Highslide for Wordpress Plugin

Liturgică şi Tipic

Cărţi de cult în greacă şi slavonă

de

I. Limba greacă:

Texte liturgice în greacă 1, 2, 3 (la unele cu traducere în engleză).

Horologion, 1851, vol.II, "pdf" (21 Mb). Se poate citi si on-line.

Din pacate, vol.I (1845) inca nu e disponibil (trebuie sa apara aici); Trebuie sa apara si Euchologion (1873) aici.

Egkolpion tou anagnostou (1991) – (DJVU, 2.3 Mb).

II. Limba slavonă:

Manuscrise slavone din Lavra Sfintei Treimi – Serghiev Posad.

Am dat trimitere doar la Liturghiere şi Molitfelnice foarte vechi. Se poate naviga prin site pt a face cunoştinţă cu sutele de mss puse la dispoziţie. Sunt şi foarte multe texte patristice inedite. Foarte multe din acest mss au influenţat traducerile româneşte ale cărţilor de cult şi nu numai.

Vă propun să faceţi cunoştinţă şi cu Trebnicul lui Petru Movilă (Kiev, 1646) în trei părţi, pus de asemenea pe internet, alături de alte cărţi de cult în limba slavonă.

Служебникъ — Москва. Синодальная типографiя. 1896. Alte carti pe aceeasi adresa.

Manuscrise liturgice din Macedonia;

Manuscrise din colecţia lui Vartolomei Kopitar din Slovenia;

Site cu toate cărţile de cult în limba slavonă în PDF. Unele cărţi sunt şi în rusă (nu doar slavonă).

Cărţile de cult în limba rusă (nu slavonă), în traducerea ieromonahului Amvrosie Timrot. Vezi aici (în format html).

___________

Dacă cunoaşteţi şi alte adrese, daţi-le la comentarii, iar noi le vom introduce în text.

Alte discuţii liturgice pe forumul nostru

de

Pentru a face mai simplă găsirea unor subiecte interesante de liturgică de pe forumul nostru, am hotărât să dau aceste linkuri:

I. Sfânta Liturghie:

Citirile biblice la Liturghie
Liturghier – BOR, 2008/2012
Rolul protosului in cadrul Liturghiei
Liturghia arhiereasca
Întrebări legate de Sf. Liturghie
Înnoirea liturgică între idealism şi realism


II. Sfintele Taine şi Ierurgii:

Rânduiala Sf. Botez. Probleme liturgice şi canonice
Slujba Cununiei. Aspecte liturgice
Sfântul Maslu
Litia mică (pt adormiţi) şi Parastasul
Sfaturi şi idei practice legate de Spovedanie

III. Tipicul Laudelor:

Vecernia Mică şi Privegherea
Despre Slujba Litiei (în cadrul Privegherii)
Despre Polielee şi Cădiri

IV. Generalităţi:

Slujbele din zilele din Ajunul Nasterii Domnului si Epifanie
Preotul care nu este duhovnic poate face inmormantarea?
Traducerea unor texte liturgice
ECTENIILE: diferite traduceri şi formulări
Culoarea veşmintelor clericale

_____________________________

Toată lumea poate citi, dar pentru a pune întrebări sau a răspunde în forum, trebuie să vă înregistraţi. E simplu de tot. Aşteptăm implicarea dvstră.

Generalităţi despe Simbolul de Credinţă. Istorie şi text

de

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2010 drept an al „Simbolului de Credinţă”, reieşind din faptul că în acest an se împlinesc 1685 de la Primul Sinod Ecumenic (Niceea – 325), când au fost formulate primele 7 articole ale Simbolului nostru de Credinţă, numit „niceo-constantinopolitan”. Numărul de 1685 nu este o cifră tocmai rotundă şi nu ştiu în ce măsură a constituit un motiv serios pentru ca Sinodul să fi luat o asemene decizie, dar dacă ea a fost totuşi luată, considerăm necesar să facem o introducere în istoria acestui Crez, urmând ca pe viitor să se scrie studii serioase şi demult aşteptate, care să reflecte istoria şi teologia Simbolului nostru de Credinţă.[1]

Citește mai mult

Când şi cum să ne împărtăşim

de

Preluat din „Liturghia Ortodoxă. Istorie şi actualitate”,
Editura Sophia, Bucureşti 2013, pp. 277-308.

Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropi­aţi‑vă![1]

Ce îndemn călduros! Ce in­vitaţie insistentă! Păcat însă că noi, creştinii, următori ai lui Hristos şi oamenii aşa‑zişi „de bi­serică” (în comparaţie cu majori­tatea secularizată a celor care doar se numesc creştini), rămâ­nem surzi acestei invitaţii de a ne împărtăşi din „masa Stăpâ­nului”, din „darul nemuririi” şi din „antidotul morţii”. La fie­care Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se oferă zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu…” şi: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu…” şi, văzând ce se întâm­plă, ne întrebăm care mai este ros­tul acestor cuvinte din moment ce la majoritatea Liturghiilor de peste an nimeni nu „ia” şi ni­meni nu „bea”?! Pentru ce mai să­vârşim atunci Liturghia în fi­ecare duminică sau chiar în fie­care zi?! Şi ceea ce facem este normal sau greşit? Dacă este normal, atunci care este scopul principal al Sfintei Liturghii, iar dacă este greşit, care este soluţia şi ce în­vaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi în legătură cu aceasta? 

Citește mai mult

TIMPUL LITURGIC şi CALENDARUL BISERICESC

de

Viaţa pământească a omului este condiţionată de scurgerea ireversibilă a timpului. Odată cu căderea omului în păcat, timpul a căpătat mai mult o valenţă negativă, pentru că duce la moarte. Dumnezeu a vrut însă ca timpul să fie un „timp al mântuirii” prin depăşirea lui sau „înveşnicirea” lui. Anume Dumnezeu este Cel care dă sens timpului, El fiind nu numai creatorul lumii, ci şi a timpului însuşi.

De aceea, în creştinism în general, dar mai ales în cultul liturgic al Bisericii, timpul are o valoare mistagogică (tainică) şi eshatologică – el marcând pe de o parte anumite momente concrete şi precise din viaţa Bisericii, iar pe de altă parte, tinzând a deveni un „prezent continuu” al Împărăţiei lui Dumnezeu, adică veşnicie. Toată viaţa liturgică a Bisericii se desfăşoară acum dar şi pururea şi în vecii vecilor…, prin aceasta făcându-se prezentă în timp lucrarea lui Hristos prin Tainele Bisericii, dar nu în vederea accentuării timpului, ci a depăşirii lui spre Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu. Chiar şi evenimentele care au avut loc în trecut – „în vremea aceea” – prin cultul liturgic sunt aduse într-un prezent real, spre un viitor înveşnicit şi mai real (datorită caracterului netrecător).

Una din condiţiile cultului divin public este ca acesta să fie săvârşit la un anumit timp, deci, Biserica nu face abstracţie de timp şi de derularea lui, ci se ocupă în mod special de studiul sistematic a tot ce este legat de el şi de fiecare etapă a lui. Acest studiu al timpului, din perspectiva noastră, are o latură astronomico-matematică şi una teologic-liturgică. Nici una dintre ele nu pot fi excluse, mai ales atunci când vorbim despre calendar – lucru pe care tocmai ne propunem să-l facem.

Citește mai mult

Obiceiuri liturgice locale în Basarabia

de

catedrala-chisinau

Deşi este normal ca Biserica Ortodoxă universală să opteze şi chiar să lucreze în vederea consolidării unității depline dintre Bisericile locale, inclusiv la nivel de rituri liturgice, există anumite tradiţii liturgice locale care sunt adânc înrădăcinate în conştiinţa poporului şi chiar a preoţilor dintr-o anumită zonă geografică mai mică sau mai mare. Unele din deosebirile liturgice dintre Bisericile Ortodoxe locale (nu doar autocefale, ci şi autonome şi chiar eparhiale) sunt foarte mari, cu implicarea unor factori dogmatici, şi totuşi, Biserica nu vede în aceasta o problemă, păstrând comuniunea Ei neclintită. Ba chiar această "unitate în diversitate" dă o frumusețe aparte Ortodoxiei, care nu există în romano-catolicism, de exemplu.

De aceea, ne-am gândit că nu ar fi deloc greşit să vorbim şi despre un rit liturgic basarabean, mai ales că Basarabia a fost şi rămâne o zonă de interferenţă a ritului liturgic româno-bizantin cu cel rusesc. În afară de unele comunităţi izolate (foarte puţine ca număr), nu există parohii sau mănăstiri în care să se slujească exact ca în România sau exact ca în Rusia. Mă refer aici doar la comunităţile româneşti (moldoveneşti) nu şi la cele ruseşti, unde aproape totul e ca la ruşi, dar chiar şi acolo nu sunt neglijate în totalitate particularităţile locale ale cultului.

Citește mai mult

Înrudirile spirituale ce se crează în urma Botezului

de

Pe lângă înrudirea trupească (fizică), în creştinism se ţine cont şi de înrudirea spirituală. Canonul 53 de la Sinodul Trulan (691-692), singurul care abordează această problemă[1], numeşte înrudirea spirituală ca fiind „mai presus decât legătura cea după trup”, de unde şi o serie întreagă de confuzii. Aceastea apar pentru că Biserica interzice căsătoria între rudele după trup până la al 7-lea grad, dar acelaşi Canon interzice legătură dintre rudele spirituale doar până la gradul 2 (unii extrinzându-o mai târziu până la gradul 3). Deci, acest „mai presus” trebuie înţeles în sens calitativ (duhovnicesc), nu că el ar implica aceleaşi resticţii ca la înrudirea trupească, unde se pune şi problema „amestecului de sânge”.

Şi în prezent,  de foarte multe ori, această reglementare canonică nu este înţeleasă corect, ivindu-se două categorii de întrebări:

–          Dacă e bine sau nu să fie botezaţi în aceeaşi apă un băiat şi o fată?

–          Dacă soţul şi soţia pot asista la acelaşi botez (împreună)? Dacă doi tineri (băiat şi fată), care au asistat la un botez, se mai pot căsători?

Încercăm să răspunde sistematic la aceste categorii de întrebări.

Citește mai mult