Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Americanii mai ortodocşi decât noi…

La 15 februarie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din America (OCA) a emis o dispoziție însoţită de o notă explicativă (traduse de Mihai Răducă de pe saitul oficial al OCA), prin care corectează textul epiclezei în Liturghia Sf. Vasile cel Mare şi rânduiala împărtășirii la Liturghia Darurilor Înaintesfinţite. Precizăm că, renunţarea la troparul Ceasului al III-lea („Doamne, cel ce pe Preasfântul Tău Duh…”), înserat abuziv şi greşit în textul epiclezei, s-a făcut de OCA încă în ediţiile precedente ale Liturghierului. 

Prin urmare, Biserica Ortodoxă din America a avut curajul şi priceperea de a renunţa la inovaţiile liturgice din sec. XV-XVII. Captivi ai acestor inovaţii au mai rămas doar Biserica Ortodoxă Rusă şi cea Română, care în sec. XVII traducea Liturghiile după cărţile slavo-ruse şi a rămas tributară acestora până astăzi.

Pr. Stefanos Alexopoulos: DESPRE CONVERTIRE, CATEHIZARE ŞI BOTEZ

Deja de mai mulţi ani scriu şi vorbesc despre necesitatea catehizării înainte de Botez. Unii clerici şi mireni au înţeles acest lucru şi caută diferite modalităţi pentru a pune în practică această regulă obligatorie a Bisericii. Am auzit însă şi cazuri când, chiar episcopul locului i-a ordonat preotului "să nu o facă pe deşteptul", ci să-i boteze pe toţi laolaltă, fără nici un fel de cateheză, pentru că "noi suntem de neam creştin". No comments…

Mă bucur că pr. prof. Stefanos Alexopoulos (grec din SUA) vine să confirme şi să susţină practica catehizării, prezentându-ne studiul "Primirea convertiţilor în Biserica Ortodoxă: teorie şi practică", publica de noi în traducerea lui Mihai Răducă. 

Slujba pentru împăraţi la începutul Utreniei

Rânduiala Utreniei de astăzi începe cu un „prolog”, care are structura unei slujbe aparte, şi care în mod evident constituie o rugăciune pentru împărat. Mai mult decât atât, aceasta este o rugăciune pentru un împărat în viaţă, în comparaţie cu ultima parte a Miezonopiticii, care este o rugăciune pentru împăraţii-ctitori adormiţi. Studiul istorico-liturgic al maicii Vassa Larin ne va ajuta să înţelegem sensul acestei părţi a Utreniei, care a devenit pentru tot spaţiul ortodox o relicvă anacronică. 

Despre rostirea comunitară a Crezului şi a Rugăciunii Domneşti la Liturghie

Practica rostirii Crezului şi a Rugăciunii Domnești la Liturghie diferă de la o Biserică locală la alta.

În majoritatea Bisericilor de limbă greacă (şi arabă), care pretind că păstrează cel mai bine vechile tradiţii, Crezul şi Rugăciunea Domnească sunt rostite de o singură persoană: în mănăstiri de către stareţ sau de un oaspete, iar în catedrale şi parohii de către psalt sau vreun lider al comunităţii.

După cum vom vedea în studiul oferit de pr. prof. Stefanos Alexopoulos, această practică nu este nici veche, nici corectă şi ea reflectă, mai degrabă, decadența aspectului comunitar al cultului, accentuată mai ales în perioada turcocraţiei. 

Robert F. Taft – ÎMPĂRTĂŞANIA O PRIMIM SAU O LUĂM?

Vă prezentăm aritcolul lui Robert F. Taft SJ, Primirea împărtășirii: un simbol uitat?tradus din engleză de Mihai Răducă după originalul: Robert Taft, Beyond East and West, Problems in Liturgical Understanding, Chapter seven: Receiving Communion – A Forgotten Symbol?, Edizioni “Orientalia Christiana”, Pontifical Oriental Institute, Rome, 1997, 133-142.

CALENDAR ORTODOX – 2018. Ediţie de buzunar pentru preoţii şi credincioşii din Republica Moldova

Cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove, editura "Viţa adevărată" din Chişinău, în colaborare cu ieromonahul Petru Pruteanu, a tipărit o ediţie specială a Calendarului Ortodox (de stil vechi) pe anul 2018 în format mic, de buzunar. Ediţia 2018 a calendarului este închinată împlinirii a 80 de ani de la proslăvirea Sf. Siluan Athonitul. 

După cum ştim, calendarul bisericesc ne ajută să ne orientăm mai bine în şirul acestor sărbători mai mari şi mai mici, şi să ritmăm corect viaţa noastră religioasă. De asemenea, calendarul ne ajută să cunoaştem mai bine regulile de post alimentar, care însă trebuie însoţite şi de postul duhovnicesc.

Această ediţie specială a calendarului care apare în Biserica Ortodoxă din Moldova, include şi pomenirile sfinţilor recent canonizaţi, dar şi numele multor sfinţi din Biserica de Apus, care s-au proslăvit până la Marea Schismă (anul 1054), dar nu erau cunoscuţi în Răsărit. Aceste adăugiri sunt importante atât pentru cinstirea sfinţilor, cât şi pentru cei care poartă numele unor sfinţi occidentali absenţi până acum din calendarul nostru, dar care totuşi există în Tradiţia Bisericii. De asemenea, calendarul indică pentru fiecare zi a anului bisericesc regulile de post şi dezlegările legate de anumite sărbători sau perioade liturgice. Sunt menţionate în mod deosebit zilele de pomenire ale morţilor şi perioadele în care nu se fac cununii/nunţi, precum şi multe alte prevederi tipiconale.

Pentru o mai practică utilizare a calendarului recomandăm să se citească toate instrucțiunile şi notele explicative care sunt puse la începutul calendarului, cât şi la sfârşitul fiecărei luni. În duminicile şi sărbătorile mai mari am indicat şi fragmentele biblice care se citesc în acea zi în Biserică. Ele vor fi utile atât pentru cei care merg la biserică, cât mai ales pentru cei care nu pot merge în anumite zile, dar pot să citească respectivele fragmente biblice acasă.

Sperăm ca acest calendar de buzunar să fie util pentru toţi clericii şi credincioşii Bisericii Ortodoxe, care vor să-I slujească lui Dumnezeu „Cel minunat întru sfinţii Săi”.

Cartea se vinde în pangarele mai multor parohii și mănăstiri din Chişinau și din întreaga Moldovă.

Cei care vor cumpăra mai multe de 10 calendare, vor beneficia de preţul promoţional de 15 lei / buc. 

Istoria “Rânduielii” înainte şi după împărtăşire

Istoria "Rânduielii" înainte şi după împărtăşire este un subiect foarte important, mai ales în contextul mişcării de renaştere duhovnicească şi euharistică din ultima vreme. De exemplu, în primul mileniu creştin, se credea că Laudele bisericeşti şi mai ales Liturghia, conţin în sine toate elementele pregătitoare pentru împărtăşire, iar sfârşitul Liturghiei conţine mulţumirea comună pentru primirea acesteia. În mileniul II însă, din cauza mai multor factori obiectivi şi subiectivi, lucrurile s-au schimbat şi au apărut diferite rânduieli particulare atâta înainte, cât şi după împărtăşire. Nu zic că acestea nu sunt bune sau că nu mai trebuie făcute, dar e bine să ştim istoria şi sensul lor, pentru a înţelege că "pravila particulară de rugăciune" nu poate înlocui participarea în comun la Liturghie.