Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Când şi cum să ne împărtăşim

Preluat din Liturghia Ortodoxă. Istorie şi actualitate”,
Editura Sophia, Bucureşti 2013, pp. 277-308.

Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropi­aţi‑vă![1]

Ce îndemn călduros! Ce in­vitaţie insistentă! Păcat însă că noi, creştinii, următori ai lui Hristos şi oamenii aşa‑zişi „de bi­serică” (în comparaţie cu majori­tatea secularizată a celor care doar se numesc creştini), rămâ­nem surzi acestei invitaţii de a ne împărtăşi din „masa Stăpâ­nului”, din „darul nemuririi” şi din „antidotul morţii”. La fie­care Liturghie, Hristos, prin gura preotului, Se oferă zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu…” şi: „Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu…” şi, văzând ce se întâm­plă, ne întrebăm care mai este ros­tul acestor cuvinte din moment ce la majoritatea Liturghiilor de peste an nimeni nu „ia” şi ni­meni nu „bea”?! Pentru ce mai să­vârşim atunci Liturghia în fi­ecare duminică sau chiar în fie­care zi?! Şi ceea ce facem este normal sau greşit? Dacă este normal, atunci care este scopul principal al Sfintei Liturghii, iar dacă este greşit, care este soluţia şi ce în­vaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi în legătură cu aceasta? 

De ce ţinem duminica şi nu sâmbăta

      Odată cu Învierea Domnului, „în prima zi a săptămânii ” (Marcu 16:12), creştinii (adică cei care au crezut şi cred şi azi că Hristos a înviat din morţi şi El este Dumnezeul şi Mântuitorul nostru) au abandonat ţinerea sâmbetei (şabatul) şi au început să ţină ca zi de odihnă exclusiv duminica. Această idee este acceptată de toţi creştinii, indiferent de confesiune, cu excepţia „Adventiştilor de ziua a şaptea” , care o dată cu apariţia lor în sec. 19 insistă pe ţinerea sâmbetei, aşa cum este prevăzut în porunca a IV-a din Decalog. Adventiştii spun că această poruncă din Decalog rămâne valabilă, spunând că primii creştini au ţinut sâmbăta până la începutul secolului IV, când împăratul Constantin cel Mare a decretat duminica ca zi de odihnă la 7 martie 321. Este adevărat că a existat un astfel de „decret imperial”, dar el nu are nimic cu teologia creştină. Faptul că abia în 321 Imperiul a acceptat această zi ca zi de odihnă nu înseamnă nici pe departe că ea până atunci nu a fost ţinută de creştini. Convertirea la creştinism a lui Constantin l-a făcut să asigure prin lege ceea ce creştinii la care a aderat şi el ţineau încă de la început.

Cum a fost scrisă Biblia şi care este raportul ei cu Tradiţia

Am scris şi mai înainte despre raportul dintre Scriptură şi Tradiţie, dar acea abordare este una mai mult dogmatică şi nu ţine cont de polemica ortodoxă cu sectarii la acest capitol. De aceea am considerat oportun să fixez în scris şi alte câteva idei importante în dialogul nostru cu cei care contestă autoritatea Sfintei Tradiţii, mergând pe principiul eronat "sola Scriptura" ("doar Scriptura"). De la bun început trebuie să fim atenți şi să nu cădem în plasa pe care o aruncă sectarii în predicile lor, făcând confuzia între Sfânta Tradiţie şi obiceiurile populare sau tradiţiile locale (indiferent de natura lor), pentru a-i abate şi pe ortodocşi de la percepţia corectă cu privire la Sfânta Tradiţie a Bisericii, despre care am vorbit în articolul precedent. Cei care încă au neclarităţi la acest subiect (implicit la noţiunea de "Tradiţie") să citească articolul de mai sus şi alte izvoare, dorind ca, în cele ce urmează, să spun câteva cuvinte despre modul în care a fost scrisă Sfânta Scriptură şi cum a fost ea transmisă şi a ajuns până la noi.

Părintele Sofronie despre rătăcirile academismului teologic

“Rogu-vă, mântuiţi-vă de acea aberaţie – diplomele academice…”

“(…) Deci care este preocuparea mea pentru fraţii şi surorile mele, iubiţi în Hristos? Ea constă în aceea ca, trăind în lume, să nu cadă pradă vreunei aberaţii în ce priveşte căile mântuirii noastre în Dumnezeu. Pe vremuri credinţa în Hristos era una de obşte, şi copiii, din cea mai fragedă pruncie, se învăţau să se roage lui Dumnezeu şi să trăiască cu Dumnezeu. Înainte vreme se putea păstra o astfel de rânduială: Tânărul mergea la şcoala unde se învăţa theologia cărturărească deja pregătit, nu numai spre a crede în Iisus Hristos, dar şi spre a-L iubi. Asemenea Sfântului Ioan din Kronştadt, ei terminau Academia fără să-şi piardă credinţa, plini de experienţa harului ce le fusese dată în copilărie.

Şi în Moldova vin sărbătorile…

Santa-Ipad-Tree-260x300

Încetul cu încetul ne apropiem de „sărbătorile de iarnă” şi, în special, de Sărbătoarea Naşterii Domnului, care e a doua ca importanţă în Biserica Ortodoxă, după cea a Învierii Domnului. Constatăm că pe an ce trece, Naşterea Domnului – sărbătoare pur religioasă şi pur creştină în esenţa ei – este sărbătorită tot mai păgâneşte şi, tot cu această ocazie, în fiecare an se trezeşte câte un „mare ortodox” şi „mare patriot” care pune problema datei de prăznuire a Naşterii Domnului, care, vezi Doamne, nu e sărbătorit odată cu toată lumea. Asupra acestui aspect vom mai reveni.

Pentru început însă, vă rog să observaţi: de trei ori am spus „Naşterea Domnului” şi niciodată „Crăciun”! Intenţionat am făcut asta, pentru că la fel de intenţionat, pleiada de „pseudo-creştini” din Europa şi Moldova chiar, indiferent de culoarea lor politică sau interesele de tot felul, au păgânizat sărbătoarea la care un creştin se bucură de venirea Mântuitorului Hristos în lume. Hristos a fost exclus! Avem în loc „Moş Crăciuni” darnici, reduceri la mini- şi super-marketuri, 24/24 de emisiuni televizate în care suntem „educaţi” cum ar trebui să sărbătorim noi Crăciunul şi Anul nou împreună cu „Coca-Cola”, „Orange”, „Moldcell” ş.a. – companii (ironic vorbind) profund creştine (conduse de evrei sau musulmani), care ne prostesc cu oferte de tot felul, dându-ne senzaţia unei vieţi împlinite. Am uitat să spun că din când în când mai apare şi câte un colind. Şi astea sunt după standardele europene, fiind cântate tot de „creştini onorabili” (care cu această ocazie mai fac nişte bani pe CD-uri), dar din care iarăşi a fost alungat Hristos. Atunci ce sărbătorim oameni buni? Cu ce ocazia atâtea investiţii în masa de Crăciun? Care rost au toate? Sau poate în iarna asta ne vom bucura de unele noi facilităţi din partea guvernanţilor?