Highslide for Wordpress Plugin

Sf. Isaac Sirul – DESPRE IUBIREA LUI DUMNEZEU ȘI CHINURILE IADULUI

de

În gheenă cei chinuiți vor fi biciuiți cu biciul iubirii, și ce chin este mai amar și mai cumplit decât cel al dragostei? Adică cei care au știut că greșesc față de iubire vor avea parte de un chin mai mare decât orice chin înfricoșător. Pentru că întristarea care cade în inimă, provenită din dragostea față de păcat, este mai ascuțită decât orice chin. Este absurd să se creadă că păcătoșii, în gheenă, sunt lipsiți de iubirea lui Dumnezeu. Iubirea este fiica cunoștinței adevărului, care este dată tuturor, potrivit cu mărturisirea cea de obște. Dar iubirea lucrează prin puterea ei în două feluri: pe păcătoși îi chinuie, cum se întâmplă aici cu un prieten chinuit de un alt prieten, iar pe care au păzit cele cuvenite îi veselește prin ea. Și acesta este, după părerea, chinul cel din gheenă. Asprimea chinului este părerea de rău venită din iubirea care, prin desfătarea ei, îmbată sufletele fiilor de Sus.

Sursa: Sf. Isaac Sirul, Cuvinte ascetice. Ediţie bilingvă,
trad. Ierom. Agapie Corbu (Ed. Sf. Nectarie, 2022), Cuvântul 22, p. 331.

Citește mai mult

Paştele „cu catolicii” – entuziasm, coincidenţă sau îngrijorare?

de

Aproape zilnic primesc mesaje despre „serbarea Paștelui CU catolicii” în 2025. În legătură cu aceasta trebuie să fac câteva precizări importante:

1) Prepoziția „CU” poate avea sensul de „ÎMPREUNĂ CU”, dar și „ODATĂ / SIMULTAN CU”. Fiți atenți la nuanțe și nu vă lăsați manipulați de „conspiraționiști”, pentru că cele două variante de interpretare înseamnă lucruri total diferite! Noi oricum sărbătorim Paștele SIMULTAN CU romano-catolicii  o dată la câțiva ani (2010, 2011, 2014, 2017, 2025, 2028, 2031 etc.) și asta nu are nicio legătură cu „aranjamentele ecumeniste”, ci doar cu matematica și astronomia. De exemplu, ortodocșii de stil nou sărbătoresc Crăciunul ÎMPREUNĂ CU (adică în comuniune cu) ortodocşii pe stil vechi și invers, chiar dacă nu au ajuns să-l sărbătorească unii ODATĂ CU alții. Pe de altă parte, ceea ce se sărbătorește SIMULTAN – de exemplu Crăciunul la București și Atena vs Roma, nu înseamnă automat ÎMPREUNĂ. La fel, de aproape o sută de ani Biserica Ortodoxă a Finlandei sărbătorește Paștele ODATĂ CU romano-catolicii (şi luteranii), dar ea rămâne ortodoxă și în comuniune cu ortodocșii, nu cu Vaticanul. Deci fiţi atenţi la preopoziţia „CU” şi ce vrea să spună ea într-un caz sau altul.

Citește mai mult

Spovedania, Maslul și alte slujbe de vindecare

de

Anunțăm apariția unei noi lucrări cu caracter istorico-liturgic, intitulată „Spovedania, Maslul și alte slujbe de vindecare„, apărută la Editura Reîntregirea din Alba Iulia.

Aceasta este o ediție revizită și completată (266 de pagini – vezi Cuprinsul) a cărții pe care am scos-o în 2016 la Sophia. În această ediție textele liturgice sunt editate în două culori (negru și roșu), cartea este cartonată și are două semne de carte, ceea ce va înlesni folosirea ei inclusiv în cadrul cultului.

Cartea poate fi comandată pe pagina editurii, cu instrucțiuni speciale pentru cei din afara României. Eu nu mă ocup de vânzarea cărții. Lectură plăcută!

Citește mai mult

Pericolul tradiţionalismului în Biserică

de

Una din problemele esențiale ale Ortodoxiei astăzi este perceperea ei ca „religie tradițională”. Această viziune, dintr-un anumit punct de vedere, este benefică, pentru că lărgește posibilitatea mărturiei şi dialogului cu societatea [decăzută], dar, în acelaşi timp, este şi periculoasă, pentru că împinge creștinismul într-un „ungher” pe care limitele valorice ale „lumii acesteia” i l-au rezervat.

„Tradiţionalismul” religios în sine nu este rău, ci chiar bun. El ajută la consolidarea morală, etică şi, într-un anume fel, chiar duhovnicească a societății şi omului. Dar, ceea ce este absolut firesc şi benefic iudaismului, islamului şi altor religii, este absolut malefic creştinismului. Creştinismul încă de la început – şi asta este o caracteristică fundamentală a lui – este o învățătură oarecum revoluționară, creativă, care aduce în lume Foc (cf. Lc 12:49). El niciodată nu se simte împlinit în această lume, indiferent cât de bine şi frumos este organizată societatea şi statul, sau cât de înalt este nivelul moralității poporului – căci creștinismul întotdeauna este orientat spre infinit, spre eshaton, spre absolut şi veşnic. De aceea, el întotdeauna provoacă şi, într-un fel „clatină barca”, întotdeauna este orientat spre Împărăţia Cerurilor, care „nu este din lumea aceasta”, şi conduce realitatea pământească şi întreaga viaţă spre ceea ce ele trebuie să devină conform planului dumnezeiesc. Iată de ce, „toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi” (2 Tim 3:12).

Citește mai mult

Există o Obedniţă pascală la care să putem împărtăşi credincioşii?

de

În diaspora, de multe ori, un preot slujește în mai multe comunități, aflate la anumite distanțe una de cealaltă. În timpul anului bisericesc slujbele se fac pe rând, când într-o comunitate, când în alta, dar la sărbători precum Paştile sau Nașterea Domnului (cele mai importante, dar şi unice în anul bisericesc), credincioșii din fiecare comunitate ar vrea să se împărtășească chiar în ziua de praznic, dar un singur preot nu are voie să slujească două sau mai multe liturghii în  aceeaşi zi astronomică.

Ce se poate face în acest caz?

Citește mai mult

„Osândirea clericilor şi laicilor care nu merg regulat la Biserică”

de


Anume aşa este intitulat Canonul 80 de la Sinodul Trulan (ţinut în „sala boltită” a palatului imperial din Constantinopol în anii 691-692), recunoscut ca o prelungire a Sinodului VI Ecumenic. Dacă punem acest canon alături de 8-9 Apostolic, 2 Antiohia şi 11 Sardica, înţelegem că „participarea la slujbe” înseamnă împărtăşire euharistică şi nu o simplă asistare pasivă la Liturghie, care se săvârşeşte tocmai pentru a ne împărtăşi. Iată ce spune acest canon:

„Dacă vreun episcop, preot, diacon sau dintre cei număraţi în cler [inferior: ipodiaconi, citeţi, cântăreţi] sau vreun laic, nu ar avea vreo necesitate gravă (ἀνάγκην βαρυτέραν) sau vreo treabă anevoioasă (πρᾶγμα δυσχερές), încât să lipsească de la biserica lui (τῆς αὐτοῦ ἐκκλησίας)1 mai multă vreme, ci petrecând în localitate (ἐν πόλει)2, nu ar participa (μὴ συνέρχοιτο)3 [la liturghia Bisericii] trei duminici la rând4, de ar fi cleric, să se caterisească, iar de ar fi laic, să fie îndepărtat de la împărtăşire”.
_______
1) Este vorba de parohia (comunitatea euharistică) a fiecăruia şi nu orice biserică la întâmplare!
2) Litt. „cetate / oraş”.
3) Verbul grecesc (cu prepoziţia „syn”) arată că nu e vorba despre o simplă mergere la biserică, ci de o împreună-mergere cu ceilalţi, iar aceasta înseamnă, în limbaj bisericesc, participare la liturghia Bisericii, care este synaxa (adunarea) prin excelenţă. Drept consecinţă, lipsa de la liturghie se sancţionează cu excomunicarea.
4) Litt: „trei duminici în trei săptămâni”. 

––
Pe de altă parte, bine zice părintele Savatie Baştovoi că:

Citește mai mult

O discuţie recentă cu părintele Macarie Simonopetritul

de

Vă prezint un interviu realizat cu părintele Macarie Simonopetriul în data de 10 noiembrie 2023 la Mănăstirea Simonos Petras din Athos. Întrebările şi intervențiile mele sunt scrise cu italic şi semnate cu EP (= episcopul Petru), iar răspunsurile părintelui Macarie sunt cu font regular şi semnate cu MS (= Macarie Simonopetritul).
Lectură plăcută!

Macarie Simonopetritul

Preacuvioase Părinte Macarie, Vă mulţumesc pentru interviurile pe care le-am realizat în 2016 şi 2018, şi care au fost apreciate de publicul românesc, dar şi pentru bunăvoința de a realiza acest nou interviu, care sunt sigur că va fi la fel de bine receptat. Mi-am propus o discuţie pe marginea unor subiecte actuale, dar şi a unor întrebări primite de la unii preoți, la care Vă rog să răspundeți, după care, răspunsurile înregistrate acum pe telefon vor fi transcrise în românește.

Citește mai mult

Despre aclamaţia „CELE SFINTE – [DOAR] SFINŢILOR!”

de

Un „teolog” român din Occident (nu-i dau numele, pentru că nu vreau să-i fac reclamă), răspândește pe internet ideea că varianta veche a aclamației care însoțește înălțarea Sfântului Agneț ar fi: „Să luăm aminte: Sfântul sfinților!”, cu răspunsul: „Unule Sfinte, Unule Doamne, Întregitorule, întru slava Tatălui; Amin”.

Cum se obișnuiește pe la noi, cel care face afirmaţia nu aduce nici un argument, nu menționează surse şi nici careva autori de referinţă. Fără să aibă nici un fel de autoritate în domeniu, dânsul ar vrea ca toată lumea să-l creadă pe cuvânt şi, din păcate, unii chiar îl cred. Eu însă nu-l cred, ba îl şi contrazic.

Îl contrazice şi Robert F. Taft, în lucrarea „The Precommunion Rites”, publicată în OCA 261 (Roma: 2000 – ISSN 1590-7449), mai concret la pp. 230-256.

Citește mai mult

Despre înmormântarea şi pomenirea celor incineraţi

de

Mai mulţi clerici ai Bisericii Ortodoxe Române, în special din diaspora, mă întreabă care este poziția Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la incinerare (cremare) şi dacă cei incineraţi sunt prohodiţi şi pomeniţi la slujbele Bisericii. Întrebarea vine în contextul în care Biserica Ortodoxă Română refuză apriori înmormântarea şi pomenirea celor incinerați, amenințând cu caterisirea pe preoţii care îndrăznesc să încalce aceste prevederi. Bineînţeles, această „rigiditate” creează destule probleme în mediul eterodox, unde ortodocșii nu au propriile cimitire sau agenții funerare, iar romano-catolicii şi protestanții au adoptat o viziune destul de liberală privind incinerarea.

Citește mai mult