Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Etichetă: liturghie

Diaconul Ioan Ică jr. – Integrala comentariilor liturgice bizantine

Recent (februarie 2012), la Editura „Deisis” din Sibiu, a apărut o nouă carte intitulată: „De la Dionisie Areopagitul la Simeon al Tesalonicului — integrala comentariilor liturgice bizantine (studii Şi texte)”. Volumul de aproape 500 de pagini aparţine neobositului editor şi comentator de texte patristice, diaconul Ioan Ică jr., profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu.

Lucrarea conţine comentariile lui Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Gherman al Constantinopolului, Nicolae de Andida, Nicolae Cabasila şi Simeon al Tesalonicului. Aceste texte patristice sunt prefaţate de un studiu introductiv foarte amplu şi exhaustiv (cum n-a mai văzut teologia românească) şi de câte o introducere separată la fiecare din aceste tâlcuiri.  

Rânduiala lecturilor biblice la slujbele zilnice ale Bisericii Ortodoxe

Una din căile unirii și ale hrănirii noastre cu Dumnezeu este citirea Sfintei Scripturi care ”este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun” (2 Timotei 3, 16-17). Cuvintele Sfintei Scripturi sunt icoanele literale ale lui Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu. Recomandăm cu insistență citirea programatică, regulată, zilnică, a Sfintei Scripturi, deoarece Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu vine în noi și prin înțelegerea cuvintelor Lui rostite și împlinite în istoria mântuirii care este și istoria noastră. Căci și noi, cu cât cunoaștem și trăim mai intens întru noi înțelepciunea divină cuprinsă în Sfânta Scriptură, cu cât facem mai vii și lucrătoare întru noi cuvintele de viață dătătoare ale lui Dumnezeu, cu atât Îl cunoaștem mai mult, cu atât ne unim mai mult cu El prin harul Duhului Său Sfânt care a insuflat-o spre mântuirea noastră, a tuturor.

VIDEO: Grecii au slujit Liturghia după “Constituţiile Apostolice” (sec. IV)

Unii au remarcat o „asemănare izbitoare” cu ritul latin, dar aceasta este doar în ce priveşte ritul, dar total diferită în ce priveşte textul. Cei care nu înţeleg prea multe, analizează lucrurile superficial. Tocmai de aceea trebuie să le analizăm mai detaliat.

Totuşi, pentru început trebuie să spunem că săvârşirea acestei Liturghii a fost o încercare (în unele aspecte nereuşită) de a imita în toate aspectele vechea Liturghie după "Consituţiile Apostolice" (sfârşitul sec. IV), chiar dacă “ortodoxia” ei este discutabilă, iar săvârşirea ei vreodată nu este atestată şi chiar pusă la îndoială.

Unele dintre elementele vechi ale acestei Liturghii corespund cu ritul latin şi acest lucru nu trebuie să ne mire, mai ales dacă ţinem cont de faptul că la Conciliul II Vatican ritul roman a revenit la unele elemente vechi sau chiar foarte vechi.

Iar acum să răspund la întrebările care mi-au fost adresate în legătură cu acest filmuleţ:

BIBLIOGRAFIE LA LITURGICĂ

Vă prezentăm o listă bibliografică la Liturgică, ce conţine titlurile celor mai relevante lucrări (mai uşor accesibile) la următoarele capitole:

I.              GENERALITĂŢI DESPRE LITURGICĂ + „LITURGICA GENERALĂ”

II.           CĂRŢI DE CULT ŞI EDIŢII CRITICE ALE ACESTORA

III.        TIPIC BISERICESC ŞI LAUDELE BISERICEŞTI

IV.        SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA LITURGHIE

V.           SFINTELE TAINE ŞI IERURGII (EVHOLOGHIONUL)

Alte discuţii liturgice pe forumul nostru

Pentru a face mai simplă găsirea unor subiecte interesante de liturgică de pe forumul nostru, am hotărât să dau aceste linkuri:

I. Sfânta Liturghie:

Citirile biblice la Liturghie
Liturghier – BOR, 2008/2012

Rolul protosului in cadrul Liturghiei

Liturghia arhiereasca

Întrebări legate de Sf. Liturghie
Înnoirea liturgică între idealism şi realism


II. Sfintele Taine şi Ierurgii:

Rânduiala Sf. Botez. Probleme liturgice şi canonice
Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Sfântul Maslu

Litia mică (pt adormiţi) şi Parastasul
Sfaturi şi idei practice legate de Spovedanie


III. Tipicul Laudelor:

Vecernia Mică şi Privegherea
Despre Slujba Litiei (în cadrul Privegherii)
Despre Polielee şi Cădiri

IV. Generalităţi:

Slujbele din zilele din Ajunul Nasterii Domnului si Epifanie
Preotul care nu este duhovnic poate face inmormantarea?
Traducerea unor texte liturgice
ECTENIILE: diferite traduceri şi formulări
Culoarea veşmintelor clericale

_____________________________

Toată lumea poate citi, dar pentru a pune întrebări sau a răspunde în forum, trebuie să vă înregistraţi. E simplu de tot. Aşteptăm implicarea dvstră.

Generalităţi despe Simbolul de Credinţă. Istorie şi text

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2010 drept an al „Simbolului de Credinţă”, reieşind din faptul că în acest an se împlinesc 1685 de la Primul Sinod Ecumenic (Niceea – 325), când au fost formulate primele 7 articole ale Simbolului nostru de Credinţă, numit „niceo-constantinopolitan”. Numărul de 1685 nu este o cifră tocmai rotundă şi nu ştiu în ce măsură a constituit un motiv serios pentru ca Sinodul să fi luat o asemene decizie, dar dacă ea a fost totuşi luată, considerăm necesar să facem o introducere în istoria acestui Crez, urmând ca pe viitor să se scrie studii serioase şi demult aşteptate, care să reflecte istoria şi teologia Simbolului nostru de Credinţă.[1]

Când şi cum să ne împărtăşim

Preluat din Liturghia Ortodoxă. Istorie şi actualitate”,
Editura Sophia, Bucureşti 2013, pp. 277-308.

Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropi­aţi‑vă![1]

Ce îndemn călduros! Ce in­vitaţie insistentă! Păcat însă că noi, creştinii, următori ai lui Hristos şi oamenii aşa‑zişi „de bi­serică” (în comparaţie cu majori­tatea secularizată a celor care doar se numesc creştini), rămâ­nem surzi acestei invitaţii de a ne împărtăşi din „masa Stăpâ­nului”, din „darul nemuririi” şi din „antidotul morţii”. La fie­care Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se oferă zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu…” şi: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu…” şi, văzând ce se întâm­plă, ne întrebăm care mai este ros­tul acestor cuvinte din moment ce la majoritatea Liturghiilor de peste an nimeni nu „ia” şi ni­meni nu „bea”?! Pentru ce mai să­vârşim atunci Liturghia în fi­ecare duminică sau chiar în fie­care zi?! Şi ceea ce facem este normal sau greşit? Dacă este normal, atunci care este scopul principal al Sfintei Liturghii, iar dacă este greşit, care este soluţia şi ce în­vaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi în legătură cu aceasta?