Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Etichetă: canoane

Patriarhia de Constantinopol: DESPRE RECĂSĂTORIREA PREOŢILOR

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a luat decizia istorică de a permite, de acum înainte, a doua căsătorie pentru preoți în caz de văduvie sau în cazul în care îi părăsește soția.

Această decizie nu este valabilă pentru situația în care preoții singuri își părăsesc soțiile și doresc să se căsătorească cu o altă femeie.

De asemenea, se subliniază faptul că fiecare caz va fi analizat în particular de episcopul locului şi trimis spre validare către Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice.

De asemenea, Taina nunții pentru a doua căsătorie a preoților va fi diferită, cuprinzând o simplă rugăciune și va fi oficiată într-un cerc familial foarte restrâns.

În cursul următoarele zile, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu va transmite o scrisoare oficială cu detalii și indicații precise.

Interviu cu pr. Macarie Simonopetritul despre Spovedanie

parintele_macarie_simonopetritul

Preacuvioase părinte Macarie! Pornind de la Tradiţia Bisericii, pe care o cunoașteți foarte bine şi de la propria experiență, aş vrea să ne împărtășiți câteva gânduri despre unele aspecte practice legate de Taina Spovedaniei.

Întâi de toate aş vrea să ne spuneți ce este Spovedania şi dacă este obligatoriu ca ea să fie făcută înainte de fiecare împărtășire?

Înainte de a vorbi despre Taina Spovedaniei şi legătura ei cu Taina Euharistiei, trebuie să spunem că Însăşi Biserica este o taină. Sistemul celor 7 Taine este străin Ortodoxiei şi a fost împrumutat fără discernământ din teologia latină. La origini, Părinţii Bisericii vedeau întreaga lucrare a Bisericii ca o singură taină – cea a mântuirii în Hristos prin Duhul Sfânt. „Sacramentele” sunt doar nişte căi care ne fac părtaşi la Taina lui Hristos. Iniţierea în această Taină unică se face prin Botez şi Mirungere, iar culmea acestei comuniuni cu Hristos o avem în Euharistie. 

Gustul amar al Sinodului din Creta

crete3„Sfântul şi Marele Sinod” din Creta (18-27 iunie 2016) a eșuat din toate punctele de vedere. Observaţiile pe care le făceam înainte şi pe parcursul Sinodului rămân valabile şi acum:

1. Sinodul n-a reuşit să devină „panortodox”, întrucât au lipsit 4 Biserici Autocefale din 14, iar Biserica Ortodoxă Americană (OCA) nici n-a fost invitată. N-au fost invitate nici „Bisericile necanonice/schismatice” – lucru care confirmă că „unitatea ortodocşilor” n-a fost nici pe de parte un deziderat al Sinodului.

2. Sinodul din Creta n-a hotărât şi n-a spus nimic important! Nici până astăzi nimeni nu înţelege de ce a trebuit să se adune. Textele documentelor oficiale* sunt slabe şi irelevante, fără vreun impact în viaţa Bisericii şi a credincioşilor. Pe de altă parte, faptul că documentele Sinodului nu spun nimic, i-a dezarmat pe cei însetați de schismă, aceștia negăsind suficiente argumente pentru a se declara disidenți sau pentru a forma careva „catacombe ecleziale”. 

Cu ce ne-am ales după Sinodul din Creta

1041578452

„Sfântul şi Marele Sinod”, numit şi „Sinodul Panortodox din Creta” şi-a început activitatea în termenii stabiliţi de întâistătători în ianuarie 2016 la Chambésy: delegaţiile au ajuns pe 16 iunie, pe 17 a avut loc sinaxa întâistătătorilor, pe 19 iunie întâistătătorii au slujit împreună la Heraklion, iar pe 20 a avut loc şedinţa oficială de deschidere. Lucrările Sinodului s-au încheiat sâmbătă pe 25 iunie, iar în data de 26 a avut loc o nouă slujbă a întâistătătorilor (cu precizarea că arhiepiscopul Elladei Ieronim nu a slujit, ci doar a asistat), la care a fost citită Enciclica Sinodală.

Despre toate acestea însă, vreau să fac unele observaţii:

Cum s-au convocat şi s-au desfăşurat SINOADELE ECUMENICE

Pilda-samarineanului-milostiv.-Sinoadele-ecumenice-I-si-IIPentru a avea o imagine de ansamblu asupra organizării Sinoadelor Ecumenice, voi reda, conform actelor oficiale ale sinoadelor şi descrierilor istorice*, unele informaţii pe care le-am considerat relevante pentru problematica Sinodului Panortodox din Creta şi perspectivele recunoaşterii/receptării lui. De exemplu:

Sinodul I Ecumenic

A fost organizat de Constantin cel Mare în palatul împărătesc din Niceea, între 14 iunie şi 25 august anul 325. Preşedinte onorific al Sinodului a fost însuşi împăratul, dar lucrările propriu-zise au fost conduse de câţiva preşedinţi (proedrois): Osie de Cordoba (care era principalul consilier al împăratului şi a semnat primul lucrările Sinodului), Eustaţiu al Antiohiei şi Eusebiu al Cezareei (tot un apropiat al împăratului). Delegații papei Silvestru (4 episcopi şi 2 preoţi) au pus a doua semnătură, dar fără să se implice serios în dezbateri. Iniţial la Sinod au participat vreo 250 de episcopi, iar spre sfârşit numărul lor a crescut până la 318. Aceştia constituiau 1/6 din tot episcopatul creştin de atunci (aproximativ 1000 de episcopi în Răsărit şi vreo 800 în Apus). 

Sinodul Panortodox din Creta – încotro?

holyandgreat_logoÎntrebare: Părinte Petru, cum evaluaţi pregătirile pentru Sinodul Panortodox din Creta şi ce impact credeţi că va avea el în lumea ortodoxă? (Radio "Logos")

Răspuns: După cum se ştie, în perioada 16-26 iunie 2016, pe insula Creta (Grecia), este programat să aibă loc „Sfântul şi Marele Sinod Panortodox”, a cărui idee a apărut acum aproape un secol şi care este pregătit de peste 50 de ani. Deşi n-a mai rămas mult timp până la deschidere, şi toate pregătirile sunt practic făcute, nu există nici cea mai mică certitudine că Marele Sinod chiar va avea loc; iar dacă totuşi va avea loc, irelevanţa lui istorică şi teologică poate fi deja întrezărită.

Recunosc că, în anii studenţiei, atunci când am auzit pentru prima dată despre ideea unui astfel de Sinod, am rămas foarte entuziasmat şi, cu o bucurie nespusă aşteptam convocarea lui. Fără să fiu influenţat de nimeni, şi mânat doar de „idealismul sinodalităţii ortodoxe” (despre care încă nu ştiam că nu există!), eu combăteam pe toţi cei ce aveau „viziuni apocaliptice” despre acest Sinod şi chiar mă gândeam să scriu o teză de doctorat pe această temă. Entuziasmul a reapărut în 2009, când s-au intensficat pregătirile pentru Sinod, deşi mi se părea foarte straniu că documentele lui nu sunt publice. Prima dezamăgire, care a surclasat orice bucurie şi entuziasm, a venit după Sinaxa întâistătătorilor de la Istanbul din martie 2014, unde s-au stabilit principiile de organizare şi tematica finală. Dezamăgirea totală a venit odată cu publicarea proiectelor de documente şi dezbaterile anemice pe seama lor. Acum, când au mai rămas zile numărate până la Sinod, mă uit „nemuritor şi rece” la acest spectacol, despre care voi încerca să scriu câteva cuvinte. 

Poziţia mitropolitului Athanasie de Limassol cu privire la relaţia Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine

athanasie-limasolDintre toate documentele pregătitoare pentru Sinodul Panortodox, cele mai multe critici le-a atras proiectul intitulat „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”. Valul de critici s-a dublat după întâlnirea (minuţios şi tainic pregătită timp de doi ani) dintre patriarhul Kiril şi papa Francisc, şi declaraţia comună pe care aceştia au semnat-o.

Urmăresc cu atenţie şi îngrijorare reacţiile şi comentariile care au loc în lume şi, mai ales, în Biserica Ortodoxă din Moldova. Niciodată n-am fost adeptul liberalismului ecumenist sau al relativismului eclesiologic, dar nu mă regăsesc nici în tabăra celor care parodiază tot felul de „conferinţe internaţionale” pe teme anti-ecumeniste (Chişinău, 21-22 ianuarie 2016), în care minciuna, dezinformarea şi sperietorile apocaliptice abundă intolerabil de mult. „Tradiţionaliştii” din Moldova au acceptat auto-invitaţia unui „profesor emerit” frustrat, pe care nimeni în Grecia sau în România nu-l mai ascultă, şi singurul loc în care putea să fie auzit (prin traducerea unui "ucenic" şi mai habotnic) este Chişinăul. Părintele Theodor Zisis a început să sperie lumea cu „trădări” şi „acte de unire cu catolicii şi monofiziţii”, care existau doar în mintea lui, dar niciodată n-au fost discutat la întâlnirile pregătitoare pentru Sinodul Panortodox. Şi mai haioase au fost declaraţiile despre calendar, deşi el însuşi toată viaţa a slujit doar după calendarul nou. Din fericire, după publicarea documentului de la Chambésy, a venit o poziţie ceva mai echilibrată şi argumentată a prof. Dimitrie Tselenghidis, dar şi ea destul de tendenţioasă şi rigidă.  

M-am bucurat să văd, în cele din urmă, şi poziţia unui ierarh, care pe lângă demnitatea şi responsabilitatea episcopală ireproşabilă, este şi învăţat, şi duhovnicesc. Este vorba de Înaltpreasfinţitul Athanasie, mitropolit de Limassol (Cipru) care, fiind însufleţit de aliniatele 2-3 ale articolul 12 din Regulamentul Sinodului Panortodox, şi-a formulat o poziţie argumentată cu referire la proiectul intitulat: „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”. 

Încă un pas spre organizarea Marelui Sinod Panortodox

DSC_6371_w747_h800_q100În perioada 22-27 ianuarie, la Centrul Ecumenic al Patriarhiei Constantinopolului de la Chambésy (lângă Geneva, Elveţia), a avut loc Sinaxa întâi-stătătorilor Bisericilor Autocefale, în vederea pregătirii Marelui Sinod Panortodox, programat pentru luna iunie 2016. Fiecare patriarh, arhiepiscop sau mitropolit primat a fost însoţit de câte alţi 2 ierarhi sau consilieri. Patriarhia Antiohiei, Biserica Eladei şi cea a Poloniei au fost reprezentate de delegaţi ai întâi-stătătorilor lor, care nu au putut fi prezenţi. În mod deosebit a fost remarcată prezenţa PF Rostislav, mitropolit al Cehiei şi Slovaciei, care abia recent a fost recunoscut de Patriarhia Constantinopolului.