Cine este Robert F. Taft SJ?
Robert Taft, născut la 9 ianuarie 1932 în Providence SUA, este în prezent preot catolic ce slujeşte după ritul ortodox rus şi în acelaşi timp monah (arhimandrit) în ordinul monahal latin al iezuiţilor (anume asta înseamnă acele litere de la sfârşit "SJ" = "Society of Jesus").
Fost profesor la Institutul Pontifical Oriental din Roma, acum deja pensionat.
Specialist în liturgică. Cunosctător a foarte multe limbi clasice şi moderne. Autor a peste 700 de studii, articole şi cărţi în domeniul liturgicii, în special al ritului ortodox. O parte dinte ele pot fi găsite aici.
Opera sa de bază constă în proiectul unei Istorii a Liturghii a Sf. Ioan Gură de Aur în 6 volume:
– Vol. 1: Liturghia Cuvântului (lucrare care aparţine profesorului său Juan Mateos şi pe care R. Taft o consideră primul volum al proiectului, fără a fi nevoie de a scrie altceva la acest subiect);
– Vol. 2: Intrarea Mare. Despre Vohodul Mare, Heruvic şi alte rituri implicite), Roma-1975/1978 (iar acum în curs de apariţie în limba română);
– Vol. 3: Istoria Anaforalei – colecţie de articole despre Anafora, recent apărută la Roma;
– Vol. 4: Dipticele (1991) – volum recent tradus în româneşte (2008) şi la care ne vom opri mai jos;
– Vol. 5: Riturile de dinainte de împărtăşire (Roma-2000) – despre "Sfintele Sfinţilor", frângerea Sf. Agneţ, căldura etc;
– Vol. 6: Împărtăşirea şi riturile finale ale Liturghiei (nefinalizată şi nepublicată).
Ce avem tradus în româneşte din opera lui Taft?
Până nu demult nu aveam nimic tradus în româneşte din opera celui care este considerat la moment cel mai bun cunoscător al cultului liturgic bizantin.
Prima carte tradusă în româneşte este de fapt o mică broşură ce se vrea a fi o introducere în ritul liturgic bizantin. Ea se numeşte chiar aşa: "Ritul bizantin" (118 pagini). Este tradusă de pr. Dumitru Vanca şi Alin Mehes şi e apărută la Alba Iulia în 2008.
A doua carte (mai importantă) apărută în româneşte este vol. 4 din proiectul descris mai sus, adică Istoria Dipticelor liturgice.
Cartea a apărut în 2008 la Cluj (se vinde din 2009) şi se numeşte "O istorie a Liturghiei Sfantului Ioan Gura de Aur. Vol. IV: Dipticele" (vezi descrierea şi coperta). Traducerea aparţine lui Cezar Login, cel care a tradus şi cartea lui Juan Mateos despre Liturghia Cuvântului, apărută tot la Cluj.
Acum în 2012, tot la Cluj, acelaşi Cezar Login a tradus prima parte din volumul lui Taft despre Intrarea Mare. Până la sfârşitul anului ar putea să apară şi partea a II-a.
Vreau să vă spun foarte pe scurt impresiile mele despre traducerea românească a "Dipticelor", ceea ce nu înseamnă o recenzie la carte, ci doar nişte notiţe!
A: cele legate de cartea propriu-zisă
– cartea e foarte complexă şi prezintă o problematică importantă, argumentată pe multe izvoare puţin cunoscute. Stilul lui Taft este inconfundabil;
– problema dipticelor, aşa cum recunoaşte însuşi autorul, este una importantă, dar în acelaşi timp dificilă şi contradictorie, mai ales că ele astăzi practic au dispărut din uz;
– multe probleme rămân neelucidate până la sfârşit. Unele ipoteze sunt impuse cu autoritate, fără a fi demostrate suficient (de multe ori din motive obiective, adică din lipsa de mărturii);
– cartea este una strict de specialitate. După gradul de complexitate şi îngustime a problemei abordate, nu poate fi recomandată nici măcar studenţilor la teologie (ciclul de licenţă), ci doar masteranzilor, doctoranzilor şi pasionaţilor. Asta o spun şi din umila mea practică profesorală.
B: cele legate de ediţia românească
– traducerea mi se pare foarte bună. Felicitări şi mulţumiri lui Cezar Login;
– are prea multe greşeli de redactare şi ortografie: pp. 22, 30, 43, 44, 85 (Justinian I –> Justin I),94, 98, 99, 102, 146(2), 150, 155(?) şi nu-i exclus să fie şi altele;
– cred că era necesar ca traducătorul sau un alt specialist să facă o anexă (în 2-3 pagini) în care să prezinte situaţia Dipticelor în cărţile de cult româneşti – lucru pe care Taft nu-l face, mergând probabil pe părerea generală că la români e fie ca la ruşi, fie ca la greci. Aici sunt totuşi nişte deosebiri.
Sunt mulţumit că am citit această carte, mai ales că ediţia engleză (pe care o am în PDF) nu-mi este foarte accesibilă ca limbaj. Ca un mic specialist în materie de liturgică, am învăţat multe lucruri noi şi chiar mi-am revizuit unele păreri mai vechi. Sper să le reflectez sintetizat şi clar în ediţia a II-a a cărţii mele despre Istoria Liturghiei.
Recomand cartea celor pasionaţi.
Aşteptăm traducerea celorlalte volume.
