Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Gustul amar al Sinodului din Creta

crete3„Sfântul şi Marele Sinod” din Creta (18-27 iunie 2016) a eșuat din toate punctele de vedere. Observaţiile pe care le făceam înainte şi pe parcursul Sinodului rămân valabile şi acum:

1. Sinodul n-a reuşit să devină „panortodox”, întrucât au lipsit 4 Biserici Autocefale din 14, iar Biserica Ortodoxă Americană (OCA) nici n-a fost invitată. N-au fost invitate nici „Bisericile necanonice/schismatice” – lucru care confirmă că „unitatea ortodocşilor” n-a fost nici pe de parte un deziderat al Sinodului.

2. Sinodul din Creta n-a hotărât şi n-a spus nimic important! Nici până astăzi nimeni nu înţelege de ce a trebuit să se adune. Textele documentelor oficiale* sunt slabe şi irelevante, fără vreun impact în viaţa Bisericii şi a credincioşilor. Pe de altă parte, faptul că documentele Sinodului nu spun nimic, i-a dezarmat pe cei însetați de schismă, aceștia negăsind suficiente argumente pentru a se declara disidenți sau pentru a forma careva „catacombe ecleziale”. 

3. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Sinodului a confirmat faptul că ierarhia se teme de discuţii serioase pe teme serioase, de aceea a fost creat un sistem decizional care să împiedice orice dezbatere constructivă cu implicarea „pleromei Bisericii”. Şi chiar dacă unii ierarhi au reuşit să-şi expună punctul de vedere asupra unor proiecte, acestea n-au avut nici o valoare la luarea deciziilor finale. Mai mult decât atât, secretariatul „Sfântului şi Marelui Sinod” minte întreaga Biserică atunci când publică pe saitul oficial al Sinodului documentele cu semnăturile tuturor ierarhilor participanţi, deşi se ştie precis că anumiţi ierarhi (Hierotheos de Nafpaktos, Athanasie de Limassol, Irineu de Backa ş.a.) n-au semnat documentul despre „Relația Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”. Deci, organizatorii Sinodului pur şi simplu au falsificat varianta electronică a documentelor finale, înserând (prin copy-paste) semnăturile unor ierarhi care în realitate nu au semnat anumite texte.  

4. Sinodul Bisericii Antiohiene a declarat oficial că nu recunoaşte adunarea din Creta drept Sinod şi o consideră o simplă adunare pregătitoare. Prima dată această idee am întâlnit-o în scrisoarea patriarhului Kiril către „adunarea din Creta”, iar o hotărâre sinodală oficială a Bisericii Ruse va fi luată până la sfârşitul lunii iulie. Probabil, vom vedea aceeași abordare pe care a avut-o anterior patriarhul, iar mai nou şi Biserica Antiohiei. În acelaşi context, Biserica Georgiei reaminteşte că absenţa ei de la Sinodul din Creta nu este legată nici de politică, nici de bani, ci în mod exclusiv de conștiința dogmatică, care o împiedică să aprobe documentele în forma lor actuală.

5. După părerea mea, „Sinodul din Creta” nu este cu totul lipsit de valoare istorică, iar numele cel mai potrivit pe care ar trebui să-l aibă în viitor este tocmai acesta – „Sinodul din Creta”. Într-un mod asemănător au fost numite majoritatea sinoadelor locale ale Bisericii, iar în timp, multe dintre ele au căpătat o autoritate universală, chiar dacă n-au avut un caracter „ecumenic”. Dacă va fi sau nu şi cazul „Sinodului din Creta”, o va arată viaţa Bisericii, care prin filtrul Tradiției cerne şi discerne tot ce este bun sau rău. Şi, nu-i exclus ca ceea ce vedem noi acum într-un fel, în timp să aibă roade diferite decât aşteptăm noi…

6. După acum am spus şi în articolul precedent, m-am bucurat de faptul că Circulara Sinodului din Creta a recunoscut „autoritatea ecumenică” a mai multor Sinoade care au avut loc din sec. IX încoace. Între timp însă, am constatat că în lista lor nu apare Sinodul din 1583 care a condamnat calendarul gregorian sau Sinodul din 1755, care (contrar  Sinodului din 1484) mărturiseşte că botezul care nu este făcut prin întreita afundare (cf. Canonului 50 Apostolic) nu este valabil şi, implicit, romano-catolicii trebuie (re)botezaţi, întrucât au doar „botezul prin stropire / turnare”. Consider că această scăpare nu este întâmplătoare şi este dictată de careva interese, aşa cum înseşi sinoadele, de foarte multe ori, erau dictate de interese şi stratageme de moment. Iar dacă aşa stau lucrurile, atunci, ca să nu fim derutaţi cu tot felul de „Sinoade Endemice” ţinute „ad hoc” prin holurile Istanbulului, cred că era suficient să se recunoască doar Sinodul fotian (879) ca al 8-lea Ecumenic şi cel palamit (1351) ca al 9-lea Ecumenic. Acestea două chiar au fost „Sinoade Ecumenice”, cu hotărâri dogmatice importante, şi nu „sinoade cu autoritate ecumenică”, cum se exprimă diluat Circulara cretană. Teoretic, sintagma „autoritate ecumenică” poate fi aplicată şi Sinoadelor Locale recunoscute de Canonul 2 Trulan şi chiar Canoanelor Sfinţilor Părinţi legimitate de acelaşi canon, iar patriarhul Constantinopolului pretinde că ar avea şi el (in persona) „autoritate ecumenică”. De aceea, adevăratul „Sinod Panortodox” care încă îşi aşteaptă ceasul, va trebui să clarifice aceste nuanţe şi lacune, ca să nu ajungem la confuzii absurde cu iz papistaş.   

7. Tabăra „antiecumenistă” m-a acuzat că aş aproba Sinodul din Creta şi toate hotărârile lui. Eu n-am spus acest lucru şi nici nu puteam să o fac, din moment ce Biserica Locală din care fac parte nu a participat şi nu recunoaște Sinodul din Creta. Cu toate acestea, consider că fiecare are dreptul la o părere personală, iar între „pozițiile oficiale” ale patriarhiilor şi „mărturisirile” unor fanatici care se cred buricul Ortodoxiei, există destul spaţiu pentru discuţii sănătoase şi argumentate. Anume acest lucru lipseşte astăzi în Biserică, inclusiv în şcolile teologice. Așadar, sunt dispus ca şi mai departe să discut cu cei care pot discuta argumentat şi fără prejudecăți, iar pe ceilalți îi rog să nu mă deranjeze, că nu sunt eu omul jocurilor şi intereselor…

***

Documentele oficiale finale ale Sinodului din Creta:

Mesajul Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe

Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine

Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta

Importanţa postului şi respectarea lui astăzi 

Diaspora Ortodoxă

Autonomia şi modul ei de proclamare 

Misiunea Bisericii în Lumea Contemporană

Notify of
constantin
Guest
constantin

Sarul dreapta cuvioase parinte….am citit cu atentie acest articol, in contextul in care apar tot mai multe voci, autorizate sau mai putin autorizate, care contesta acest sinod….cred ca articoluk este unul lamuritor si ofera fiecaruia posibilitatea de a si formula propria idee referitor la acest sinod….oricum personal dezaprob conduita unor clerici de a intrerupe pomenirea ierarhului in cadrul liturghiei….