Highslide for Wordpress Plugin

Conferinţă în Belgia: Hristos – Biserica – Euharistia

1261799213_resized

În perioada 30 noiembrie – 1 decembrie a.c. voi vizita parohia Sfântul Apostol Andrei din oraşul Gent /Aalst, Belgia.

Sâmbătă seara, pe 30 noiembrie, după slujba Vecerniei (orele 18.00), cu binecuvântarea ÎPS mitropolit Iosif, voi susţine o conferinţă pe tema: „Biserica şi Sfânta Euharistie – temelie şi cale a vieţii în Hristos”. A doua zi voi coliturghisi în aceeaşi parohie. 

Intrarea este liberă. Adresa şi modalităţile de a ajunge la biserică sunt indicate pe saitul oficial al parohiei româneşti din Aalst.

La solicitarea părintelui Constantin Pogor, organizatorul evenimentului, am scris un rezumat al ideilor pe care urmează le dezvolt în cadrul conferinţei. Iată textul acestuia

În primele secole creştine Biserica şi Euharistie erau considerate şi trăite ca două realităţi perihoretice, care există şi se manifestă una prin alta. Botezul, Mirungerea şi Euharistia formau împreună „Taina iniţierii”, prin care un creştin devenea membru al Bisericii după care, creştinul era considerat membru al Bisericii doar în măsura în care participa sistematic la sinaxa euharistică şi se împărtăşea cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Simpla asistare la Liturghie era inadmisibilă, iar oprirea de la împărtăşire pentru careva păcate grave era văzută ca o despărţire temporară sau definitivă de Biserică ceea ce, bineînţeles, pune în pericol mântuirea omului.

În prezent, din multiple motive obiective şi mai ales subiective, acest adevăr nu este nici cunoscut şi, în consecinţă, nici trăit. Literatura teologică a secolului XX, prin adepţii aşa-numitei „eclesiologii euharistice”, dar mai ales prin curentul neoisihast ce a înflorit în Muntele Athos şi în alte centre monahale, a încercat o revenire la vechea Tradiţie a Bisericii, creştinii fiind îndemnaţi să se împărtăşească cât mai des. În mai multe ţări ortodoxe, mai ales după anii ’90, creştinii au început a se împărtăşi destul de des. Acest lucru se observă şi în comunităţile româneşti din diaspora, dar este încă destul de palid în ţară, acolo unde vechea Tradiţie a Bisericii se ciocneşte de o pseudo-tradiţie, care propune o spiritualitate şi o viaţă liturgică fără împărtăşirea din Hristos şi, deci, şi fără Hristos Însuşi. Oamenii cer ajutor de la Dumnezeu, dar Însuşi Dumnezeu nu-i prea interesează…

Pe de altă parte, mulţi din cei care doresc o împărtăşire euharistică sistematică, neavând clarificate nişte principii teologice şi duhovniceşti, alunecă uneori într-un liberalism periculos, care trebuie prevenit. 

Comentariile sunt închise.