Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Categorie: Liturgică şi Tipic

O nouă apariţie editorială: SFÂNTUL MASLU ŞI ALTE SLUJBE DE VINDECARE; ISTORIE ŞI ACTUALITATE

PRUTEANU-MasluLa Editura Sophia din Bucureşti a apărut o nouă carte – SFÂNTUL MASLU ŞI ALTE SLUJBE DE VINDECARE; ISTORIE ŞI ACTUALITATE (191 pagini).

Cartea are la bază studiul mai vechi despre Sfântul Maslu (care constituie partea II-a a cărţii de faţă), dar care a fost substanţial îmbogăţit. Din cuprinsul de mai jos puteţi constata că la acel studiu au fost adăugate şi multe alte cercetări istorico-liturgice despre riturile terapeutice ale Bisericii, încununate de editarea textului critic a diferitor variante de Maslu. Tot aici veţi găsi importante referinţe istorice şi liturgice despre agheasmă, exorcisme şi, în general, despre Sfintele Taine.

Cartea poate fi comandată pe saitul Editurii Sophia.

CANONUL SF. ANDREI CRITEANUL. Text corectat + trimiteri biblice (update)

philokalia-monkCanonul de pocăinţă al Sfântului Andrei, episcopul Cretei (de unde şi supranumele Cretanul sau Criteanul), care a trăit în sec. VII-VIII, a început să se cânte mai întâi la Utrenia din Joia Săptămânii a V-a a Postului Mare, secundat de citirea vieţii Cuvioasei Maria Egipteanca. Mai târziu, acest Canon din peste 250 de strofe (de unde şi denumirea de "canonul cel mare") a fost împărţit în patru părţi şi a început a se citi în primele patru zile ale Postului Mare în cadrul Pavecerniţei Mari.

Redăm mai jos textul celor 4 părţi şi textul integral a Canonului, într-o traducere revizuită şi cu trimiteri biblice la evenimentele la care autorul face de multe ori referinţă. Din păcate, variantele oficiale ale textului, aşa cum apare el în Triod, conţin foarte multe inexactităţi, inclusiv de ordin dogmatic. De aceea, o revizuire a textului se impunea de multă vreme.

Teologia postului în imnografia Triodului

1.Lestvitca_Ioanna_Lestvichnika._Sinaj_12_v._41.3h29.9

Perioada Postului Mare (Patruzecimea) este caracterizată de o imnografie foarte profundă, care se conţine în Triod. Unii reduc această imnografie la Canonul de pocăinţă al Sf. Andrei Cretanul (Criteanul) şi la rugăciunea Sf. Efrem Sirianul (Sirul), dar nu mai puţin profunde şi frumoase sunt stihirile zilnice, care se cântă în aceste zile, majoritatea fiind scrise de Sf. Teodor Studitul. Am ales câteva dintre ele, pe care le-am considerat mai relevante pentru înțelegerea scopului şi a felului în care noi trebuie să parcurgem urcuşul spre înviere prin post, nevoinţă ascetică, rugăciune şi contemplaţie. 

Iarăşi despre împărtăşirea la marile sărbători

12-1Mai multă lume, din diferite colţuri ale Republicii Moldova, mi s-au plâns că preotul lor n-a vrut să-i împărtăşească la slujba Naşterii Domnului, chiar dacă aceştia au ţinut tot postul de 40 de zile şi s-au pregătit pentru împărtăşire. Exact acelaşi scenariu se întâmplă şi la slujba de Paşti. Motivul principal invocat de preoţi este că, în ziua respectivă, cei care s-au împărtăşit, vor dori să mănânce carne şi alte bucate „de dulce”, ceea ce, zic ei, ar fi interzis! Oare…? 

Despre împărtăşirea copiilor

copii-la-impartasit_w1000_h801_q100

Întrebare: Părinte Petru, Vă rugăm să explicaţi care sunt cerinţele pentru împărtăşirea copiilor pentru că, de multe ori, părinţii îşi aduc odraslele abia la sfârşitul Liturghiei, iar după împărtăşire pleacă imediat; alteori, copiii au gura plină cu mâncare, dar vor şi împărtăşanie. Există careva canoane şi reglementări bisericeşti în această privinţă?

Răspuns: Întrebarea este foarte serioasă şi nu cred că poate exista un răspuns categoric şi unilateral la problema împărtăşirii copiilor, mai ales că deja există mai multe tradiţii locale foarte diferite în această privinţă. Deci, vorbim de participarea la toată Liturghia (+ alte Laude bisericeşti?) şi ajunarea (nemâncarea) înainte de împărtăşire, dar cu referire la copii, nu la adulţi. Încerc să formulez un răspuns sistematic: 

Interviu despre muzica psaltică (bizantină)

Ce este muzica bisericească bizantină? Unde şi cum a apărut ea?

Aceasta este muzica care se cânta în toate Bisericile din Răsărit şi abia în perioada modernă a fost numită „bizantină”, pe motiv că s-ar fi dezvoltat în mod special în Constantinopol (vechiul Bizanţ) şi în Muntele Athos. Deci este muzica tradiţională a întregii Biserici Ortodoxe sau, mai pe scurt spus, este muzica ortodoxă şi limbajul cântat al Ortodoxiei.

Odată cu apariţia creştinismului, în special în mediul grecesc din bazinul mediteraneean, muzica populară a vechilor elini a fost adaptată la textul psalmilor şi a cântărilor bisericeşti, transfigurându-se. Spun aceasta, pentru că în limba greacă verbul „a cânta” are două forme: „psalo” – pentru cântarea adresată lui Dumnezeu şi „tragoudao” – pentru interpretarea cântecelor lumeşti. Iată de ce, muzica bisericească bizantină se mai numeşte „muzică psaltică” sau „psaltichie”, adică muzică închinată lui Dumnezeu. 

Despre “botezul prin turnare” sau cum e să te scufunzi fără să te uzi

image004 (2)În ultima vreme, clerici şi mireni (mai ales din vestul României, dar nu numai) îmi pun diferite întrebări vizavi de „botezul prin turnare” care se practică în anumite regiuni şi tinde să devină o practică uzuală în mai toate Bisericile Ortodoxe locale. Şi pe internet circulă diferite filmuleţe şi poze smintitoare, în care preoţii săvârşesc un soi de „botez” inadmisibil, fără ca măcar să dezbrace pruncul, nemaivorbind de parodiile în cazul botezului celor maturi. Dar şi mai grav e că „viaţa bate filmul”, iar cazurile de acest gen sunt mult mai multe decât se pot găsi pe internet, iar reacţiile ierarhilor aproape că lipsesc, deşi i-am simţit pe unii preoţi că se tem totuşi ca episcopul să nu-i afle…

Pe de altă parte, un preot mi-a cerut ajutorul în scandalul pe care-l are cu superiorii săi bisericeşti. Aceştia îl acuză pe preot de „protestantism” şi „încălcarea canoanelor şi a tradiţiei”, auzind de intenţia lui de a merge să boteze un adolescent în râul din apropiere. Interesant, unde i-a botezat Apostolul Andrei pe primii daci dacă nu în Dunăre sau în Marea Neagră? Nu cumva, între timp, noţiunea de „Biserică Apostolică” a ajuns o vorbă goală?

Așadar, pornind de la aceste două premise, voi încerca să schiţez câteva idei importante din punct de vedere teologic, istorico-liturgic şi canonic. Bineînţeles, toate acestea pot fi extinse şi concretizate prin trimiteri bibliografice, dar la moment e bine să precizăm următoarele: 

Despre paraclisele Maicii Domnului şi ale sfinţilor

acatiste-si-paraclise

Întrebare pe forum:

Unii spun că la Paraclisul Maicii Domnului, înainte de „Dumnezeu este Domnul…”, ar trebui pusă ectenia mare. Argumentul este următorul: Paraclisul este ca o Utrenie, căci are canoane și laude, iar în al doilea rând, nu poţi să spui la nici o slujbă o ectenie, dacă înainte nu ai spus o ectenie mare. Dar totuși, în rânduiala Utreniei, după cei doi psalmi de la început și rugăciunile începătoare, se zice o ectenie întreită. Care este rânduiala corectă?

Răspuns: 

1. Paraclisul Maicii Domnului (şi nu numai), este practic un nou tip de slujbă, care într-adevăr imită Utrenia. Locul central al acestei slujbe îl ocupă Canonul, iar obiceiul de a cânta acest canon ca o slujbă aparte a apărut din cauza că: 

Slujba Botezului. Abordare istorică şi pastorală a textului

botez-vladimir

Deja de mai mult timp sunt preocupat de istoria şi textului slujbei Botezului. M-am gândit chiar să scriu o carte despre Botez care, pe lângă un studiu liturgic serios, să conţină şi un text critic al slujbei, dar şi anumite capitole dogmatice, canonice, catehetice, pastrorale şi misionare. Îmi dau seama că mulţi aşteaptă să citească o astfel de lucrare (şi cred că eu sunt primul care-mi doresc acest lucru), dar, până a o vedea în librării, mai e nevoie de multă muncă şi rugăciune…

De aceea, m-am gândit ca, în paralel cu munca mea, să vă supun atenţiei varianta de text liturgic la care am ajuns până acum. Menţionez din start că unele rugăciuni sau indicaţii tipiconale sunt relativ diferite faţă de „Molitfelnicul oficial”. Iar ca să înţelegeţi ce m-a determinat să fac aceste modificări (fără a mă judeca), vă propun să citiţi şi studiul meu despre istoria slujbei Botezului şi a riturilor adiacente, care ulterior va fi dezvoltat în carte.