Rss Feed Tweeter button Facebook button
Highslide for Wordpress Plugin
Archive for the "Liturgică şi Tipic" Category

Ce este “Paştile blajinilor”? Originea şi sensul sărbătorii

Văzând sau auzind diverse ştiri şi comentarii pe internet despre „Paştele blajinilor”, mi-a fost dat să aud idei mai mult sau mai puţin trăsnite cu privire la această zi; păcat că unele chiar de la clerici ai Bisericii Ortodoxe. Prin mass-media am auzit chiar şi aberaţii precum că această zi (parafrazez): este închinată „spiritelor celor morţi”, care „în această zi se întorc pe pământ” şi se bucură alături de cei veniţi la cimitire să-i cinstească. De aceea cred că este util să amintim puţin istoria şi însemnătatea acestei zile. Ea nu este chiar atât de simplă cum cred unii, dar nici foarte complicată încât să nu fie reţinută chiar de fiecare creştin.

(mai mult…)

Continuare »
 

Când trebuie să prăznuim Sfânta Treime?

Mai mulţi clerici şi credincioşi din România, auzind că în alte Biserici Ortodoxe Sărbătoarea Sfintei Treimi este chiar în Duminca Cincizecimii şi nu a doua zi, m-au întrebat cum e corect. Iată răspunsul meu:

(mai mult…)

Continuare »
 

Manuscrise liturgice în bibliotecile româneşti

În 2008 am fost în mai multe Biblioteci din România şi am căutat manuscrise şi cărţi vechi de cult. Am căutat în special Liturghiere şi Molitfelnice. Am găsit şi studiat câteva zeci de astfel de izvoare, majoritatea necunoscute şi necercetate de nimeni până acum. Cel mai vechi izvor a fost un text al Liturghiei din sec. 14, aflat la Biblioteca Sinodului BOR, text slavonesc în manuscris pe pergament (sul). L-am studiat, dar nu mi s-a permis să-l fotografiez. Mi-a făcut doar notiţe, iar la unele, am reşit să fotografiez câte 2-3 pagini, dar nu am voie să le postez nici pe alea.

Am uitat să spun că e vorba de cărţi în slavonă şi greacă, dar nu şi în română, căci astea sunt mai noi şi nici nu am avut timp pentru ele. (mai mult…)

Continuare »
 

Recenzie la Liturghierul românesc, ediţia 2008

În noiembrie 2008, în ambianţa manifestărilor oficiale dedicate Anului Sfintei Liturghii (2008), aşa cum a fost el proclamat în BOR, dar şi a jubileului de 500 de ani de la tipărirea Liturghierului ieromonahului Macarie (1508), Editura Institurului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a tipărit, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, o nouă ediţie a Liturghierului românesc.

Am hotărât cu această ocazie să scriu o Recenzie pe care vă rugăm să o citiți şi să o comentaţi.

Continuare »
 

Evhologhionul (Molitfelnicul) şi Liturghierul

Evhologhionul (Ευχολογιον / Molitfelnic / Требник) este cartea care în prezent cu­prinde rânduiala săvârşirii Sfintelor Taine (cu excepţia Hiroto­niei), a Ierurgiilor bisericeşti şi a slujbelor pentru diferite tre­buinţe. Drept prototip al acestei cărţi pot fi considerate Evho­lo­ghio­nul lui Serapion de Tmuis[1] şi Cartea a VIII‑a a Con­sti­tu­ţi­ilor Apostolice. La început Evhologhionul (bizantin) cu­prin­dea în sine, pe lângă rându­iala „Tainelor”, şi textele din Litur­ghi­er şi cele din Arhieraticon. Cu timpul, prin secolul al XIII‑lea, aceste cărţi au început să se separe. (mai mult…)

Continuare »
 

Imnografia ortodoxă. Prezentare istorico-liturgică generală

În priveşte conţinutul rugăciunilor creştine, cunoaştem rugăciuni exclusiv biblice (Psalmii, Prochimenele, Paremiile, Apostolul, Evanghelia, Imnul Maicii Domnului, „Acum slobozeşte…” etc.), dar cele mai multe sunt rugăciuni combinate în care, pe lângă un citat sau o idee biblică, Biserica a compus textul ei propriu, în vederea explicării, concretizării şi aprofundării pasajului biblic respectiv. Astfel avem rugăciunea Ceasului I: Hristoase, Lumina cea adevărată…, care preia ideea de la Ioan 1:9, sau „Rugăciunea de după Amvon”, care preia pasajul de la Iacov 1:17, ş.a. Prin urmare, rugăciunea creştină este profund ancorată în Biblie, mai ales că cele 7 Laude bisericeşti sunt constituite în specia din Psalmi.

Rugăciunea a fost definită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii ca „vorbire adresată lui Dumnezeu”, „convorbire cu Dumnezeu” şi „înălţarea minţii către Dumnezeu”. Ea este, prin urmare, actul esenţial al vieţii religioase prin care credinciosul intră în legătură cu Dumnezeu. (mai mult…)

Continuare »
 

Rânduiala primirii (prin mirungere) la Ortodoxie

RÂNDUIALA PRIMIRII PRIN MIRUNGERE ÎN SÂNUL BISERICII ORTODOXE

A CELOR CARE AU BOTEZUL CORECT, ÎN NUMELE SFINTEI TREIMI

(faceţi click aici şi descărcaţi fişierul în PDF)

Continuare »
 

Despre Sfântul Potir. Abordare istorico-arheologică

POTIRUL (din greacă: ποτηριον – pahar, καλυξ – cupă) este un pahar din metal aurit sau argintat, de forma unei cupe, în care se pregăteşte vinul amestecat cu apă pentru Sfânta Euha ristie. De aceea, cuvântul „potir” se referă uneori la con ţi nu tul Potirului (I Corinteni 10:16, 21), şi nu la vasul pro priu-zis. Prototipul Potirului este paharul folosit de Mântuitorul la Cina cea de Taină. Simbolic, Potirul poate fi asociat cu coasta împunsă a Mântuitorului, din care a curs sânge şi apă.

În exterior, Potirul este împodobit cu icoana Mântuitoru lui, a Maicii Domnului, a Sfântului Ioan Botezătorul, cu chipul Sfintei Cruci şi a celor patru evanghelişti. Ca şi Discul, Potirul la început era foarte simplu, iar cu timpul s‑a modificat până la aspectul din pre­zent. O bună perioadă de timp s‑au folosit po tirele de lemn[1], iar astăzi există o tendinţă de a folosi Potirele cu pahare de sti­clă, care sunt destul de comode, dar care pre zintă şi un anumit pericol.

Tot despre Potir trebuie să mai menţionăm următoarele: (mai mult…)

Continuare »
 

Anafura sau antidorul

        ANAFURA sau ANTIDOR‑ul reprezintă una sau mai mul te bucăţi de pâine binecuvântată ce rămân după scoaterea Sfân tu lui Agneţ din prescura (prosfora) destinată pregătirii acestuia. Anafura se împarte, la sfârşitul Liturghiei, credincioşilor care nu s‑au împărtăşit în acea zi cu Sfintele Taine. Ea se poate lua de către credincioşi şi în particular, acasă, după rugăciunile de dimineaţă, pe nemâncate.[1]

Denumirea corectă a acestei „pâini sfinţite” este cea de antidor (ἀντίδωρον), şi ea poate fi tradusă prin expresia „în locul Da rului”, adică al Sfintelor Taine, dar nu ca un substitut al acestora.

Deşi majoritatea ortodocşilor folosesc anume această denumire, bulgarii şi românii folosesc termenul de anafură, pe care‑l întânim frecvent în Liturghierele medio‑bulgare şi româ neş ti din seolul al XVI‑lea încoace. Observăm de asemenea că bulgarii au schimbat accentul termenului grecesc ἀναορά – care desemnează „marea rugăciune euharistică” –, spunând aces tei „pâini” анафóра[2], iar românii i‑au zis anáfură.

În general, în rândul liturgiştilor există trei ipoteze privind apariţia şi întrebuinţarea anafurei[3]:

 

(mai mult…)

Continuare »
 

Subiecte liturgice pe forumul nostru de teologie

Mă bucur că în ultima vreme s-au mai reluat discuţiile pe forumul nostru. Se scrie inclusiv la compartimentul de liturgică şi tipic. Iată câteva subiecte de discuţii:

Citirea Evangheliei la Liturghie Vohodul Mare

Culoarea veşmintelor clericale

Împărtăşirea clericilor şi a mirenilor

Diferite întrebări despre Sfânta Liturghie

Vecernia mică şi Privegherea

Ectenia catehumenilor (pentru "cei chemaţi")

Sfântul Maslu. Istorie şi rânduială

Rânduiala Sfântului Botez. Rânduieli liturgice şi canonice

Mirungerea ş.a.

Fiţi activi!

Continuare »
 
Pagina 7 din 8« Prima...45678