Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

ÎMPĂRTĂŞIREA EUHARISTICĂ ÎN CADRUL OBEDNIŢEI (text PDF)

Ediție revizuită şi completată după rânduiala publicată anterior în „Liturghierul Misionar”, pp. 189-207.

Canonul 52 Trulan a rânduit ca, în Postul Mare, în zilele de luni până vineri, să nu se slujească Liturghia euharistică deplină, iar împărtăşirea să se facă cu Daruri sfinţite dinainte, la o Liturghie completă, aşa cum se face în sâmbete, duminici şi la Bunavestire. Prin urmare, la Proscomidia care precede Liturghia completă, pe lângă Agneţul principal se pregătesc şi alte Agneţe, după numărul de Liturghii ale Darurilor Înainte­sfinţite ce urmează a se săvârşi în săptămâna următoare. După prefacere, la „Sfintele Sfinţilor” se va înălţa doar Agneţul care urmează să fie frânt în acea zi[1], iar cele pregătite pentru Liturghiile Darurilor Înaintesfinţite sunt lăsate pe Sfântul Disc apoi, cu ajutorul linguriţei, se picură puţin Sf. Sânge pe partea dorsală a părticelei IS[2], după care Agneţele sunt puse cu faţa în jos pe Sfântul Disc (sau într-un artoforiu special) şi păstrate pe Sfânta Masă.[3]

În timpul săptămânii, de regulă miercurea şi vinerea (dar se admite şi în fiecare zi de luni până vineri în primele şase Săptămâni ale Postului Mare), în funcţie de ora la care este posibil să se slujească, se săvârșește una din cele două rânduieli ale Liturghiei Darurilor Înaintesfinţite: cea unită cu Vecernia[4], dacă este după orele 15:00, sau cea de faţă, unită cu Obedniţa, dacă este înainte de orele 13:00.

Rânduiala de faţă nu este o inovaţie în cultul ortodox, ci o reconstituire a vechii slujbe de împărtășire a monahilor palestinieni în cadrul Obedniţei (în jurul orei prânzului), conform Orologiului savait din sec. IX (ms Sinai gr. 863), unde Obedniţa este numită „Pentru împărtăşire (εἰς τὴν μετάληψιν)”[5]. Rânduieli asemănătoare găsim şi în Orologiul-Psaltire (din anul 1105) de la Harvard University Houghton Library (ms gr. 3, ff 247v-248v), intitulat „Înainte de împărtăşirea cu dumnezeieștile şi sfintele Taine (Πρὸς τῆς τὸν θείον καὶ ἁγίον μυστηρίον μεταλήψιος), precum şi în Orologiul sinaitic din sec. XIII (ms Sinai gr. 870, ff 60v-63v) ş.a.

Întrucât, mai ales în parohii, nu este posibil ca Liturghia Darurilor Înaintesfinţite să se slujească pe la orele 14-15, iar o amânare a ei pentru orele mai târzii, când mirenii termină serviciul, este greu de suportat ca ajunare[6], mulţi au ajuns să transfere această Vecernie euharistică la orele de dimineaţă, ceea ce este greşit. Deci, pentru a nu recurge la acest artificiu, era important şi necesar să redescoperim o rânduială care să permită împărtăşirea mai devreme, inclusiv dimineaţa, după care ziua de muncă a mireanului poate decurge în mod obişnuit.

Note:

[1] A se vedea articolul nostru: „Înălţarea Sfântului Agneţ la Liturghia Darurilor Înaintesfinţite” pe www.teologie.net.

[2] Este suficient ca pe talpa părticelei IS din Sfântul Agneţ să se pună câteva picături din Sfântul Sânge cu ajutorul linguriţei, iar celelalte părţi ale Agneţului să rămână uscate, după rânduiala veche a Bisericii. La momentul potrivit din Liturghia Darurilor Înaintesfţite, părticipa IS (conţinând şi Sfânt Sânge în ea) va fi pusă în Potir pentru a sfinţi întreg Potirul (nu prin invocare şi binecuvântare, ca la Liturghia obişnuită), ci prin atingere şi amestecare cu Trupul şi Sângele sfinţite dinainte.

[3] În trecut Sfintele Taine se păstrau în skevofylakion, echivalent cu Proscomidiarul de astăzi.

[4] Rânduiala împărtăşirii cu Daruri Înaintesfinţite seara, după ora Vecerniei, corespunde ritului vest-sirian (antiohian) preluat şi de Constantinopol, dar aceasta nu era singura rânduială de împărtăşire practicată în spaţiul ortodox. Cu timpul, datorită Evhologhiilor constantinopolitane, această rânduială s-a generalizat în tot spaţiul ortodox, fiind numită „Liturghia Darurilor Înaintesfinţite”, deşi iniţial (cf. Barberini gr. 336, sec. VIII), aceasta era numită „Vecernie a Înaintesfinţitelor”; (vezi şi Bibliografia generală).

[5] Noi am numit această rânduială „Altă Liturghie a Darurilor Înaintesfinţite” pentru a arăta că aceasta este complementară cu cealaltă rânduială mai cunoscută, unită cu Vecernia şi care, inițial de asemenea nu avea numele de „Liturghie”, ci l-a dobândit în timp.

[6] Tocmai din acest motiv, atunci când Liturghia ajunge să fie săvârşită pe la orele 18-19, mirenilor li se permite să mănânce puţin în prima parte a zilei, cu cel puţin şase ore înainte împărtăşire.

 

Bibliografie generală:

Taft, Home-Communion in the Late Antique Est // Liturgy Training Publications, 2003, pp. 1-25;

Idem, Cathedral vs. Monastic Liturgy in the Christian East: Vindicating a Distinction // BBGG, Series 3:2, 2005, pp. 173-219;

Uspensky, Liturghia Darurilor Înaintesfinţite (în rusă), Opere III, Moscova 2017, pp. 47-106;

Stefanos Alexopoulos, The Presanctified Liturgy in the Byzantine Rite: A Comparative Analysis of its Origins, Evolution, and Structural Components. Leuven, 2009;

M. Zheltov, Литургия Преждеосвященных Даров // ПЭ, vol. 41, pp. 263-278;

Ierom. Petru Pruteanu, Liturghia ortodoxă: istorie şi actualitate, Sophia 2013, pp. 180-200.

 

Leave a Reply

avatar
2000
  Subscribe  
Notify of