Doamne, Iisuse Hristoase, umbreşte sfântă Biserica Ta, pe care ai răscumpărat-o cu scump Sângele Tău, că să se sălăşluiască într-însa pacea cea adevărată, pe care ai dat-o Sfinţilor Tăi Apostoli. Leagă pre fiii ei cu legăturile sfinte ale iubirii de nedesfăcut. Fie ca vrăjmaşul să nu aibă putere asupra ei. Depărtează de la ea toată prigoana, tulburarea, războaiele cele dinlăuntru şi cele din afară. Fie ca dregătorii şi împăraţii, episcopii şi preoţii să se unească în mare pace şi iubire, având cugetul plin mereu de privirea la Tine. Credinţa sfântă să fie un zid pentru turma Ta. Iar prin rugăciunile lor învredniceşte-mă şi pe mine, păcătosul, să fiu neîncetat păzit sub ocrotirea sfântului Tău braţ, care e pronia Ta care ţine în mâinile ei toate. Amin.
rugăciune
Arhim. Zaharia de la Essex – Cuvânt de mângâiere la vreme de pandemie
Mulți oameni sunt confuzi și alții se panichează din pricina amenințării epidemiei de Coronavirus care a cuprins toată lumea. Eu însă cred că n-ar trebui să fim așa, pentru că orice face Dumnezeu cu noi, o face din dragoste. Dumnezeul creștinilor este un Dumnezeu bun, un Dumnezeu al milei și al iubirii de oameni, Care iubește lumea. Dumnezeu ne-a creat din bunătate, ca să ne împărtășească viața Sa, ba chiar și slava Sa. Când am căzut în păcat, tot din bunătate a îngăduit morții să pătrundă în viața noastră, ca să nu ajungem nemuritori în răutate, ci să căutăm o cale de mântuire. Deși am căzut, nicicând Dumnezeu n-a încetat să Se îngrijească de noi, nu doar cu bunurile materiale necesare pentru dăinuirea neamului nostru [omenesc], ci a trimis proroci și drepți să-I pregătească calea, ca să poată veni și dezlega tragedia noastră, și să poată aduce mântuirea cea veșnică prin Cruce și prin Învierea negrăitei Sale iubiri. A venit și a luat asupra Sa blestemul păcatului, și ne-a arătat până la sfârșit dragostea Sa: „Iubind pe ai Săi cei din lume, până la sfârșit i-a iubit”.
DESPRE TREZVIA MINŢII
„Trezvia este o metodă duhovnicească, care izbăveşte cu totul pe om, cu ajutorul lui Dumnezeu, de înţelesuri pătimaşe, de gânduri şi de fapte rele… Ea este, propriu-zis, curăţia inimii… Trezvia e calea a toată virtutea şi porunca lui Dumnezeu. Ea e numită şi liniştea inimii, iar [fiind] desăvârşită până la golirea de orice nălucire, devine şi pază a minţii…
Trezvia e fixarea stăruitoare a gândului şi starea lui în poarta inimii… Cugetarea fixându-se şi chemând pe Hristos împotriva războinicilor, şi scăpând la El […], vede dinainte cu mintea asalturile înţelegătoare ale vrăjmaşilor nevăzuţi… Adunarea şi fundamentul trezviei şi al sobrietăţii minţii, al liniştii sufleteşti adânci şi abisul vederilor minunate şi negrăite, al smereniei recunoscătoare, al dreptăţii şi al dragostei, constă din trezvia cea mai deplină şi din rugăciunea [adresată] lui Iisus Hristos fără gânduri; iar aceasta trebuie făcută strâns şi îndesat şi fără a slăbi.
Aşadar, un fel al trezviei este să-ţi supraveghezi des imaginaţia, adică momeala, pentru că satana nu poate să făurească fără imaginaţie gânduri, pentru a le înfăţişa minţii spre amăgire mincinoasă. Altul constă în a avea pururi inima tăcând adânc şi liniştită de orice gând şi a ne ruga. Altul – a chema cu smerenie, neîncetat, pe Domnul Iisus Hristos în ajutor. Alt mod stă în a avea în suflet neîncetat amintirea morţii. Toate aceste lucrări împiedică înţelesurile viclene ca nişte portari.
Dacă vei face pururi petrecerile în inima ta cu cuget smerit, cu pomenirea morţii, cu învinuire de sine şi cu chemarea lui Iisus Hristos, şi cu aceste arme vei călători în fiecare zi şi cu trezvie pe această cale strâmtă, dar aducătoare de bucurie şi veselie a cugetului, vei ajunge la sfintele vederi ale sfinţilor”.
(Avva Isihie, Cuvânt despre trezvie, fragmente din cap. 1-29[1])
***
Acest citat extins din avva Isihie ne-a prezentat aspectele esenţiale ale lucrării trezviei. Desigur există şi alte scrieri patristice despre trezvie, dar tratatul lui avva Isihie Sinaitul şi, în special, tâlcuirea părintelui Emilianos Simonopetritul la această lucrare, sunt esenţiale pentru tema noastră. De fapt, cartea părintelui Emilianos era să fie mult mai voluminoasă, dar maicile de la Mănăstirea Ormylia au ales din tâlcuirea înregistrată pe casete ceea ce era mai important şi mai general, pentru că de multe ori stareţul se adresa personal părinţilor sau maicilor din mănăstirile lui. Dar ceea ce este valabil pentru toţi a fost inclus în această carte, pe care v-o recomand tuturor.
Teologia postului în imnografia Triodului
Perioada Postului Mare (Patruzecimea) este caracterizată de o imnografie foarte profundă, care se conţine în Triod. Unii reduc această imnografie la Canonul de pocăinţă al Sf. Andrei Cretanul (Criteanul) şi la rugăciunea Sf. Efrem Sirianul (Sirul), dar nu mai puţin profunde şi frumoase sunt stihirile zilnice, care se cântă în aceste zile, majoritatea fiind scrise de Sf. Teodor Studitul. Am ales câteva dintre ele, pe care le-am considerat mai relevante pentru înțelegerea scopului şi a felului în care noi trebuie să parcurgem urcuşul spre înviere prin post, nevoinţă ascetică, rugăciune şi contemplaţie.
Sfântul Siluan Athonitul: Scrieri duhovniceşti (versiune audio)
Mitropolitul Hierotheos Vlachos despre cuviosul Sofronie de la Essex şi despre viaţa duhovnicească
(Pentru cei care nu au timp, le recomand să înceapă să asculte prima parte de la minutul 28:30,
iar celelalte trei părţi integral)
Lucian Blaga – Rugăciune. Meditaţie la Duminica Vameşului şi Fariseului
O singură rugăciune am: "Doamne, să nu mă laşi niciodată
să fiu mulţumit cu mine însumi!"
Studii şi articole din cartea “Liturghia Ortodoxă. Istorie şi actualitate”, ediţia II-a
De-a lungul timpului am scris mai multe articole de liturgică, pe care, iniţial le-am publicat pe acest blog (teologie.net), după care au fost publicate în prima ediţie a cărţii „Liturghia ortodoxă. Istorie şi actualitate” (Sophia, 2008).
Între timp, la cele mai multe dintre ele am făcut anumite completări şi revizuiri, care s-au regăsit deja în ediţia a doua a aceleaşi cărţi (Sophia, 2013). De aceea, am hotărât să şterg vechile versiuni ale acelor articole şi să plasez pe internet doar ultimele versiuni, aşa cum au fost recent publicate, indicând şi paginile la care textele respective pot fi găsite în carte. De asemenea anexăm lista de abrevieri şi toată bibliografia folosită, pentru a vă putea mai uşor orienta în notele de subsol ale articolelor.
Interviu despre “postul cel adevărat”
De fiecare dată când începe o perioadă de post, Biserica ne aminteşte că postul corect nu înseamnă o simplă abţinere de la anumite bucate, ci şi abţinerea de la anumite patimi şi obiceiuri urâte. Sectarii chiar ne critică pentru abstinenţa de la bucate, spunând că Biblia învaţă cu totul altceva despre post. Ce ne spuneţi sfinţia voastră despre acest lucru?
Întrebările sunt foarte complexe şi voi încerca să răspund la ele pe rând.
De la bun început vreau să subliniez că posturile n-ar trebui să fie nişte perioade cu totul speciale în viaţa noastră, ci doar o intensificare a luptei fiecăruia cu păcatul şi patimile din el. După căderea în păcat a protopărinţilor, omul este chemat la o continuă postire şi înfrânare, la trezvie şi contemplaţie, numai că această lucrare duhovnicească este realizată cu o intensitate diferită în perioadele anului bisericesc, dar care nu trebuie să înceteze niciodată.