(Pentru cei care nu au timp, le recomand să înceapă să asculte prima parte de la minutul 28:30,
iar celelalte trei părţi integral)
pentru o teologie gândită şi trăită
(Pentru cei care nu au timp, le recomand să înceapă să asculte prima parte de la minutul 28:30,
iar celelalte trei părţi integral)
Motto; „Până când ne vei mai răbda, Doamne?”
Biblia şi istoria omenirii arată că, din punct de vedere sexual, poţi fi doar:
1. Fecioară / feciorelnic
2. Soţie / soţ
3. Curvă / curvar (indiferent că e pentru bani sau nu; că e după căsătorie sau înainte de aceasta. Luarea banilor şi starea de om căsătorit sunt doar circumstanţe agravante, dar esenţa păcatului e aceeaşi!).
Tu în ce stare eşti? Fii sincer(ă) şi recunoaşte asta înaintea lui Dumnezeu; nu te ascunde după cuvinte! Mergi la mărturisire (spovedanie) şi spune exact cine eşti! Nu încerca să-ţi lustruieşti imaginea, părând un „om de treabă”… Pocăieşte-te şi cere un canon de îndreptare. Şi nu folosi măreţul cuvânt: „dragoste / iubire” pentru aţi justifica poftele şi patimile, căci pe Dumnezeu, Făcătorul tău, nu-L poţi minţi… Iar dragostea, al cărei izvor este chiar El, înseamnă de fapt altceva. Vei înţelege asta numai dacă vei fi într-o legătură vie şi permanentă cu El. Nu-i păcat să iubeşti, dar e mare păcat să curveşti!
În prezent, tineretul nu doar că s-a obişnuit cu curvia, ci i-a găsit şi denumiri alternative, care să-i scutească de ruşine, numai că nu-i scuteşte nici de păcat şi nici de consecinţele lui. „Concubinajul”, „relaţia [sexuală / amoroasă’], „căsătoria de probă” etc., tot curvie sunt, iar cei care fac asta sunt curvari şi curve! Şi nu contează cum vă văd oamenii (căci mulţi sunt ca şi voi), ci contează cum vă vede Dumnezeu. Dacă nu vreţi să fiţi curvari şi curve trebuie ori să vă căsătoriţi, ori să trăiţi în feciorie. Altă cale nu există!
Acesta este „psalmul înstrăinării”. El era cântat de evrei în captivitatea lor babilonică, pe când se gândeau la oraşul sfânt al Ierusalimului. El a devenit totdeauna cântecul omului care realizează îndepărtarea sa de Dumnezeu şi, înţelegând aceasta, caută să-şi împlinească chemarea sa de pelerin spre Ierusalimul cel Ceresc.
În prezent, în Biserica Ortodoxă, acest psalm se cântă la Polieleu în 3 duminici ale anului înainte de Postul Mare: "Duminica întoarcerii fiului risipitor", "Duminica înfricoşătoarei Judecăţi (a lăsatului sec de carne)" şi "Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a lăsatului sec de brânză)".
O singură rugăciune am: "Doamne, să nu mă laşi niciodată
să fiu mulţumit cu mine însumi!"
Am observat un interes sporit pentru subiectul despre locul femeii în Biserică în perioada ciclului menstrual. Era şi firesc să se întâmple aceasta, din moment ce sute de episcopi şi mii de preoţi din lumea ortodoxă (inclusiv din BOR) niciodată n-au fost de acord cu interdicţia de intrare a femeilor în biserică în perioada ciclului lunar.
După cum am arătat şi în articolul precedent, o astfel de abordare poate fi considerată una „liberală” faţă de Vechiul Testament, dar, în acelaşi timp, este una tradiţională şi autentică pentru Biserica Noului Testament.
Ca de obicei, n-au lipsit nici criticile şi acuzaţiile de erezie sau, cel puţin, sminteală. Şi dacă peste acuzaţiile şi atacurile la persoană pot trece uşor, fiind vaccinat împotriva prostiei, atunci când e vorba despre erezie sau sminteală cred că trebuie să-mi argumentez poziţia, căci chiar nu vreau să semăn neînţelegere, tulburare şi sminteală în rândul clericilor sau credincioşilor. Totodată, vreau să-mi cer iertare dacă am supărat sau smintit pe cineva în cadrul acelor dezbateri virtuale, mai ales că nu am făcut-o intenţionat şi nici măcar din dorinţa de a mă apăra pe mine, ci mai degrabă din necesitatea de a pune la punct pe diferiţi amatori cărora le adresez acest răspuns…
Deci voi veni cu câteva argumente prin care-mi voi reconfirma poziţia exprimată anterior. Dacă toată lumea ar fi citit cu atenţie studiul maicii prof. dr. Vassa Larina şi textul din Constituţiile Apostolice (redat în articolul precedent), poate că nici nu era nevoie de aceste lămuriri. Acum însă, când deja s-au scris sute de comentarii la subiect, sunt nevoit să completez cu următoarele afirmații:
Motto: Dacă femeia moare la naştere, noi o considerăm sfântă,
ca una ce şi-a dat viaţa pentru a aduce un om nou în lume,
dar dacă ea rămâne în viaţă, noi îndrăznim să
o numim „necurată” timp de 40 de zile.
Săraca femeie! Oare ce-i mai bine pentru ea?
De multe ori am fost întrebat despre drepturile şi îndatoririle femeilor în „perioada necurăţiei lunare” şi, acumulând anumite materiale, am hotărât să formulez un răspuns.
Creştinii ortodocşi de stil vechi intră, astăzi, în Postul Naşterii Domnului, care va dura 40 de zile, până pe 6 ianuarie. Despre însemnătatea acestei perioade în viaţa unui credincios şi cum este corect să postim ne vorbeşte ieromonahul Petru Pruteanu, doctor în teologie ortodoxă şi preot misionar în Portugalia.
Părinte, explicaţi-ne de ce este important să ţinem post şi cum ar trebui să-l respecte corect un bun creştin.
Postul înseamnă o redeplasare a accentelor şi stabilirea unei noi ordini a priorităţilor în viaţa noastră, cel puţin pentru perioade scurte de timp. Omul modern are tendinţa permanentă de a se preocupa de trup şi a uita de suflet, iar postul înseamnă diminuarea preocupărilor faţă de trup şi o mai intensă preocupare pentru cele ale sufletului. Unii percep postul doar ca pe un regim alimentar mai special, iar alţii îl consideră un fel de dietă. Biblia şi Biserica nu aprobă această abordare. Regimul alimentar este foarte important şi are, inclusiv, beneficii medicale şi curative, dar acesta nu este un scop în sine. A posti înseamnă a te înfrâna nu doar de la bucate, ci şi de la fapte urâte, de la vorbă multă, de la orice tip de distracţie şi plăcere, dând o mai mare importanţă rugăciunii, citirii Sfintei Scripturi, milosteniei şi altor fapte bune. Fără acestea din urmă, postul este lipsit de valoare şi eficienţă.
Ce spune Sfânta Scriptură despre post? Este obligatoriu?
În perioada 30 noiembrie – 1 decembrie a.c. voi vizita parohia Sfântul Apostol Andrei din oraşul Gent /Aalst, Belgia.
Sâmbătă seara, pe 30 noiembrie, după slujba Vecerniei (orele 18.00), cu binecuvântarea ÎPS mitropolit Iosif, voi susţine o conferinţă pe tema: „Biserica şi Sfânta Euharistie – temelie şi cale a vieţii în Hristos”. A doua zi voi coliturghisi în aceeaşi parohie.
Intrarea este liberă. Adresa şi modalităţile de a ajunge la biserică sunt indicate pe saitul oficial al parohiei româneşti din Aalst.
La solicitarea părintelui Constantin Pogor, organizatorul evenimentului, am scris un rezumat al ideilor pe care urmează să le dezvolt în cadrul conferinţei. Iată textul acestuia: