Highslide for Wordpress Plugin

Cum cred eu că trebuie să se lucreze la o nouă ediţie a Liturghierului

Un preot din Ardeal m-a întrebat: Când vom putea avea o ediţie mai bună a Liturghierului românesc? Cine şi cum ar trebui să lucreze la ea?

După cum probabil ştiţi, în 2008 am scos o carte despre Liturghie („Liturghia Ortodoxă: istorie şi actualitate”) în care am dat şi o versiune de text a Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur, venind cu nişte propuneri de îmbunătăţire a traducerii actuale a Liturghierului. Tot în 2008 Patriarhia Română a editat  un nou Liturghier la care eu am scris o recenzie (poate prea dură, dar justificată), în care iarăşi am semnalat mai multe greşeli de traducere şi de rânduială, venind cu unele propuneri. În 2009 am scris un amplu studiu despre Proscomidie, venind cu alte propuneri şi explicaţii. Între timp am aprofundat şi mai mult acest subiect, studiind zeci de manuscrise şi ediţii greceşti şi slavoneşti ale Liturghierelor, încât, la a doua ediţie a cărţii (aflată acum în lucru), voi renunţa la unele traduceri din prima ediţie, în schimb voi veni cu mai multe îmbunătăţiri la prima variantă, mai ales că atunci unele idei şi variante de traducere nu le-am trecut în carte şi pentru a nu părea prea revoluţionar.

Iar acum vreau să răspund la întrebarea sfinţiei voastre.

Citește mai mult

Cenzura Prohodului Mântuitorului în BOR şi dezvinovăţirea evreilor

       Dacă până anul acesta, Prohodul lansat de Patriarhia Română era incomplet, fără 13 strofe ce făceau referire la iudei, anul acesta Patriarhia a editat un alt Prohod, zic ei în conformitate cu cel grecesc, fiind complet  în ce priveşte numărul strofelor, doar că este corectat politic pentru a nu crede lumea că poporul evreu este vinovat de moartea lui Iisus. Mai jos puteti observa cum are loc cenzura textelor sfinte:

Citește mai mult

Cum se fac slujbele în Athos. Liturghia la Simonos Petras

După ce am prezentat modul în care simonopetriţii împart zilele liturgice, apoi rânduiala laudelor zilnice, vă prezint o descriere sumară a Liturghiei simonopetrite, care în general se slujeşte la fel în mai tot Athosul. Voi prezenta doar diferenţele mai evidente. 

Citește mai mult

Despre Molitfele Sf. Vasile citite de unii la 1 ianuarie

Întrebare: Preacuvioase părinte, aş dori o lămurire asupra următorului extras din comunicatul Bisericii Ortodoxe Române (în baza hotărârii sinodale din 17 februarie), cu privire la săvarşirea Molitfelor Sf. Vasile cel Mare: ,,citirea Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în noaptea trecerii dintre ani este o practică regională (mai ales în sudul ţării) neaprobată de Sfântul Sinod, inexistentă în alte zone ale ţării şi mai ales în practica altor Biserici Ortodoxe surori.'' Este chiar aşa?

Răspuns: Da, aşa este! Practica citirii Molitfelor Sf. Vasile cel Mare în ziua de 1 ianuarie nu este una generală în Biserica Ortodoxă, ci una locală şi fără nicio justificare istorică, liturgică sau spiritual-ascetică.

Aceste rugăciuni trebuie citite într-un cadru restrâns, doar persoanelor care sunt chinuite în mod clar (evident) de duhurile necurate, şi obligatoriu precedate de Spovedanie. La citirea rugăciunilor ar putea fi admise şi rudele împreună-rugătoare, dar nu şi alţi spectatori ocazionali sau curioşi. Citirea lor pentru comunitatea largă în care, de regulă, nu este nici măcar o singură persoană demonizată de faţă, este o greşeală şi un nonsens. Pentru unii, această practică este şi o afacere…

De aceea consider că hotărârea sinodală este una foarte corectă şi potrivită, iar „argumentul” cu exorcismele citite fiecăruia la Botez, invocat de unii, nu rezistă, pentru că rânduiala şi mai ales scopul celor două tipuri de exorcisme este diferit.  

Mulţi au o percepţie magică viziavi de aceste rugăciuni (molitfe), crezând că dacă le-au fost citite, ei sunt ocrotiţi şi nimic rău nu li se va întâmpla, ceea ce bineînţeles este fals. Adevărata ocrotire de puterea celui rău vine ca urmare a unei vieţi curate, însoţite de spovedanie şi împărtăşire cât mai deasă, iar cei care nu au o relaţie vie cu Dumnezeu, pot să-şi facă zilnic Masluri şi să asiste la astfel de rugăciuni, că nu le va fi mai bine, ba chiar le poate fi mai rău.

Despre cultul ortodox şi despre adevărata închinare


Prin intermediul unui pastor baptist am primit următoarea întrebare, care provine, probabil, de la un credincios tot baptist. Pastorul a considerat că la astfel de întrebări ar fi bine să răspundă un preot ortodox şi această atitudine este una lăudabilă, întrucât tematica ei vizează cultul ortodox, despre care ar fi corect să răspundă doar un practicant şi chiar slujitor al acestuia. Iată deci întrebarea:

Cum are loc închinarea în locaşurile cultului ortodox; se pare ca ortodocşii au mixat închinarea din Vechiul Testament (construcţia edificiului, hainele preoţesti, candela) cu Noul Testament? Care este sensul? Cum se închină un creştin în Biserica Ortodoxă?

Întrebarea este foarte complexă şi necesită un răspuns pe măsură, mai ales că despre asta s-au scris zeci de cărţi şi studii. Eu voi încerca să sistematizez nişte idei de bază (reieşind strict din întrebare), pe care le voi prezenta în câteva puncte.

Citește mai mult

VIDEO: Grecii au slujit Liturghia după “Constituţiile Apostolice” (sec. IV)

Unii au remarcat o „asemănare izbitoare” cu ritul latin, dar aceasta este doar în ce priveşte ritul, dar total diferită în ce priveşte textul. Cei care nu înţeleg prea multe, analizează lucrurile superficial. Tocmai de aceea trebuie să le analizăm mai detaliat.

Totuşi, pentru început trebuie să spunem că săvârşirea acestei Liturghii a fost o încercare (în unele aspecte nereuşită) de a imita în toate aspectele vechea Liturghie după "Consituţiile Apostolice" (sfârşitul sec. IV), chiar dacă “ortodoxia” ei este discutabilă, iar săvârşirea ei vreodată nu este atestată şi chiar pusă la îndoială.

Unele dintre elementele vechi ale acestei Liturghii corespund cu ritul latin şi acest lucru nu trebuie să ne mire, mai ales dacă ţinem cont de faptul că la Conciliul II Vatican ritul roman a revenit la unele elemente vechi sau chiar foarte vechi.

Iar acum să răspund la întrebările care mi-au fost adresate în legătură cu acest filmuleţ:

Citește mai mult

Cum se fac slujbele la Simonos Petras (Athos) – 1

 

Recent am stat aproape 3 săptămâni la Mănăstirea Simonos Petras din Athos şi am avut ocazia să merg la slujbele lor şi chiar am slujit de mai multe ori acolo, atât în sobor, cât şi singur. Cu această ocazie aş dori să vă împărtăşesc din observaţiile mele liturgico-tipiconale şi, în special, să descriu elementele care sunt specifice fie pentru Athos, fie pentru această mănăstire (ştiindu-se că chiar între mănăstirile athonite există anumite diferenţe în slujbe).

Încep cu felul în care această mănăstire, şi în general tradiţia athonită (cu unele excepţii) împart sărbătorile. În funcţie de această împărţire a sărbătorilor sub aspect liturgic, se fixează un anumit program de lucru (ascultare) şi un anumit meniu alimentar. Deci am văzut următoarele tipuri de slujbă: 

Citește mai mult

Iustin Popovici a fost canonizat oficial

Aşa cum informează site-ul oficial al Bisericii Sârbe, în şedinţa din 29 aprilie 2010, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe l-a canonizat pe arhimandritul şi teologul Iustin Popovici (1894-1979), fixând ca dată de prăznuire ziua de 1 iunie (stil vechi /14 iunie stil nou). Acest Sfânt era cinstit de mai mult timp în diaspora sârbă şi rusă din Occident şi SUA, dar Canonizarea oficială s-a făcut abia acum. Detalii despre Sf. Iustin vezi aici.

La aceeaşi şedinţă a fost canonizat şi cuviosul Simeon Popovici (1854-1941), cu data de prăznuire la 19 martie.

Paraclisul Sf. Iustin Popovici