Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Etichetă: Biserica Ortodoxă

Sinodul Panortodox din Creta – încotro?

holyandgreat_logoÎntrebare: Părinte Petru, cum evaluaţi pregătirile pentru Sinodul Panortodox din Creta şi ce impact credeţi că va avea el în lumea ortodoxă? (Radio "Logos")

Răspuns: După cum se ştie, în perioada 16-26 iunie 2016, pe insula Creta (Grecia), este programat să aibă loc „Sfântul şi Marele Sinod Panortodox”, a cărui idee a apărut acum aproape un secol şi care este pregătit de peste 50 de ani. Deşi n-a mai rămas mult timp până la deschidere, şi toate pregătirile sunt practic făcute, nu există nici cea mai mică certitudine că Marele Sinod chiar va avea loc; iar dacă totuşi va avea loc, irelevanţa lui istorică şi teologică poate fi deja întrezărită.

Recunosc că, în anii studenţiei, atunci când am auzit pentru prima dată despre ideea unui astfel de Sinod, am rămas foarte entuziasmat şi, cu o bucurie nespusă aşteptam convocarea lui. Fără să fiu influenţat de nimeni, şi mânat doar de „idealismul sinodalităţii ortodoxe” (despre care încă nu ştiam că nu există!), eu combăteam pe toţi cei ce aveau „viziuni apocaliptice” despre acest Sinod şi chiar mă gândeam să scriu o teză de doctorat pe această temă. Entuziasmul a reapărut în 2009, când s-au intensficat pregătirile pentru Sinod, deşi mi se părea foarte straniu că documentele lui nu sunt publice. Prima dezamăgire, care a surclasat orice bucurie şi entuziasm, a venit după Sinaxa întâistătătorilor de la Istanbul din martie 2014, unde s-au stabilit principiile de organizare şi tematica finală. Dezamăgirea totală a venit odată cu publicarea proiectelor de documente şi dezbaterile anemice pe seama lor. Acum, când au mai rămas zile numărate până la Sinod, mă uit „nemuritor şi rece” la acest spectacol, despre care voi încerca să scriu câteva cuvinte. 

Prin Moldova bântuie o nălucă îmbrăcată în rasă şi cu cruce la gât. Îi place să se numească “ieromonahul Gavriil”

971708_10200572544091074_396612778_n       Ca urmare a mai multor sesizări din partea unor clerici şi laici, am hotărât să aduc la cunoştinţă faptul că, în ultima vreme, prin mănăstirile (şi chiar parohiile) din România şi Republica Moldova, umblă un tânăr individ pe numele Găzdaru Marian, originar din Slobozia (jud. Ialomiţa, România), care se dă drept „ieromonahul Gavriil” şi care se cere/se oferă de a sluji, pozându-se pe lângă clerici şi personalităţi bisericeşti. În acelaşi timp, sute de oameni se plâng că au fost rugaţi să-l găzduiască, după care l-au văzut beat şi ademenind fete tinere. 

       Un preot care l-a spovedit o perioadă şi cunoaşte rătăcirile lui Găzdaru Marian spune că acesta avea tendinţe schismatice şi chiar dereglări psihice. Cei care-l cunosc afirmă că el n-a fost niciodată călugărit şi hirotonit sau, cel mult, a fost hirotonit de pseudo-mitropolitul Ioan Preoteasa din aşa-zisa "Biserică secretă", dar nu de PS Vincenţiu al Sloboziei, cum se prezenta el. În orice caz el nu este cleric al nici unei eparhii canonice din România sau Republica Moldova şi nu are preoţie valabilă. 

Comuniunea euharistică dintre Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română a fost restabilită

bucuresti-ierusalim

       Biroul de Presă al Patriarhiei Române ne informează:

   Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în zilele de 20 – 21 februarie 2013, o delegaţie a Patriarhiei Române s-a întâlnit la Ierusalim cu o delegaţie a Patriarhiei Ierusalimului, pentru rezolvarea problemei legate de Aşezământul Românesc de la Ierihon.

   În urma convorbirilor, desfăşurate în spirit de frăţietate şi respect reciproc, s-a ajuns la o înţelegere privind Aşezământul Românesc de la Ierihon, considerat ca fiind un cămin pentru pelerinii ortodocşi români care vizitează Ţara Sfântă.

   Cele două delegaţii au redactat împreună un document, care a primit binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Teofil al Ierusalimului şi a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al României, prin care s-a ajuns la restabilirea comuniunii frăţeşti şi euharistice între cele două Biserici. Această lucrare binecuvântată constituie o contribuţie la întărirea unităţii panortodoxe.  

Pentru a ne îndrepta, trebuie să recunoaştem mai întâi greşelile

       Deseori Biserica Ortodoxă este învinuită de tot felul de greşeli, pe care, chipurile, nici nu vrea să le recunoască. Ortodocşilor le vine greu să răspundă la unele dintre ele, dar sunt şi cazuri când ei abia de reuşesc să precizeze că acestea nu sunt nici pe departe generale, ci oarecum sporadice şi accidentale. După părerea mea, cele mai grave acuzaţii aduse Bisericii Ortodoxe sunt următoarele: 

  • Sfânta Scriptură şi învăţătura de credinţă nu sunt cunoscute şi respectate, iar misiunea şi catehizarea sunt neglijate. Uneori aşteptăm ca statul să ne protejeze de secte, dar noi înşine favorizăm răspândirea lor;  
  • Învăţătura sănătoasă este pusă alături de legende, mituri şi obiceiuri păgâne; 
  • Episcopii şi preoţii sunt ca nişte aristocraţi, care se ţin departe de popor şi problemele lor, caută cinste, onoruri şi mai ales bani – exact invers decât au fost apostolii şi marii părinţi ai Bisericii; 
  • Clerul nu învaţă poporul şi nu face asistenţă socială, ci îşi reduce închipuita lui slujire la nişte servicii liturgice făcute formal („fără duh”); 
  • Preoţii caută numai distincţii şi decoraţii, iar ierarhii îi şantajează sau fac bani pe goana lor după onoruri; 
  • Şcolile teologice sunt foarte proaste, iar în cler sunt promovaţi oameni incompetenți şi imorali;
  • Clericii acceptă să fie folosiţi de politicieni sau caută să se folosească de oamenii puternici şi bogaţi; 
  • Rugăciunile (la Biserică şi acasă) nu sunt citite din inimă şi cu scopul de a ne apropia de Dumnezeu, ci ca nişte „formule magice” pentru rezolvarea problemelor cotidiene, dându-ne şi senzaţia datoriei îndeplinite; 
  •  Sfintele Taine – începând cu Botezul şi terminând cu Spovedania şi Împărtăşania – sunt făcute din inerţie, ca un obicei popular, dar nu în baza credinţei şi cu dorinţa fierbinte de mântuire; 
  • Pretinşii creştini nu au o legătură vie cu Biserica (inclusiv prin împărtăşirea sistematică cu Trupul şi Sângele Domnului), ci apelează doar pentru anumite servicii, iar preoţii le oficiază tot ce vor, ca şi cum acest lucru ar fi normal; 
  • Preoţii nu au curajul să lupte cu prostia şi păgânismul lumii, ci fac compromisuri de dragul unui câştig de moment. Iar atunci când preoţii doresc să dezrădăcineze obiceiurile greşite ale oamenilor, sunt vorbiţi de rău şi daţi afară, ca unii ce nu le îndeplinesc capriciile; 
  • Creştinii îi judecă pe preoţi şi-i "pun pe toţi într-o oală", deşi sunt mulţi preoţi vrednici, cu familii numeroase şi care o duc foarte greu, iar oamenii nu se îngrijesc de întreţinerea păstorului lor;
  • La oficierea Slujbelor şi Tainelor bisericeşti se cer bani sau colaci, prosoape şi găini. Deşi sunt şi preoţi care fac servicii pe gratis ("spre slava lui Dumnezeu") sunt şi unii care refuză să le facă până nu se plăteşte; 
  • Biserica dezleagă cu uşurinţă Cununiile şi acceptă recăsătorirea. Nu există o preocupare reală faţă de familie şi de educaţia duhovnicească a copiilor şi tinerilor; 
  • Este încurajată prostia şi este marginalizată poziţia sănătoasă şi constructivă a unor clerici. Parohiile şi mai ales eparhiile se vând pe bani mari, iar în funcţii sunt promovaţi oameni şantajabili; 
  • Nu există dialog cu oamenii de ştiinţă şi cultură, ci numai cu bussinesmanii, iar discuţiile nu sunt despre promovarea reală a dreptei credinţe şi a valorilor creştine, ci doar despre afaceri şi distracţii comune.

       Pentru a ne îndrepta, poate ar fi cazul să le recunoaştem?!

       Bineînţeles, greşim dacă ne facem comozi într-o altfel de „Ortodoxie”, dar asta nu înseamnă că aşa este întreaga Biserică Ortodoxă sau că ar trebui să căutăm o altă confesiune sau religie. Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos şi nimic mai bun sau mai curat pe lume nu există! Cei care greşesc – "ortodocşii", indiferent de rangul lor, nu sunt Biserica Ortodoxă sau, cel puţin, nu sunt întreaga Biserică Ortodoxă, ci numai partea bolnavă a ei. Iar pe bolnavi nu-i putem alunga din spital (= Biserică) şi nici judeca sau condamna, ci trebuie să-i ajutăm.

       Nu-i cazul să facem revoluţii în Biserică, ci fiecare din noi să fie mai bun decât a fost până acum. Să căutăm doar ce este bun şi sănătos în „Ortodoxia” care ni se oferă şi doar cele bune să le urmăm şi să le promovăm. Restul le lăsăm în grija Domnului…

Unii ortodocşii din Estonia trec la stilul nou

Serviciul de presă al Bisericii Autonome a Estoniei, dependentă de Patriarhia Constantinopolului (cu denumirea oficială: "Biserica Apostolică Ortodoxă a Estoniei"), citându-l pe mitropolitul Ştefan de Tallinn, anunţă că de la 1 ianuarie 2012 această structură bisericească va trece la calendarul nou gregorian pentru sărbătorile cu dată fixă. Hotărârea a fost luată la 26 mai, în cadrul Adunării anuale a Bisericii Autonome din Estonia, prin votul a 73 din 88 de membri. Comunicatul de presă menţionează că această hotărâre vrea să elibereze Biserica Estoniei de „moştenirea Bisericii Ruse” deşi, unele parohii, din motive pastorale, vor rămâne pe calendarul vechi iulian.

Ortodocşii din Moldova cer perfecţionarea Legii Cultelor

Înregistrarea video a Ediţiei Speciale de la JurnalTV în legătură cu protestele din 18 mai 2011, desfăşurate la Chişinău, Bălţi, Ungheni şi Cahul.

Motivul protestului a fost înregistrarea Ligii Islamice la 14 martie 2011, dar cererile protestatarilor au fost orientate nu împotriva islamului, ci pentru modificarea Legii Cultelor din 2007. 

Tot aici, la aceeaşi temă, şi emisiunea Fabrika de la Publika TV.

VIDEO: Dezbatere publică privind înregistrarea Ligii Islamice în Republica Moldova

În seara zilei de 20 aprilie, în cadrul emisiunii Fabrika de la Publika TV, a avut loc o dezbatere privind înregistrarea oficială a Ligii Islamice în Republica Moldova ca religie cu drepturi depline.

Vă prezentăm înregistrarea video a acestei emisiuni şi aşteptăm comentariile dumneavoastră vizavi de acest subiect.

Statistică bisericească care nu spune totul, dar totuşi spune ceva

Statistica pe anul 2010 a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei
           
(Mitropolia autonomă care ţine de Patriarhia Moscovei)

Din raportul ÎPS Arhiepiscop Mitrofan, prezentat la Şedinţa Sinodului Ucrainean din 23 decembrie 2010, aflăm careva cifre interesante despre Biserica Ortodoxă din Ucraina. Ce-i drept, datele vizează doar Biserica Canonică, pentru că la ei există şi o „Patriarhie a Kievului”, dar şi o „Mitropolie Autocefală”, care pretinde că ţine de Constantinopol. Aceste două jurisdicţii necanonice sunt recunoscute de statul Ucrainean, dar nu şi de plinătatea Bisericii Ortodoxe.

Deci iată cifrele:

Predarea religiei în școlile moldovenești

Aşa cum fiecare a putut afla din presă, la 9 martie a.c., premierul Vlad Filat s-a întâlnit cu ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Moldovei (Patriarhia Moscovei) în vederea introducerii religiei în şcolile moldoveneşti începând cu noul an de învăţământ (2010-2011). La întâlnire a fost invitat şi ÎPS Petru, Mitropolitul Basarabiei (care ţine de Patriarhia Română). Invitaţia acestuia din urmă, reieşind din numărul de parohii şi credincioşi pe care-i păstoreşte, a fost oarecum lipsită de sens, dar ea a urmărit probabil alte două scopuri: acela de a împăca cele 2 Mitropolii (căci statul nu are nevoie de conflicte inter-religioase), dar şi acela de a beneficia de un sprijin din partea Patriarhiei Române, care are deja o experienţă bogată şi rodnică în domeniul predării religiei în şcoală. Până la urmă, cele două mitropolii, ambele sărace în resurse materiale, dar mai ales umane, vor trebui să conlucreze la acest proiect, care se vrea unul unic – nici ca în România, şi nici ca în Rusia. Este important să menţionăm că în realizarea acestui proiect, pentru prima dată la modul serios, sunt implicaţi şi diferite personalităţi laice.