Highslide for Wordpress Plugin

Pr. Vasile Tudora – Împărtăşirea pe timp de pandemie

Pandemia, care a reușit să înghită întreaga lume în minusculul său pântece viral, a stârnit în același timp o discuție aprinsă în Biserica Ortodoxă cu privire la modul de împărtășire al credincioșilor cu sfintele taine. Sub presiunea crescândă a guvernelor seculare și a științei medicale atee, care încearcă, pe alocuri, să schimbe tradiția seculară a împărtășirii cu o singură linguriță, Biserica încearcă să dea un răspuns bun acestei noi provocări.

Ca să fim lămuriți de la început, nu voi dezbate în nici un fel metodele de împărtășire ale credincioșilor deoarece , cred cu tărie, nu aici stă problema în cele din urmă. Dacă studiem bine lucrurile, chiar și lingurița tradițională a fost o noutate acum vreo zece secole în urmă. Dar trebuie să punctăm cu fermitate că doar Biserica cea Una, Sfântă și Sobornicească poate decide cum și în ce fel se poate face acest lucru. Biserica nu ia hotărâri ca urmare a presiunii exterioare a puterilor seculare, nici pentru că ar dori să prelungească, cu orice preț spiritual, viața actuală, ci Biserica decide doar din punctul de vedere al vieții veșnice a credincioșilor în Împărăție. Dacă trebuie schimbat ceva sau nu, Biserica va hotărî, cu autoritatea ei sinodală, și noi vom face ascultare. Aceasta este calea ortodoxiei. Mai mult, trebuie sa recunoaștem și faptul că, orice nouă metodă am inventa, până la urma, va fi respinsă de scrutinul din ce în ce mai sever și mai despotic al științelor și guvernelor secularizate.

Din acest motiv, eu propun, cu smerenie, că problema de față nu este una practică, ci teologică. Când spun teologică înțeleg nu o teologie searbădă, academică, ci modul viu, experiențial de întâlnire cu Cuvântul (Logos) lui Dumnezeu (Theos), în Potir, atât la nivelul comunitar al Bisericii cât și cel personal, al credinciosului.

Repetăm mereu ideea că Biserica este un spital, iar Sfânta Împărtășanie este medicamentul dătător de viață, dar văd, de multe ori, că, fie uităm, fie nu reușim să înțelegem cu adevărat că această vindecare nu este pentru timpul acesta. Hristos a coborât pe pământ și a vindecat niște oameni, dar nu pe toți. Nu pentru că nu ar fi putut, ci pentru a ne arăta că, în prezența Sa, cu credință, toți pot fi vindecați, dar, nu neapărat acum, nu doar trupește și mai ales nu automat. Ne-a arătat, dacă vreți, o mostră a puterii Sale, o pregustare a cea ce va să vie, la ce vom putea avea acces prin credință.

După ce a vindecat și a ridicat din morți atâția oameni, Însuși Hristos a pătimit, primind voluntar răstignire și moarte pe cruce. Pentru mulți dintre ateii și umaniștii zile, aceasta constituie o înfrângere, dar pentru noi, cei credincioși, este Calea, Adevărul și Viața. Hristos a venit să ne învețe cum să murim pentru a putea trăi.  Este imposibil să schimbăm firea căzută și coruptibilă a trupului, toți murim în cele din urmă, dar putem trece dincolo de moarte prin credința în Învierea Domnului Hristos.

Gloata manipulată din fața pretoriului lui Ponțiu Pilat n-a perceput exact acest lucru și, când au fost puși să aleagă, au ales pe Barabas, un simbol al luptei politice, materiale, în loc să-L aleagă pe Iisus care predica un alt fel de  libertate prin renunțare chiar la viața de care ne agățăm atâta.

Dezbaterea noastră despre împărtășire este o repetare a aceleiași alegeri. Alegem să luptăm împotriva virusului, și în același timp și împotriva Bisericii, cu toate puterile noastre științifice și materialiste, doar ca să mai câștigăm,  prin îndepărtare, câțiva ani de viață pământească, sau ne apropiem cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste de Trupul și Sângele Celui care poate vindeca toate bolile și ne oferă viață veșnică?

Din momentul în care mi-am pus în cap să merg la Biserică, mi-am asumat deja un risc și am început lupta duhovnicească. Pe drum pot întâmpina tot felul de întâmplări, accidente, boli nemaiauzite și câte altele, dar sunt gata să-mi iau asupra mea toate aceste riscuri ca să mă întâlnesc cu Hristos în Sfântul Potir, pentru viața cea veșnică.

De aceea discuția noastră nu este despre reducerea riscului de contaminare prin linguriță, ci este mai degrabă despre lipsa noastră de curaj  noastră de a accepta riscul care vine în mod inexorabil odată cu viața, adică moartea. Nici o metodă de împărtășire nu poate garanta că participarea noastră la sfintele slujbe va fi 100% sterilă și deci va elimina toate riscurile. În același timp nici magazinele, nici parcurile, nici terasele, nici alte spații publice nu sunt 100% sterile. Deci dacă sunt gata să-mi asum un risc pentru mâncare, sau o bere, sau o plimbare, sau orice altceva legat de viața pământească, oare nu ar trebui să ne asumăm un oarecare risc și pentru viața veșnică?

Nu îndemn pe nimeni să nu respecte precauțiile necesare și recomandate, din contră, trebuie să facem ascultare și de acestea, dar trebuie să înțelegem că nu vom putea niciodată să trăim o viață fără nici un risc și, în nici un caz, nu vom putea elimina moartea. Tot ce încerc să propun, este ceea ce și Hristos ne-a propus: înainte de a putea trăi, trebuie să învățăm să murim. Nu este nici o îndoială asupra acestui lucru în credința ortodoxă. Slujbele învierii din fiecare duminică sunt pline de minunata tensiune dintre moarte și înviere. În acest spațiu, creat de moarte și înviere, trăiește creștinul adevărat. Acesta este învățătura  fundamentală a credinței noastre: doar printr-o moarte credincioasă trecem la viața veșnică în Hristos.

Acest principiu, viu și lucrător în ortodoxie, va fi mereu contestat de orice cultură atee și secularizată, bazată pe păstrarea cu orice preț a vieții pământești ca ultimă existență. În acest context operează acum Biserica noastră, pusă în fața unei decizii foarte dificile, aceea de a găsi, cumva, balanța dintre adevărul neschimbător, dar dificil al credinței și slăbiciunea noastră de a accepta riscurile și sacrificiile care izvorăsc din credință. Dar, această decizie aparține Bisericii, nimănui altcuiva. Doamne, Ție ne rugăm cu smerenie, luminează-i pe ierarhii noștri!

Preot şi medic Vasile Cătălin Tudora, Dallas TX