Recent, am primit de la câţiva preoţi dintr-o eparhie a Bisericii Ortodoxe Române scrisoarea pe care ierarhul lor le-a trimis-o prin email. Redau conţinutul scrisorii, apoi voi veni cu unele comentarii.
icoane
Curiozităţi canonice despre diaconi şi monahi
Multe lucruri interesante întâlnim prin Canoanele Bisericii. Recitind recent Canoanele Sinodului Trulan, numit şi „Qunisext” (Constantinopol – anul 692), două lucruri mi-au sărit în ochi:
I. Canonul 16 Trulan, tâlcuind textul de la Fapte 6:1-6 şi aducând în sprijin comentariile Sf. Ioan Gură de Aur, spune foarte clar: „noi, potrivind cugetul părinţilor la spusa apostolică, am aflat că cuvântul lor nu era despre bărbaţii care slujeau tainelor, ci despre servirea la trebuinţele meselor”. Mai jos Părinţii de la Sinod adaugă: „cei şapte diaconi nu trebuie socotiţi ca slujitori la taine, ci lor li s-a încredinţat purtarea de grijă a trebuinţei obşteşti ale celor adunaţi atunci”.
Despre sfinţirea icoanelor, caselor şi maşinilor. Icoanele făcătoare de minuni
Întrebare: Părinte, vă rog să explicaţi de ce sfinţim icoanele, crucile, dar şi casele, maşinile şi alte lucruri? După rugăciunile de sfinţire toate obiectele au aceeaşi sfinţenie? Şi de ce unele icoane sunt făcătoare de minuni, iar altele nu?
Răspunsul l-am ataşat în acest fişier.
În acest studiu am explicat mai întâi ce înseamnă „sfinţenia” şi „sfinţirea”, apoi am formulat un răspuns teologic privind binecuvântarea caselor şi maşinilor. În cele din urmă am explicat ce trebuie să înţelegem prin „sfinţirea icoanelor” şi „icoanele făcătoare de minuni”. Am fost nevoit să ating şi problema „icoanelor canonice” şi „necanonice”, dând ca exemplu icoana Sfintei Treimi.