Rss Feed Tweeter button Facebook button
Highslide for Wordpress Plugin
Posts Tagged "euharistie"

Explicarea Sfintei Liturghii. Emisiune video

Vă prezint o emisiune video (în două părţi) despre Sfânta Liturghie, realizată de noi la Jurnal TV. 

În ambele părţi am înregistrat mai mult decât timpul prevăzut (42-43 de minute), de aceea, la montare, producătorul a fost nevoit să mai taie câte ceva. Deci acolo unde nu veţi vedea continuitate de idei sau veţi constata că anumite elemente din Liturghie au rămas neexplicate, să ştiţi că asta s-a întâmplat atât din cauza că eu nu am reuşit să mă încadrez cu un subiect atât de vast într-un timp atât de restrâns, cât şi din cauza că cei de la televiziune au tăiat cum au ştiu ei.

Vă dorim vizionare plăcută.


Partea I


Partea a II-a


Continuare »
 

Când şi cum să ne împărtăşim

Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropi­aţi‑vă![1]

Ce îndemn călduros! Ce in­vitaţie insistentă! Păcat însă că noi, creştinii, următori ai lui Hristos şi oamenii aşa‑zişi „de bi­serică” (în comparaţie cu majori­tatea secularizată a celor care doar se numesc creştini), rămâ­nem surzi acestei invitaţii de a ne împărtăşi din „masa Stăpâ­nului”, din „darul nemuririi” şi din „antidotul morţii”. La fie­care Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se oferă zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu…” şi: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu…” şi, văzând ce se întâm­plă, mă întreb care mai este ros­tul acestor cuvinte din moment ce la majoritatea Liturghiilor de peste an nimeni nu „ia” şi ni­meni nu „bea”?! Pentru ce mai să­vârşim atunci Liturghia în fi­ecare duminică sau chiar în fie­care zi?! Şi acum o ultimă între­bare: ceea ce facem este normal sau greşit? Dacă este normal, atunci care este scopul principal al Sfintei Liturghii, iar dacă este greşit, care este soluţia şi ce în­vaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi în legătură cu aceasta?

În Evanghelia după Ioan, cap. VI, găsim cea mai profundă şi mai directă învăţătură biblică referitoare la rostul împărtăşirii cu Hristos. Iată ce spune Mântuitorul: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărata mâncare şi Sângele Meu adevărata băutură. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru mine şi Eu întru el” (Ioan 6:53‑56). Vedem deci clar îndoitul scop al împărtăşirii, şi anume: intrarea în relaţie de comuniune cu Hristos, Mântu­ito­rul nostru, precum şi dobândirea „învierii spre viaţă”(Ioan 5:29), adică a vieţii veşnice.

Dacă ne referim şi la contextul în care au fost rostite aceste cu­vinte, care „sunt duh şi sunt viaţă”(Ioan 6:63), vedem că Mân­tuitorul Şi‑a început cuvântul prin amintirea hrănirii cu mană în pustie a poporului evreu (Ioan 6:31‑32), iar aceasta, pentru a ară­ta atât trecerea de la Vechiul la Noul Legământ (de la cu­ră­ţi­rea prin sângele ţapilor la curăţirea prin sângele Noului Legă­mânt), cât şi imposibilitatea pentru om de a trăi chiar şi o sin­gură zi fără mană – „pâinea care se pogoară din cer” (Ioan 6:51)[2].

Nu intră în preocuparea studiului de faţă prezentarea învă­ţăturii Bisericii despre Sfânta Jertfă, despre realitatea prezenţei hristice în Sfintele Taine şi nici măcar despre roadele („efec­tele”) Sfintei Euharistii în viaţa omului. Despre această pro­ble­mă s‑a scris mult, chiar dacă mai mult teoretic (scolastic chiar). Pe noi ne preocupă latura practică, adică în ce măsură atitu­di­nea noastră concretă vizavi de împărtăşirea cu Sfintele Taine este conformă cu învăţătura Bisericii.

(mai mult…)

Continuare »
 

Anaforaua din Papirusul de la Barcelona (sec. IV)

O ANAFORA ALEXANDRINĂ NECUNOSCUTĂ.
PREZENTAREA TEXTULUI LITURGIC DE PE PAPIRUSUL DE LA BARCELONA (SEC. IV)

Descărcaţi studiul nostru în format PDF.

Aşteptăm comentariile dvstră aici sau pe forum.

Continuare »
 

AGAPELE – mesele frăţeşti ce însoţeau Euharistia în primele veacuri

agapa_catacomba-roma

Agapele (αγάπαι – în Noul Testament anume la plural: Iuda 1:12 – de la αγάπη = iubire, dragoste) erau mesele fră­ţeşti, cu scop filan­tropic (social), care au însoţit Liturghia pri­ma­ră, fără ca ele în­sele să aibă vreun rol sacramental. Ele se organizau:

a) înainte de Liturghie – aşa cum s‑a întâmplat până pe la jumătatea secolului al II‑lea; sau

b) după Liturghie – cum s‑a întâmplat în secolele al II‑lea–al IV‑lea, după care au dispărut. (mai mult…)

Continuare »
 

Despre Sfântul Potir. Abordare istorico-arheologică

POTIRUL (din greacă: ποτηριον – pahar, καλυξ – cupă) este un pahar din metal aurit sau argintat, de forma unei cupe, în care se pregăteşte vinul amestecat cu apă pentru Sfânta Euha ristie. De aceea, cuvântul „potir” se referă uneori la con ţi nu tul Potirului (I Corinteni 10:16, 21), şi nu la vasul pro priu-zis. Prototipul Potirului este paharul folosit de Mântuitorul la Cina cea de Taină. Simbolic, Potirul poate fi asociat cu coasta împunsă a Mântuitorului, din care a curs sânge şi apă.

În exterior, Potirul este împodobit cu icoana Mântuitoru lui, a Maicii Domnului, a Sfântului Ioan Botezătorul, cu chipul Sfintei Cruci şi a celor patru evanghelişti. Ca şi Discul, Potirul la început era foarte simplu, iar cu timpul s‑a modificat până la aspectul din pre­zent. O bună perioadă de timp s‑au folosit po tirele de lemn[1], iar astăzi există o tendinţă de a folosi Potirele cu pahare de sti­clă, care sunt destul de comode, dar care pre zintă şi un anumit pericol.

Tot despre Potir trebuie să mai menţionăm următoarele: (mai mult…)

Continuare »