„Sfântul şi Marele Sinod” din Creta (18-27 iunie 2016) a eșuat din toate punctele de vedere. Observaţiile pe care le făceam înainte şi pe parcursul Sinodului rămân valabile şi acum:
1. Sinodul n-a reuşit să devină „panortodox”, întrucât au lipsit 4 Biserici Autocefale din 14, iar Biserica Ortodoxă Americană (OCA) nici n-a fost invitată. N-au fost invitate nici „Bisericile necanonice/schismatice” – lucru care confirmă că „unitatea ortodocşilor” n-a fost nici pe de parte un deziderat al Sinodului.
2. Sinodul din Creta n-a hotărât şi n-a spus nimic important! Nici până astăzi nimeni nu înţelege de ce a trebuit să se adune. Textele documentelor oficiale* sunt slabe şi irelevante, fără vreun impact în viaţa Bisericii şi a credincioşilor. Pe de altă parte, faptul că documentele Sinodului nu spun nimic, i-a dezarmat pe cei însetați de schismă, aceștia negăsind suficiente argumente pentru a se declara disidenți sau pentru a forma careva „catacombe ecleziale”.