Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Etichetă: botez

RÂNDUIELILE LITURGICE PENTRU CATEHUMENI

© Episcop Petru Pruteanu 0 comentarii

În sec. III-V pregătirea pentru botez implica o instruire teoretică şi practică a catehumenilor, care dura doi-trei ani, devenind mai intensă în ultimele săptămâni înainte de botez. Începând cu sec. VI, inclusiv din cauza răspândirii botezului pruncilor şi al copiilor, această regulă slăbește simțitor, ajungând să dispară aproape definitiv. Un aspect puţin studiat până acum este faptul că întreg procesul de catehizare implica participarea catehumenilor la anumite slujbe, dar şi rugăciunea credincioșilor pentru ei. Biserica, prin spiritul ei conservator, a păstrat anumite ectenii şi rugăciuni pentru catehumeni, care se rostesc inclusiv (sau mai ales) în mediile monahale, unde nu există catehumeni. Există însă şi comunități în care se face catehizare prebaptismală, mai ales pentru catehumenii adulţi, şi unde rugăciunile pentru ei se rostesc atunci când aceștia sunt prezenţi la slujbă, fiind suprimate în absența lor – idee care corespunde sensului iniţial al acestor texte liturgice.

În legătură cu această vă propun să lecturaţi următorul studiu, apărut recent în revista “Altarul Reîntregirii” de la Alba Iulia, nr. 1/2023, pp. 15-45.

Continuare...

Mitropolitul Serafim al Germaniei – Circulară despre CATEHIZAREA ÎNAINTE DE BOTEZ ŞI CUNUNIE

© Episcop Petru Pruteanu 0 comentarii
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
La Conferința preoțească din anul acesta (28 aprilie), s-a subliniat necesitatea catehizării înainte de botez și de cununie, iar Consiliul eparhial lărgit cu participarea Părinților Protopopi din 23 mai a.c. a dezbătut pe larg această problemă și a ajuns la următoarele concluzii:
1. În nici o parohie din Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei și Luxemburgului să nu se oficieze Taina Botezului și Taina Cununiei fără să fi avut loc în prealabil cel puțin câteva ședințe de cateheză a părinților și nașilor înainte de Taina Botezului, respectiv a mirilor și nașilor înainte de Taina Cununiei, precum și spovedania lor. De aceea programările pentru Botez și Cununie se vor face după angajamentul părinților (respectiv, mirilor) și nașilor că vor participa la programul de cateheze. În cazul în care nașii sunt din altă localitate sau din altă eparhie, preotul paroh le va solicita să ia parte la cateheză și să se spovedească în parohia de care aparțin. În cazul în care nașii sau părinții iau parte pentru a doua oară în ultimii doi ani la Taina Botezului pot fi scutiți de programul de cateheză;
2. Înainte de Botez, respectiv Cununie, preotul este dator să completeze fișa personală a părinților (respectiv, mirilor) și nașilor cuprinzând numele, data nașterii, frecvența participării la Sfânta Liturghie, data ultimei împărtășanii, ultima carte duhovnicească citită, după modelul alăturat.
3. După săvârșirea Tainei Botezului, părinții și nașii nou-botezatului se vor obliga să participe la cel puțin trei Sfinte Liturghii în cadrul cărora pruncul va primi Sfânta Împărtășanie.
4. La aceste Sfinte Taine se va oferi gratuit din parte parohiei Catehismul Ortodox editat anul acesta (la Centrul eparhial avem încă multe exemplare) sau o altă carte duhovnicească.
5. Desemnarea câte unui responsabil pentru cateheză în fiecare parohie, care să fie disponibil să preia ședințele a doua și a treia de cateheză, atunci când preotul paroh nu are timpul necesar. Să fim conștienți că numai prin catehizare, îi putem lega pe credincioși de Biserică pentru ca să devină membri activi și susținători ai parohiei.
Vă rog stăruitor să puneți la inimă aceste datorii fundamentale de care vom da cu toții seama înaintea lui Dumnezeu. În vizitele pastorale arhierești, precum și în cele ale protopopilor, se vor verifica dosarele celor botezați și cununați.
Cu binecuvântare,
+Mitropolitul Serafim
P.S. Mă bucur că, prin conferinţa ţinută la Leipzig în data de 19 mai despre importanţa catehizării, am contribuit şi eu la această decizie importantă şi demnă de urmat. Dumnezeu să-i dea sănătate şi putere ÎPS mitropolit Serafim şi tuturor clericilor şi credincioşilor pe care-i are în grija Sa pastorală. 
Continuare...

În contextul incidentului baptismal de la Suceava

© Episcop Petru Pruteanu 4 comentarii

În ultimele zile foarte mulţi mi-au scris ca să-mi ceară părerea cu privire la recentul incident baptismal de la Suceava. Iniţial chiar nu voiam să scriu sau să comentez ceva, pentru că nu am nimic special de spus şi nici nu cred că fiecare chiar trebuie să se dea cu părerea. De ani de zile scriu despre botez şi aproape degeaba… Dar văzând că pozițiile se polarizează şi acest incident particular a devenit prilej de acuzații la adresa Bisericii, am zis să punctez pe scurt câteva idei:

Continuare...

Câteva reflecţii asupra cultului ortodox. Invitaţie la dialog

© Episcop Petru Pruteanu 16 comentarii

 O scurtă introducere

Nu vom greși dacă vom spune că liturghia şi cultul ortodox în general reprezintă un relicvariu al tradiţiei doxologice şi al conştiinţei dogmatice a Bisericii. În acelaşi timp, nu trebuie să uităm că fiecare relicvă în parte – fie textuală sau artistică – reprezintă, de fapt, forme omenești de exprimare ale doxologiei şi dogmei, marcate de cultura, limbajul şi mentalitatea timpului şi locului în care au apărut şi s-au dezvoltat.

În primele 4-5 secole, fiecare „comunitate euharistică” avea propria Liturghie. Elementele comune prezente la nivel regional sau universal nu erau impuse sau promovate de vreo autoritate eclesiastică sau politică, ci purtau amprenta „autorității divine” şi „apostolice”, fiind o adevărată „închinare în duh şi în adevăr”. Exprimându-ne în termeni moderni: tot ce conta atunci era calitatea produsului, nu eticheta sau ambalajul.

Abia mai târziu, când Biserica (haideţi să recunoaştem!) a intrat sub papucul împăratului greco-roman (numit mai târziu „bizantin”), lucrurile au început să se schimbe substanţial. Sub influenţa unor realităţi şi ambiţii politice, Constantinopolul, care până la Sinodul II Ecumenic nu era decât o episcopie sufragană a Mitropoliei de Herakleia, este, dintr-o dată, egalat în privilegii cu scaunul Romei, dominând pe deplin viaţa Bisericii în Răsărit. Mai ales începând cu epoca lui Iustinian (527-565), apoi pe fonul ocupațiilor arabe ale vechilor Patriarhii Răsăritene (sec. VII), cultul liturgic de la Constantinopol, dezvoltat iniţial din ritul antiohian, a substituit orice formă de cult local, inclusiv în centre apostolice precum Alexandria, Antiohia sau Ierusalim.

Continuare...

Pr. Stefanos Alexopoulos: DESPRE CONVERTIRE, CATEHIZARE ŞI BOTEZ

© Episcop Petru Pruteanu

Deja de mai mulţi ani scriu şi vorbesc despre necesitatea catehizării înainte de Botez. Unii clerici şi mireni au înţeles acest lucru şi caută diferite modalităţi pentru a pune în practică această regulă obligatorie a Bisericii. Am auzit însă şi cazuri când, chiar episcopul locului i-a ordonat preotului "să nu o facă pe deşteptul", ci să-i boteze pe toţi laolaltă, fără nici un fel de cateheză, pentru că "noi suntem de neam creştin". No comments…

Mă bucur că pr. prof. Stefanos Alexopoulos (grec din SUA) vine să confirme şi să susţină practica catehizării, prezentându-ne studiul "Primirea convertiţilor în Biserica Ortodoxă: teorie şi practică", publica de noi în traducerea lui Mihai Răducă. 

Continuare...

TRADIŢIE, ÎNNOIRE ŞI INOVAŢIE ÎN SFÂNTA LITURGHIE, partea I

© Episcop Petru Pruteanu 5 comentarii

 Motto: „Tradiție înseamnă menținerea şi
transmiterea focului, nu închinarea la cenușă”

(Gustav Mahler, 1860-1911)

Prolog

Mişcarea de renaştere liturgică, care a marcat creștinismul occidental (inclusiv cel ortodox) aproape întreg secolul XX, a început să aibă reverberaţii şi în spaţiul ortodox din Răsărit. Având în vedere caracterul mai conservator al Răsăritului şi un mod aparte de a înţelege „tradiţia Bisericii”, „renaşterea liturgică” din Răsărit este şi ea una specifică şi complexă. Puţinii teologi care înţeleg câte ceva din istoria şi dinamica cultului ortodox rămân neobservați şi marginalizaţi printre mulţimea de clerici şi credincioşi care aparţin celor două tabere mari, care se acuză reciproc, fie de un „conservatorism rigid”, fie de un „inovatorism protestant” frate cu „ecumenismul sincretist” sau chiar cu „apostazia”. 

În realitate, de cele mai multe ori, ambele tabere duc o discuție amatoristă, axată pe detalii irelevante şi fără să ştie vreunul unde exact vrea să ajungă. Așa-numiții „conservatori” sau „tradiţionalişti” tună şi fulgeră cu totul felul de acuzaţii ridicole şi fundamentaliste, iar „înnoitorii” se strecoară timid, încercând să construiască o casă nouă pe o temelie veche şi şubredă, de dragul de a nu fi stigmatizaţi sau chiar excluşi din Biserică. Vorba ceea: „o pace strâmbă e mai bună decât un război drept”.

Ideea mea însă nu este de a porni vreun război, de dragul unor idealuri care niciodată n-au existat, ci de a pune mâna pe carte şi de a renunţa la limbajul polemic şi fundamentalist, care nu lasă loc diversităţii, creativităţii, nemaivorbind de diferite încercări cu rol pastoral-misionar. Cultul Bisericii noastre nu a apărut prin centralizare ierarhică sau prin monopol asupra cărţilor liturgice, ci a avut o evoluție firească, marcată de diferite încercări şi incidente. Abia prin secolul XVII cărţile de cult au început să fie editate doar cu binecuvântarea unui ierarh (iar mai târziu, sub influența sistemului sinodal rusesc – chiar a Sfântului Sinod) şi aceasta după o minimă verificare sau chiar cenzură. Până atunci o astfel de practică nu a existat şi nici nu putea să existe… 

Continuare...

PREGĂTIREA DE BOTEZ. GHID PRACTIC PENTRU PĂRINŢI ŞI NAŞII DE BOTEZ

© Episcop Petru Pruteanu 4 comentarii

1. Botezul nu este un obicei popular sau naţional şi nu se face pentru ca pruncul să poată fi scos din casă, să doarmă mai bine, să nu fie deocheat sau să-i meargă bine în viaţă. Toate acestea sunt superstiții băbeşti şi păgâne! De asemenea, botezul nu trebuie transformat în prilej de „înrudire” dintre părinţii copilului şi prietenii pe care şi-i iau de cumătri, ca mai apoi, toată viaţa, să mănânce şi să bea împreună. Naşii de botez se înrudesc spiritual cu copilul însuşi, nu cu părinții lui.[1]

2. Botezul este o Taină a Bisericii, prin care cel botezat devine membru al Bisericii şi ostaş al lui Hristos. Primind şi împlinind cuvântul lui Dumnezeu şi participând la viaţa Bisericii, creştinul se pregăteşte pentru Împărăţia lui Dumnezeu, a cărei poartă este botezul (cf. Ioan 3:5). Botezul nu oferă garanţii sau prosperitate în lumea aceasta, ci se săvârşeşte doar celor care „aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie” (după cum spune Crezul). Cei care nu sunt interesaţi de a trăi veşnic cu Dumnezeu şi cu sfinţii în Împărăţia Sa, nu au motive şi nici dreptul să se boteze, căci astfel batjocoresc Tainele lui Dumnezeu şi-şi iau mai mare osândă. 

Continuare...

Despre soarta pruncilor care mor fără Botez. O nouă viziune romano-catolică

© Episcop Petru Pruteanu 2 comentarii

Iisus-Lasati-copiii-sa-vina-la-MineDe obicei, în mediul ortodox, se consideră că, Conciliul II Vatican (1962-1965; nemaivorbind de primul: 1869-1870) a însemnat o nouă cădere a romano-catolicilor. Dacă ne referim la reformele liturgice şi la reconsiderarea normelor ascetice de viaţă creştină, aprecierea este în mare parte valabilă. Dar în plan dogmatic, Conciliul II Vatican a făcut totuşi o reevaluare pozitivă a multor definiţii dogmatice anterioare, depăşind schemele scolastice elaborare în Evul Mediu şi mai ales în "perioada contra-reformei" (în special la Conciliul Tridentin: 1545-1563). În multe privinţe abordările dogmatice ale Conciliului II Vatican au făcut un pas important spre Ortodoxie, chiar dacă unul incomplet şi pe alocuri indecis.

Una dintre aceste reevaluări se referă la învăţătura Fericitului Augustin despre „păcatul originar” şi, implicit, despre soarta copiilor care mor nebotezaţi. Deşi Conciliul nu s-a ocupat în mod special de acest (al doilea) subiect, dezbaterile pre- şi post-conciliare au permis formularea ulterioară a unei învăţături mai nuanţate pe această, pentru că, în ciuda unei autorităţi personale, nimeni nu era de acord cu poziţia rigidă a lui Augustin că cei morţi nebotezaţi merg în iad (cf. De peccatorum meritis et remissione et de baptizmo parvulorum ad Marcellinum, 1.16.21 şi Contra Julianum pelagianum 5.11.44). Nici teoria unui „limbus infantium” sau cea a „privării de vederea fericirii” nu se încadrau în Tradiţia generală a Bisericii şi nu răspundeau la diversele întrebări care apăreau vizavi de pruncii morţi fără Botez.  

Continuare...