Highslide for Wordpress Plugin

Ajun şi ajunare înainte de Naşterea şi Botezul Domnului

Odată la câțiva ani, sărbătorile Naşterii şi Botezului Domnului (fiind cu dată fixă) se întâmplă să cadă duminică sau luni şi, respectiv, ajunurile acestora – sâmbătă sau duminică. Aceasta atrage după sine schimbarea unor reguli tipiconale, iar elementul cel mai interesant şi mai puţin înţeles este instituirea zilei de vineri de dinaintea acestui week-end special ca zi aliturgică, în care se mută şi Ceasurile Împărăteşti prevăzute, în mod normal, pentru ziua Ajunului.

Din păcate, în Tipicul actual, nu avem prea multe informații şi prescripții legate de aceste schimbări, iar dacă le-am avea, mă tem că ne-am împotmoli în termeni, cum deja o facem, pentru că termenul de „ajun” (de la latinescul jejuno), care înseamnă nemâncare (totală), nu mai este înţeles ca zi de post aspru, cu o singură masă „la apariția primei stele”, ci ca o simplă precedare a zilei de sărbătoare (25 decembrie sau 6 ianuarie), în care mâncăm de post (vegan), dar fără careva limite de timp şi fără a înţelege implicațiile liturgice ale acestor reguli de post. Dar nu aceasta era logica primară a acestor zile şi reguli:

  • În primul rând observăm că perioada pregătitoare a celor două sărbători de iarnă imită modelul Săptămânii Mari de dinainte de Paşti. Acolo avem 2 zile de ajunare: vineri – post total şi fără Liturghie, iar sâmbătă până după masă, când postul este întrerupt de principala Liturghie pascală, cea a Sf. Vasile cel Mare din Sâmbăta Mare (despre care am scris aici).
  • În cazul Naşterii şi Botezului Domnului, ziua de ajun este una singură, iar postul se termină tot spre seară, după ce se săvârșește principala Liturghie a sărbătorii respective – cea a Sf. Vasile cel Mare. Şi în cazul Paştilor, dar şi al acestor sărbători, Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur este a doua liturghie praznicală, secundară în raport cu prima.
  • Deşi sărbătorile de iarnă au câte o singură zi de ajun, aceasta devine o problemă pentru cazurile în care această zi de ajun se întâmplă sâmbăta sau duminica, întrucât Canoanele 66 Apostolic şi 55 Trulan interzic orice fel de ajunare (nu doar regimul vegan, ci anume nemâncarea) în zilele de sâmbătă şi duminică, cu excepția Sâmbetei Mari. Cu alte cuvinte, un Ajun care se întâmplă sâmbătă sau duminică, trebuie mutat într-o altă zi sau anulat. S-a preferat mutarea ajunării în vinerea anterioară, pentru a lăsa măcar o zi de post aspru (total) pentru candidații la botez, iar mai târziu, ca o practică ascetică generală pentru toţi cei care se vor împărtăşi în ziua Praznicului.
  • Este remarcabil faptul că, în vechime (şi despre asta ne dau mărturie mai multe Tipicuri de tradiție studită), în sâmbete şi duminici, precum şi la sărbătorile mai mari cu dezlegări la post, Ceasurile (I, III, VI şi IX) erau anulate. Zilele în care se citeau Ceasurile erau tot timpul zile de post mai aspru sau total, şi tot din acest motiv, în toată perioada Penticostarului Ceasurile erau anulate. Astfel, dacă ajunul Naşterii sau Botezului Domnului se întâmplă sâmbăta sau duminica, Ceasurile Împărăteşti se mută pentru ziua de vineri, iar această zi devine aliturgică, pentru că nu există vreo liturghie praznicală (slujită după Vecernie) care să întrerupă postul acelei zile. Iată de ce, anume în aceste cazuri, Liturghia Sf. Vasile (despre care deja am spus că este liturghia principală a sărbătorii) se mută în însăși ziua Praznicului, iar postul se va dezlega abia după săvârșirea acesteia.
  • Conform calendarelor şi tipicurilor actuale (inclusiv Vatoped: 2023, p. 465), în cazul în care avem Ajunul Bobotezei sâmbăta sau duminica, doar Ceasurile Împărăteşti se mută pentru vinerea anterioară, dar nu şi ajunarea, deşi este rânduită „zi aliturgică”. Se pare că nimeni nu se arată deranjat de această interzicere a Liturghiei, care nu are absolut nici un sens dacă ea nu este zi de post total, ba chiar se mănâncă de toate. (Aceeaşi anomalie o avem şi în miercurea şi vinerea din Săptămâna Brânzei, chiar dacă acolo e o altă istorie la mijloc.) În acest caz însă, ar trebui ca nu doar ajunul, ci şi ajunarea (logic nedespărţite) să fie mutate în ziua de vineri, apoi în ziua precedentă sărbătorii (24 decembrie sau 5 ianuarie, fie că e sâmbătă sau duminică) să nu se mai ajuneze – căci chiar din acest motiv se săvârșește Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur dimineaţa, nu după Vecernie, cum ar fi în Ajun. Pentru Postul Naşterii Domnului acest lucru devine mai neobservat, pentru că se menține regimul vegan indiferent dacă se mănâncă o dată sau de două ori pe zi. E mai complicat însă în cazul Bobotezei, care vine după 12 zile de dezlegare şi nu e simplu să le explici mirenilor de ce în anumiţi ani ajunul-ajunarea se mută pe vineri, cu o zi sau două mai devreme, iar sâmbătă şi duminică, chiar dacă avem data de 5 ianuarie, putem mânca de toate, având şi Liturghie dimineaţa (deci fără ajunare) şi neavând Ceasuri (deci fără vegan).
  • Cineva ar putea spune: pare interesant şi logic, dar există argumente scrise pentru această rocadă? Da, există şi păcat că au fost neglijate de sinteza tipiconală neosavaită din sec. XIII. Iată ce spune Typikonul-Sinaxar al Marii Biserici din Constantinopol (sec. X) pentru data de 5 ianuarie (vezi ediţia lui J. Mateos, OCA 165, p. 174) – «Δεῖ δὲ ὅτι ἐάν ἡ ἑορτη [γενήσεται] ἐν κυριακῆ ἢ ἐν δευτέρα, τῇ παρασκευῇ γίνιται ἡ νηστεία τῆς παραμονηῆς = Vezi că, dacă sărbătoarea [Botezului Domnului se întâmplă] duminică sau luni, postul ajunului să fie vineri». O prescripție asemănătoare întâlnim şi în Sinaxarul Mănăstirii Everghetinos (sec. XII), care menționează că dacă ziua de 5 ianuarie se întâmplă sâmbăta sau duminica, Liturghia acelei zile se face la ora obişnuită şi nu se ajunează (vezi ediţia lui Robert H. Jordan, p. 404).
  • Nu vreau să spun că toţi preoţii şi credincioşii ar trebui să neglijeze calendarul editat în eparhiile lor şi să-i judece pe cei care nu înţeleg logica tipiconală a acestor zile. Eu totuşi, în acest an, când voi avea Praznicul Botezului Domnului în zi de duminică (după stilul vechi) şi ajunul sâmbătă, voi ţine post vineri, când voi citi şi Ceasurile Împărăteşti, şi când mă voi pregăti împreună cu un catehumen care sâmbătă dimineaţa se va boteza, dar fără a ajuna şi sâmbătă, pentru că aceasta este interzis de canoane şi este chiar imposibil, din cauza slujirii Liturghiei (Sf. Ioan Gură de Aur) dimineaţa.

6 comentarii la „Ajun şi ajunare înainte de Naşterea şi Botezul Domnului”

  1. Binecuvântați,

    De ce în cazul acesta, când Ceasurile Împărătești au fost mutate vineri, acea zi devine aliturgică?

    Mulțumesc

    Răspunde
    • La această întrebare pot răspunde într-o manieră complicată, dar mă tem că doar o să vă încurce, de aceea voi căuta o cale simplă:
      1) Dacă ajunul Naşterii sau Botezului Domnului cade de luni până vineri, această zi urmează modelul Sâmbetei Mari, cu ajunare până după masă, apoi Vecernia şi Liturghia Sf. Vasile cel Mare.
      2) Dacă anul cade sâmbăta sau duminica, întrucât este interzis a ajuna în aceste zile, ajunarea se mută pentru vinerea precedentă şi, respectiv, ziua seamănă deja cu Vinerea Mare, neavând Liturghie. Dacă a doua zi era Praznicul, acesta ar fi scurtat ajunarea din ziua precedentă prin celebrarea Liturghiei festive a Sf. Vasile, dar pentru că Praznicul urmează abia duminică sau luni, sobrietatea zilei de ajunare se menţine până la capăt, fără a fi întreruptă nici măcar de Liturghie!

      Răspunde
      • Iată ce spune Sf. Marcu Eugenicul:
        In ce privește Praznicul Luminilor, facem dezlegare în toate cele 12 zile, în afară de ultima, care este cea din ajunul Botezului. Căci în aceasta postim chiar dacă este sâmbătă sau duminică, după canonul lui Teofil. Dar în locul ei dezlegăm, ca într- una ce este a 12-a și ultima, în însăși ziua Praznicului, chiar dacă ar cădea miercurea sau vinerea. Iar în vinerea în care cântăm troparele și Ceasul al IX-lea împreună cu Vecernia nu trebuie să postim, dacă ea este în cele 12 zile. Iar dacă cineva vrea să pună în discuție Ceasul al IX-lea și Vecernia, să cugete că în miercurea și în vinerea Brânzei cântăm Ceasul al IX-lea și Vecernia împreună, dar mâncăm totuși brânză și ouă.
        Cum trebuie înțelese aceste precizări? Sunt ele identice cu cele de azi?

      • Mă bucur că aţi adus în discuţie acest text din sec. 14, care reflectă tipicul actual, format cu puţin înainte de Sf. Marcu. Eu propuneream o altă perspectivă, cea studită, valabilă în sec. 8-11, dar care a fost abandonată din varii motive. Unele le-am şi menţionat, dar pot să le mai repet:
        – în sec. 12 s-au oficializat cele 4 posturi de durată şi s-a instituit post miercurea şi vinerea în perioada Cincizecimii (în afară de Săptămâna Luminată). În acelaşi timp, şi în legătură cu aceasta, s-a şters diferenţa substanţială dintre post (mâncare vegan de 2 ori pe zi) şi ajunare (mâncare vegan, dar uscată, şi o singură dată pe zi, după Vecernie);
        – Tot mai des, inclusiv Liturghiile unite cu Vecernia, care ar fi trebuit să se slujească spre seară, se slujeau dimineaţa şi pe nimeni lucrul acesta nu deranja. Odată săvârşită Vecernia, se putea mânca, iar până seară se mai mânca o dată. Deci ajunarea este anulată.
        – Aceste Liturghii ale Sf. Vasile (care deja se săvârşeau doar de 10 ori pe an), nu mai erau percepute ca principalele Liturghii ale sărbătorii, nici în Sâmbăta Mare, şi cu atât mai puţin în ajunul sărbătorilor de iarnă;
        – Deja era răspândit obiceiul (neştiut până atunci), de a institui sâmbăta ca zi de post (fără ajunare, dar totuşi post), pentru ca mirenii să se poată împărtăşi duminica. Tot mai mult împărtăşirea era văzută ca un premiu pentru cei care se nevoiesc şi postesc, şi tot mai puţin ca o bucurie şi o comuniune a mădularelor Bisericii.
        Deci eu nu-l contrazic pe Sf. Marcu, dar înţeleg ce şi de ce a spus ce a spus. Este exat ce scrie şi în calendarele noastre.
        Dar dacă vrem (şi avem resort lăuntric) de a merge mai departe şi să ştergem un pic praful, atunci ajungem la ceea ce am scris în postarea de mai sus.

  2. Binecuvântați părinte episcop!

    Nu am înțeles foarte clar ce sugerați. Dacă Ajunul Bobotezei cade sâmbătă sau duminica, spuneți să se ajuneze vineri (eventual dacă se mănâncă seara să se mănânce de post), iar în ziua de 5 ianuarie să se mănânce de dulce?

    Eu citisem prin alte surse altă variantă: dacă 5 ianuarie cade sâmbăta sau duminica (cum a fost anul acesta pe calendarul nou – duminica) se ține post, fără ajunare, iar în vinerea dinaintea (cum a fost acum – 3 ianuarie), se ajunează până spre seară când se mănâncă o singură dată de dulce (harți). Aceeași rânduială se recomanda și pentru miercurea și vinerea din Săptămâna Brânzei. Pare o cale de mijloc între ajunare și harți, de împăcare a amândurora, cu toate că – recunosc – este puțin ciudată…

    Răspunde
    • Sper că răspunsul dat întrebării lui „presviter” să răspundă la această întrebare.
      Exemplu Săptămânii Brânzei nu este foarte pertinent, pentru că e o încurcătură de noţiuni şi tradiţii, care au încercat să fie comninate şi împăcate încă de împăratul Heraclie la început. sec. 7.
      Apropo, până la „siteza tipiconală” din sec. 13, numită şi „Tipicul neo-savait”, în acele zile, la Constantinopol, se slujea Liturghia Înaintesfinţitelor. La fel şi în Vinerea Mare.
      Tradiţia studită şi catedrală nu cunoştea noţiunea de „zile aliturgice”, dar nu avea nici tradiţia slujirii zilnice, care s-a impus abia în sec. 12-13, odată cu celalte modificări şi salate hibride.

      Răspunde

Lasă un comentariu