Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Categorie: Liturgică şi Tipic

BIBLIOGRAFIE LA LITURGICĂ

Vă prezentăm o listă bibliografică la Liturgică, ce conţine titlurile celor mai relevante lucrări (mai uşor accesibile) la următoarele capitole:

I.              GENERALITĂŢI DESPRE LITURGICĂ + „LITURGICA GENERALĂ”

II.           CĂRŢI DE CULT ŞI EDIŢII CRITICE ALE ACESTORA

III.        TIPIC BISERICESC ŞI LAUDELE BISERICEŞTI

IV.        SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA LITURGHIE

V.           SFINTELE TAINE ŞI IERURGII (EVHOLOGHIONUL)

Cărţi de cult în greacă şi slavonă

I. Limba greacă:

Texte liturgice în greacă 1, 2, 3 (la unele cu traducere în engleză).

Horologion, 1851, vol.II, "pdf" (21 Mb). Se poate citi si on-line.

Din pacate, vol.I (1845) inca nu e disponibil (trebuie sa apara aici); Trebuie sa apara si Euchologion (1873) aici.

Egkolpion tou anagnostou (1991) – (DJVU, 2.3 Mb).

II. Limba slavonă:

Manuscrise slavone din Lavra Sfintei Treimi – Serghiev Posad.

Am dat trimitere doar la Liturghiere şi Molitfelnice foarte vechi. Se poate naviga prin site pt a face cunoştinţă cu sutele de mss puse la dispoziţie. Sunt şi foarte multe texte patristice inedite. Foarte multe din acest mss au influenţat traducerile româneşte ale cărţilor de cult şi nu numai.

Vă propun să faceţi cunoştinţă şi cu Trebnicul lui Petru Movilă (Kiev, 1646) în trei părţi, pus de asemenea pe internet, alături de alte cărţi de cult în limba slavonă.

Служебникъ — Москва. Синодальная типографiя. 1896. Alte carti pe aceeasi adresa.

Manuscrise liturgice din Macedonia;

Manuscrise din colecţia lui Vartolomei Kopitar din Slovenia;

Site cu toate cărţile de cult în limba slavonă în PDF. Unele cărţi sunt şi în rusă (nu doar slavonă).

Cărţile de cult în limba rusă (nu slavonă), în traducerea ieromonahului Amvrosie Timrot. Vezi aici (în format html).

___________

Dacă cunoaşteţi şi alte adrese, daţi-le la comentarii, iar noi le vom introduce în text.

Alte discuţii liturgice pe forumul nostru

Pentru a face mai simplă găsirea unor subiecte interesante de liturgică de pe forumul nostru, am hotărât să dau aceste linkuri:

I. Sfânta Liturghie:

Citirile biblice la Liturghie
Liturghier – BOR, 2008/2012

Rolul protosului in cadrul Liturghiei

Liturghia arhiereasca

Întrebări legate de Sf. Liturghie
Înnoirea liturgică între idealism şi realism


II. Sfintele Taine şi Ierurgii:

Rânduiala Sf. Botez. Probleme liturgice şi canonice
Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Sfântul Maslu

Litia mică (pt adormiţi) şi Parastasul
Sfaturi şi idei practice legate de Spovedanie


III. Tipicul Laudelor:

Vecernia Mică şi Privegherea
Despre Slujba Litiei (în cadrul Privegherii)
Despre Polielee şi Cădiri

IV. Generalităţi:

Slujbele din zilele din Ajunul Nasterii Domnului si Epifanie
Preotul care nu este duhovnic poate face inmormantarea?
Traducerea unor texte liturgice
ECTENIILE: diferite traduceri şi formulări
Culoarea veşmintelor clericale

_____________________________

Toată lumea poate citi, dar pentru a pune întrebări sau a răspunde în forum, trebuie să vă înregistraţi. E simplu de tot. Aşteptăm implicarea dvstră.

Generalităţi despe Simbolul de Credinţă. Istorie şi text

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2010 drept an al „Simbolului de Credinţă”, reieşind din faptul că în acest an se împlinesc 1685 de la Primul Sinod Ecumenic (Niceea – 325), când au fost formulate primele 7 articole ale Simbolului nostru de Credinţă, numit „niceo-constantinopolitan”. Numărul de 1685 nu este o cifră tocmai rotundă şi nu ştiu în ce măsură a constituit un motiv serios pentru ca Sinodul să fi luat o asemene decizie, dar dacă ea a fost totuşi luată, considerăm necesar să facem o introducere în istoria acestui Crez, urmând ca pe viitor să se scrie studii serioase şi demult aşteptate, care să reflecte istoria şi teologia Simbolului nostru de Credinţă.[1]

Când şi cum să ne împărtăşim

Preluat din Liturghia Ortodoxă. Istorie şi actualitate”,
Editura Sophia, Bucureşti 2013, pp. 277-308.

Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropi­aţi‑vă![1]

Ce îndemn călduros! Ce in­vitaţie insistentă! Păcat însă că noi, creştinii, următori ai lui Hristos şi oamenii aşa‑zişi „de bi­serică” (în comparaţie cu majori­tatea secularizată a celor care doar se numesc creştini), rămâ­nem surzi acestei invitaţii de a ne împărtăşi din „masa Stăpâ­nului”, din „darul nemuririi” şi din „antidotul morţii”. La fie­care Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se oferă zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu…” şi: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu…” şi, văzând ce se întâm­plă, ne întrebăm care mai este ros­tul acestor cuvinte din moment ce la majoritatea Liturghiilor de peste an nimeni nu „ia” şi ni­meni nu „bea”?! Pentru ce mai să­vârşim atunci Liturghia în fi­ecare duminică sau chiar în fie­care zi?! Şi ceea ce facem este normal sau greşit? Dacă este normal, atunci care este scopul principal al Sfintei Liturghii, iar dacă este greşit, care este soluţia şi ce în­vaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi în legătură cu aceasta?