Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Etichetă: Biserică

Rasoforii în Biserica Ortodoxă Rusă. Observaţii personale despre treptele monahale

18922

În perioada 2-3 februarie 2015, în sala de şedinţe a Catedralei „Hristos Mântuitorul” din Moscova a avut loc Adunarea Consultativă a arhiereilor Bisericii Ortodoxe Ruse, care a adunat 259 de ierarhi din tot cuprinsul Patriarhiei Moscovei.

În cadrul discuţiilor s-a dezbătut şi subiectul unui nou Regulament al mănăstirilor, care deja de doi ani este supus dezbaterilor la diferite nivele (sinodal, eparhial, mănăstiresc şi public/pe internet).

Unul din punctele delicate pentru care au fost consultaţi ierarhii a fost statutul rasoforului (adică a purtătorului de rasă monahală). Dând o apreciere rangului de rasofor (la punctul 8 al comunicatului final), comisia abilitată va putea finaliza lucrarea de redactare a Regulamentului mănăstirilor, care va fi aprobat de Marele Sobor Arhieresc ce va avea loc, cel mai probabil, în februarie 2016.

Iată ce s-a hotărât la acest subiect: 

Sf. Grigorie Teologul despre episcopii din timpul său…

1330536059_gregory2În mod clar istoria Bisericii nu a avut niciodată „secole de aur” şi nici „perioade de glorie”. Tot timpul au fost şi ierarhi vrednici, dar şi foarte mulţi episcopi sau patriarhi pe care nu-i puteai numi nicidecum „urmaşi ai apostolilor”. La fel era şi cu mirenii şi chiar cu călugării (dacă ne gândim că toate hotărârile sinodale din secolele V-VIII vorbesc de călugări doar de rău). Tocmai de aceea noi ne orientăm doar spre sfinţi, iar „paginile negre”, fără a fi băgate sub preş, rămân uitate tocmai pentru că ele nu fac partea din „memoria Bisericii”, ci din memoria a ceea ce este în afara Bisericii sau chiar împotriva ei. Dar astfel de „pagini negre” cu siguranţă au existat şi vor exista. Recursul la unele dintre ele ne este de folos, chiar dacă aflăm şi lucruri de care nici nu ne închipuiam…

Toate acestea nu trebuie să ne smintească, ci şi mai mult să ne întărească căci, necătând la faptul că Biserica a avut foarte puţini teologi şi ierarhi adevăraţi, ea rezistă până astăzi şi chiar se întăreşte. Dacă viaţa ei ar depinde numai de ierarhi, Biserica demult nu mai exista. Iar faptul că Biserica există până astăzi, indiferent cât de mult o distrug ierarhii ei(!), nu înseamnă că Duhul Sfânt lucrează prin toţi laolaltă, indiferent cum sunt ei, ci că Duhul Sfânt lucrează în Biserică şi le dă şansa tuturor celor din Biserică, indiferent de slujirea lor, să se facă părtaşi harului Său mântuitor. Bineînţeles avem ierarhi şi preoţi buni şi foarte buni, chiar dacă ei sunt unul la zece sau douăzeci. Dar eu zic că rata nu chiar atât de rea…

Bineînțeles, slujirea de episcop (din greacă: „supraveghetor”) este în primul rând una învăţătorească, aşa cum arată foarte clar slujba hirotoniei în episcop. Ai noştri însă sunt cneji, boieri, vlădici/stăpâni, administratori, constructori, agenţi fiscali, uneori slujitori şi asistenţi sociali şi foarte rar învăţători. Luxul veşmintelor şi fastul slujbelor lor sunt într-o vădită contradicţie cu Evanghelia, dar toată lumea tace, fără să se poată sustrage de la contribuţia pentru traiul tot mai aristocratic al episcopilor şi ai suitei lor. Sunt însă şi preoţi care trăiesc foarte greu, dar pe care nimeni nu-i crede, căci lumea de rând îşi închipuie că preoţii ştiu să se împartă între ei… 

Conferinţă în Belgia: Hristos – Biserica – Euharistia

1261799213_resized

În perioada 30 noiembrie – 1 decembrie a.c. voi vizita parohia Sfântul Apostol Andrei din oraşul Gent /Aalst, Belgia.

Sâmbătă seara, pe 30 noiembrie, după slujba Vecerniei (orele 18.00), cu binecuvântarea ÎPS mitropolit Iosif, voi susţine o conferinţă pe tema: „Biserica şi Sfânta Euharistie – temelie şi cale a vieţii în Hristos”. A doua zi voi coliturghisi în aceeaşi parohie. 

Intrarea este liberă. Adresa şi modalităţile de a ajunge la biserică sunt indicate pe saitul oficial al parohiei româneşti din Aalst.

La solicitarea părintelui Constantin Pogor, organizatorul evenimentului, am scris un rezumat al ideilor pe care urmează le dezvolt în cadrul conferinţei. Iată textul acestuia

Profesorul Dimitrios Tselenghidis: Credința ortodoxă și viața bisericească

Credința ortodoxă și viața bisericească se găsesc într-o unitate indisolubilă. Credința ortodoxă, înțeleasă ca adevăr dogmatic, delimitează conținutul vieții Bisericii și garantează autenticitatea vieții Ei.

În același timp, viața Bisericii este oglinda vie a conținutului credinței ortodoxe. Duhul Sfânt, ca Duh al Adevărului Ipostatic, cu prezența Lui harică în Biserică, asigură viața Bisericii în esența ei, și îi dă un sens autentic.

Credința ortodoxă și viața bisericească se exprimă la nivel existențial și de către fiecare membru al Bisericii.  În mod special, viața bisericească, exprimată ca un fel nou de a fi al credinciosului,  nu poate avea ca rezultat  un mod de manifestare individualist și autonom.  De altfel, fiecare om (membru al Bisericii celei Una) exprimă, în manifestările lui individuale Biserica. Astfel, ethosul eclesiastic al credinciosului se identifică cu fiecare lucrare a sa.   Adică prin fiecare lucrare intelectuală, psihologică, artistică și în general,  prin fiecare manifestare psihosomatică a credinciosului, se dezvăluie viața lui interioară bisericească.  Astfel, în baza acestui fapt, putem să susținem că viața Bisericii se descoperă din viața membrilor Ei. 

Atitudinea Adunării Eparhiale de la Chişinău vizavi de adoptarea “Legii egalităţii”

   

    La Palatul Mitropolitan a fost convocată Adunarea eparhială cu participarea preoţilor protopopi, duhovnicilor şi membrilor comisiilor disciplinare. În cadrul acesteia ÎPS Mitropolit Vladimir a adresat un mesaj către cei prezenţi, prezentând acţiunile întreprinse de Biserică pe parcursul timpului în vederea depăşirii diverselor  provocări şi ispite care au marcat societatea. ÎPS Vladimir a menţionat, în mod deosebit, deciziile statale privind schimbarea legislaţiei cultelor, înregistrarea Ligii islamice, conferirea codului de identificare cetăţenilor Republicii Moldova şi recenta  adoptare a Legii cu privire la asigurarea egalităţii de către Parlamentul Republicii Moldova.

    Ierarhul a adus la cunoştinţa celor convocaţi despre toate măsurile întreprinse în ultima perioadă, inclusiv demersuri către autorităţi, întâlniri cu clericii şi credincioşii, şedinţe ale Sinodului şi acţiuni publice. În context s-a arătat a fi îngrijorat că în definitiv  această activitate a fost calificată drept “pasivitate a conducerii Bisericii”, nu s-au valorificat realizările propriu-zise,  din contra, soldându-se cu manipulări şi speculaţii în jurul autorităţii ecleziale. De asemenea, s-a discutat asupra apariţiilor în mass-media a unor  declaraţii  instigatoare, ce au stârnit acţiuni de protest din partea slujitorilor şi credincioşilor.

    Mitropolitul Vladimir s-a referit la rezultatul negocierilor cu autorităţile publice centrale care s-au soldat cu modificarea conţinutului proiectului de lege privind asigurarea  egalităţii, concomitent, arătându-se nemulţumit de faptul că sintagma controversată se regăseşte totuşi în conţinutul legii vizate.  

Interviu: Despre “taxele” bisericeşti şi comportamentul preoţilor

Ziaristul Nicolae Cuşchevici de la „Ziarul de Gardă” din Chişinău, fiind interesat de mai multe probleme legate de organizarea vieţii bisericeşti din Moldova, mi-a adresat mai multe întrebări, din care a rezultat acest interviu pe care-l publicăm mai jos:

Nicolae Cuşchevici: Care este rolul unui preot în societate? Doar acela de a oficia slujbe? Totul se începe odată ce preotul intră în curtea bisericii și se termină după ce iese? În perioada de la începutul secolului trecut, în special în comunităţile mai mici, existau, de obicei, trei lideri de opinie, ca sa le spun aşa – primarul,  învăţătorul şi preotul. Din ceea ce am observat personal, din acel preot – lider de opinie a rămas foarte puţin (deşi nu neg că astfel de preoţi mai sunt).

Ierom. Petru Pruteanu: Rolul preotului în societate depinde şi de el însuşi, dar mai ales de societate. Dacă societatea e mai aproape de Biserică, rolul preotului e mai mare, aşa cum a fost şi în perioada de care aţi amintit, iar dacă societatea este mai secularizată, rolul preotului este redus până la excludere totală. În prezent, mai ales după 50 de ani de dictatură atee, când chiar primarii şi învăţătorii erau însărcinaţi cu „misiunea” de a spune că „preoţii sunt duşmanii poporului” iar „religia este opium pentru popor”, s-a creat imaginea preotului care nu se implică, ci aşteaptă să fie invitat de a se implica într-o problemă sau alta. Dacă preotul refuză să se implice chiar şi atunci când este solicitat, înseamnă că preotul nu-şi face datoria sau este nepregătit pentru a face faţă provocărilor timpului. Dar dacă în mod intenţionat preotul este ţinut departe de problemele comunităţii, iar autorităţile laice nu vor să colaboreze cu preotul, acesta din urmă nu se poate impune, întrucât nici cadrul legal nu-i permite. Din perioada interbelică şi până acum mentalitatea şi relaţia dintre Biserică şi Stat s-a schimbat extrem de mult, încât este ireal să pretindem la modelul de altă dată… 

Nu mor caii când vor câinii (video)

Uitaţi-vă cum nişte imbecili, în frunte cu Oleg Brega, batjocoresc Biserica, făcându-se pe ei înşişi de râs. Cum poate un jurnalist care se pretinde profesionist şi critică tot ce-i pică în cale, să nu aibă măcar atâta cultură generală, ca să ştie că la botez se suflă şi se scuipă nu peste copil, ci simbolic este scuipat diavolul? Ca să înţeleagă şi Brega, naşii scuipă în aer, nu peste copil. De aceea, în judecată trebuie dat el, nu jurnaliştii sau naşii. Este inadmisibil să manipulezi opinia publică în halul acesta.

Cum e cu slujirea la doi domni?

       Candidatul comunist la primăria Capitalei Republicii Moldova, Igor Dodon, este susţinut de unii preoţi din Protopopiatul Chişinău. Cei mai mulţi însă dintre preoţii din Moldova şi Chişinău, insistă cu tărie ca Biserica să nu se implice în politică sau, cel puţin, să nu susţină candidaţi comunişti. Mitropolia Moldovei nu a precizat clar dacă a încuviinţat această acţiune a preoţilor de la Mănăstirea Ciuflea sau nu.  

 

  

Ziarul de GardăDodon crede că este «dorinţa Domnului» venirea sa la Primărie