNIȚA MARE

     Preotul cu epitrahilul pe grumaz, din fața ușilor împărătești, cu dvera închisă zice : Binecuvântat este Dumnezeul nostru... iar de nu este preot, se zice : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noștri... Şi cântăreţulcel rânduit începe aşa : Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie ! Împărate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția ... Doamne miluieşte... (de 12 ori) Slavă...Şi acum... Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori). Preotul intră în sfântul altar.

Dacă este săptămâna întâia a Postului Mare, se citeşte :

Psalmul 69

  Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte ! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te ! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie : " Bine, bine ! ". Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta : " Slăvit să fie Domnul ! ". Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă ! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

    După sfârşitul psalmului acesta, se cântă Canonul mare al Sfântului Andrei Criteanul    CANONUL MARE    , preotul îmbrăcând în acest scop și felonul, pe care îl dezbracă la sfârșitul lui.
Iar de nu este Săptămâna Mare, se începe aşa :

Psalmul 4

   Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele ! Întru necaz m-ai desfătat ! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea. Fiii oamenilor, până când grei la inimă ? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna ? Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul. Mâniaţi-vă, dar nu greşiti; de cele ce ziceţi în inimile voastre, în aşternuturile voastre vă căiţi. Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul. Mulţi zic : " Cine ne va arăta nouă cele bune ? ". Dar însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne ! Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulțit. Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat.

Psalmul 6

   Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte, şi Tu, Doamne, până când ? Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine ? Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de întristare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrabă.

Psalmul 12

    Până când, Doamne, mă vei uita, până în sfârşit ? Până când vei întoarce faţa Ta de la mine ? Până când voi pune gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea ? Până când se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea ? Caută, auzi-mă Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte, ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu : " Întăritu-m-am asupra lui ". Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina. Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.

Iarăşi:

   Caută, auzi-mă Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte, ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu : " Întăritu-m-am asupra lui ".

    Slavă...Şi acum... Aliluia... (de3 ori) şi trei metanii Doamne miluieşte ...(de 3 ori), Slavă... Şi acum...

Psalmul 24

   Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei, Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce fac fărădelegi în deşert. Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă. Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine te-am aşteptat toată ziua. Adu-ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt. Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni. După mila Ta, pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne. Bun şi Drept este Domnul, pentru aceasta, lege va pune celor ce greşesc în cale. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile Sale. Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Lui şi mărturiile Lui. Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu, că mult este. Cine este omul cel ce se teme de Domnul ? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul. Domnul este întărirea celor ce se tem de Dânsul, aşezământul Lui îl va arăta lor. Ochii mei pururea spre Domnul, că El va scoate din lat picioarele mele. Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt eu. Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. Vezi smerenia mea şi osteneala mea, şi-mi iartă toate păcatele mele. Vezi pe vrăjmaşii mei, că s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât. Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine. Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne. Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

Psalmul 30

   Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, ca să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu, şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frica cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ea un vas stricat, că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am : " Tu eşti Dumnezeul meu! " în mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta! Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare. Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor. Ascunde-i-vei pe dânșii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită. Iar eu am zis întru uimirea mea : Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui, că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul.

Psalmul 90

   Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului : " Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul ". Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o arma te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme, de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspida şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. " Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el, că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea ".

Slavă ... Şi acum... Aliluia... (de 3 ori), cu trei metanii.

Apoi strana întâia începe Cântarea proorocului Isaia, cu cântare dulce, lin şi rar, pe glasul al 7-lea :

   Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu.

Strana a doua cântă iar această cântare toată, apoi amândouă stranele, fiecare câte un stih.

  Auziţi până la marginile pământului, căci cu noi este Dumnezeu. 
   Cei puternici, plecaţi-vă, căci cu noi este Dumnezeu.
   Că iarăşi veţi putea şi iarăşi veţi fi biruiţi, căci cu noi este Dumnezeu.
   Şi cuvântul pe care îl grăiţi nu va rămânea întru voi, căci cu noi este Dumnezeu.
   De frica voastră nu ne vom teme, nici ne vom tulbura, căci cu noi este Dumnezeu. 
   Pe Domnul Dumnezeul nostru, pe Acela vom sfinţii, şi El va fi nouă frică, căci cu noi este Dumnezeu.
   Şi de voi fi nădăjduindu-mă spre Dânsul, va fi mie spre sfinţire, căci cu noi este Dumnezeu.
   Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu, căci cu noi este Dumnezeu.
   Poporul cel ce umbra întru întuneric a văzut lumină mare, căci cu noi este Dumnezeu. 
   Cei ce locuiţi în latura şi în umbra morţii, lumină va străluci peste voi, căci cu noieste Dumnezeu.
   Că prunc S-a născut nouă Fiul şi S-a dat nouă, căci cu noi este Dumnezeu.
   A Cărui stăpânire s-a făcut peste umărul Lui, căci cu noi este Dumnezeu.
    Şi păcii Lui nu este hotar, căci cu noi este Dumnezeu.
    Şi se cheamă numele Lui înger de mare sfat, căci cu noi este Dumnezeu.
    Sfetnic minunat, căci cu noi este Dumnezeu.
    Dumnezeu tare, Stăpânitor, Domn al păcii, căci cu noi este Dumnezeu.
   Părinte al veacului ce va să fie, căci cu noi este Dumnezeu.
   Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, căci cu noi este Dumnezeu.
   Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Căci cu noi este Dumnezeu.

Apoi amândouă stranele cântă împreună :
    Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu (de trei ori).

Şi îndată troparele acestea :

Strana întâia :
 
    Ziua trecând, mulţumesc Ţie, Doamne; seara, rogu-mă, cu noaptea, fără de păcat dăruieşte-o mie, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

Strana a doua :    Slavă...
  Ziua trecând, slăvescu-Te pe Tine, Stăpâne; seara, rogu-mă, cu noaptea, fără de sminteală dăruieşte-o mie, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

Strana întâia :    Şi acum...

    Ziua trecând, cu cântare Te slăvesc pe tine, Sfinte; seara, rogu-mă, cu noaptea, fără de bântuială dăruieşte-o mie, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

Amândouă stranele cântă împreună, pe glasul al 2-lea :
   Firea cea fără de trup a Heruvimilor cu cântări fără de încetare pe Tine te slăveşte.  
   Vieţuitorii cei cu câte şase aripi, Serafimii, cu neîncetate glasuri pe Tine te preînalţă.
    Toate oştile îngerilor cu cântări întreit sfinte Te laudă.
    Că mai înainte de toate eşti, Cel ce eşti Părinte, şi împreună fără de început ai pe Fiul Tău.
    Şi întocmai cinstit purtând pe Duhul vieţii, nedespărţirea Treimii arăţi.
    Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, şi cei ce aţi fost singurii văzători Cuvântului şi slujitori,
    Ale proorocilor şi ale mucenicilor toate cetele, ca cei ce aveţi viaţă nemuritoare,
     Pentru toţi rugaţi-vă cu dinadinsul, că toţi suntem întru nevoi.
     Ca izbăvindune de înşelăciunea celui rău, să cântăm cântare îngerească:
     Sfinte, Sfinte, Sfinte, întreit Sfinte, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Şi îndată se citeşte cu glas lin :

   Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut; Cel de o Fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece vii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, Sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin

Apoi:
   Presfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, roagă-te pentru noi păcătoşii (de trei ori).
   Toate puterile cereşti, ale sfinţilor îngeri şi ale arhanghelilor, rugaţi-vă pentru noi, păcătoşii (de două ori).
   Sfinte Ioane, proorocule şi înainte-Mergătorule şi Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-te pentru noi păcătoşii (de două ori).
   Sfinţilor măriţilor apostoli, proorocilor şi mucenicilor şi toţi sfinţii, rugaţi-vă pentru noi păcătoşii (de două ori).
   Preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători părinţi ai noştri, păstori şi învăţători ai lumii, rugaţi-vă pentru noi păcătoşii (de două ori).

Aici se pomeneşte şi sfântul al cărui hram este (de două ori).
   Cea nebiruită şi necuprinsă şi dumnezeiască putere a cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, nu ne lăsa pe păcătoşii (de două ori).
   Dumnezeule, curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii.
   Dumnezeule, curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii.
   Dumnezeule, curăţeşte-ne pe noi, păcătoşii, şi ne miluieşte.
    Sfinte Dumnezeule ... Preasfântă treime ... Tatăl nostru ... Pentru rugăciunile ... Şi se cântă troparele acestea (iar de este praznic, troparul praznicului) :     MINEIELE

Luni şi Miercuri seara se cântă aceste tropare, pe glasul al 2-lea :
   Luminează ochii mei Hristoase Dumnezeule, ca nu cumva sa adorm în moarte, ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu : Întăritu-m-am asupra lui.

Slavă ...

   Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a multor curse, izbăveşte-mă de dânsele şi mă mântuieşte, Bunule, ca un iubitor de oameni.

Şi acum ...

   Că nu avem îndrăzneală pentru multe păcatele noastre, tu, pe Cel ce S-a născut din tine, roagă-L Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că milostiv este şi poate să mântuiască Cel ce a primit a pătimi pentru noi.

Marţi şi Joi seara  se cântă aceste tropare, glasul al 8-lea :

   Neadormirea nevăzuţilor mei vrăjmaşi o şti, Doamne, şi slăbiciunea ticălosului meu trup o cunoşti, Cel ce m-ai zidit. Pentru aceasta în mâinile Tale voi da duhul meu. Acoperă-mă cu aripile bunătăţii Tale, ca nu cumva să adorm întru moarte. Şi ochii minţii mele luminează-le întru desfătarea dumnezeieştilor Tale cuvinte; şi mă deşteaptă la vreme potrivită, spre a Ta slăvire, ca un bun şi de oameni iubitor.

Stih : Caută şi mă auzi, Doamne Dumnezeul meu.

   Cât va fi de înfricoşătoare judecata Ta, Doamne ! Îngerii stând înainte, oamenii în mijloc adunându-se, cărţile deschizându-se, faptele cercetându-se. gândurile întrebându-se. Ce judecată va fi mie, celui zămislit în păcate ? Cine-mi va stinge văpaia ? Cine-mi va lumina întunericul, de nu mă vei milui Tu, Doamne, ca un iubitor de oameni ?

Slavă ...

   Lacrimi dă-mi mie, Dumnezeule, ca oarecând femeii celei păcătoase şi mă învredniceşte să ud picioarele Tale, care din calea rătăcirii pe mine m-au izbăvit. Şi să aduc Ţie mir de bună mireasmă, viaţă curată, întru pocăinţă mie agonisind; ca să aud şi eu glasul Tău cel dorit: credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace !

Şi acum ..., al Născătoarei de Dumnezeu :

   Neînfruntată nădejdea ta, Născătoare de Dumnezeu, având, mă voi mântui. Folosinţa ta agonisind, Preacurată, nu mă voi mântui. Izgoni-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi birui pe ei, îmbrăcându-mă numai cu acoperământul tău ca şi cu o platoşă; şi întru ajutorul tău cel atotputernic rugându-mă, strig către tine : Stăpână, mântuieşte-mă cu rugăciunile Tale şi mă scoală din întunecatul somn, spre a ta slăvire, cu puterea Celui ce S-a întrupat din tine, a Fiului lui Dumnezeu.

    Doamne miluieşte ! (de 40 de ori), Slavă ... Şi acum ... Ceea ce eşti mai cintită decât Heruvimii ... Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte. Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri...  Apoi se citeşte această rugăciune :

Rugăciunea Marelui Vasile :

   Doamne, Doamne, Cel ce ne-ai izbăvit de toată săgeata ce zboară în zi, izbăveşte-ne şi de tot lucrul ce umblă întru întuneric. Primeşte jertfa cea de seară, ridicările mâinilor noastre, şi ne învredniceşte şi măsura nopţii fără de prihană a o trece, neispitiţi de rele, şi ne izbăveşte de toată tulburarea şi îngrozirea care ne vin de la diavol. Dăruieşte sufletelor noastre umilinţă şi gândurilor noastre grijire de întrebarea ce va să fie la înfricoşătoarea şi dreapta judecată. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi omoară mădularele noastre cele pământeşti, ca şi întru liniştea somnului să ne luminăm cu privirea la judecăţile Tale. Întoarce de la noi toată nălucirea necuvioasă şi pofta cea vătămătoare şi ne ridică în vreme de rugăciune, întăriţi în credinţă şi sporind întru poruncile Tale, cu bună vrerea şi bunătatea Unuia-Născut Fiului Tău, cu care binecuvântat eşti, împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi îndată :     Veniţi să ne închinăm ... (de 3 ori).

Psalmul 50:

  Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti întru cuvintele Tale şi biruitor când ne vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Psalmul 101

   Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea, la Tine să ajungă ! Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta ! În orice zi Te voi chema, degrab auzi-mă ! Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau. Că cenuşă am mâncat în loc de pâine şi băutura mea cu plângere am amestecat-o, din pricina, urgiei Tale şi a mâniei Tale; că, ridicându-mă eu, m-ai surpat. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă. Şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul; că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit, ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi, să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim, când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile, ca să slujească Domnului. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat, şi lucrul mâinilor Tale sunt cerurile. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.

Rugăciunea lui Manase, regele iudeilor :

   Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, ai lui Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţie celei drepte a lor, Cel care ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoşător şi slăvit, înaintea Căruia toate se tem şi tremură din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi ! Însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul cel Preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, Căruia îi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce Ți-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi ; pentru Avraam şi Isaac şi Iacov, care nu Ți-au greşit Ție, ci ai pus pocăinţă mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele. Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile. Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta, am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc, însă cer, rugându-Te : Iartă-mă Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. Şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin !

    Sfinte Dumnezeule... , cu trei metanii, Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Că a Ta este împărăția...

Apoi troparele aceste, glasul al 6-lea :

  Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă...
  Doamne miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre; ci caută acum ca un milostiv şi ne izbă­veşte pre noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem po­porul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi nu­mele Tău chemăm.
Şi acum ... a Născătoarei de Dumnezeu.

  Uşa milostivirii deschide-o nouă, bine­cuvântată Născătoare de Dumnezeu, fecioa­ră, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

    Doamne miluieşte (de 40 de ori). Slavă ... Şi acum ... Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii ... Întru numele Domnului binecuvintează, părinte. Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri ...  Şi această :    Rugăciune a lui Mardarie :

    Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotputernice, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, şi cu judecăţile care ştii, miluieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

Veniţi să ne închinăm ... (de 3 ori)

Psalmul 69

   Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte ! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te ! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie : " Bine, bine ! ". Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta : " Slăvit sa fie Domnul ! ". Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă ! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

Psalmul 142

   Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viata mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Doamne ! La Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun mă va povăţui la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

   Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie, pentru slava Ta cea mare. Doamne, Împărate Ceresc, Dumnezeule, Părinte, Atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte. Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cela ce ridici păcatul lumii, miluieşte ne pe noi, Cel ce ridici păcatul lumii. Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi. Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin. În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

   Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis : Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie. Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul Meu. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumina. Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.

   Învredniceşte-ne, Doamne, în noaptea aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci, amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne, înțelepțește-mă cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea, că Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

    Apoi se zice Canonul de rând al sfântului din Minei (cel  de la Pavecerniţă) sau al Născătoarei de Dumnezeu.    MINEIELE        CANOANELE MAICII DOMNULUI        Aici poți citi din canoanele de la Utrenie din Săptămâna Patimilor și din perioada Penticostarului. ( Cele care nu se pot citi la timpul cuvenit datorită unor sărbători mai mari ale zilelor respective )     În loc de troparele Pavecerniţei se cântă troparul praznicului respectiv; în locul troparelor de umilinţă se citeşte condacul praznicului.
    Dacă însă se face Litie unită cu Pavecerniţă, atunci, după doxologia mică de la Pavecerniţă nu se mai citeşte canonul, ci urmează îndată Litia (preotul îşi pune atunci din nou felonul), suprimându-se astfel toată partea finală a Pavecerniţei (a se vedea rânduiala completă în Mineiele respective), în unele părţi (ca, de exemplu, în nordul Moldovei) Pavecerniţa mare a acestor două praznice, cu sau fără Litie, se săvârşeşte dimineaţa, în însăşi ziua praznicului, înainte de Utrenie (ţinând deci locul Miezonopticii).
    În anii în care cele două ajunuri cad sâmbătă sau duminica, nu se mai săvârşeşte Pavecerniţa mare, ci dimineaţa se săvârşeşte Sfânta Liturghie (a sfântului Ioan Gură de Aur) după Utrenie, iar seara se oficiază, la vremea obişnuită, Vecernia praznicului cu Litia (Priveghere).
    Iar după sfârşitul canonului se cântă : Cuvine-se cu adevărat ...  Sfinte Dumnezeule ... Preasfântă Treime ... Tatăl nostru ... Pentru rugăciunile ...  Apoi încep strănile să cânte lin şi rar, pe glasul al 7-lea :

   Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem. Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi (de două ori fără stih). Apoi se cântă însoţit de stih :
    Stih : Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

    Stih : Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

     Stih : Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi alăută.

     Stih : Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe.

    Stih : Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

     Stih : Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

Slavă...

   Doamne, de n-am avea pe sfinţii Tăi rugători şi bunătatea Ta milostivindu-se spre noi, cum am îndrăzni, Mântuitorule, a Te lăuda pe Tine, pe Care Te binecuvintează neîncetat îngerii ? Ştiutorul inimilor, iartă sufletele noastre.

Şi acum... , al Născătoarei de Dumnezeu :

   Multe sunt mulţimile greşalelor mele, Născătoare de Dumnezeu. La tine am scăpat, Curată, mântuire trebuindu-mi. Cercetează neputinciosul meu suflet şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeului nostru să-mi dăruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce eşti una binecuvântată.

   Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în vremea vieţii mele, nu mă lăsa pe mine. Ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci singură mă sprijineşte şi mă miluieşte.

Şi aceasta, a Născătoarei de Dumnezeu :

   Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

Doamne miluieşte... ( de 40 de ori ),

  Cel ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi pre pământ, eşti închinat şi slă­vit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-Răb­dătorule, mult-Milostive şi mult-Milosârde; Care pe cei drepţi iubeşti şi pe cei pă­cătoşi miluieşti; Care pe toţi chemi la mântuire pentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însu-Ţi Doamne, primeşte şi rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează viaţa noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfinţeşte, tru­purile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte, şi ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii. Înconjoară-ne pre noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca, cu mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat eşti în vecii vecilor, Amin.

    Doamne miluieşte... (de 3 ori), Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii... Întru numele Domnului, binecuvintează părinte ! Preotul : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi... Și Rugăciunea Sfân­tului Efrem în trei stări, cu trei metanii mari :

     Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stă­pânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. (O metanie) Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. (O metanie) Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie) Şi după rugăciunea aceasta zicem aceste patru sti­huri, iarăşi în trei stări, cu 12 închinăciuni : Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosu­lui. (O închinăciune) Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul. (O închinăciune) Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuieşte-mă. (O închinăciune) Fără de număr am greşit, Doamne, iartă-mă. (O închinăciune) Şi pe urmă iar Rugăciunea Sf. Efrem, toată, cu o metanie mare : Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, slu­gii Tale. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin. (O metanie)

    Apoi : Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime... Tatăl nostru... Doamne miluieşte... (de 12 ori). Şi această; Rugăciune de cerere către Presfânta de Dumnezeu Născătoarea. Facere a lui Pavel Monahul din Mânăstirea Făcătoarei de bine :
 
   Nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu, Mireasă, Stăpână, care pe Dumnezeu-Cuvântul, cu oamenii, prin preaslăvită naşterea ta L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce ştii singură nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de mine cel păcătos şi întinat, care cu urâte gânduri, cu cuvinte şi cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am făcut şi prin lenea dulceţilor vieţii cu voia rob m-am făcut. Ci, ca ceea ce eşti Maica Iubitorului de oameni, Dumnezeu, cu iubirea de oameni milostiveşte-te spre mine păcătosul şi întinatul şi primeşte rugăciunea mea ce se aduce ţie din buze necurate. Şi pe Fiul tău şi Stăpânul nostru şi Domnul, cu îndrăzneala ta ca o Maică, cuprinzând, roagă-L ca să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni, ale bunătăţii Sale. Şi trecând greşelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă şi lucrător poruncilor Sale iscusit să mă arate. Şi fii lângă mine pururea ca o milostivă şi milosârdă şi iubitoare de bine. În această viaţă de acum, caldă folositoare şi ajutătoare; năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă şi în vremea ieşirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli, departe de la dânsul izgonindu-le. Şi în ziua înfricoşatei judecăţi, de munca cea veşnică izbăvindu-mă şi slavei celei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru, moştean pe mine arătându-mă. Pe care să o şi dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă, de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea şi sprijinul tău. Cu darul și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut, Fiului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea, şi închinăciunea, împreună cu Cel fără de început a Lui Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Duhul Lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea către Domnul nostru Iisus Hristos. Facere a lui Antioh Monahul Pandectul :

   Şi ne dă nouă Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului şi sufletului; şi ne păzeşte pe noi de întunecatul somn al păcatului şi de toată întunecata şi cea de noapte patima a dulceţii. Conteneşte întărâtările patimilor, stinge săgețile vicleanului cele aprinse, cele pornite asupra noastră cu vicleşug. Zburdările trupului nostru le potoleşte şi tot gândul nostru cel pământesc şi trupesc, adoarme-l. Şi ne dăruieşte nouă, Dumnezeule, minte deşteaptă, cuget curat, inimă trează, somn uşor şi de toată nălucirea satanei nestrămutat. Şi ne scoală pe noi în vremea rugăciunii, întăriţi în poruncile Tale, şi pomenirea judecăţilor Tale în noi nestricată avându-o. Cuvântare de slavă Ta în toată noaptea ne dăruieşte, ca să cântăm, să binecuvântam şi să slăvim prea cinstitul şi prea încuviinţatul Tău nume : Al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

   Preaslăvită pururea Fecioară, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, du rugăciunea noastră la Fiul tău şi Dumnezeul nostru, şi cere ca să mântuiască prin tine sufletele noastre.

Rugăciunea Sfântului Ioanichie

   Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântă, slavă Ţie.

   Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

    Preotul, numai în primele cinci zile din săptămâna întâi a Postului Mare, îmbra­că felonul, deschide sfintele uşi şi citeşte Evanghelia rânduită, apoi închide uşile şi dezbracă felonul. Urmează otpustul. Preotul, din faţa sfintelor uşi : Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule... Cântăreţul : Slavă..., Şi acum..., Doamne miluieşte..., (de 3 ori), Părinte binecuvintează; iar noi, toţi, ne plecăm la pământ şi preotul, tot în genunchi, cu faţa la apus, zice cu glas mare această rugăciune :

     Stăpâne mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosinţele cinstitelor cereştilor puteri celor fără de trupuri; pentru rugăciunile cinstitului, măritului prooroc înainte Mergătorului şi Botezătorului Ioan; ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici; ale preacuvioşilor şi purtătorilor de Dumnezeu părinţilor noştri; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor Tăi, bineprimită fă rugăciunea noastră; dăruieşte-ne iertare de greşealele noastre; acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale; izgoneşte de la noi pe tot vrăjmaşul şi pizmaşul; împacă viaţa noastră; Doamne miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta şi mântuieşte sufletele noastre, ca un bun şi de oameni iubitor.

    Apoi, făcând cel mai mare metanie până la pământ, zice către fraţi sau către credincioşi : Binecuvântaţi şi mă iertaţi pe mine, păcătosul. Iar fraţii (credincioşii) : Dumnezeu să te ierte, părinte sfinţite.      Apoi Preotul se întoarce  către răsărit şi zice ectenia aceasta :  Să ne rugăm pentru pacea lumii.   Iar noi la fiecare zicem : Doamne miluieşte ! (câte o dată).   Pentru buna sporire şi întărirea dreptslăvitorilor creştini.    Pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru (înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N), şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.     Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste.     Pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi.     Pentru cei ce ne miluiesc şi ne slujesc nouă.     Pentru cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii.     Pentru izbăvirea celor robiţi.     Pentru părinţii şi fraţii noştri care sunt departe.     Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape, şi prin aer.     Pentru cei ce zac în neputinţe.     Să ne rugăm şi pentru îmbelşugarea roadelor pământului.     Pentru arhiereii ortodocși, și pentru toţi ortodocşii creştini.     Să ne rugăm pentru conducătorii ţării.     Pentru ctitorii sfântului locaşului acestuia.     Pentru părinţii şi învăţătorii noştri.     Pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni. Să zicem şi pentru aceştia.     Strana : Doamne miluieşte ! (de 3 ori)  Preotul : Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, miluieşte-ne pe noi .  Strana :  Amin !     Şi încep fraţii sau credincioşii de-a dreapta şi de-a stânga, câte doi pe rând, a face metanii şi a cere iertare de la cel mai mare zicând fiecare : Binecuvintează, părinte sfinţite, şi mă iartă pe mine, păcătosul. Iar cel mai mare stă în mijlocul bisericii, până ce toţi fraţii termină de a-şi lua iertare de la el. Iar când merg în chilii, monahii (şi mirenii mergând acasă) rostesc această rugăciune :

   Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule greşelile noastre, cele de voie, cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul. Toate le iartă nouă, ca un bun şi iubitor de oameni.
    Pe cei ce ne urăsc şi ne fac nouă strâmbătate, iartă-i Doamne. Celor ce ne fac bine, fă-le bine. Fraţilor şi rudeniilor noastre, dăruieşte-le cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pe cei ce sunt în neputinţă, cercetează-i şi vindecare dăruieşte-le. Pe cei de pe mare, ocârmuieşte-i. Cu cei călători împreună călătoreşte. Pe cei din văzduh ocroteşte-i. Celor ce ne slujesc şi ne miluiesc pe noi, iertare păcatelor dăruieşte-le. Pe cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânşii, miluieşte-i după mare mila Ta. Pomeneşte Doamne, pe cei mai înainte adormiţi, părinţii şi fraţii noştri, şi-i odihneşte unde luminează lumina feţei Tale. Pomeneşte, Doamne, pe fraţii noştri cei din necazuri şi-i izbăveşte de toată primejdia. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce aduc daruri şi fac bine în Sfintele Tale Biserici şi le dă lor cererile cele către mântuire şi viaţă veşnică. Pomeneşte-ne, Doamne, şi pe noi, smeriţii, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, luminează mintea noastră cu lumina cunoștinței Tale şi ne îndreptează pe calea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor Tăi, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.

SFÂRŞITUL RUGĂCIUNILOR CELOR ŞAPTE LAUDE







CEASURILE PAȘTILOR

   Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. (de 3 ori).

  Învierea lui Hristos văzând să ne închi­năm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm, Sfin­tei învierii lui Hristos; că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna; binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat  (de 3 ori).

  Venit-au mai înainte de dimineaţă, cele ce au fost cu Maria, şi aflând piatra răstur­nată de pe Mormânt, auzit-au de la înger : Pe Cela ce este în Lumina cea pururea fiitoare, cu morţii pentru ce Îl căutaţi, ca pe un mort ? Vedeţi înfăşurăturile cele de îngropa­re, alergaţi şi lumii propovăduiţi, că S-a sculat Domnul, omorând moartea, că este Fiul lui Dumnezeu, Cela ce a mântuit neamul omenesc.

  De Te-ai şi pogorât în mormânt, Cela ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit, şi ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilor mironosiţe : „ Bucuraţi-vă ” şi apostolilor Tăi pace dăruindu-le, Cela ce ai dat celor căzuţi ridicare.

  În Mormânt cu Trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul şi pe Sca­un ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le, Cela ce eşti necuprins.

Slavă...

  Ca un purtător de viaţă, ca un mai înfru­museţat decât Raiul, cu adevărat şi decât toată cămara împărătească, mai luminat s-a arătat, Hristoase, mormântul Tău, izvo­rul învierii noastre.

Şi acum...

  Ceea ce eşti Locaş sfinţit, Dumneze­iesc, al Celui Preaînalt, bucură-te; că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumne­zeu, celor ce strigăm: Binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
    Doamne miluieşte (de 40 ori), Slavă... Şi acum... Ceea ce eşti mai cinstită... Întru numele Domnului, binecuvintează părinte ! Preotul : Pentru rugăciunile... Cântăreţul : Amin ! Hristos a înviat... (de 3 ori). Slavă... Şi acum... Doamne, miluieşte ! (de 3 ori). Părinte, binecuvintează... Şi otpustul.
Aşa se cântă la Ceasurile 3, 6, 9, la Pavecerniţă şi Miezonoptică, până la Duminica Tomii.

 La sfârşitul Pavecerniţei, rugăciunea :

   Bine ești cuvântat, Stăpâne Atotţiitorule, care ai luminat ziua cu lumină de soare şi noaptea ai strălucit-o cu raze de foc; Care ne-ai învrednicit a trece lungimea zilei şi a ne apropia de începuturile nopţii; ascultă rugăciunea noastră şi a tot poporului Tău şi ne iartă tuturor păcatele noastre cele de voie şi cele fără de voie. Primeşte rugăciunile noastre cele de seară şi trimite mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale peste moştenirea Ta. Ocrotește-ne cu sfinţii Tăi îngeri. Întrarmează-ne cu armele dreptății Tale. Îngrădeşte-ne cu adevărul Tău. Păzeşte-ne cu puterea Ta. Mântuieşte-ne de toată primejdia, de tot vicleșugul celui potrivnic şi ne dăruieşte în acestă seară cu noaptea ce vine şi toate zilele vieţii noastre desăvârşit, sfântă, cu pace, fără de păcate, fără sminteală şi fără nălucire. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, care Ţi-au plăcut din veac. Amin.