Highslide for Wordpress Plugin

Cotidianul “Adevărul”: interviu la începutul Postului Naşterii Domnului

99617_rugaciunea

Creştinii ortodocşi de stil vechi intră, astăzi, în Postul Naşterii Domnului, care va dura 40 de zile, până pe 6 ianuarie. Despre însemnătatea acestei perioade în viaţa unui credincios şi cum este corect să postim ne vorbeşte ieromonahul Petru Pruteanu, doctor în teologie ortodoxă şi preot misionar în Portugalia.

Părinte, explicaţi-ne de ce este important să ţinem post şi cum ar trebui să-l respecte corect un bun creştin.

Postul înseamnă o redeplasare a accentelor şi stabilirea unei noi ordini a priorităţilor în viaţa noastră, cel puţin pentru perioade scurte de timp. Omul modern are tendinţa permanentă de a se preocupa de trup şi a uita de suflet, iar postul înseamnă diminuarea preocupărilor faţă de trup şi o mai intensă preocupare pentru cele ale sufletului. Unii percep postul doar ca pe un regim alimentar mai special, iar alţii îl consideră un fel de dietă. Biblia şi Biserica nu aprobă această abordare. Regimul alimentar este foarte important şi are, inclusiv, beneficii medicale şi curative, dar acesta nu este un scop în sine. A posti înseamnă a te înfrâna nu doar de la bucate, ci şi de la fapte urâte, de la vorbă multă, de la orice tip de distracţie şi plăcere, dând o mai mare importanţă rugăciunii, citirii Sfintei Scripturi, milosteniei şi altor fapte bune. Fără acestea din urmă, postul este lipsit de valoare şi eficienţă.

Ce spune Sfânta Scriptură despre post? Este obligatoriu? 

Ideea de post se regăseşte de multe ori în Scriptură. Chiar şi primii oameni au primit în rai porunca postirii, iar încălcarea acesteia a avut urmări deosebit de grave pentru întreaga omenire. În Vechiul Testament, îi vedem postind pe Moise, pe Ilie, pe David şi pe alţi proroci, iar în Noul Testament, Însuşi Domnul Iisus Hristos ne dă exemplul postirii, pe care ucenicii Săi l-au urmat. În capitolul al şaselea al Evangheliei după Matei, Iisus ne spune şi cum să postim: cu bucurie şi fără mândrie. Nimeni din cei care postesc nu au dreptul să-i osândească pe cei care nu postesc, mai ales că nu ştim exact cauzele nepostirii fratelui nostru. Dar, în acelaşi timp, este deosebit de important ca, pe lângă posturile facultative şi personale pe care fiecare şi le poate rândui în viaţă (cu binecuvântarea duhovnicului său), toţi cei care sunt membri ai Bisericii lui Hristos (prin botez) să încerce din răsputeri să se solidarizeze în această comună lucrare duhovnicească şi să ţină, în special, posturile rânduite de Biserică: Postul Mare, Postul Naşterii Domnului, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Sfinţilor Apostoli plus zilele de miercuri şi vineri de peste an.

Prin ce se deosebeşte Postul Crăciunului de celelalte?

Postul Naşterii Domnului sau „al Crăciunului“ se ţine timp de 40 de zile înainte de marele praznic al Naşterii Domnului. El ne aduce aminte de postul ţinut de drepţii şi prorocii Vechiului Testament, care aşteptau venirea lui Mesia, dar ne pregăteşte şi pe noi pentru o trăire spirituală mai intensă a acestui eveniment. Ţinând cont şi de perioada rece a anului, şi de faptul că suntem în aşteptarea unui moment de bucurie, Tipicul bisericesc a rânduit ca acest post să fie mai puţin aspru, în special, pentru oamenii din lume (căci în mănăstiri este, totuşi, mai aspru). Nu este interzisă mâncarea cu ulei, decât miercurea şi vinerea (la dorinţă), iar dezlegări la peşte avem în toate sâmbetele şi duminicile din post, dar şi în zilele de sărbătoare (cum ar fi: Intrarea Maicii Domnului în Templu, pomenirea Sf. Andrei, a Sf. Nicolae, a Sf. Spiridon ş.a.). Deci este un post mai uşor din punct de vedere alimentar, dar care îşi atinge scopul dacă este completat cu o lucrare duhovnicească adecvată.

Ce le-aţi spune celor care se tem că se pot îmbolnăvi din cauza unui regim alimentar restrictiv?

Le spun să nu se teamă şi să încerce să postească. Nu trebuie să ne speriem de primele ameţeli care vin la începutul postului, căci acestea sunt o ispită de la cel rău, care se teme de post, dar şi o lipsă de obişnuinţă a organismului. În acelaşi timp, trebuie să avem o abordare echilibrată a postului alimentar. Copiii, femeile însărcinate şi cele care alăptează, oamenii care suferă de anumite maladii sau care lucrează în condiţii deosebit de grele pot fi scutiţi, parţial sau total, de post, încercând să se abţină, cel puţin, de la consumul de carne. Dar ar fi bine ca acest lucru să-l hotărască împreună cu preotul, nu după propria pricepere. Să ţinem minte: Dumnezeu şi Biserica nu vor să ucidă trupul omului, ci patimile lui! Dacă, de exemplu, suntem împătimiţi după carne şi încercăm în post s-o înlocuim cu salamul de soia, înseamnă că nu am biruit patima, ci ne-am făcut doar făţarnici. Eşti bolnav şi nu poţi posti după toată regula? Renunţă măcar la ceea ce-ţi place cel mai mult!

Cum să mâncăm în ospeţie, la zile de naştere sau la evenimente mondene ca să nu fim luaţi în râs de necredincioşi?

În primul rând, în post trebuie evitate petrecerile. Societatea occidentală i-a îmbolnăvit şi pe moldoveni cu virusul zilelor de naştere sau petrecerilor cu treabă şi fără treabă, dar un creştin care la botez „s-a lepădat de satana şi s-a unit cu Hristos“ ar trebui să fie mai atent la situaţiile care-i apar în viaţă şi cum ar trebui să se comporte în fiecare dintre ele. Dacă eu ţin un post particular şi merg la cineva în ospeţie care nu ştie şi nici nu trebuie să ştie despre postul meu, atunci eu mănânc tot ce mi se pune înainte. Dar dacă cel care mă invită este creştin ortodox şi ştie că este post, dar conştient îl încalcă, atunci eu nu trebuie să mă fac părtaş la încălcarea lui, ci ori mă abţin, ori nici nu merg la asemenea petreceri. Iar dacă suntem luaţi în râs, trebuie să ne bucurăm. Înseamnă că suntem pe calea cea dreaptă, căci Hristos ne-a promis că vom fi luaţi în râs şi batjocoriţi pentru numele Lui. Problema e că cei mai mulţi ortodocşi de-ai noştri sunt mai preocupaţi de ce va zice lumea decât de ce va zice Dumnezeu…

Ce facem dacă partenerul de viaţă nu manifestă înţelegere faţă de abstinenţa în post? Sunt relaţiile sexuale în această perioadă un păcat mai mare decât, de exemplu, să mâncăm de dulce sau să hulim pe cineva?

În primul rând, trebuie să ne lămurim cu termenii. Noţiunea de „partener“ nu este una creştină şi de multe ori înseamnă nu neapărat un soţ legitim, ci, mai degrabă, un concubin. Deci orice relaţie în afara căsătoriei este interzisă de Dumnezeu, fie că are loc în post, fie că este în afara postului şi cei doi nu se pot împărtăşi în această stare. Dar când vine vorba despre relaţiile dintre soţi, trebuie să procedăm cu multă înţelepciune, căci postul conjugal, care trebuie să însoţească postul alimentar, este mai special prin faptul că implică două persoane, nu una. Sfântul Apostol Pavel spune că postul conjugal trebuie să fie ţinut „cu buna înţelegere a amândurora“ şi „pentru o vreme“, iar dacă unul dintre soţi nu este de acord, celălalt trebuie să se smerească şi să completeze acest gol cu alte forme de postire. Ideal ar fi, însă, ca ambii soţi să încerce să postească şi din acest punct de vedere, iar dacă se mai poticnesc, nu înseamnă că aceasta este un păcat, ci mai degrabă o slăbiciune asupra căreia trebuie încă să lucreze duhovniceşte…

Mulţi creştini de la noi obișnuiesc să postească doar o săptămână înainte de împărtăşanie. Cât de corectă este această practică şi cât de des ar trebui să ne împărtăşim în post? 

În general, împărtăşirea nu este legată de post. Un bun creştin trebuie să se împărtăşească în fiecare săptămână sau, cel puţin, o dată pe lună. Şi pentru a te împărtăşi în afara celor patru posturi de durată este suficient să posteşti miercurea şi vinerea, care şi aşa sunt zile de post. Recomandarea Bisericii de a ne împărtăşi în posturi este, de fapt, un minimum, care, în mod greşit, a fost perceput ca o regulă. Şi dacă cineva încă nu a înţeles asta sau nu este pregătit să se împărtăşească şi în afara posturilor, atunci măcar în posturi ar trebui să facă acest lucru cât mai des: în fiecare duminică sau măcar la început, la mijloc şi la sfârşit. Din păcate, nu orice parohie şi preot oferă învăţătura şi timpul necesar pentru pregătirea oamenilor către primirea Trupului şi Sângelui Domnului. Dar trăim vremuri în care trebuie să luptăm şi să căutăm acea biserică şi acel preot care ar putea să ne spovedească corect şi să ne povăţuiască spre o viaţă în care Hristos să fie prezent în permanenţă, dar nu să apară şi să dispară de trei-patru ori pe an. Aşa cum nu mâncăm de patru ori pe an, tot aşa nu este suficient să ne împărtăşim doar de patru ori pe an. Deci postul trebuie ţinut integral, iar împărtăşirea trebuie făcută cât mai des, atât în posturi, cât şi în afara lor. Vă doresc tuturor un post binecuvântat, cu multe roade duhovniceşti!

A consemnat Eugenia Pogor,
Cotidianul „Adevărul”

Comentariile sunt închise.