Highslide for Wordpress Plugin

Catehizare şi Misiune

Psalmul 136 – Tânjirea omului după Ierusalimul cel Ceresc

de

Acesta este „psalmul înstrăinării”. El era cântat de evrei în captivitatea lor babilonică, pe când se gândeau la oraşul sfânt al Ierusalimului. El a devenit totdeauna cântecul omului care realizează îndepărtarea sa de Dumnezeu şi, înţelegând aceasta, caută să-şi împlinească chemarea sa de pelerin spre Ierusalimul cel Ceresc.

În prezent, în Biserica Ortodoxă, acest psalm se cântă la Polieleu în 3 duminici ale anului înainte de Postul Mare: "Duminica întoarcerii fiului risipitor", "Duminica înfricoşătoarei Judecăţi (a lăsatului sec de carne)" şi "Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a lăsatului sec de brânză)".

Iarăşi despre „necurăţia femeilor” şi nu numai…

de

fotor510-800x564

Am observat un interes sporit pentru subiectul despre locul femeii în Biserică în perioada ciclului menstrual. Era şi firesc să se întâmple aceasta, din moment ce sute de episcopi şi mii de preoţi din lumea ortodoxă (inclusiv din BOR) niciodată n-au fost de acord cu interdicţia de intrare a femeilor în biserică în perioada ciclului lunar.

După cum am arătat şi în articolul precedent, o astfel de abordare poate fi considerată una „liberală” faţă de Vechiul Testament, dar, în acelaşi timp, este una tradiţională şi autentică pentru Biserica Noului Testament.

Ca de obicei, n-au lipsit nici criticile şi acuzaţiile de erezie sau, cel puţin, sminteală. Şi dacă peste acuzaţiile şi atacurile la persoană pot trece uşor, fiind vaccinat împotriva prostiei, atunci când e vorba despre erezie sau sminteală cred că trebuie să-mi argumentez poziţia, căci chiar nu vreau să semăn neînţelegere, tulburare şi sminteală în rândul clericilor sau credincioşilor. Totodată, vreau să-mi cer iertare dacă am supărat sau smintit pe cineva în cadrul acelor dezbateri virtuale, mai ales că nu am făcut-o intenţionat şi nici măcar din dorinţa de a mă apăra pe mine, ci mai degrabă din necesitatea de a pune la punct pe diferiţi amatori cărora le adresez acest răspuns…

Deci voi veni cu câteva argumente prin care-mi voi reconfirma poziţia exprimată anterior. Dacă toată lumea ar fi citit cu atenţie studiul maicii prof. dr. Vassa Larina şi textul din Constituţiile Apostolice (redat în articolul precedent), poate că nici nu era nevoie de aceste lămuriri. Acum însă, când deja s-au scris sute de comentarii la subiect, sunt nevoit să completez cu următoarele afirmații: 

Citește mai mult

Ce este „(ne)curăţia femeii” şi cum se raportează Biserica la ea. Drepturile femeilor creştine în perioada ciclului menstrual

de

Âåëèêèé Íîâãîðîä. Ïîêðîâñêèé ñîáîð. 2007

Motto: Dacă femeia moare la naştere, noi o considerăm sfântă, 
ca una ce şi-a dat viaţa pentru a aduce un om nou în lume,
dar dacă ea rămâne în viaţă, noi îndrăznim să
o numim „necurată” timp de 40 de zile.
Săraca femeie! Oare ce-i mai bine pentru ea?

      De multe ori am fost întrebat despre drepturile şi îndatoririle femeilor în „perioada necurăţiei lunare” şi, acumulând anumite materiale, am hotărât să formulez un răspuns. 

Citește mai mult

Cotidianul „Adevărul”: interviu la începutul Postului Naşterii Domnului

de

99617_rugaciunea

Creştinii ortodocşi de stil vechi intră, astăzi, în Postul Naşterii Domnului, care va dura 40 de zile, până pe 6 ianuarie. Despre însemnătatea acestei perioade în viaţa unui credincios şi cum este corect să postim ne vorbeşte ieromonahul Petru Pruteanu, doctor în teologie ortodoxă şi preot misionar în Portugalia.

Părinte, explicaţi-ne de ce este important să ţinem post şi cum ar trebui să-l respecte corect un bun creştin.

Postul înseamnă o redeplasare a accentelor şi stabilirea unei noi ordini a priorităţilor în viaţa noastră, cel puţin pentru perioade scurte de timp. Omul modern are tendinţa permanentă de a se preocupa de trup şi a uita de suflet, iar postul înseamnă diminuarea preocupărilor faţă de trup şi o mai intensă preocupare pentru cele ale sufletului. Unii percep postul doar ca pe un regim alimentar mai special, iar alţii îl consideră un fel de dietă. Biblia şi Biserica nu aprobă această abordare. Regimul alimentar este foarte important şi are, inclusiv, beneficii medicale şi curative, dar acesta nu este un scop în sine. A posti înseamnă a te înfrâna nu doar de la bucate, ci şi de la fapte urâte, de la vorbă multă, de la orice tip de distracţie şi plăcere, dând o mai mare importanţă rugăciunii, citirii Sfintei Scripturi, milosteniei şi altor fapte bune. Fără acestea din urmă, postul este lipsit de valoare şi eficienţă.

Ce spune Sfânta Scriptură despre post? Este obligatoriu? 

Citește mai mult

Conferinţă în Belgia: Hristos – Biserica – Euharistia

de

1261799213_resized

În perioada 30 noiembrie – 1 decembrie a.c. voi vizita parohia Sfântul Apostol Andrei din oraşul Gent /Aalst, Belgia.

Sâmbătă seara, pe 30 noiembrie, după slujba Vecerniei (orele 18.00), cu binecuvântarea ÎPS mitropolit Iosif, voi susţine o conferinţă pe tema: „Biserica şi Sfânta Euharistie – temelie şi cale a vieţii în Hristos”. A doua zi voi coliturghisi în aceeaşi parohie. 

Intrarea este liberă. Adresa şi modalităţile de a ajunge la biserică sunt indicate pe saitul oficial al parohiei româneşti din Aalst.

La solicitarea părintelui Constantin Pogor, organizatorul evenimentului, am scris un rezumat al ideilor pe care urmează să le dezvolt în cadrul conferinţei. Iată textul acestuia: 

Citește mai mult

Iarăşi despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire. Concretizarea poziţiilor

de

Confession_1Istoria Bisericii cunoaşte mai multe valuri de discuţii despre deasa împărtăşire şi pregătirea pentru primirea ei. În ultima vreme, însă, dezbaterile s-au canalizat mai mult în direcţia precizării raportului dintre spovedanie şi împărtăşire, iar tonul discuţiilor a creat impresia conturării a două tabere adverse care nu se pot nicidecum înţelege la această temă. Şi, într-adevăr, careva „tabere adverse” există şi ele practic nu comunică una cu alta, ci doar se atacă mai mult sau mai puţin frăţeşte şi, de obicei, fără argumente istorice şi canonice irefutabile. Unii citează anumiţi duhovnici, alţii îi citează pe alţii, dar puţini dintre ei încearcă să raporteze tradiţiile dintr-un anumit timp şi spaţiu concret la Sfânta Tradiţie a Bisericii Universale. 

Opinia generală despre cele două tabere este următoarea: cei care se autointitulează „tradiţionalişti” consideră că spovedania trebuie să preceadă în mod obligatoriu împărtăşirea euharistică, iar cei care sunt numiţi de către „tradiţionalişti” ca fiind „liberali”, consideră că nu-i nevoie în mod obligatoriu să te spovedeşti înainte de împărtăşirea euharistică. (Apropo, cei ce se numesc „tradiţionalişti” nu vorbesc aproape deloc despre spovedania înainte de Sfântul Maslu, ceea ce confirmă o dată în plus unghiul destul de îngust al abordării problemelor.)

În realitate, însă, eu cred că portretul acestor „tabere” este mult mai complex şi cei care se apucă să abordeze acest subiect trebuie să ţină cont anume de nuanţe, fără să se grăbească să-i pună pe ceilalţi într-o „oală” în care aceia se simt cu totul străini. Eu, de exemplu, văd nu două, ci patru abordări diferite ale relaţiei dintre spovedanie şi împărtăşire şi, respectiv, patru „tabere” mai mult sau mai puţin opozante: 

Citește mai mult

„Sărbătoarea HELLOWEEN” este incompatibilă cu creştinismul!

de

inocent-devil

Eu cred că toţi cei care participă direct sau indirect la HALLOWEEN (inclusiv părinţii care-şi maschează copiii pentru a participa la acele serate drăceşti) trebuie opriţi pentru un timp de la împărtăşanie, cu indicarea unui canon de pocăinţă. Nu cred că epitimia trebuie să fie mare, dar în mod obligatoriu ea trebuie să fie. Ea va avea atât un efect curăţitor, cât şi unul pedagogic.

Ca să mă înţelegeţi mai bine, haideţi să citim textul biblic de la II Corinteni 6:14-7:1. 

(6:14) Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? (15) Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (16) Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: „Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu” (17) De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi. (18)  Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice”, zice Domnul Atotţiitorul. (7:1) Având deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu.

Mai ales în Occident, şcolile şi chiar grădiniţele se pregătesc îndelung pentru această "sărbătoare". O familie creştină însă, este datoare să se opună şi să refuze acest banchet diavolesc.

Peste puţin timp va începe Postul Naşterii Domnului şi mulţi "ortodocşi" (doar cu numele) vor veni "să bifeze" o împărtăşanie care-şi are drumul pe la spovedanie. Cred că preoţii trebuie să ţină cont şi de acest aspect atunci când primesc mărturisirea de pocăinţă a unui om, căci ea s-ar putea să fie mai mult decât parţială, dacă astfel de păcate strigătoare la cer sunt trecute cu vederea. Şi aici mă refer nu doar la Halloween, ci şi la obiceiurile păgâne legate de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei. 

Precizez că aceasta este o părere personală, dar cred că cei care ştiu ce înseamnă "Halloween" sunt de acord cu mine. Dacă nu, chiar sunt curios de ce?  

Citește mai mult

Iarăşi despre numele de botez. Un scurt Sinaxar al Sfinţilor ortodocşi din Apus

de

All-Saints-of-British-Isles-and-Ireland

     Deşi literatura teologică de limbă română şi rusă nu sunt lipsite de studii şi articole despre punerea numelor de botez, mulţi preoţi din Republica Moldova, dar mai ales din Rusia, încă refuză să boteze copiii care nu poartă nume de sfinţi, iar dacă aceştia au fost totuşi botezaţi cu astfel de nume, preoţii respectivi refuză să pomenească orice nume care nu se găseşte în lista de sfinţi publicată în fiecare an în Calendarul Bisericii Ruse. În Biserica Ortodoxă Română, la acest capitol, situaţia e mai bună numai că, de multe ori, se cade deja în cealaltă extremă, acceptându-se orice nume, şi aceasta nu pentru că preoţii români ar fi cu mult mai destupaţi la minte, ci pentru că nu-i interesează cu ce nume botează, făcând întru totul pe placul părinţilor (plătitori). Acum însă nu vreau să ating această latură oarecum subiectivă, ci mi-am propus să abordez problema numelor în Biserica Ortodoxă Rusă. Cu această ocazie, vreau să punctez trei idei importante: 

Citește mai mult