Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Etichetă: apostol

Despre citirea Evangheliei la Sfânta Liturghie

Întrebare: Părinte Petru, de ce la Liturghie, în fiecare an, se citesc aceleaşi fragmente din Evanghelie, iar altele mai interesante şi poate mai importante nu se citesc niciodată? Biserica se gândeşte serios la evanghelizarea credincioşilor sau consideră citirea Bibliei doar ca un ritual?

Răspuns: Problema e foarte complexă şi nu vizează doar citirile din Evanghelie, ci şi pe cele din Apostol. E şi mai complicată problema cu lecturile din Vechiul Testament care aproape că au fost excluse din citirea liturgică (cu excepţia Postului Mare şi a marilor sărbători), dar acest subiect depăşeşte limitele întrebării. Menţionez totuşi că Psaltirea se citeşte zilnic la slujbe, cu excepţia Săptămânii Luminate, dar cea mai mare parte a Vechiului Testament nu se citeşte niciodată în Biserică, rămânând mai mult ca citire particulară a fiecăruia.

Rânduiala lecturilor biblice la slujbele zilnice ale Bisericii Ortodoxe

Una din căile unirii și ale hrănirii noastre cu Dumnezeu este citirea Sfintei Scripturi care ”este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun” (2 Timotei 3, 16-17). Cuvintele Sfintei Scripturi sunt icoanele literale ale lui Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu. Recomandăm cu insistență citirea programatică, regulată, zilnică, a Sfintei Scripturi, deoarece Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu vine în noi și prin înțelegerea cuvintelor Lui rostite și împlinite în istoria mântuirii care este și istoria noastră. Căci și noi, cu cât cunoaștem și trăim mai intens întru noi înțelepciunea divină cuprinsă în Sfânta Scriptură, cu cât facem mai vii și lucrătoare întru noi cuvintele de viață dătătoare ale lui Dumnezeu, cu atât Îl cunoaștem mai mult, cu atât ne unim mai mult cu El prin harul Duhului Său Sfânt care a insuflat-o spre mântuirea noastră, a tuturor.

Cum a fost scrisă Biblia şi care este raportul ei cu Tradiţia

Am scris şi mai înainte despre raportul dintre Scriptură şi Tradiţie, dar acea abordare este una mai mult dogmatică şi nu ţine cont de polemica ortodoxă cu sectarii la acest capitol. De aceea am considerat oportun să fixez în scris şi alte câteva idei importante în dialogul nostru cu cei care contestă autoritatea Sfintei Tradiţii, mergând pe principiul eronat "sola Scriptura" ("doar Scriptura"). De la bun început trebuie să fim atenți şi să nu cădem în plasa pe care o aruncă sectarii în predicile lor, făcând confuzia între Sfânta Tradiţie şi obiceiurile populare sau tradiţiile locale (indiferent de natura lor), pentru a-i abate şi pe ortodocşi de la percepţia corectă cu privire la Sfânta Tradiţie a Bisericii, despre care am vorbit în articolul precedent. Cei care încă au neclarităţi la acest subiect (implicit la noţiunea de "Tradiţie") să citească articolul de mai sus şi alte izvoare, dorind ca, în cele ce urmează, să spun câteva cuvinte despre modul în care a fost scrisă Sfânta Scriptură şi cum a fost ea transmisă şi a ajuns până la noi.