Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Interviu despre muzica psaltică (bizantină)

Ce este muzica bisericească bizantină? Unde şi cum a apărut ea?

Aceasta este muzica care se cânta în toate Bisericile din Răsărit şi abia în perioada modernă a fost numită „bizantină”, pe motiv că s-ar fi dezvoltat în mod special în Constantinopol (vechiul Bizanţ) şi în Muntele Athos. Deci este muzica tradiţională a întregii Biserici Ortodoxe sau, mai pe scurt spus, este muzica ortodoxă şi limbajul cântat al Ortodoxiei.

Odată cu apariţia creştinismului, în special în mediul grecesc din bazinul mediteraneean, muzica populară a vechilor elini a fost adaptată la textul psalmilor şi a cântărilor bisericeşti, transfigurându-se. Spun aceasta, pentru că în limba greacă verbul „a cânta” are două forme: „psalo” – pentru cântarea adresată lui Dumnezeu şi „tragoudao” – pentru interpretarea cântecelor lumeşti. Iată de ce, muzica bisericească bizantină se mai numeşte „muzică psaltică” sau „psaltichie”, adică muzică închinată lui Dumnezeu. 

Despre frica de a gândi şi a discuta

res_87f70225004f95c84ea0df14832afcd4_fullRecent am citit cartea lui Jaroslav Pelikan: „Credo. Ghid istoric şi teologic al crezurilor şi mărturisirilor de credinţă în tradiţia creştină”, Ed. Polirom 2010. Pe lângă multele informaţii, dintre care unele confuze şi inutile, am găsit şi câteva citate interesante. Vreau să le redau mai jos pentru a-l face pe cititor să înţeleagă că dezbaterile teologice şi diversitatea de opinie nu doar că sunt permise, ci sunt chiar necesare şi constructive. Culmea e că ele nu contrazic ideea de ascultare şi supunere în Biserică, ci chiar le umplu de sens. 

Păcat că gândirea teologică modernă, în special în spaţiul românesc, este atât de constipată şi timidă, iar în consecinţă – lipsită de originalitate şi de duh. Peste tot numai şabloane şi plagieri… 

Sfântul Siluan Athonitul:  Scrieri duhovniceşti (versiune audio)

siluan33

Nr.

Titlu

Timp

1.

Introducere
Personalitatea Sf. Siluan Athonitul


6.31
2. Tânjirea după Dumnezeu
Cuvânt despre rugăciune
71.15
3. Despre smerenie
Despre pace


52.00
4. Despre har
Despre voia lui Dumnezeu şi libertate
Despre pocăinţă
Despre cunoaşterea lui Dumnezeu


94.59
5. Despre iubire
Suntem copii lui Dumnezeu şi asemenea Domnului
Despre Maica Domnului
Despre sfinţi
Despre păstori şi despre duhovnici
Despre duhovnici
100.02
6. Despre monahi
Despre economul mănăstirii
Despre ascultare


37.59
7. Despre războiul duhovnicesc
Marea ştiinţă
Despre gânduri şi înşelare
Plângerea lui Adam


78.39

Perlă popească la praznicul Schimbării la Faţă

img_307392_thumbs_600x440_95060Un preot din Chişinău a spus în „predica” sa la Praznicul Schimbării la Faţă următoarele:

"Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a poruncit ca nimeni să nu mănânce struguri până la Schimbarea la Faţă, iar cel care încalcă, nu are voie să mai mănânce struguri tot anul".

De obicei nu comentez aşa prostii, dar pentru că m-a întrebat mai multă lume despre acest subiect (deja epuizat pentru anul acesta), precizez că: 

Despre “botezul prin turnare” sau cum e să te scufunzi fără să te uzi

image004 (2)În ultima vreme, clerici şi mireni (mai ales din vestul României, dar nu numai) îmi pun diferite întrebări vizavi de „botezul prin turnare” care se practică în anumite regiuni şi tinde să devină o practică uzuală în mai toate Bisericile Ortodoxe locale. Şi pe internet circulă diferite filmuleţe şi poze smintitoare, în care preoţii săvârşesc un soi de „botez” inadmisibil, fără ca măcar să dezbrace pruncul, nemaivorbind de parodiile în cazul botezului celor maturi. Dar şi mai grav e că „viaţa bate filmul”, iar cazurile de acest gen sunt mult mai multe decât se pot găsi pe internet, iar reacţiile ierarhilor aproape că lipsesc, deşi i-am simţit pe unii preoţi că se tem totuşi ca episcopul să nu-i afle…

Pe de altă parte, un preot mi-a cerut ajutorul în scandalul pe care-l are cu superiorii săi bisericeşti. Aceştia îl acuză pe preot de „protestantism” şi „încălcarea canoanelor şi a tradiţiei”, auzind de intenţia lui de a merge să boteze un adolescent în râul din apropiere. Interesant, unde i-a botezat Apostolul Andrei pe primii daci dacă nu în Dunăre sau în Marea Neagră? Nu cumva, între timp, noţiunea de „Biserică Apostolică” a ajuns o vorbă goală?

Așadar, pornind de la aceste două premise, voi încerca să schiţez câteva idei importante din punct de vedere teologic, istorico-liturgic şi canonic. Bineînţeles, toate acestea pot fi extinse şi concretizate prin trimiteri bibliografice, dar la moment e bine să precizăm următoarele: 

CARTE DE RUGĂCIUNI CU PSALMI

coperta0

Vă aducem la cunoștință că a apărut a doua ediție a cărții de rugăciuni, textul căreia a fost îngrijit de mine. Acum cartea se numește "Carte de rugăciuni cu Psalmi" întrucât, pe lângă îmbunătățirea textului, au fost adăugați toți psalmii pe care Ceaslovul îi folosește în laudele bisericești, precum și alți psalmi aleși.

Mai mult decât atât, cartea este tipărită în două culori (neagră și rosie), are coperți tari (cartonate) și are semn de carte. Cu toate acestea, prețul rămâne accesibil, cu reduceri substanțiale pentru cumpărătorii "en gros". 

Despre paraclisele Maicii Domnului şi ale sfinţilor

acatiste-si-paraclise

Întrebare pe forum:

Unii spun că la Paraclisul Maicii Domnului, înainte de „Dumnezeu este Domnul…”, ar trebui pusă ectenia mare. Argumentul este următorul: Paraclisul este ca o Utrenie, căci are canoane și laude, iar în al doilea rând, nu poţi să spui la nici o slujbă o ectenie, dacă înainte nu ai spus o ectenie mare. Dar totuși, în rânduiala Utreniei, după cei doi psalmi de la început și rugăciunile începătoare, se zice o ectenie întreită. Care este rânduiala corectă?

Răspuns: 

1. Paraclisul Maicii Domnului (şi nu numai), este practic un nou tip de slujbă, care într-adevăr imită Utrenia. Locul central al acestei slujbe îl ocupă Canonul, iar obiceiul de a cânta acest canon ca o slujbă aparte a apărut din cauza că: 

DESPRE „(DEZ)LEGAREA CUNUNIEI”

magicieni SaharnaDe fiecare dată când cineva îmi spune că a fost pe la vreo mănăstire, încep să am emoţii. Sunt şi eu călugăr şi iubesc viaţa şi slujbele mănăstirești, dar atunci când fiii duhovniceşti îmi cer binecuvântarea de a merge pe la mănăstiri, ori le spun concret unde să meargă, ori le interzic categoric să meargă la vreuna. Şi aceasta pentru că în prea multe „mănăstiri” (mai ales din Moldova), călugării nu-şi văd de viaţa lor monahală, ci sunt un fel de magicieni care se ocupă cu scoaterea dracilor, masluri continui, „dezlegări de cununii”, prorocii, diferite metode de a ghici sau de a prevesti viitorul etc.