Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Etichetă: paşti

HRISTOS A ÎNVIAT!

Χριστός Ανέστη! Αληθώς Ανέστη! 

Hristos a înviat! Adevărat că a înviat!

Христос Воскресе! Воистину Воскресе!

Cristo ressuscitou! Em verdade ressuscitou!

Le Christ est ressuscité! En vérité Il est ressuscité!

Cristo è risorto! È veramente risorto!

Cristo ha resucitado! Verdaderamente, ha resucitado!

ハリストス復活!実に復活!

.םק תמאב ; םק ח׳שמה

Christ is Risen! He is Risen Indeed!

Iarăşi despre împărtăşirea la marile sărbători

12-1Mai multă lume, din diferite colţuri ale Republicii Moldova, mi s-au plâns că preotul lor n-a vrut să-i împărtăşească la slujba Naşterii Domnului, chiar dacă aceştia au ţinut tot postul de 40 de zile şi s-au pregătit pentru împărtăşire. Exact acelaşi scenariu se întâmplă şi la slujba de Paşti. Motivul principal invocat de preoţi este că, în ziua respectivă, cei care s-au împărtăşit, vor dori să mănânce carne şi alte bucate „de dulce”, ceea ce, zic ei, ar fi interzis! Oare…? 

Paştile nu este ceva, ci este Cineva

sfintire-pasca

…Spun asta, pentru că încă multă lume pretins-ortodoxă consideră că paştele („pascha” – în greacă şi slavonă) este fie pâinea binecuvântată şi înmuiată în vin, fie cozonacul cu brânză „sfinţit” de preot în dimineaţa de Paşti.

Puţini însă sunt cei care ştiu că „Paştele nostru este Hristos” (I Corinteni 5:7), iar celelalte bucate „de Paşti” sunt doar o continuare a bucuriei că ne-am împărtăşit cu Hristos, adevăratul Paşti. Deci, fără împărtăşirea cu Hristos, celelalte bucate sunt o simplă mâncare, chiar dacă una binecuvântată. Nu există Paști (pasca) fără Hristos! Putem să mâncăm tone de pâine cu vin sau cozonaci/turte cu brânză, căci nu ne folosesc la nimic! Aceasta e o mâncare care hrăneşte trupul, dar lasă sufletul la fel de flămând. Şi păcat că preoţii nu vorbesc aproape deloc despre acest aspect. E o crimă duhovnicească să ţii lumea în întuneric şi să-i hrăneşti cu ceva care de fapt nu-i sfinţeşte, ci numai îi amăgeşte… 

Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat!

Cu prilejul sărbătorilor pascale adresez tuturor rudelor, prietenilor şi cunoscuţilor mei, precum şi vizitatorilor acestui blog, cele mai sincere felicitări, dorindu-vă aceeaşi bucurie pe care au avut-o femeile mironosiţe când L-au văzut pe Domnul Înviat şi pacea pe care El a dat-o Sfinţilor Apostoli când a venit în mijlocul lor.

Fie ca lumina Învierii Domnului să vă lumineze sufletele, iar biruinţa Mântuitorului asupra morţii să Vă încurajeze în nevoinţa duhovnicească şi în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat.  

 

Χριστός Ανέστη! Αληθώς Ανέστη! 

Hristos a înviat! Adevărat că a înviat!

Христос Воскресе! Воистину Воскресе!

Cristo ressuscitou! Em verdade ressuscitou!

Le Christ est ressuscité! En vérité Il est ressuscité!

Cristo è risorto! È veramente risorto!

Cristo ha resucitado! Verdaderamente, ha resucitado!

ハリストス復活!実に復活!

.םק תמאב ; םק ח׳שמה

Christ is Risen! He is Risen Indeed!

Din cântările pascale (PDF). 

Cu dragoste şi recunoştinţă,
ieromonah Petru Pruteanu

Studii şi articole din cartea “Liturghia Ortodoxă. Istorie şi actualitate”, ediţia II-a

PP-coperta-liturghie

De-a lungul timpului am scris mai multe articole de liturgică, pe care, iniţial le-am publicat pe acest blog (teologie.net), după care au fost publicate în prima ediţie a cărţii „Liturghia ortodoxă. Istorie şi actualitate” (Sophia, 2008).

Între timp, la cele mai multe dintre ele am făcut anumite completări şi revizuiri, care s-au regăsit deja în ediţia a doua a aceleaşi cărţi (Sophia, 2013)De aceea, am hotărât să şterg vechile versiuni ale acelor articole şi să plasez pe internet doar ultimele versiuni, aşa cum au fost recent publicate, indicând şi paginile la care textele respective pot fi găsite în carte. De asemenea anexăm lista de abrevieri şi toată bibliografia folosită, pentru a vă putea mai uşor orienta în notele de subsol ale articolelor. 

Hristos a înviat! Felicitare la Învierea Domnului, 2012

    Parcurgând în chip binecuvântat perioada Postului Mare şi ajungând iarăşi la slăvitul praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos (anul mântuirii 2012), vreau să felicit cinstitul cler preoţesc şi monahal, rudele, fiii duhovniceşti, prietenii, cunoscuţii şi întreaga suflare ortodoxă cu această „sărbătoare a luminilor”, „plină de har şi de adevăr”. De la toţi îmi cer iertare şi pe toţi vă îmbrăţişez cu dragoste sfântă.

   Şi aşa cum Hristos Cel Înviat i-a salutat pe ucenici cu „Pace vouă!” şi „Bucuraţi-vă!”, şi eu vă doresc ca pacea, bucuria şi binecuvântarea Domnului nostru să vă umple inimile şi să vă lumineze chipurile şi întreaga fiinţă. Dumnezeu să vă ajute în toate!

Hristos a înviat! Adevărat că a înviat!

Христос Воскресе! Воистину Воскресе!

Χριστός Ανέστη! Αληθώς Ανέστη!

 Cu dragoste şi recunoştinţă,
ieromonahul Petru Pruteanu 

Despre slujba Litiei şi a binecuvântării pâinilor

Părinte Petru, vă rog să ne explicaţi care este sensul slujbei Litiei şi când ar trebui săvârşită ea? Care sunt diferenţele în rânduiala românească sau cea rusească? Ne puteţi propune un text al rugăciunii „Mântuieşte poporul Tău…” cu sfinţii pe care ar fi mai bine să-i pomenim?

Sporadic deja am răspuns la aceste întrebări pe forum, dar şi în cursul despre Agripnia monahală. Acum voi încerca să sistematizez un răspuns mai amplu, propunându-vă şi o variantă de text al slujbei Litiei şi binecuvântării pâinilor. Răspunsul este mai mult pentru clerici şi teologi, dar sper să fie înţeles şi de simplii credincioşi. 

Clericilor şi credincioşilor din Biserica Ortodoxă Română le dedic încă un studiu, pe o temă înrudită, pe care l-am intitulat: Artosul pascal şi pâinea numită "paşti" (PDF). 

TIMPUL LITURGIC şi CALENDARUL BISERICESC

Viaţa pământească a omului este condiţionată de scurgerea ireversibilă a timpului. Odată cu căderea omului în păcat, timpul a căpătat mai mult o valenţă negativă, pentru că duce la moarte. Dumnezeu a vrut însă ca timpul să fie un „timp al mântuirii” prin depăşirea lui sau „înveşnicirea” lui. Anume Dumnezeu este Cel care dă sens timpului, El fiind nu numai creatorul lumii, ci şi a timpului însuşi.

De aceea, în creştinism în general, dar mai ales în cultul liturgic al Bisericii, timpul are o valoare mistagogică (tainică) şi eshatologică – el marcând pe de o parte anumite momente concrete şi precise din viaţa Bisericii, iar pe de altă parte, tinzând a deveni un „prezent continuu” al Împărăţiei lui Dumnezeu, adică veşnicie. Toată viaţa liturgică a Bisericii se desfăşoară acum dar şi pururea şi în vecii vecilor…, prin aceasta făcându-se prezentă în timp lucrarea lui Hristos prin Tainele Bisericii, dar nu în vederea accentuării timpului, ci a depăşirii lui spre Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu. Chiar şi evenimentele care au avut loc în trecut „în vremea aceea” prin cultul liturgic sunt aduse într-un prezent real, spre un viitor înveşnicit şi mai real (datorită caracterului netrecător).

Una din condiţiile cultului divin public este ca acesta să fie săvârşit la un anumit timp, deci, Biserica nu face abstracţie de timp şi de derularea lui, ci se ocupă în mod special de studiul sistematic a tot ce este legat de el şi de fiecare etapă a lui. Acest studiu al timpului, din perspectiva noastră, are o latură astronomico-matematică şi una teologic-liturgică. Nici una dintre ele nu pot fi excluse, mai ales atunci când vorbim despre calendar – lucru pe care tocmai ne propunem să-l facem.