Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Iarăşi despre “necurăţia femeilor” şi nu numai…

fotor510-800x564

Am observat un interes sporit pentru subiectul despre locul femeii în Biserică în perioada ciclului menstrual. Era şi firesc să se întâmple aceasta, din moment ce sute de episcopi şi mii de preoţi din lumea ortodoxă (inclusiv din BOR) niciodată n-au fost de acord cu interdicţia de intrare a femeilor în biserică în perioada ciclului lunar.

După cum am arătat şi în articolul precedent, o astfel de abordare poate fi considerată una „liberală” faţă de Vechiul Testament, dar, în acelaşi timp, este una tradiţională şi autentică pentru Biserica Noului Testament.

Ca de obicei, n-au lipsit nici criticile şi acuzaţiile de erezie sau, cel puţin, sminteală. Şi dacă peste acuzaţiile şi atacurile la persoană pot trece uşor, fiind vaccinat împotriva prostiei, atunci când e vorba despre erezie sau sminteală cred că trebuie să-mi argumentez poziţia, căci chiar nu vreau să semăn neînţelegere, tulburare şi sminteală în rândul clericilor sau credincioşilor. Totodată, vreau să-mi cer iertare dacă am supărat sau smintit pe cineva în cadrul acelor dezbateri virtuale, mai ales că nu am făcut-o intenţionat şi nici măcar din dorinţa de a mă apăra pe mine, ci mai degrabă din necesitatea de a pune la punct pe diferiţi amatori cărora le adresez acest răspuns…

Deci voi veni cu câteva argumente prin care-mi voi reconfirma poziţia exprimată anterior. Dacă toată lumea ar fi citit cu atenţie studiul maicii prof. dr. Vassa Larina şi textul din Constituţiile Apostolice (redat în articolul precedent), poate că nici nu era nevoie de aceste lămuriri. Acum însă, când deja s-au scris sute de comentarii la subiect, sunt nevoit să completez cu următoarele afirmații: 

I.   De fiecare dată când apare câte un articol care generează „brainstorming teologic”, chiar dacă el nu are nimic eretic sau smintitor în el însuşi, dintr-odată ies la iveală şi „legionarii ortodocşi” care, fără nici o cultură a dialogului, nemaivorbind de pregătirea teologică, încep să acuze şi să facă diferite comparaţii nepotrivite de genul: „cine eşti tu ca să-l contrazici pe părintele Cleopa?”. E ca şi cum ai întreba: „Cine este mai mare: Mihai Eminescu, Albert Einstein sau Alexandru Macedon?” Bineînţeles, fiecare a fost mare în domeniul său şi comparaţia lor este pur şi simplu imposibilă. Aşa se întâmplă şi în mediul bisericesc, unde practic există 3 tipuri de autorităţi, care la modul ideal ar fi bine să fie una singura, dar în realitate aceasta se întâmplă destul de rar şi de cele mai multe ori, oameni cu harisme diferite, au colaborat fructuos spre binele Bisericii, fără să se desconsidere reciproc (cf. I Corinteni, cap. 12). Este vorba despre autoritatea canonică (sinoadele şi ierarhii), autoritatea teologico-ştiinţifică şi autoritatea duhovnicească. Cum am mai spus, au existat puţine persoane în istoria Bisericii care au reuşit să se impună sub toate aceste trei aspecte (poate doar: Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Grigore de Nyssa, Ioan Gură de Aur, Grigore Palama şi poate alţi câţiva – dar nici aceştia nu au excelat în toate), iar părintele Cleopa, după părerea mea, nu poate fi numărat printre ei pe simplul motiv că nu a fost ierarh al Bisericii, iar din punct de vedere teologic a fost un foarte bun autodidact, dar nu mai mult. Nu este cazul să-i enumer scăpările teologice, mai ales că acestea nu-i ştirbesc cu nimic autoritatea duhovnicească şi nici şansa de a se număra printre sfinţi! Până la urmă, Biserica niciodată nu a considerat că sfinţii ar fi infailibili, ci numai Sinoadele Ecumenice ale Bisericii! De aici rezultă foarte clar că nici eu nu pretind la infailibilitate, iar dacă cineva vede în mine o autoritate, cu siguranţă este mai îndreptăţit să vadă una teologico-ştiinţifică, decât una duhovnicească, ceea ce nu înseamnă că un teolog (în sensul ştiinţific al cuvântului) este din start un om fără preocupări duhovniceşti, mai ales dacă acesta este şi monah. Şi cred că acelaşi lucru este valabil şi în cazul maicii Vassa Larina, o fecioară poliglotă şi foarte erudită, care a scris numeroase studii ştiinţifice de liturgică şi nu numai, în care nu face altceva decât să prezinte vechile izvoare, dar nu selectiv, cum o fac unii, ci exhaustiv şi studiate în paralel. De aceea am şi spus că studiul dânsei la subiectul despre „necurăţia rituală” este unul foarte bun.

Deci, revenind la subiectul despre femeile în perioada ciclului menstrual, eu ştiu foarte bine că părintele Cleopa a avut o altă părere decât cea expusă de mine. Ei şi ce? Avem noi o oficializare a părerii sfinţiei sale la nivel panortodox? Sau măcar duhovnicii români au fost cu toţii exact de aceeaşi părere? Nu! Atunci de ce să nu luăm în calcul şi celelalte autorităţi: canonică şi teologico-ştiinţifică sau chiar opiniile altor personalităţi duhovniceşti? Iată, de exemplu, patriarhul Pavle al Serbiei (citat de Vassa Larina), care fără îndoială a fost nu doar un mare ierarh al Bisericii, ci şi un bun teolog, şi un om foarte duhovnicesc, consideră că femeile post să intre în biserică în perioada ciclului menstrual şi chiar să ia anafură şi agheasmă. Ce facem în acest caz cu părintele Cleopa? Îl ignorăm sau îl anatemizăm? Bineînţeles că nu! S-ar putea ca unii începători să aibă nevoie anume de poziţia părintelui Cleopa, dar asta nu înseamnă că ea este singura şi automat devine normativă pentru toţi. Nicidecum! Şi iată de ce…

II. Unii „legionari ortodocşi” au sărit cu învinuirea că cei ce permit femeilor intrarea în biserică în perioada ciclului menstrual încalcă şi desfiinţează textul biblic de la Levitic 15, care vorbeşte foarte clar despre interdicţiile în cazul lor. Împotriva acestei acuzaţii, bazate pe un singur text biblic, eu vin cu alte 5 împotrivă.

1. Sinodul Apostolic a anulat prescripţiile levitice, stabilind ca creştinii să se ferească doar de idoli, de desfrânare, să nu mănânce animale sugrumate şi să nu bea sânge (Fapte 15:20, 29). Dacă Vechiul Testament a rămas în vigoare în toate aspectele lui, atunci „legionarii ortodocşi” ar trebui nu numai să se taie împrejur, ci conform aceleeaşi cărţi a Leviticului (cap. 11) să nu mănânce carne de porc sau de iepure, iar Paştile şi alte sărbători să le sărbătorească ca evreii.

2.  Atunci când o femeie cu scurgere de sânge s-a atins de Hristos, Domnul nu a certat-o (aşa cum s-ar fi cuvenit după cartea Levitic, 15), ci i-a lăudat credinţa (vezi Matei 9:20-22). Poate cineva să se considere un mai bun împlinitor al Legii decât Însuşi Dătătorul Legii?

3.  În alt loc din Evanghelie (Matei 15:17-20) Mântuitorul arată foarte clar că nu cele exterioare spurcă pe om, ci cele ce ies din inimă: gândurile rele, uciderile, adulterele, desfrânările, furtul, mărturiile mincinoase, hulele etc. – acestea sunt cele care spurcă pe om. Deci nici menstruaţia nu spurcă femeia, căci altfel Hristos n-ar fi lăudat femeia respectivă care s-a atins de El şi s-a vindecat. 

4. În Epistola către Evrei (cap. 7-10) Sf. Ap. Pavel arată caracterul simbolic şi alegoric ale multor prescripţii levitice, în special cele legate de Templu şi Jertfe. Tot aşa, mai mulţi părinţi şi scriitori bisericeşti în epoca primară a Bisericii au înţeles prescripţiile despre „necurăţia rituală” ca o alegorie la necurăţia păcatelor. 

5. Multe din prescripţiile Legii Vechi, cum sunt de exemplu cele despre lepră (expuse la Levitic 14, imediat înaintea prescripţiilor despre menstruaţie), nu au avut nici o valoare teologică, ci una strict igienică şi cultural-civilizaţională. Poporul evreu trebuia să crească şi să se înmulţească, ca să facă faţă nu doar atacurilor armate, ci şi civilizaţiei celorlalte popoare din jur, cu care deseori intrau în contact şi erau tentaţi să-şi lase şi credinţa de dragul civilizaţiei lor. Tocmai de aceea, spre mirarea tuturor, Moise porunceşte evreilor să poarte o lopată cu ei, ca atunci când îşi vor realiza necesităţile fiziologice, să-şi îngroape fecalele (Deuteronom 23:13), pentru că acestea puteau fi focar de infecţie. Dar n-am văzut pe nici un "împlinitor al Bibliei" să umble cu lopata după el. Numai să nu spuneţi că regula nu mai este actuală, căci exact acest lucru îl spuneam eu şi despre prescripţiile privind menstruaţia, în contextul în care, toată lumea civilizată poartă chiloţi (ceea ce nu se întâmpla nici măcar la început sec. XX), iar mai nou, s-au inventat şi absorbantele pentru femei.

III. Un alt argument al „legionarilor” îl reprezintă Canoanele Sf. Dionisie şi Timotei ai Alexandriei. Trecând peste faptul că nu oricui îi este dat să înţeleagă şi să tâlcuiască Canoanele, vreau să amintesc că împotriva acestor prescripţii canonice există şi altele, contrarii lor: 

1. Aşa cum scrie şi în studiul maicii Vassa Larina, este vorba de Didascalia (Antiohia, sec. III), „Constituţiile Apostolice” (Antiohia, sec. IV – care conţin nu doar capitolul despre „necurăţiile rituale”, ci şi cele 85 de „Canoane Apostolice”), precum şi de învăţăturile Sf. Grigore Dialogul, papă al Romei. Deosebit de relevant este şi Canonul 1 al Sf. Atanasie cel Mare, care compară scurgerile femeilor şi bărbaţilor cu curgerea nasului sau scuipatul; şi tot Sf. Atanasie precizează că aceste scurgeri fireşti nu sunt păcat sau necurăţie, iar cei ce afirmă aceasta, mai degrabă ei sunt "necuraţi la minte". Deci, toate aceste izvoare contrazic părerile Sf. Dionisie şi Timotei. Iar noi, dacă nu ne putem lămuri în această contradicţie, atunci, cel puţin, să ştim că problema „necurăţiei rituale” nu a avut o abordare unilaterală, ci chiar Sfinţii Părinţi au avut păreri diferite în această privinţă.

2.  S-a mai invocat şi Canonul 28 al Sf. Ioan Postitorul în legătură cu care vreau de asemenea să fac unele precizări. În primul rând, aceste Canoane nu aparţin Sf. Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului (sec. VI), ci ierodiaconului Ioan Postitorul din Constantinopol (sec. IX). Orice profesor serios de Drept Canonic vă va confirma acest lucru, dar şi faptul că, după Sinodul VII Ecumenic, disciplina canonică a Bisericii a fost puternic influenţată de anumite curente monahale exagerate şi de o revenire la unele prescripţii levitice, care după acelea au fost aplicate selectiv. De exemplu, din aceeaşi perioadă avem Canonul 38 al Sf. Nichifor Mărturisitorul (†828), care spune următoarele: „De va naşte femeia şi pruncul este în primejdie de moarte, după trei sau cinci zile să se boteze acel prunc, dar se cuvine ca altă femeie botezată şi curata sa-l alăpteze; iar mama lui nici să nu intre în dormitorul unde este pruncul şi în general nici să nu se atingă de el, până ce nu se va curaţi deplin după 40 de zile şi nu va primi de la preot rugăciunea.” Nu se ştie în ce măsură acest Canon a fost respectat vreodată, dar este clar că în majoritatea cazurilor, creştinii de atunci pur şi simplu nu aveau case atât de spaţioase ca să-şi permită să aibă dormitor special pentru copil în care mama să nu poată intra, nemaivorbind de dificultatea de a găsi şi, probabil şi de a plăti, o doică. Nu mai spun de faptul că autorul acestui Canon n-avea nici habar de fiziologia femeii şi că ea putea pierde laptele pentru totdeauna, ca urmare a unei astfel de interdicţii. De aceea, pe bună dreptate, unii consideră această prevedere a Sf. Nichifor drept una misogină şi inumană. Canoanele anterioare, 2 al Sf. Dionisie al Alexandriei (†264) şi 7 al Sf. Timotei al Alexandriei (†385), vorbesc doar despre oprirea de la împărtăşire a femeilor în perioada necurăţiei lunare (similară cu cea post-natală), nu şi despre neatingerea lor de altcineva. Aici însă totul s-a dus la extrem, iar în perioada imediat următoare, în Molitfelnic apar rugăciuni care vorbesc despre necurăţia femeii ce a născut – texte care în Molitfelnicul pre-iconoclast (Barberini 336 gr.) nu se întâlnesc. 

3. Observăm că în Canoanele lui Dionisie şi Timotei nu sunt prevăzute epitimii pentru femeile care „încalcă regula” în această perioadă, pe când Ioan Postitorul le opreşte pentru 40 de zile de la împărtăşire dacă numai au îndrăznit să se atingă de cele sfinte. Mai mult decât atât, acelaşi Ioan Postitorul practic "falsifică" vechile Canoane, căci Sf. Dionisie nici nu aminteşte despre termenul zilelor de necurăţie, iar Timotei al Alexandriei spune „Nu se cuvine a se apropia de Taine până ce se va curăţi”. Însă Ioan Postitorul spune: „Canonul al 2-lea al Sfântului Dionisie şi al 7-lea al lui Timotei poruncesc ca femeile care sunt în curăţirea(!) lunară să nu se atingă de nimic din cele Sfinte până la a şaptea zi. Şi Legea Veche porunceşte aceasta…” – deci automat termenul de şapte zile devine obligatoriu chiar şi pentru femeile cu 2-3 zile de menstruaţie. Şi dacă Dionisie şi Timotei interzic în special împărtăşirea cu Sfintele Taine, la Ioan Postitorul regula s-a extins şi asupra atingerii de cele sfinte. Și tot el, deja face trimitere şi la Vechiul Testament, deşi Părinţii anteriori nu făceau trimiteri la cartea Levitic.  

4. Însumând toate acestea, ne dăm seama că disciplina canonică a Bisericii nu este doar complexă, ci şi foarte variată. Tocmai de aceea, în anumite Biserici Ortodoxe Locale, femeilor în perioada menstruaţiei li se permite nu doar să intre în biserică şi să ia anafură şi agheasmă, ci chiar să se împărtăşească. În această privinţă eu am mers pe o cale de mijloc. Iar dacă vreun episcop sau preot permite femeilor să se împărtăşească în timpul ciclului (şi cunosc mulţi care merg pe această linie, inclusiv în BOR), consider că aceştia au suficiente argumente teologice şi explicaţii fiziologice pentru a proceda astfel. Eu însă, urmând duhovnicilor mei, am încă anumite rezerve în acest sens şi permit împărtăşirea doar în cazul hemoragiilor patologice, nu şi a menstruaţiilor obişnuite. 

* * *

Sper că după aceste explicaţii suplimentare spiritele se vor mai potoli, iar doritorii de a continua o discuţie constructivă şi civilizată pot să conteze pe deschiderea mea în acest sens. De asemenea, sper ca ierarhii să aducă această problemă şi în Sfântul Sinod, pentru a înzestra argumentele noastre teologico-științifice şi cu o autoritate canonică incontestabilă. Iar părinţii cu autoritate duhovnicească să se roage pentru noi ca Domnul să ne ferească de greşeli şi să ne îndrume cum să scăpăm de patimi…

 

96 Comments

  1. Sebastian

    Si inca ceva,ca sa vedeti ca trebuie un urcus pentru a ajunge la Hristos (impartasire) SfSimeon Noul Teolog SPUNE CLAR CA NIMENI SA NU SE aPROPIE DE Trupul LUI Hristos fara de lacrimi,fara plans,nu ne putem apropia de Dumnezeu intr-un mod mecanic,ai facut cutare,cutare si cutare,le-ai repetat ai facut,bravo hai,iar la impartasit,Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu mecanic,asceza nu este doar infranare 2-3 rugaciuni si gata,asceza este arta artelor si mestesugul mestesugurilor,este o scoala,dupa cum marturisesc parintii(SimEON nOUL Teolog)dar dupa cum am intuit de la inceput se vrea o lupta contra vietii ascetice,imi pare rau ca sunteti manjit si dumneavostra de acest curent,deoarece cand v-am ascultat prima data pe internet mi-ati creat o impresie buna…

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      Sebastiane, trecem peste stilul greoi de scriere şi redactare, care văd că-ţi este specific, şi-ţi răspund la întrebările tale (în măsura în care le percepi ca întrebări şi nu ca soluţii ultime). 

      1. Problema “banalizării” e o falsă problemă. N-am găsit-o abordată la nici un Sfânt Părinte, pentru că oricine este chemat să se împărtăşească cât mai des şi cu pregătire. Şi dacă se pregăteşte, nu se banalizează/bagatelizează nimic. Înainte de a veni eu în Portugalia, bananele sau kiwi erau pentru mine fructe exotice, pe care le mâncam foarte rar. Acum, omeneşte vorbind, pot să spun că ele au devenit ceva banal pentru mine, că-mi stau la îndemână şi încă la un preţ accesibil. Iar dacă vreau, pot să le găsesc ca să le culeg singur… Oare despre împărtăşanie nu ni se spune că este “mâncare” şi “băutură”? Asta nu înseamnă că ea trebuie să devină “pâinea noastră cea de toate zilele”? Şi atunci ce-i banal în asta? Să mănânci în fiecare zi, să te speli, să respiri… asta nu-i banal? Dar poţi fără ele? 

      2. Abordarea Sf. Simeon Noul Teolog, care vorbeşte de “condiţia lacrimilor”, este aproape unică în literatura patristică şi niciodată n-a devenit şi nu poate deveni normativă. Şi dacă citeşti mai atent opera integrală a Sf. Simeon, vei vedea că el se referă mai degrabă la “suspinul pocăinţei” şi nu la “lacrimile fizice” ca atare. Ce ar fi dacă dumneata te-ai împărtăşi doar când ai lacrimi? Aşteaptă mult şi bine… Dracul va avea grijă să nu ţi le aducă NICIODATĂ! Sunt diferite stadii ale urcuşului duhovnicesc. Pentru unii lipsa lacrimilor este un fel de cădere, iar pentru alţii e un eveniment care se întâmplă o dată la 10 ani. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne mai împărtăşim. 

       

    • adrian

      ma iertati preacinstite parinte ,sunt un simplu crestin dar daca dumneavoastra cu studii teologice ati confundat o femee bolnava cu o scurgere de sange ce nu se oprea….cu cazurile de menstruatie nu vad ce as mai gasi interesant pe siteul domniei voastre……inchei cu o fraza f.f.importanta spusa chiar de Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos ,, iar cel ce va schimba o cirta din acestea mic se va chema……meditati totusi fiindca este o sminteala grea..si nu uitati de Pidalion….
      nu cred ca vrem sa ajungem ca populatia catolica ce nu mai respecta aproape nimic….la acest aspect…..e dureros sa traim ca fiarele fara respect…

      • © Ieromonah Petru Pruteanu

        Adriane, poţi fi simplu creştin, dar să nu crezi că şi creştinismul trebuie simplificat şi încadrat în gândirea fiecăruia.

        1. În Vechiul Testament orice scurgere de sânge (iar menstruaţia era doar una dintre ele), era considerată necurăţie. Tocmai de aceea femeia se sfia şi chiar se temea de Mântuitorul Hristos, înţelegând că nu este un simplu om. Nu eu, ci vechile scrieri patristice (Didahia, Constituţiile Apostolice, Sf. Grigore Dialogul etc.) fac legătura dintre femeia cu scurgerea de sânge şi ciclul menstrual. Dacă nu aţi înţeles asta din text, de ce aruncaţi în mine cu pietre şi mă faceţi prost?

        2. Pidalionul nu a fost şi nici nu este o carte normativă pentru Biserică. Sunt nişte interpretări şi păreri personale privind sensul unor Canoane. Ca dovadă, chiar Biserica din care presupun că faceţi parte, mă refer la BOR (dar nu numai), prin faptul că ţin calendarul nou încalcă Pidalionul. Vi se pare mai grav să intre o femeie în biserică decât să se anuleze un vechi post al Bisericii care, apropo, este menţionat pentru prima dată în aceleaşi “Constituţii Apostolice” pe care eu le-am citat şi în legătură cu menstruaţia? Deci prin asta eu nu vreau să acuz BOR-ul sau celelalte Biserici de stil, ci să confirm caracterul relativ al Pidalionului. 

        3. Nimeni nu vă obligă să intraţi şi să citiţi studiile şi articolele mele. Şi dacă le-aţi citile pe toate, aţi vedea că eu îndemn la a respecta mai mult Tainele Bisericii, care sunt călcate în picioare şi transformate în acte magice de majoritatea, dar explic caracterul relativ al unor practici care într-adevăr nu sunt esenţiale. 

        P.S. Dacă dumneata eşti smintit, nu cred că eşti şi în măsură să apreciezi cât de “smintitoare” sau inutile sunt postările mele pe blog. Eu răspund de ceea ce scriu…

  2. Sânziana

    Eu sunt intru totul de aceeasi parere cu cele spuse in articolul parintelui. Parintele meu duhovnic ma lasa sa intru in biserica in timpul ciclului, dar sa stau in spatele bisericii si sa nu ma ating de icoane. La spovedanie nu m-a certat insa, niciodata, pentru ca am uitat si am luat anafura sau agheazma sau ca am sarutat icoanele in timpul ciclului. In ceea ce priveste Sfanta Impartasanie, nici nu as indrazni dar nici parintele (categoric) nu-mi da voie sa ma apropii atunci cand sunt la ciclu.

    Mi s-a intamplat insa, cu mult timp in urma, ca dupa ce am intrat intr-o biserica a unei manastiri, pe ciclu fiind, sa aud de la niste surori de manastire ca trebuie resfintita biserica din cauza mea. Eu pe vremea aceea nu prea eram dusa pe la biserica si nici macar nu stiam ca nu am voie sa intru in biserica in starea aceea.

    Eu m-am intrebat insa, mereu, de ce suntem necurate, totusi, la ciclu? Iata ce raspuns mi-am dat: la ciclu se elimina un strat al uterului in care, in luna respectiva, s-ar fi putut concepe un copil. Ciclu este deci ca un “avort” (vedeti ghilimelele!), deci un pacat.

  3. katunakiotul

    Parinte, aveti un studiu legat de Taina Spovedaniei? Cum ar trebui sa primeasca Sfanta Impartasanie parintii care se opresc a mai face copii? Ce epitimii recomandati? Va rog impartasiti-ne din experienta sfintiei voastre de duhovnic. Multumesc frumos!

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      1. Studiu despre Spovedanie nu am, dar mai multe articole la acest subiect deja găsiţi pe acest blog.

      2. Subiectul contracepţiei e destul de complicat şi nu cred că se pot fixa nişte reguli fixe, ci în fiecare caz se procedează diferit. Biserica Ortodoxă în mod intenţionat evită să formuleze careva reguli. Există şi cazuri când măsurile de contracepţie sunt inevitabile, dar aceasta nu se poate permite decât temporar şi pentru un motiv foarte serios.

      3. Problema contracepţiei nu este legată doar de femeie, ci, de cele mai multe ori, de bărbat. Bine aţi punctat: “părinţii care se opresc” şi nu “femeile care se opresc”. Trebuie discutat cu ambii şi de văzut care sunt cauzele opririi sau amânării lor. 

  4. Andrea

    Parinte legat de ceea ce ati spus la punctul 3, este foarte adevarat, iar pentru femeia al carui barbat se opreste este o umilinta grozava refuzul maternitatii, mai ales cand acesta este neintemeiat si absurd.

    Iar viata in acesta asteptare, ca doar se razgandeste, sau ii da Dumnezeu gand bun, sau dupa cum te sfatuieste duhovnicul poate il pacalesti si ramai insarcinata, dar unele femei nu se pricep la astfel de trucuri, este fara sens. Iar cand chiar daca devine Hristos sensul, nu dureaza mult ca revine golul lasat de aceasta neimplinire a casniciei fara copii, nu pentru ca nu ii da Dumnezeu ci pentru ca nu-i vrea omul, si in amintirea si trairea faptului ca esti femeie si ai barbat si atat, ca alt folos nu prea este din aceasta.

    Apoi sa ii mai spuna cineva acelei femei, ca in fiecare luna timp de 5 zile este si necurata si necinstita sau cum poate sa mai fie, inchipuiti-va ce este in sufletul ei, cand ea asteapta de atata vreme ca acele 5 zile sa nu mai vina, sa se sfarseasca umilinta si necinstirea ei, sa fie macar noua luni vrednica.

    Dar care este targhetul acestei vrednicii? Cine este in masura sa-l impuna? Si cui sa-l impuna? Femeii care sta la margine de iad, ajutand-o sa cada si mai tare, sa se lovesca mai puternic de raceala si indiferenta unora, care urmeaza reguli si prescriptii dupa bunul lor plac si masoara mantuirea dupa lungimea fustei si purtarea pantalonului, dupa curatia si necuratia altora, nu a lor…

    Multe sunt cum nu ar trebui sa fie, si multe sunt prea judecate desi nu ar trebui sa fim noi judecatorii. Parintele a spus bine ce a spus, caci a vorbit din prisma iubiri lui Hristos, care ne cere si noua aceiasi iubire fata de femeia cu scurgere de sange, caci acesta femeie se regaseste astazi in atatea si atatea femei, si in atatea feluri de scurgeri de sange si dureri pe care numai Dumnezeu le cunoaste, si poate sa le vindece.

    Cercetati cei care iubiti sa rasuciti cutitul in rana, ca nu stiti ce fel de rani rascoliti, si ce fel sangerari mariti,..

  5. alexandra

    Parinte, cat timp nu are voie o femeie sa se impartaseasca daca involuntar a pierdut o sarcina?

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      Femeia trebuia să meargă la duhovnic şi să se spovedească. Împreună vor hotărî când e mai potrivit să se împărtăşească. 

      Eu personal, în astfel de cazuri, le dau voie femeilor să se împărtăşească după 40 de zile, iar dacă sunt grav bolnave, chiar şi mai repede. 

      Nu cred că pot exista reguli generale. E bine ca, atât femeia respectivă, cât şi soţul ei, să se pocăiască pentru tot ce cu ştiinţă sau cu neştiinţă au greşit. Deci, nici să nu fugă de împărtăşire, dar nici să se considere cu totul vrednici fără o cercetare amănunţită a conştiinţei. Şi, bineînţeles, părinţii care şi-au pierdut copilul trebuie încurajaţi şi ajutaţi să nu-şi piardă nădejdea în zămislirea unui alt prunc. 

    • maria

      Parintele Pruteanu,
      “Oare despre împărtăşanie nu ni se spune că este “mâncare” şi “băutură”? Asta nu înseamnă că ea trebuie să devină “pâinea noastră cea de toate zilele”? Şi atunci ce-i banal în asta? Să mănânci în fiecare zi, să te speli, să respiri… asta nu-i banal? Dar poţi fără ele?”

      Pentru cine este mincare si bautura parinte? va raspund tot eu, ptr cei vrednici nu cum ne tot indaemna pe toate drumurile sustinatorii desei impartasanii adica cei vrednici sint cei fara pacate opritoare.

      “Abordarea Sf. Simeon Noul Teolog, care vorbeşte de “condiţia lacrimilor”, este aproape unică în literatura patristică şi niciodată n-a devenit şi nu poate deveni normativă. Şi dacă citeşti mai atent opera integrală a Sf. Simeon, vei vedea că el se referă mai degrabă la “suspinul pocăinţei” şi nu la “lacrimile fizice” ca atare. Ce ar fi dacă dumneata te-ai împărtăşi doar când ai lacrimi? Aşteaptă mult şi bine… Dracul va avea grijă să nu ţi le aducă NICIODATĂ! Sunt diferite stadii ale urcuşului duhovnicesc. Pentru unii lipsa lacrimilor este un fel de cădere, iar pentru alţii e un eveniment care se întâmplă o dată la 10 ani. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne mai împărtăşim.”

      Sf Simion Noul Teolog ne invata cum sa dobindim lacrimile sa ne putem Impartasi in cartea “cum sa ne spovedim si sa ne impartasim de la Petru Voda ..cel care nu are lacrimi este dator sa le caute prin multimea nevointelor si prin curatirea inimii de pacate….

      • © Ieromonah Petru Pruteanu

        Maria (Mioara Ciobanu), poţi spune mai exact ce propui în legătură cu disciplina euharistică (perioade şi condiţii de pregătire) şi pe ce argumente patristice şi canonice sunt bazate acestea? De ce să vorbim în gol fără a spune nimic? Spune cât de des trebuie să se împărtăşească un creştin şi cum trebuie să se pregătească, argumentând cu citate concrete din Canoane şi Sf. Părinţi (exceptând duhovnicii români din sec. XX). Pe ce se bazează faptul că preoţii se pot (şi chiar trebuie) să se împărtăşească la fiecare Liturghie, iar mirenii nu pot (şi parcă nici nu trebuie) să facă la fel?

        Cu mare nerăbdare aşteptă răspunsul. Numai să nu faci copy-paste la citate despre vrednicie, că eu pe alea le ştiu, şi niciodată n-am zis că cineva se poate împărtăşi fără pregătire. Eu vreau chestiuni CONCRETE, bazate pe Canoane. Eu anume asta am făcut în articolele mele, dar se pare că nu eşti de acord. În acest caz, fii bună şi argumentează! 

    • maria

      Pot sa spun ca m-am umplut de bucurie cind am vazut ca mi-ati raspuns, ma uimeste si in acelasi timp ma umple de bucurie deschiderea sfintiei v de a comunica cu noi, lucru care nici nici nu visam, ati zis ca” astept cu nerabdare raspunsu”din pacate va trebui sa asteptati citeva zile ca am alte probleme de rezolvat si in momentul cind ma voi linisti va voi raspunde asa cum mi-ati cerut,aceeasi nerabdare o am si eu si mai ales vazind bunavointa si deschderea Sfintiei V catre dialog,asta e mare lucru, caci comunicarea trebuie sa aduca si roade
      iertati si va rugati ptr mine netrebnica

  6. marian

    Referitor strict la articol, consider ca in ceea ce priveste argumentele, problema este pusa gresit. Si nu doar aici, ci si in alte lucrari pe aceasta tema exista (din punctul meu de vedere) rastalmaciri (neintentionate) sau erori de interpretare. Spre exemplu:

    Pct.1, Sinodul Apostolic a anulat prescriptiile levitice in afara de cele cateva, care au fost mentionate, dar asta nu inseamna ca ceea ce scrie in Levitic referitor la necuratie se anuleaza, intrucat pe baza acestora au fost date canoanele ulterioare privitoare la cei care se opresc de la Impartasire din acest motiv (al necuratiei).

    Pct.2, argumentul cu femeia cu scurgere de sange, care s-a atins de Domnul si nu a fost certata, care am vazut ca este folosit de multi. Nu era nicio lege pt asta (sa te atingi de Domnul) si de aceea niciun pacat in a face acest lucru, multi necurati s-au atins de El, pana si leprosii si in general multa lume s-a imbulzit sa ia binecuvantare de la Mantuitor. Cat priveste concluzia de la pct.3, “deci nici menstruaţia nu spurcă femeia, căci altfel Hristos n-ar fi lăudat femeia respectivă care s-a atins de El şi s-a vindecat.” – Domnul nu a laudat pe femeia cu scurgere de sange PENTRU (NE)CURATIA EI, ci pentru credinta ei. Ea nu era intinata sufleteste din cauza scurgerii, ci trupeste (asa cum se intampla si in cazul menstruatiei). In plus, vorbim de o situatie de exceptie, era totusi o afectiune fizica indelungata si pe de alta parte acea femeie nu s-a atins de Domnul, ci doar de poalele hainelor Lui. Nu am putea face din acest exemplu o regula generala; noi, pe de alta parte, nu ne atingem de hainele Mantuitorului ci ne impartasesim cu insasi (intreg) Trupul si Sangele Mantuitorului, iar pentru aceasta se cuvine sa o facem cu pregatirea cuvenita, in curatenie trupeasca si sufleteasca.

    Pct.3, exemplul “Nu ceea ce intra pe gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om” – aceasta a fost spus atunci cand fariseii au certat pe Apostoli ca mananca cu mainile necurate. Eu n-as aduce acest pasag ca argumentatie generala, pt ca altfel, el este invocat si de cei care nu vor sa posteasca. Mantuitorul se refera la intinarea sufleteasca, nu la cea trupeasca (la care se refereau fariseii), in sensul ca cea sufleteasca este mai importanta. Dar a fi curati trupeste conteaza atunci cand participi la cele sfinte, pt ca altfel am putea sa nu ne mai spalam deloc luand motivand acest verset.

    Pct.4, Epistolele catre Evrei si in general cele legate de anumite legi ale Vechiului Testament au fost destul de generale, si fara vreo referire directa la necuratia trupeasca de acest gen. In Levitic cap.15 nu era vorba de o alegorie pt necuratii ale pacatelor, nu se pot interpreta asa, ci era o chestiune cat se poate de clara despre necuratia trupeasca.

    Pct.5, desigur ca multe din prescriptiile Vechii Legi erau cat se poate de pragmatice, precum cele referitoare la lepra, care intre timp a fost eradicata sau altele care tineau de acea epoca. INSA argumentul civlizatiei pt a sustine ca legea privitoare la necuratia femeii (sau a barbatului, dupa caz) nu ar mai fi valida eu il consider eronat, intrucat nu neaparat pt ca s-ar fi necuratit fizic (murdarit) cele din jurul femeii (ceea ce astazi nu se mai intampla), este considerata femeia a fi necurata in acele zile, ci pentru ca acel fenomen fiziologic care are loc in corpul femeii, care o necurateste (chiar daca nu si dpv sufletesc). O data, pt ca este la modul fizic o necuratie (cum spunea cineva, ca si cum ti-ai face nevoile, in pampersi, si le-ai purta cu tine) si deci trupeste nu se poate spune ca esti curat, asa cum trebuie sa fii cand mergi la biserica, si a doua oara pt ca acel sange ar fi trebuit sa hraneasca o noua viata. Deci nu sunt de acord ca aceasta lege nu ar mai fi de actualitate sau perimata, nici ca la apropierea de cele sfinte trebuie tinut cont doar de starea sufleteasca, ci trebuie, pe cat se poate, sa lecinstim inclusiv fiind curati trupeaste. Ca dovada ca necuratia femeii e ceva ce tinea de acele vremuri din lipsa civilizatiei, este si urmatorul pasaj, tot din cap.15 Levitic: “28. Iar cand se va izbavi ea de curgerea sa, sa se curete sapte zile si dupa aceea va fi curata.”, adica si dupa perioada de necuratie trebuia sa treaca sapte zile pana ce va fi considerata curata…

    Referitor la Canoanele contrarii celor care opresc de la Impartasire si atingere de cele sfinte in timpul perioadei de necuratie – cele care opresc fiind Canonul 2 al Sf. Dionisie (anul 264), Canoul 7 al lui Timotei (anul 385), Canonul 28 al lui Ioan Postitorul (anul 619):

    1. Studiul Maicii Vassa Larina:

    Didascalia, este o scriere veche siriana (anul 230), autorul fiind necunoscut si prin urmare cu greu ar putea fi adusa ca si contr-argument. Dupa aceasta, autoarea face o manipulare, crasa zic eu, cand, dupa mentionarea Didascaliei si a hotararilor Sinodului din Gangra, afirma: “În lumina acestor vechi canoane cu desăvârșire ortodoxe (de mai sus), cum poate avea Biserica canoane ce susțin cu tărie și inechivoc conceptul ”necurăției rituale”?”

    In fapt, in paragrafele care preced acestei afirmatii, se precizeaza ca Sinodul din Gangra a condamnat ascetismul exagerat al eustatienilor (in fapt erezie messaliana preluata de Eustatie al Sebastiei), sinod despre care stim insa ca a fost condus de un episcop arian (!), Eusebiu al Nicomidiei. Asadar hotararile acestui sinod arian care combateau niste exagerari (adica practici eretice) sunt preluate de catre Vassa Larina drept o evidenta canonica impotriva conceptului de “impuritate rituala”, pe langa faptul ca acolo era vorba de mult mai mult de atat (eustatienii dispretuiau casatoria si orice forma de feminitate a femeii), asta pe de-o parte, si pe de alta parte nici vorba ca cele aduse in discutie ca argumente sa fie “canoane cu desavarsire ortodoxe”, asa cum le prezinta autoarea.

    Trecand peste retorica halucinanta facuta dupa analiza unei afirmatii (neintemeiate) a unui cronicar ortodox Zonaras (sec.12), cum ca restrictia impotriva femeilor ar fi pusa doar pt a preveni barbatii sa doarma cu ele pt a permite procreerea copiilor, ea intrebandu-se: “Astfel, femeile ce sunt stigmatizate ca ”necurate”, nu sunt admise în biserică și
    refuzate în Sfânta Împărtășanie pentru a preveni ca bărbații lor să doarmă cu ele? […] sunt oare bărbații mai atrași să doarmă cu femei care au fost la biserică și au primit Sfânta Împărtășani? Atunci, de ce e nevoie ca femeile să
    se abțină de la Cuminecare?”
    si trecand si peste luarea in considerare a explicatiei ridicole a … unor preoti rusi (nu se precizeaza care) privind starea de oboseala a femeilor in aceasta stare, care nu pot asculta rugaciunile si nu se pot pregati cum se cuvine pt Impartasire, si concluziile autoarei cum ca in acest caz tuturor celor obositi si bolnavi ar putea sa li se refuze Impartasirea, deci trecand peste acestea, se prezinta ca si contra-argument, o afirmatie a lui Grigorie cel Mare (al Romei) care nu se opune impartasirii femeilor necurate care tin sa se impartaseasca, dar in acest caz nu vorbim de un Canon, ci doar o parere a sa.

    Mai departe, dupa ce pomeneste de faptul ca si la slavii pagani era luata in considerare necuratia (rituala) a femeilor, concluzia autoarei este ca “necuratia rituala” este un fenomen necrestin, pagan, “deghizat sub masca pietății ortodoxe”, “care reflectă fricile păgâne și vechi testamentare față de lumea materială”, “o discriminare a întrupării Domnului” nejustificat in practica ortodoxa intrucat crestinii ortodocsi au fost curatati prin apa botezului.

    Dupa parerea mea este o mare indrazneala (si lipsa de evlavie) sa consideri poruncile din Vechiul Testament (precum cele privitoare la necuratia femeilor) ca fiind nici mai mult nici mai putin decat pagane, intrucat aici nu vorbim de un cronicar oarecare, de vreo scriere obscura cu autori necunoscuti, si nici macar de vreun sfant care poate gresi, ci de insasi Dumnezeu care a afirmat (in Vechiul Testament) ca femeia in acea stare este necurata. De aceea, fara suparare, dar nu as considera lucrarea aceasta ca una de referinta pe acest subiect, argumentatia este chiar subtire si pe alocuri manipulatoare. Autoarea a dorit cu orice chip inlaturarea opririi de la impartasire a femeii in perioada ei de necuratie sau in perioada de dupa nastere, as putea-o considera, daca imi este permisa comparatia, chiar o lucrare cu tenta feminista, de razvratire impotriva conditiei femeii. Singurul contra-argument adus in lucrare care merita luata in considerare este afirmatia Sf. Grigorie al Romei, care insa nu este Canon.

    2. Canoanele Apostolice (Constitutiile Apostolice) – aici nici nu exista precizari despre necuratia femeii, asadar nu acestea nu pot fi aduse ca si contra-argument.

    3. Canonul 1 al Sf. Atanasie cel Mare – nu precizeaza nimic despre impartasirea femeii aflate in stare de necuratie, ci doar face precizarea ca starea de necuratie in anumite perioade fiziologice nu reprezinta un pacat, desi nu din pricina ca ar fi un pacat se face oprirea de la cele sfinte, precum nici a te gasi nespalat nu este considerat un pacat, ci din cate am inteles e vorba de o stare de necuratie fizica care e bine sa fie evitata, mai ales ca exista canoane care precizeaza clar acest lucru.

    “Însumând toate acestea, ne dăm seama că disciplina canonică a Bisericii nu este doar complexă, ci şi foarte variată” – disciplina canonica poate ca este variata, dar nu si in privinta acestui subiect, caci avem trei Canoane carora nu li se opune decat opinia Sf. Grigorie cel Mare care spune ca femeile s-ar putea impartasi, dar care nu reprezinta un canon, iar Sf. Atanasie cel mare nu vorbeste in Canonul sau despre atingerea de sfintenii sau impartasire. Si chiar daca ar exista un singur canon important care sa opreasca de la impartasire, acela ar trebui luat in considerare, caci mai bine ne ferim de greseli, decat sa riscam sa incalcam un Canon al unor Parinti.

    In principal, stiu ca e bine ca omul sa caute sa fie curat atat fizic cat si sufleteste, sa posteasca inainte, sa se infraneze inainte de un moment atat de important precum Impartasirea cu Sfintele Taine, caci “cu frica si cu cutremur” trebuie sa ne apropiem de acestea.

    Referitor la comentarii:

    M-a mirat raspunsul la intrebarea “Care sunt argumentele ramanerii departe de Impartasanie in perioada menstruatiei?”, “Argumente temeinice nu sunt.” – totusi avem cele trei Canoane bine cunoscute (pomenite mai sus)…

    M-a mirat iarasi afirmatia cuiva cum ca relatiile trupesti intre soti nu ar incalca postul, cum sa nu il incalce, cand exista clar interdictia aceasta in timpul posturilor si in sarbatori, ca de aceea se nasc multi copii cu tot felul de dizabilitati.
    Iar cel sau cea care a afirmat ca nu este de acord cu oprirea de la relatiile trupesti cu o zi inainte, nu cunoaste regulile bisericii care spun ca inainte de Impartasanie, trebuie sa exista o perioada de pocainta, pocainta care se manifesta atat prin plangerea pacatelor (cine poate sa faca asta) cat si prin infranare de la orice fel de placeri, de bucate de dulce sau de la placereaimpreunarii trupesti. Nu este vorba de pacat, ca nici a manca de dulce nu este pacat, decat in posturi.

    In concluzie, trebuie mare atentie cand ne impartasim, pt ca ne invata Sf. Apostol Pavel:

    “27. Astfel, oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de trupul si sangele Domnului.
    28. Sa se cerceteze insa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar.
    29. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind trupul Domnului.
    30. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit.”

    (I Corinteni, cap.11)

    Iertare pt indrazneala, si pt lungimea postarii. Doamne, ajuta!

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      Mariane (dacă acesta e numele real?), eu mă bucur că am ajuns să discutăm civilizat şi argumentat la acest subiect. Trebuie să recunoaştem că până acum el era considerat TABU.

      Iar acum voi încerca să punctez câteva idei, ca răspuns la comentariul tău.

      1. Eu nici nu am spus că femeile în perioada ciclului menstrual se pot împărtăşi! Deci orice comentariu sau aluzie la acest punct este inutilă. Eu am vorbit de intrarea în biserică, sărutarea icoanelor, luarea anafurei şi aghesmei (care se dă anume celor ce nu se pot împărtăşi!) şi atingerea de alte cărţi sau obiecte de cult (cum ar fi candela, de exemplu). Toate acestea pot fi uşor comparate cu atingerea femeii de haina Mântuitorului, iar interzicerea lor nu are o motivaţie teologică; mai ales că şi intrarea femeilor în biserică, datorită metodelor moderne de igienă, nu pătează în nici un fel biserica de sânge. Această nouă realitate (neînchipuită în sec. II-III) nu poate fi neglijată… În prezent femeile pot să intre şi în bazin în perioada ciclului, fără să iasă măcar o picătură de sânge din ele. Asta nu înseamnă că se pot şi boteza în perioada ciclului (decât dacă sunt pe moarte!), dar arată că e o diferenţă mare între igiena de astăzi şi cea de acum două mii de ani. 

      2. Dacă veţi citi studii serioase privind prescripţiile legii mozaice sau însuşi textul biblic îl veţi citi fără prejudecăţi (ortodoxiste), veţi vedea că acolo sunt foarte multe prevederi care nu au nimic comun cu religia. Sunt chestiuni de etică, sănătate, igienă, relaţii inter-umane, drept civil etc. În acest context au fost date şi regulile despre ciclului femeii şi, atenţie!, ele erau menite să protejeze femeia, nu să o discrimineze. Ciclul menstrual este dat de Dumnezeu, fie şi ca o consecinţă a păcatului Adamic, dar nimic din ce este dat de Dumnezeu nu ne poate opri din drumul spre El, nici măcar pentru o clipă, nu mai zic pe o săptămână. 

      3. Nu trebuie să ne mire faptul că acest lucru nu a fost tot timpul corect înţeles, nici măcar de anumiţi ierarhi ai Bisericii (că Sinoadele n-au abordat niciodată această problemă). Şi Vasile cel Mare nu avea idei tocmai exacte despre floră şi faună (vezi Hexaimeron) sau Ioan Damaschin despre planete (vezi Dogmatica), dar ei rămân şi Sfinţi ai Bisericii, şi oameni ai timpului lor, purtători ai unei mentalităţi şi gândiri diferite de a noastră, care tot nu-i perfectă. Pe de altă parte, eu cred că subiectul a fost destul de bine înţeles, numai că, în anumite perioade, ţinând cont de mentalitatea timpului şi de măsurile igienice disponibile, a fost ales “răul cel mai mic”. Faptul că aparent se încalcă unele Canoane (ale Sf. Dionisie, Sf. Timotei şi Ioan Postitorul – sec. IX, nu VII – e demonstrată treaba!), nu trebuie să ne sperie, că nu-i nici o noutate. Canoanele sunt reguli (etimologic şi juridic vorbind), iar unele dintre ele nici nu au fost date ca reguli, ci doar percepute aşa. O bună parte din Canoanele Sf. Vasile cel Mare sunt de fapt răspunsuri la nişte scrisori, după care, în urma unui proces de sistematizare juridico-bisericească (care, n-ar fi rău să se producă şi astăzi), au fost puse într-o colecţii de Canoane. Multe dintre ele au fost intrat în desuetudine sau n-au fost respectate niciodată. De exemplu, Canonul 7 al Sinodului de la Neocezareea (anul 315), nu aprobă a doua căsătorie, dar peste aproximativ 60 de ani, Sf. Vasile cel Mare (Can. 4) va aproba şi a treia, iar în sec. 9-10 vor fi alcătuite şi rânduieli de slujbă pentru acestea. De asemenea, Canoanele interzic mutarea unui ierarhi dintr-o eparhie în alta şi, în acest sens, Canonul 15 de la Sinodul I Ecumenic chiar anulează Canonul 14 Apostolic, care permitea transferul în cazuri de mare nevoie. Când Sf. Grigore Teologul a devenit arhiepiscop al Constantinopolului, Teofil al Alexandriei i-a invocat acest canon, la care Sf. Grigore a replicat: “Şi-au adus aminte de o regulă demult uitată”. Deci, de la Sinodul I până la al II-lea, Canonul era deja uitat. Se încalcă flagrant Canoanele în ce priveşte vârsta canonică a candidaţilor la hirotonie, iar Canoanele privind diaconiţele au intrat în desuetudine totală. La fel şi cele privind obligativitatea catehizării înainte de Botez sau cele legate de penitenţă. Deci, când vorbim de Canoane, trebuie să fim foarte atenţi şi să încercăm să le înţelegem raţiunea. Nu orice babă poate comenta sau chiar cita Sfintele Canoane. Canoanele au şi ele limitele lor, iar disciplina bisericească se schimbă mult. Chiar Scriptura (!) spune că episcopii trebuie să fie căsătoriţi, apoi Biserica le-a interzis să se căsătorească (Can. 12 Trulan). Apoi, deşi Canonul 2 al Sinodului din Constantinopol (879) consideră că episcopatul este incompatibil cu monahismul, dar peste câteva decenii, fără o regulă scrisă în Canoanele primului mileniu, episcopii trebuie să fie în mod obligatoriu monahi. Unde-s Canoanele aici? 

      4. În problema „Didascaliei” şi a „Constituţiilor Apostolice” trebuie să avem mai multă înţelegere. Necunoaşterea paternităţii lor nu le ştirbeşte din autoritate! Noi nu ştim nici autorul „Scrierilor Areopagitice” (orice s-ar spune la acest subiect) şi nici măcar autorul Epistolei către Evrei, care anume din acest motiv, o vreme nu era primită în canonul biblic. Autoritatea însă rămâne. Iar în cazul Didascaliei şi CA, chiar dacă nu le recunoaşteţi autoritatea canonică, nu o puteţi neglija pe cea istorică. Documentele confirmă faptul că nu peste tot în Biserică existau aceleaşi viziuni privind „necurăţia rituală”. Şi nici astăzi aceste viziuni nu sunt aceleaşi. Egiptul era mai mult influenţat de filosofia păgână şi de gnosticism, pe când Siria era mai pragmatică şi mai realistă. Poate de aceea, şi actuala Patriarhie a Antiohiei permite femeilor chiar şi să se împărtăşească, iar unele texte liturgice care vorbesc despre „necurăţia rituală” ei le-au modificat. La noi însă, datorită generalizării instituţiei duhovnicilor, problema dată se rezolvă în particular şi, dreptul la opinii diferite a fost şi trebuie să existe! Eu anume asta am vrut să scot în evidenţă în articolele mele. Iar dacă ne împiedicăm de Canoane şi nu ştim ce să facem cu ele, atunci, după spusa părintelui Andrei Kuraev, să le sărutăm şi să le punem în raft. Drept aţi spus că Hristos laudă credinţa femeii cu scurgere de sânge, şi nu neputinţa ei. Eu acelaşi lucru l-am spus. Dar cum pot femeile noastre să-şi manifeste credinţa în perioada scurgerii de sânge, când lor le este îngrădit dreptul de a intra în Biserică? Să nu fie!  

       

  7. maria

    Raspuns ptr pr Pruteanu Petru
    Am venit sa va raspund asa cum am promis chiar daca cu intirziere ptr ca sint in mare criza de timp dar am si avut nevoie de un pic de timp sa-mi limpezesc mintea sa vad de unde sa incep si cum?caci cuvintul Lui e infinit si de oriunde il incepi nu-l mai termini,si ca sa nu ma lungesc prea mult am zis ca e bine deocamdata sa ma limitez doar la strict doar la ce mi-ati cerut, si sa le luam pe rind:
    zice sfintia v:Maria (Mioara Ciobanu), poţi spune mai exact ce propui în legătură cu disciplina euharistică (perioade şi condiţii de pregătire)va Raspund”eu nu propun nimic ca sa ma feresc de mindrie si sa-mi atribui mie ceva ca eu nu sint decit o netrebnica inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor dar sa mai propun eu ceva ci doar incerc sa ma tin strins legata de lumina sfintilor Parinti “ca nu cumva lumina mea sa nu fie intuneric(Ap.Pavel)
    ce propun…perioade..R:sa-mi fie cu iertare si sa va rugati ptr mine sa nu ma osindeasca Domnul ptr cele ce le spun,ca cel ce te cicaleste te iubeste si nu vreau decit sa ne mintuim cu totii ,nu vreau sa ranesc pe nimeni ci sa invatam unii de la altii si sa ne inteleptim unii din greselile altora dar sa revin sa nu ma indepartez de ceea ce vreau sa spun:
    Problema desei Impartasirii a fost subiectul unor mari controverse si mari furtuni la muntele Athos pentru multi ani unde s-a ajuns si la crima .Se formase doua tabere care se acuzau reciproc de erezie si alte calomnii Sf.Nicodim Aghi.doar la 60 de ani pleaca la Domnul devastat launtric de calomnii …o spune insasi el plin de amaraciune”desi e canonica ,apostolica si patristica a fost in chip rau ,contrar legii si vatamator incetata de noi”
    Astazi si noi sintem indemnati pe toate drumurile la deasa Impartasanie ,acesti promotori vin cu tot felul de argumente numai si numai sa ne convinga sa ne impartasim Unul din argumentele lor este cartea”impartasitrea continua cu Sfintele Taine doasarul unei controverse marturiile traditiei” cu amaraciune spun si ma intreb cum de nu vad ei ca insasi autorul spune clar”autorul isi propune sa dezvolte doar tema folosirii Euharistiei prin Impartasire de catre credinciosi demonstrind scripturistic si patristic necesitatea si utilitatea Impartasirii frecvente vatamarea si pierzania sufleteasca care vine din impartasirea lenesa si zabavnica si solutionind obiactiile adeptilor imparasirii rare ,de doua trei ori pe an”deci”atentie!Sfintul li se adreseaza celor zabavnici si lenesi celor care deja se imparasesc o data pe an sau la 40 de zile sau la anumite sorace ptr ca acestia “nu au pacate opritoare”asa cum astazi sint impartasiti cu pacate opritoare ?!!mai spune autorul”carticica de fata n-avem de gind sa vorbim despre celelate taine ci numai de Taina dumnezeiestii cuminicari,si iarasi ,nu in general despre toate conditiile acesstei Taine ,ci numai despre una singura in parte N-avem sa cercetam aici actul si celebrarea vazuta a Tainei ,in ce mod se face si in ce chip ,nici contemplarea cu mintea a fiecrui act sfint dar nici mijlocirea ce o ofera Taina acaeasta ci numai si numai folosirea acestei Taine si Impartasirea…dovedim cu marturii scripturstic si patristic ca este necesar ca toti crestinii ortodoxi care nu au canon de la duhovnic sa se Impartaseasca cu Trupul si Singele Domnului ca impartasirea frecventa aduce mare folos sufletelor si trupurilor noastre iar cea indolenta si zabavnica aduce dimpotriva mare vatamare si pierdere”R:”la noi e cu totul altfel,duhovnicul nu leaga ce trebuie sa lege ca sa se poata impartasi,ati vazut ce zice sfintu?cei ce nu au canon”si la noi nu numai ca nu se opresc ci se imprtasesc cu pacate opritoare,ce argument mai puternic vreti parinte ?ori nu stiti ca se impartasesc pacate opritoatre? ori va faceti ca nu vedeti?,as vrea sa-mi raspundeti la asta.E indrazneala mare sa impartasesti cu pacate opritoare?!!Intr-adevar sfintii au chemat la deasa impartasanie ca stiau importanta Sfintei Impartasanii dar intii ii pregateau ii curatau ii catehizau etc sfintii indemnau la curatirea sufletului prin lacrimile pocaintei cu lucrarea poruncilor etc si apoi vine Sf impartasanie si desavirseste ceea ce nu putem noi sa implinim ,pacatele usoare le curata sf impartasanie nu cum sintem indemnati ca la niste baghete magice care curata pacate de moarte?!pai se impataseste cu sterilet zicind: ca poate i se lumineaza mintea si renunta la el?!nici nu poti sa crezi ca auzi asa nebunie ?!!si cite altele si nu vreau sa ma lungesc Ei nici nu cunosc bine pacatele si se imparasesc?Omul nu cunoaste smerenia umilinta supunerea evlavia ascultare ,virtuti fara de care nu ne cunoaste Dumnezeu daca nu-si gaseste chipul Lui in noi cind vom ajunge acolo, si noi ne impartasim?! cu Cel ce este smerenie evlavie?!etc pai cel ce se uneste cu El este acelasi duh cu El oare asa sint cei ce se impartasesc ?,se aduce argument pe fiul risipitor si se accentueaza rautatea fratelui mare zicind sa nu fim ca el”dar de ce nu se accenteaza smerenia fiului risipitor “nu sint vrednic sa ma numesc fiul Tau”cum vor trai oare cei ce se impartasesc dincolo si ei nici nu cunosc smerenia evlvia ascultarea ca vom pleca dincolo si nu vom sti sa ducem viata plina de evlavie smerenie supunere ascultare etc daruri dumnezeiesti ca se iau prin silinta prin participarea ta impreuna cu El care desavirseste ce trudesti tu, cum vor implini aceste virtuti cind vor pleca de aici ?la ce le-a folosit Sf Impartasanie ,Imparatia Lui Dumnezeu e aici pe pamint”cum?traind cu fratii in evlavie smerenie supunere uminlinta dragoste etc si viata de aici va continua dincolo,si cum va continua daca ei nu o vor invata aici dar bine ca se Impartasesc?!ce vor face acolo cei ce sint nesupusi ambitiosi miniosi ironicietc cred ei ca si acolo vor face la fel ?ma indoiesc !atunci nu mai e rai
    Apoi zice sfintia v:.”ce condiţii de pregătire propun”R:din nou il aduc ca argument pe avva Dorotei”dintru inceput Dumnezeu l-a zidit pe om l-a impodobit cu tot felu de fapte bune si l-a pus in rai si i-a dat porunca sa nu manince din pomul ce era in rai si asa se afla in rugaciune si in contemplatie intru toata slava si cinstea si simturile erau intregi dupa fire precum l-a zidit Cind a incalcat porunca a fost izgonit din rai si a cazut din starea cea de fire in cea dupa fire ,adica in pacate ,in iubire de slava desarta ,iubirea de poftele acestei lumi si toate celelale prin incalcarea poruncii. Preabunul Dumnezeu i s-a facut mila de zidirea Sa si a dat porunci prin legea lui Moise care oprea de la pacate si indemna la fapte bune ,aratind ce trebuie si ce nu trebui sa se faca A dat cele 10 porunci,a dat lege si ajutor ptr indreptarea rautatii ,dar tot nu s-a indreptat A trimis prooroci nici astia nu au putut face nimic Atunci Preabunul Dumnezeu a trimis pe Unul Nascut Fiul Sau ca numai la Dumnezeu ramasese nadejdea tamaduirii Din robi ai pacatului ne-a facut slobozi de pacate “numai de nu vom mai gresi cu voia noastra “ca ne-a dat putere sa calcam peste serpi si peste scorpii..peste toata puterea vrajmasului curatindu-ne de tot pacatul cu sfintul botez Stiind Dumnezeu neputinta noastra de mai inainte ca si dupa Botez vom gresi ,ca cugetul omului este inclinat catre rele si-a inmultit bunatatea dindu-ne noua porunci curatitoare ca sa ne putem iarasi indrepta(deci”poruncile curata nu Impartasania) de vom vrea cu pazirea poruncilor si nunumai de pacate sa scapam ci si de patimi”Sf Serafim de Sarov zice”scopul vietii crestine este dobindira Duhului Sfint”adica Duhul Lui ,asemanarea cu El asa cum am fost creati .Prin lucrarea poruncilor putem sa ne intoarcem din nou la chipul pierdut Deci”sintem aici pe pamint ca urmare a izgonirii noastre a incalcarii cuvintului Lui ,ne-a salvat Dumnezeu prin Sf Botez dar cum firea noasra este slaba este imposibil sa nu pacatuim ca cine-i fara de pacat ?insa ne-a dat Dumnzeu tot felu de arme duhovnicesti cu care sa ne razboim cu cei care vor sa ne piarda si sprin silinta noastra sa ne intoarcem la chipul pierdut ,caci virtutile ne sint date cu participarea noastra.Ca arme impotriva vrajmasilor avem cele 7 Taine indispensabile la mintuire printre care Pocainta si Cuminecarea.Taina Sfintei Impartasanii este actu cel mai suprem daca se face cu vrednicie ,este unirea cu Dumnezeu!!!dar care nu se face fara Taina Pocaintei si nu pot sa inteleg de ce se face atita tam-tam pe sf Impartasanie cind trebuie sa avem mare grija sa le dobindim si pe celelalte? promotorii desei impartasiri au luat ideea sfintilor de a indemna la Sf Impartasanie din cartea controverse..si altele si doar atit ,deci Cuminecarea este una din cele 7 Taine este ca si cum ai avea o mina si tu faci caz de ea si te lauzi la toata lumea aratind ca tu ai o mina dar altul iti ,zice dar uite esti ciung de alta si tu din nou,lasa asta..dar uite ca am o mina De ce nu se pune accentul pe pocainta ?Promotorii desei impartasiri vor sa diminueze Taina Spovedaniei ptr a le fi lor mai usor si mai comod ?Sfintii Parinti spun ca in scaunul spovedaniei se schimba omul vechi in omul nou ,apoi se face impacarea cu Dumnezeu si ei vor sa o reduca?In scaunul spovedaniei recunoastem cit sintem de netrebnici inaintea Lui si a altora Sfintia v zice”ca Sf Nicodim care nu cerea spovedanie inainte de Sf Impartasanie ,el face referire la cei ce se spovedea prima data si au pacate grele”R:oare parinte?! chiar asa spunea?!unde ?sa ma duc sa citesc si eu ?sfintia v ii zicea lui Florentina”cind eu citeam carte folositoare de suflet tu nici nu erai ?se vede cit de bine ati citit-o!cum de nu ati vazut indemnurile care le face sfintul in carte folositoare de suflet la pag196-199.. si apoi cum vorbeste si sfatuieste Sfintul de marturisire si etapele cum sa ne marturisim si apoi cum sa pazim marturisirea( ca si ingerii care au cazut daca-si pastrau vrednicia nu cadeau, la fel si iuda care s-a impartasit si l-a vindut pe Domnul)si mai mult ,da 5 foloase ale desei marturisiri si sfintia v zice ca sfintul spovedea si indemna la marturisire doar cind erau pacate opritoare?!nici nu pot sa cred ca aud asa nebunie pusa pe seama sfintului sa-l discrdediteze Apoi o alta Sf Taina este Pocainta care spune tot sf Nicodim se compune din trei parti “zdrobirea inimii marturisirea si implinirea canonului si apoi dezlegarea pacatelor”SfintiiParinti au accentuat deasa spovedanie si noi o diminuam ?
    Apoi zice sfintia v ce conditii de pregatire propun ?pai daca eu incep se umple calculatoru cite s-ar putea spune despre pregatirea ptr Sf Impartasanie,e unirea cu Dumnezeu nu e jucarie!Imparatia lui Dumnezeu incepe inca de aici “trebuie sa invatam viata ingereasca plina de evlavie smerenie supunere,umilinta,ascultare de Dumnezeu si unii de altii sa ducem viata asa cum am fost creati ,in smerenie de Dumnezeu si fata de frati,in evlavie fata de Dumnezeu si fata de frati in iubire de Dumnezeu si iubire de frati in ascultare de Dumnezeu si de frati ,in infrinare de Dumnezeu sa stii ce ai voie si ce nu, ca noi deocamdata facem voile noastre nu a Lui..Adam daca ar fi ascultat…?pai ce o sa vina Dumnezeu sa faca pace intre frati? sau va ingenunchia Dumnezeu inainte la toti capriciosii sa le implinesca poftele?daca nu vom invata inca de aici sa ducem viata ingereasca care se duce in rai zadarnica v-a fi imparasirea noastra,sintem chemati la o alta viata care daca nu o vom invata inca de aici va fi vai de noi ,primeste Dumnezeu acolo toti mofturosii toti capriciosii plini de atitea ifose si pretentii?primeste Dumnezeu pe toti cei ironici care iau in ris pe fiintele Lui dragi,..care ia in ris pe cei de linga el?pai asta oare nu face parte din mindrie?!va ingenunchia Dumnezeu inaintea la toti capriciosii plini de atitea pretentii?!!
    Este inadmisibil in fata atitor pacate grave sa chemam la Sf Impartasanie?e ca si cum eu sint paralizata in pat si plina de tot felu de cancere si de puroi si cineva vine si ma chiama si ma indeamna ca sa-mi pun haina de nunta sa ma duc la ospat?pai pot eu sa pun o asa haina buna peste puroiul care este in mine?cind lumea e plina de atitea cancere ei ne chiama si ne indeamna la ospat?eu sint vai de capul meu si ei ma chiama la petrecere si dans?in loc sa vina sa-mi dea leacuri sa ma pot ridica de jos ,ei vin si ma chiama al ospat?
    Apoi zice sfintia v”spune cit de des sa se impartaseasca un crestin,si cum sa se pregateasca un crestin argumentind cu texte”o spune Sf.I.G.Aur,nu am timp acum sa va dau texte dar am sa o fac, dar repet asta e grija lor ,cit de des?!nu transformarea omului vechi in omul nou ,apoi asta a pus capac la toate zice sfintia v”execeptind duhovnicii sec xx?”R:duhovnici sau sfinti parinti?,dar chiar daca ,ce vreti sa spuneti parinte,ca acesti duhovnici au fost inselati si intunecati ?nu a vorbit Dumnezeu prin gura lor?au spus oare ceva rau acesti duhovnici ?pr Cleopa etc ..spune Hristos”daca am vorbit rau dovedeste daca nu de ce ma bati”dovediti ca au spus ceva rau acesti duhovninic?crezind ca-mi inchideti gura cu asta ?! O alta arma a promotorilor desei impartasiri care nu ma intimideaza ci mai rau ma aprinde sa va aduc eu argumente ..canoane ?!aduceti-mi sfintia v macar un singur canon care sa accepte sa se impartaseasca cu pacate opritoare,ca sfintia v zice ca nu-i chemati pe aceia ,dar v-am intrebat pe alte site-uri care sint pacatele opritoare ?si atunci sa va vad eu daca mai aveti pe cine chema,ce canon mai am nevoie cind vad clar ca se impartasesc pacate opritoare?ptr care se vor osindi ei si cei ce-i Impartasesc si eu daca tac ,o spune Sf.I.G.Aur,o sa va aduc si textul dar nu acum ca m-am lungit destul, vreti sa va aduc argumente de sfinti parinti numai cei ce va convine sfintiei v?bine am sa o fac si pe asta insa trebuie sa aveti rabdare
    Apoi zice sfintia v”pe ce se bazeaza faptul ca preotii se pot (si chiar trebuie sa se impartaseasca la fiecare liturghie iar mirenii nu pot R:nu e treba mea de ce ….desi as avea multe de spus si cu asta dar nu vreau sa ma mai lungesc ca deja…insa eu am treaba cu mine si cu fratele meu de la care-mi vine mintuirea,caci am fost acuzata ca alung lumea de la sf impartasanie eu zic ca-i alung de la osinda ,poate ma lamuriti intr-un fel.
    Apoi zice sfintia v:eu asta am facut in articolele mele”R:spre rusinea mea ca timpul e cel mai mare dusman al meu si nu am avut timp sa le aprofundez ci doar m-am uitat un pic pe ele dar nu e nevoie sa le citesc ca imi dau seama ce spuneti ca i-am auzit pe alti promotori ai desei impartasiri si apoi acum 2 ani cind eu incercam sa inteleg cite ceva de sf impartasanie,ptr ca am fost legata pe 7 ani ,si unul din duhovnici mi-a zis “marie vin-o sa-ti dau sa citesti ceva ca ai sa mori de bucurie”si mi-a dat sa citesc liturghia ortodoxa,un anume pr Pruteanu care nici nu-l cunosteam…si pot sa spun ca in loc de acea bucurie de care mi-a zis am simtit o mare amaraciune,dar si un intreg razboi ce a inceput cu acel duhovnic si cu altii care va sustin invataturile, sa ma iertati si sa va rugati ptr mina sa nu-mi pierd mintuirea ptr asta
    Eu de sf impartasanie multe asa avea de spus da nustiu cum sa fac?sa nu obosesc si sa fiu povara altora.Sint 6 ani de cind am cunoscut mila Domnului 6 ani de cind focul dumnezeiesc s-a atins de inima mea si nu mai am, pace si liniste 6 ani de cind un duhovnic ma leaga sa nu ma impartasesc si altu ma dezleaga sa ma impartasesc ,de ce unul e atit de blind cu mine si altul e atit de aspru? acum m-am intors tot la cel care m-a legat ptr ca atunci cind ma impartaseam eram plina de mindrie ce nu-i mai faceam fata ,mai bine ma simt acum pe pozitia vamesului si a desfrinatei plingind toate rele le ce le-am facut
    Misiunea preotului este sa-i duca intrgi la Hristos,sufletele lor din mina lor se vor cere “vedeti?!pe unde vor scoate mineca acesti promotori care i-a impartasit cu Hristos si ei nu sint asmeni Lui ?caci cel ce se uneste cu El e acelasi duh cu El,Daca acesti luminati ai Lui care El le-a dat atita cinste sa faca din oameni vechi ,oameni noi sa-i duca intregi la Hristos ,nu ciuntit adica desavirsiti,evlaviosi,supusi,umili,smeriti ascultatori etc zadarnica va fi DEASA IMPARTASANIE,atentie neciuntiti trebuie sa-i predea lui Hristos nu cu o mina sau intr-un picior sau cu haina de nunta(Sf Impartasanie )si pe dedesubt puroi,daca nu vor folosi toate armele ce ni le-a pus la dispozitie Dumnezeu(nu numai Sf Impartasanie)cele 7 Taine ,Sfintii Parinti Sf Scriptura etc zadarnica va fi deasa Impartasanie care este una din cele 7 Taine daca este facuta cu vrednicie Misiunea preotului este sa foloseasca toate aceste arme sa-l intoarca la chipul pierdut oare va intra cel ciung in rai?o haina daca frumoasa bine lucrata daca are o pata(chiar si mai mica sau un defect )o cumperi ?asa va fi si cu noi..va zice Hristos “cine esti?…cu adevarat nu te cunosc”si atunci cu ce te aperi?..Parintii ne invata ca nu te poti impartasi cu pacate opritoare si ne indeamna la curatire ba mai mult ne arata cum sa ne curatim spune apostolul Pavel “daca cineva va chiama la masa…mincati tot ce va e pus dinainte(cor10 25-28)aapoi daca promotorii desei impartasiri au ca arma cartea controverse eu le arat ca cu aceeasi arma ii atac si eu numai sa ai pe cine, ca fug ca niste biruiti, in cartea controverse cu care promotorii fac atita tam tam si au luat doar ceea ce le-a placut dar vin si eu cu ceva ,pag166 le-ai explicat din ce pricina se jertfeste Vitelul cel ingrasat si din ce cauza vin ei la nunti si la ospatul cel mare? de ce nu fac asta asta promotorii ,sint trei ani de cind ma lupt cu ei ,le-am cerut sa-mi dovedeasca cu sf scriptura ,sf parinti etc dar fug ca niste biruiti m-am bucurat cind am vazut deschiderea Sfintie V catre dialog poate asa ma linistesc si eu din asa zbucium ca nu vreau altceva decit sa ne mintuim si impreuna sa-l slavi
    Apoi zice Sfintia v”spune cit de des sa se impartaseasca si cum sa se pregatesca argumentind cu citate concrete din canoanele sfintilor parinti”asta e arma promotorilor ,spune pr Iustin Pirvu “nu mai avem oameni de jertfa si chiar daca se mai ridica cite unul sint repede lichidati si intimidati “asta face si sfintia v cu o inculta ca mine gindind ca o sa-mi inchideti gura cu canoanele care le cam bijbii E adevarat eu nu sint decit o biata amarita care nu vrea altceva decit sa fac pac e cu El si sa ma mintuiesc si mintuirea mea depinde de mintuirea fratelui,dar asta nu inseamna ca nu vad pe ce ce se impartasesc cu pacate opritoare ,as vrea sa-mi raspundeti la asta ce parere aveti ?
    iertati si va rugati ptr mine netrebnica

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      În afară de o expunere confuză şi oarecum agramată (scuzaţi de observaţie!) n-am văzut idei concrete, nemaivorbind de răspunsuri teologice pertinente la întrebările mele. Mai mult decât atât, riscaţi să mă acuzaţi de ceea ce eu n-am spus şi n-am învăţat niciodată. Şi, în cazul acesta, nu are rost să continuăm discuţia, mai ales că şi comentariile sunt la un cu totul alt subiect. 

      Deci mai departe comentăm doar la subiect. Comentarii la alte subiecte nu se acceptă!

  8. ortodoxie

    Plecaciuni parinte Petru. 1. Cu multi ani in urma am avut un avort spontan – выкидыш. Nu am stiut ca trebuie sa mergi la preot si sa martuurisesti acest lucru. Fiind in pelerinaj la o manastire din Moldova, am luat binecuvantare de la unul din schimnicii de acolo si fara sa-i zic despre acest avort m-a intrebat daca am facut rugaciune de dezlegare asa cum se face femeii dupa nastere. I-am raspuns ca nu am facut martuirisire privind pierderea sarcinii si atunci mi-a citit el aceasta dezlegare, deoarece toti anii dupa avortul spontan m-am impartasit. Cu nevrednicie, a spus parintele. Sigur ca imi pare rau, ca am gresit Domnului, fie si din nestiinta, dar e pacat.
    2.La unele biserici din Chisinau (Sf. Gherorghe, ruseasca) se permite impartasirea cu Sf. Taine in saptamina luminata dupa Invierea Domnului iar la altele nu (mitropolia Basarabiei). Cum sa ingeleg cine este drept. Va multumesc.

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      1. Eu cred că e bine să vă liniştiţi în privinţa acelui avort spontan şi să vă puneţi nădejdea în Domnul. Greşeala Dvs a fost că v-aţi încrezut în “binecuvântările” unora care cred că odată cu schima mare li se dă şi minte, dar în realitate nu este aşa. Dacă v-aţi spovedit, trăiţi viaţa creştinească mai departe şi rugaţi-vă ca Domnul să vă dea alţi copii. Şi dacă e nevoie, faceţi şi tratament, dar nu uitaţi şi cele duhovniceşti. La această etapă nu mai este nevoie de nici un fel de rugăciune/molitfă. 

      2. Despre împărtăşirea în Săptămâna Luminată am scris aici: http://www.teologie.net/2013/05/03/impartasire-de-pasti/

  9. Arseni Teodor

    Am terminat si eu de citit comentariile..

    Sincer se vede ca numai Dumnezeu va mai da putere sa mai raspundeti unora de pe aici.. Eu in locul d-voastra, sincer, o luam la goana demult. Ma refer la “ultra-ortodocsii” nostri, da-le-ar Dumnezeu luminare si sanatate..

    Eu cred ca s-a spus cam tot ce se putea spune despre acest subiect! Sunt intru totul de acord cu cele spuse de sfintia Voastra. Nu sunt preot, nici teolog, desi am studii in domeniu. Mandria asta ascunsa ne lupta pe toti zi de zi, iar daca am invatat ceva din discutiile cu “legionarii” zilelor noastre, este ca acest soi de oameni se ajuta numai cu post si rugaciune! Oricat ai vorbi cu ei, nu vor intelege nimic.

    Sa va ajute Dumnezeu in continuare sa scrieti si sa faceti misiune! Doamne ajuta!

  10. maria

    De ce nu vreti sa raspundeti parinte? comentariile mele nu sint pe subiect? aa! cind nu aveti raspuns gasiti tot felul de scuze sa evitati raspunsul (pe care nu-l aveti) raspunde-ti cui vreti si numai celor ce vorbesc in favoarea impartasirii? pai daca comentariile nu sint pe subiect de ce pe acest site, unde e alt subiect, sfintia v imi pune intrebari despre sf Impartasanie? imi cereti argumente concrete si cind comenturile nu sint in favoarea sfintiei v nu le primiti? ptr ca nu aveti raspuns la ce v-am intrebat si daca ziceti ca nu primiti comentarii decit pe subiect ce e greu sa ma mut de pe un site pe altul ?sa vedem ce raspundeti?

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      Stimată doamnă/domnişoară,

      1. Mesajele Dvs sunt imposibil de citit. Pe lângă ideile fără noimă şi argumentare, scrieţi oribil de neîngrijit. În tot ce aţi scris până acum a trebuit să pun măcar câteva spaţii între fraze şi cuvinte ca să pot citi eu şi cititorii blogului meu pe care eu îi respect şi nu pot să-mi bat joc de ei, acceptând astfel de texte.

      2. Prima care aţi început subiectul despre împărtăşire aţi fost Dvs. Recitiţi mesajele şi vă veţi convinge. Când am văzut că bateţi pasul pe loc, a trebuit să vă atrag atenţia asupra faptului că nu suntem la subiect. 

      3. Eu sunt de acord cu tot ce AFIRMAŢI Dvs. Nu sunt de acord cu ceea ce NEGAŢI! N-am ce să vă fac, dacă aveţi puţine idei şi toate fixe…

      4. Secta de la Petru Vodă (aici avându-i în vedere nu pe toţi, ci pe o parte din ei) prea mult v-au băgat în cap idei conspiraţioniste. De aici şi acuzele prosteşti că eu aş scrie şi sub un alt nume. Gândiţi-vă că eu sunt “stăpânul” acestui blog şi nu am nevoie de aşa ceva. Aprob sau resping comentariile după bunul plac. Şi-apoi, am şi eu demnitatea mea. Scriu cu numele meu şi sunt în stare să-mi apăr punctul de vedere fără să mă ascund după alte nume. 

      5. Reieşind din cele de mai sus, de ce ar trebui eu să vă aprob toate comentariile şi încă să şi răspund la ele, mai ales că nici nu vă daţi seama cu cine vorbiţi?

  11. maria

    spune sfintia v “1. Eu cred că e bine să vă liniştiţi în privinţa acelui avort spontan şi să vă puneţi nădejdea în Domnul. Greşeala Dvs a fost că v-aţi încrezut în “binecuvântările” unora care cred că odată cu schima mare li se dă şi minte, dar în realitate nu este aşa. Dacă v-aţi spovedit, trăiţi viaţa creştinească mai departe şi rugaţi-vă ca Domnul să vă dea alţi copii. Şi dacă e nevoie, faceţi şi tratament, dar nu uitaţi şi cele duhovniceşti. La această etapă nu mai este nevoie de nici un fel de rugăciune/molitfă.
    Parinte sa-mi fie cu iertare dar eu stiu ca gura duhovnicului e gura lui Hristos ,ori eu stiu ca Hristos chiama la plins la pocainta nu la liniste ,la liniste cind e deznadejde dar in rest la plins si pocainta ca daca acea persoana a suferit acel necaz dupa spusele SF.Parinti asta a ingaduit Dumnezeu ptr pacatele ei si trebuia oprita de la sf Impartasanie 1 an de zile,ori noi toata viata trebuie sa o petrecem in plins si pocainta mai ales atunci cind ni se intimpla neplaceri asta e un prilej de pocainta si mai multa ca sa ne apropie si mai mult de Dumnezeu, nu liniste ca cu linistea nu ajungem nicaieri
    iertati si va rugati ptr mine

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      1. Gura duhovnicului este gura lui Hristos, dar doamna nu a mers la duhovnicul ei, ci la un schimonah, care nici măcar nu e preot. Şi de ăştia au apărut mulţi peste noapte, care cred că schima mare le dă dreptul să se pună chiar şi mai sus de episcopi. Deci, în această privinţă, mai degrabă eu pot să mă numesc duhovnicul acelei doamne, decât părintele respectiv.

      2. Eu cred că o femeie care vrea să aibă copii, dar dintr-o problemă de sănătate a pierdut sarcina, trebuie încurajată şi ajutată, dar nu canonisită. Nu mă interesează ce veţi spune Dvs, că Dumnezeu nu v-a pus duhovnic şi judecaţi lucrurile mult prea juridic, dar eu nu pot opri astfel de femei de la împărtăşire pentru mai mult de 40 de zile. Puneţi-vă în situaţia ei…

      3. Eu cred că e bine să vă abţineţi de a comenta ceea ce spun preoţii şi teologii. Nu înseamnă că dacă aţi citit 2-3 cărţi, sunteţi capabilă să înţelegeţi subtilităţile. Iertaţi-mă şi pe mine. 

  12. maria

    Iertare parinte Petru nu vi se pare ca taiati in carne vie?daca eu am scris in halu ala am scris ptr ca sint incepatoare in al tehnologiei si nu are cine sa ma ajute, dar ma descurc si eu cum pot, referitor la cei ce au trudit dupa urma mea ma voi ruga ptr ei ca Domnul sa le socoteasca jertfa Eu zic ca un om duhovnicesc ca sfintia v ,ar trebui sa se bucure ca oaia cea ratacita il cauta pe pastorul care el este dator sa se duca in munti dupa ea sa o caute, inca o data cer iertare

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      Matale nu cauţi decât să arăţi că ai dreptate şi că eu nu am. Dacă vrei să fii oaie în turma lui Hristos, trebuie să taci, că oile sunt tăcute, nu gălăgioase ca şi caprele…

    • fr. Mihail

      Soră şi doamnă Maria, nu iau apărarea nimănui, că nu mă plăteşte nimeni pentru asta. Deşi mesajul dvs. pare al unei victime, totuşi, nu puteţi să vă numiţi victima durităţii Părintelui Petru, din mai multe motive:
      1. Sfinţia Sa a venit cu argumente biblice şi patristice în sprijinul maicii dr. Vassa Larin, ce nu pot fi combătute, ele făcând subiectul unei apologii obiective. Dvs., să-mi fie cu iertare, dar vă argumentaţi părerile personale preconcepute doar cu ce aţi citit prin cărţi pe care eu le numesc ,,pentru babe”. Această discuţie, fiind începută de un ieromonah-doctor, fiţi sigură că se adresează celor care vor să ştie mai mult, şi, desigur, celor care şi-au petrecut o parte din viaţă prin vreo bibliotecă.
      2. Cuvântul Sf. Ap. Pavel, care spune că ,,femeia trebuie să tacă în biserică, iar de va voi să înveţe ceva, să întrebe pe bărbatul ei acasă”, nu pare să aibă aplicabilitate la dvs.
      3. Tonul pe care comentaţi este unul instigator, vădindu-vă nu dorinţa sinceră şi obiectivă de a primi lămuriri, ci doar să îl biruiţi în argumente pe Pr. Petru.
      4. Dvs., când v-aţi înscris la această discuţie, aţi ştiut cu cine vă contraziceţi? Pe subiect liturgic, doar Robert Tafft l-ar putea contrazice pe bună dreptate pe cel pe care îl acuzaţi, direct sau indirect.
      5. Acuma, dvs. vreţi să vă lauţi la trântă cu ursul şi să ieşiţi fără nicio zgârietură?
      Cred că argumentele mele sunt destul de lămuritoare pt. dvs., ca să vă explicaţi de ce Ierom Petru ,,a tăiat în carne vie”. Doriri de bine, şi îmi cer iertare pt. intervenţie.
      fr. Mihail T.

      • © Ieromonah Petru Pruteanu

        Sunt 2 babe zăpăcite care nu încetează să scrie mesaje kilometrice, crezând că dacă n-ar fi ele, Ortodoxia ar fi pierdută. 

        Să mă ierte, dar n-am să le aprob nici un mesaj. Eu aştept să fiu contrazis de oameni cu studii teologice şi, preferabil preoţi (care implict sunt şi bărbaţi). 

  13. maria

    Iertare Parinte Petru dar cum il marturisim pe Hristos?ati vazut cit osinda ii astepta pe cei ce tac?

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      Dvs mi-L mărturisiţi mie pe Hristos? Nu vi se pare că înşelarea e prea mare?

      Pe Dvs vă aşteaptă o mare cunună dacă veţi tăcea. Sunt prea multe semne care mă duc spre această convingere. Cu aşa “mărturisitori” nu doar că ne facem de râs, dar Îl facem de râs şi pe Hristos. 

      Şi haideţi să încheiem discuţia. 

  14. Mari

    Sarutmana Sfintite Parinte si sa ma iertati, ca indraznesc, sa las un mic comentariu. Referitor la intrarea femeii in biserica in “perioada lunara”,am avut si eu retineri pana acum 6 luni, cand din dorinta de a ma spovedi si impartasi mai des, mi-am schimbat preotul la care ma spovedeam de obicei. Preotul la care acum ma spovedesc, este de aceeasi parere cu sfintia dvstra si inca de la inceput a incercat sa-mi schimbe aceasta convingere(ca femeia nu trebuie sa intre in biserica in perioada lunara…si toate celelalte), prin trimiteri la sfintii parinti si la canoane. Un articol pe care trebuia sa-l citesc este chiar acesta, dar si cel despre deasa impartasanie. La inceput nu mi-a fost foarte usor (intrarea in biserica in perioada lunara sau impartasirea deasa), insa acum imi este de-a dreptul rusine sa nu ma impartasesc atunci cand sunt chemata la Cina Domnului. Ma lovesc totusi, de alte amanunte …imi este teama (printre altele), sa nu ajung sa desconsider Taina Sfintei Impartasanii(din obisnuinta). Imi dau seama ca trebuie o permanenta trezvie, dar pot eu sa am aceasta trezvie, om patimas…Am fost sfatuita sa gandesc simplu, asa cum gandeau si sfintii parinti, dar cand ii citesc pe unii dintre ei, sincer, Sfintite Parinte …nu mi se pare ca gandirea lor ar fi simpla, posibil ca aceasta gandire a mea(a despicarii firului de par in patru) nu intelege gandirea lor oricat de simpla ar fi. Mentionez, ca in perioada lunara nu as avea curajul sa ma apropii de Sfintele Taine mi-ar parea o intinare a sfinteniei. Va rog Sfintite Parinte, sa-mi dati un raspuns vis-a-vis de modul, in care ar trebui, sa vad Sfanta Impartasanie ca esenta si nu ca forma(datorita desei impartasanii). Multumesc. Doamne ajuta!

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      1. Mai ales dacă şi conştiinţa vă acuză, nu trebuie să luaţi împărtăşania în perioada ciclului, ci doar anafură şi agheasmă. Aveţi 3 duminici pe lună + sărbătorile în care vă puteţi împărtăşi. Folosiţi-vă de aceste ocazii şi nu le rataţi, că vom da răspuns pentru asta.

      2. Teama Dvs este firească şi îndreptăţită. E bine să o aveţi şi mai departe, ca realmente să nu cădeţi în desconsiderarea Sf. Taine. Contează foarte mult nu doar pregătirea înainte de împărtăşanie, care trebuie făcută cu multă tragere de inimă, ci şi viaţa de după împărtăşire. De obicei aici suntem mai indiferenţi şi de aceea nu simţim harul şi bucuria aşa cum poate ar trebui, şi nici nu ne păzim de păcate. 

    • florentina

      Pr Pruteanu( vada ca nu pot sa fac un comentariou la raspunsul Sf vstre ) , deci spuneti asa : “mai ales daca constiinta va acuza , sa nu va impartasiti” si eu va intreb , daca constiinta nu va acuza , ma pot impratsi avand curgerea lunara ?? cam asta reiese din ce spuneti aici ..Mai spuneti ca putem lua aghisma si anafura cu curgerea lunara?/ pai cum? daca Sf vstra spune ca : femeia poate intra in Biserica dar sa nu se atinga de cele Sfinte ..Anafura si Aghiasma nu sunt Sfinte ??/ Vai vai vai

      • © Ieromonah Petru Pruteanu

        Eu nu am spus că se poate intra în Biserică, dar fără a se atinge de cele sfinte, ci că există o astfel de părere în rândul unor preoţi. Nu e şi părerea mea. 

        Eu consider că femeia în perioada ciclului trebuie să intre în Biserică şi să ia anafură şi agheasmă. Acestea sunt sfinte, şi sunt sfinţite anume pentru a fi date celor care nu se pot împărtăşi (nu pentru cei care nu vor). 

        Există şi preoţi/episcopi care permit şi împărtăşirea. Dacă cineva se spovedeşte la unii ca aceştia (şi de care ar trebui să asculte), se pot împărtăşi (anume ca ascultare), dar numai dacă nu-i acuză conştiinţa, pentru că dacă te acuză conştiinţa, nu poţi face ascultare şi nici să creşti duhovniceşte. 

        Anume asta am spus. Şi nu vreau ca vorbele mele să fie răstălmăcite de orice babă de pe stradă, indiferent de câte teologie credea ea că ştie…

  15. Adrian M.

    Doamne ajuta,sf.voastra…blagosloviti…sunt un om simplu care a avut un bun privilegiu doar cu ajutorul si ingaduinta bunului Dzeu ,de a ajunge in sf .Munte anul trecut in toamna,impreuna cu duhovnicul meu ,pr.Mihai…abia dupa acest pelerinaj am inteles si am simtit in sufletul meu (si sincer mi as dori sa pot impartasi tuturor oamenilor pe care i am cunoscut in viata macar cateva secunde si nu numai) ca nimeni,absolut nimeni, pe acest pamant nu este vrednic sa se atinga de HRISTOS,si totusi paradoxal vorbind ,nu putem trai fara EL ,si nu ne ramane decat sa-I cerem mila, binecuvantare,pace si sa ne curateasca de toate spurcaciunile pt. a ne apropia si a fi vrednici doar prin mila Sa sa ne impartasim cu preacuratele si nemuritoarele Sale Taine….cine nu intelege ca fara bunul si scumpul nostru Mantuitor nu se poate,inseamna ca este mort si nu poate fi viu decat daca se hraneste cu HRISTOS , si nu din an in pasti ,asa cum mai este vorba pe la noi romanii ,ci la fiecare intalnire cu HRISTOS , acest drum nu mai are intoarcere …..daca apucam coarnele plugului si ne apucam de treaba ,nu ne mai uitam inapoi fratilor ,caci o luam razna….nu exista jumatati de masura….preotul la sf. litgh. nu spune ,,din 40 in 40 de zile cu frica si cu dragoste apropiati va,, ….hai sa fim seriosi…asta nu inseamna ca trebuie fim si nesimtiti….noi romanii suntem ca antrenorii buni la vorbe si cand vine vorba de inima infranta sau duhul dragostei…Dzeu sa ne ierte….i am vazut pe rusi in sf.Munte ….pelerini…de la baietani cu puf pe fata pana la barbati in toata firea si batrani ,in genunchi la sf.liturghie si impartasindu se cu zecile….iar noi ne ascundem dupa buchii si ne place sa stam in temnita in care ne simtim bine….Doamne iarta ne!!! Sf.voastra eu voiam sa va intreb ,cum putem noi sa L cunostem cat mai mult si sa L pastram pe HRISTOS in inima noastra ….cum putem sa dobandim Duhul Sfant ? Dzeu sa va daruiasca multa intelepciune de la EL ,sa ne puteti calauzi intru mantuirea noastra ! Adi M. 41ani-Cta

  16. Andreea

    Parinte, as vrea sa va intreb daca pot merge maine seara la Prohod, avand in vedere ca sunt in cea de a 4-a zi a menstruatie..?? Mi-as dori tare mult sa particip, mai ales ca fac si parte din cor….

  17. ana

    *Parinte, am si eu o intrebare, am fost in vinerea mare la biserica desi eram in a 4 a zi de menstruatie, am stat in spate netrecand de primul stalp , ,,asa cum se zice”, ce parere aveti, am gresit?

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      Clar că nu aţi greşit. Că doar nu trebuia să staţi acasă şi să vă uitaţi la Trinitas TV. Oricum în Vinerea Mare nu este Liturghie şi nici împărtăşire, deci simpla intrare în biserică nu este oprită. 

  18. © Ieromonah Petru Pruteanu

    Apreciez articolul cuprinzător al monahiei Vassa Larina, precum și completările ulterioare făcute de dvs dar, am o nedumerire:

    1.În încheiere, menționați că, fiind supus rânduielii date de duhovnicul dvs, nu îngăduiți împărtășirea femeilor în perioada menstruației. Este doar un act de ascultare, sau este totuși o reținere, aflată în coerență -NU cu cele mai legionare tendințe bisericești ci -cu cele echilibrate ? Deși știu efortul dvs de a corecta anumite inerții păguboase mai ales în direcția practicii liturgice, este posibil să rămâneți fidel anumitor practici conservatoare doar pentru a păstra unitatea și a nu instiga facțiunile formaliste?

    2. S-au pomenit și relațiile trupești(în articol) precum și scurgerile bărbătești, care conform Sf Athanasie cel Mare, nu erau cu nimic mai importante decât curgerea nasului etc…. Cu toate astea, în BOR și nu numai (am în vedere Sf Munte, la Vatoped, de exemplu) opresc de la împărtășanie pe cei care au avut scurgeri (excepție făcând, probabil, preoții care sunt nevoiți să slujească liturghia).(Urmată fiind și de un canon de 50 de metanii și de rostirea psalmului 50- nu pentru vreo vină, având în calcul imposibilitatea omului de a controla acestea, dar luând în calcul lucrarea vrăjmașului) Această practică, ar intra într-un oarecare conflict cu canonul Sf Athanasie. În aceeași ordine de idei, soții care au relații trupești, nu se pot împărtăși a doua zi la liturghie, deși, în logica articolului discutat, acest tip de necurăție intră în categoria celor pietiste/vechi testamentare.

    Ideea mea este că această tradiție (mă refer la cea moderată, care oprește femeia aflată în menstruație de pildă doar de la împărtășire, nu și de la celelalte) nu este cu totul lipsită de temei. Opririle celelalte, ale bărbatului cu scurgere și ale soților de a se împărtăși a doua zi, după ce au avut relații trupești, sunt o expresie consecventă a acestei tradiții. Este posibil să ia în calcul și alte considerente care nu sunt exclusiv fiziologice? Abordarea moralist-fiziologică este specifică latinilor, dovadă stând manualele lor de morală.

    Personal, consider că aceste măsuri restrictive au și un fond sufletesc, nu neapărat pietist. Dacă duhovnici buni de care pot să dau mărturie mențin acest set de măsuri, nu cred că este consecința blocajului lor în mecanicismul istoric. Ar fi prea superficial. Intuiția mea, este că dincolo de reacțiile previzibile ale talibanilor ortodocși poate fi ceva autentic. Nu în atitudinea lor, evident, ci în general, în măsurile echilibrate. Sunt întru totul împotriva măsurilor inadecvate și nu consimt la marginalizarea femeilor, pe care le văd uneori în pridvorul bisericii..purtând parcă o literă stacojie pe batic.

    De aceea, vă rog să luați în calcul și exemplele date de mine și să încercați un răspuns.

    • © Ieromonah Petru Pruteanu

      Răspund în aceeaşi ordine:

      1. După cum vedem din mărturiile istorice, au existat diferite tradiţii locale şi ele există şi până astăzi. În domeniul tipicului liturgic, de exemplu, la un moment dat (sec. 13) s-a făcut o sinteză a diferitor rânduieli locale, ajungându-se la tipicul de astăzi. Cred că acum a venit momentul ca şi în aceată privinţă, mai ales ţinând cont de noile practici igienice, să se facă o sinteză şi să se meargă pe o cale de mijloc. Când am făcut referinţă la duhovnicul meu din Sf. Munte, nu am invocat ascultarea mea (voită sau nevoită), ci sfatul plin de discernământ pe care-l consider cel mai potrivit pentru aceste vremuri şi pentru mentalităţile foarte diferite ale oamenilor. 

      2. Relaţiile trupeşti, întrucât pot fi controlate, şi constituie o măsură de abstinenţă (asemenea postului alimentar), cred că e bine să fie făcută atât înainte, cât şi după împărtăşire. Dar, dacă o femeie are un bărbat necredincios şi este obligată să aibă relaţii cu el chiar şi sâmbătă seara (sau mai ales atunci), nu înseamnă că femeia respectivă trebuie respinsă de la împărtăşire în permanenţă ca şi cum ar fi necurată. 
      La fel e şi cu “necurăţia bărbaţilor”. Dacă omul ştie că a mâncat sau a băut mai mult decât trebuie, e bine să facă şi ceva canon. Dar dacă e o chestie pur fiziologică (cu o anumită periodicitate) şi nedeterminată de careva abuzuri sau alimentare a plăcerilor, cred că acel bărbat trebuie să-şi spele doar trupul, căci sufletul n-a fost implicat nici înainte, nici în timpul şi nici după această scurgere. 

      În general, în privinţa acestui subiect, trebuie să avem o abordare mai personalizată a lucrurilor şi să nu ne închidem în nişte reguli fixe. În articolul meu n-am făcut decât să prezint şi alte tradiţii locale cu privire la această problemă, un pic diferite de tradiţia din România şi R. Moldova. Acestea ne ajută să înţelegem că, cel puţin în anumite situaţii, dar şi în general, nu e nici o greşeală dacă extindem permisiunile femeilor în “perioadele critice”. Iar dacă cineva consideră aceasta un abuz, poate să-şi ţină propria poziţie în pace, fără însă a-i judeca pe ceilalţi ca şi cum ar fi eretici sau “liberali”. Şi o practică şi alta sunt ortodoxe, şi au fost, şi mai sunt cunoscute în Biserica Ortodoxă Universală. 

Comentariile sunt închise.