Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Etichetă: Învierea Domnului

Vineri în Săptămâna Luminată – Sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii”

De vreo 30 de ani încoace sărbătoarea numită „Izvorul Tămăduirii” s-a răspândit foarte mult în Biserica Ortodoxă Română, fiind luată de multe biserici şi mănăstiri drept al doilea sau al treilea hram. Este lesne de înţeles de ce:

  • Cuvântul „tămăduire” este la mare căutare în rândul „credincioşilor” (de unde şi interesul exagerat pentru Sfântul Maslu);
  • Sărbătoarea cade tot timpul în Săptămâna Luminată şi, prin urmare, la hram se pot mânca de toate.

Dar haideți să vedem cât de justificată este o astfel de abordare, ce sărbătorim şi de ce anume în această zi.

Sinaxarul scris de Nichifor Kallist Xanthopol (sec. XIV), care scrie şi slujba sărbătorii (generalizată abia în sec. XVI, fără să fie menționată în Tipicul Mănăstirii Sf. Sava!), ne spune următoarele: „În Vinerea Săptămânii celei Luminate, prăznuim înnoirea Bisericii Preasfintei Stăpânei noastre şi Maicii lui Dumnezeu, care se numeşte „izvor de viață dătător (Ζωοδόχου Πηγή)”. Încă facem pomenirea minunilor celor mari şi mai presus de fire ce s-au făcut întru acea Biserică de Maica lui Dumnezeu”.

La începutul Utreniei acestei zile avem şi următoarea precizare: „Cântăm această slujbă, alcătuită de Nichifor Kallist Xanthopol, întru pomenirea Preasfintei Doamnei Stăpânei de Dumnezeu Născătoare, [numită] „Izvorului celui de viață dătător (Ζωοδόχου Πηγή)”. Deşi n-am aflat această slujbă în tipicuri, s-a pus aici pentru dragostea Născătoarei de Dumnezeu.” 

Ce sărbătorim: Paşte ortodox ori fetişism?

A venit Paștele.

Ca de obicei, luăm lumina, mâncăm paşti/pască, iar unii vor mânca şi miel.

Dar ce ne spune Scriptura şi Biserica despre astea?

Lumina lumii = Hristos (Ioan 8:12);

Paştile (pasca) = Hristos (I Cor. 5:7);

Mielul lui Dumnezeu = Hristos (Ioan 1:29).

Deci, dacă lipseşte împărtăşirea cu Hristos, lumina, pasca şi mielul devin fetişisme, nicidecum manifestări ale credinţei ortodoxe.
Haideţi, aşadar, să facem efortul de a fi (odată şi odată) ortodocşi, înţelegând că a spune „Hristos a înviat! Adevărat a înviat!” nu este doar o formă de salut, ci o mărturisire de credinţă, care ne responsabilitează la un anumit mod de viețuire în şi cu Hristos Cel Înviat!

Doamne ajută! Sărbători luminoase tuturor!

ORELE DE SĂVÂRŞIRE A SLUJBELOR DIN SÂMBĂTA MARE ŞI NOAPTEA DE ÎNVIERE

Având în vedere restricțiile impuse în anumite ţări de a săvârşi careva slujbe sau adunări pe timp de noapte (în funcţie de ţară: de la 21h-23h până la 5h-6h dimineaţa), clericii şi credincioşii îşi pun problema cum ar putea săvârşi slujba de Paşti (care tradiţional începe la miezul nopţii) şi cât de îndreptăţită sau acceptabilă ar fi o eventuală deplasare a orelor de oficiere a slujbelor din Sâmbăta Mare şi Noaptea de Înviere.

Pentru a putea răspunde plauzibil şi calificat la această nouă provocare pentru tradiţia liturgică ortodoxă, va trebui să ţinem seama de o serie de izvoare şi studii istorico-liturgice (vezi bibliografia generală menţionată la sfârşit), care ne vor ajuta să înţelegem evoluţia foarte complexă a rânduielii actuale şi, eventualele posibilităţi de a sluji şi altfel, mai ales în măsura în care avem suficiente precedente istorice pentru aceasta.

Nu mi-am propus să scriu o istorie amănunțită a slujbei pascale, chiar dacă o astfel de abordare lipseşte în liturgica românească (dar ar putea fi uşor completată prin traducerea a două-trei lucrări de referinţă la acest subiect), ci doar să vedem, la modul general, cum au evoluat principalele elemente ale slujbei pascale şi în ce zile şi la ce ore se săvârșeau acestea.

HRISTOS A ÎNVIAT!

Χριστός Ανέστη! Αληθώς Ανέστη! 

Hristos a înviat! Adevărat că a înviat!

Христос Воскресе! Воистину Воскресе!

Cristo ressuscitou! Em verdade ressuscitou!

Le Christ est ressuscité! En vérité Il est ressuscité!

Cristo è risorto! È veramente risorto!

Cristo ha resucitado! Verdaderamente, ha resucitado!

ハリストス復活!実に復活!

.םק תמאב ; םק ח׳שמה

Christ is Risen! He is Risen Indeed!

Paştile nu este ceva, ci este Cineva

sfintire-pasca

…Spun asta, pentru că încă multă lume pretins-ortodoxă consideră că paştele („pascha” – în greacă şi slavonă) este fie pâinea binecuvântată şi înmuiată în vin, fie cozonacul cu brânză „sfinţit” de preot în dimineaţa de Paşti.

Puţini însă sunt cei care ştiu că „Paştele nostru este Hristos” (I Corinteni 5:7), iar celelalte bucate „de Paşti” sunt doar o continuare a bucuriei că ne-am împărtăşit cu Hristos, adevăratul Paşti. Deci, fără împărtăşirea cu Hristos, celelalte bucate sunt o simplă mâncare, chiar dacă una binecuvântată. Nu există Paști (pasca) fără Hristos! Putem să mâncăm tone de pâine cu vin sau cozonaci/turte cu brânză, căci nu ne folosesc la nimic! Aceasta e o mâncare care hrăneşte trupul, dar lasă sufletul la fel de flămând. Şi păcat că preoţii nu vorbesc aproape deloc despre acest aspect. E o crimă duhovnicească să ţii lumea în întuneric şi să-i hrăneşti cu ceva care de fapt nu-i sfinţeşte, ci numai îi amăgeşte… 

Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat!

Cu prilejul sărbătorilor pascale adresez tuturor rudelor, prietenilor şi cunoscuţilor mei, precum şi vizitatorilor acestui blog, cele mai sincere felicitări, dorindu-vă aceeaşi bucurie pe care au avut-o femeile mironosiţe când L-au văzut pe Domnul Înviat şi pacea pe care El a dat-o Sfinţilor Apostoli când a venit în mijlocul lor.

Fie ca lumina Învierii Domnului să vă lumineze sufletele, iar biruinţa Mântuitorului asupra morţii să Vă încurajeze în nevoinţa duhovnicească şi în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat.  

 

Χριστός Ανέστη! Αληθώς Ανέστη! 

Hristos a înviat! Adevărat că a înviat!

Христос Воскресе! Воистину Воскресе!

Cristo ressuscitou! Em verdade ressuscitou!

Le Christ est ressuscité! En vérité Il est ressuscité!

Cristo è risorto! È veramente risorto!

Cristo ha resucitado! Verdaderamente, ha resucitado!

ハリストス復活!実に復活!

.םק תמאב ; םק ח׳שמה

Christ is Risen! He is Risen Indeed!

Din cântările pascale (PDF). 

Cu dragoste şi recunoştinţă,
ieromonah Petru Pruteanu

Despre împărtăşirea în ziua de Paşti şi în Săptămâna Luminată

Impartasire

De mai multe ori mi s-a adresat următoarea întrebare:

Părinte, putem să ne împărtăşim de Paşti? Dar în Săptămâna Luminată? Pentru a ne împărtăşi este nevoie să continuăm postul?

Întrebarea e bună, dar trădează o neînţelegere clară a lucrurilor. De Paşti nu pur şi simplu se poate, ci chiar trebuie să ne împărtăşim, iar în sprijinul acestei afirmaţii vreau să sintetizez câteva idei: