Highslide for Wordpress Plugin

Folosirea telefonului mobil între confort şi sinucidere

de

efectele-telefonului-mobil

Oamenii de ştiinţă continuă cercetările pe marginea efectelor pe care telefonul mobil le poate avea asupra utilizatorilor. Cercetări efectuate în aproximativ 15 ţări au arătat că folosirea excesivă a telefonului mobil poate creşte riscul de cancer. Riscul există chiar şi dacă mobilul este folosit doar 15 minute în fiecare zi.

 Potrivit lui Elizabeth Cadis, coordonatoarea unui studiu realizat anul trecut, cei care au vorbit la telefon peste 15 minute zilnic, timp de 15 ani, au un risc de 72 de ori mai ridicat de a face cancer, comparativ cu cei care nu utilizează telefonul mobil.  „Cea mai mare problemă este că vom vedea adevăratele consecinţele abia peste câţiva ani, după zeci de ani de utilizare a telefoanelor mobile!”, a declarat, la rândul său, dr. Keith Black, şeful secţiei Neurologie de la Centrul Medical Cedars-Sinai din Los Angeles.  

Citește mai mult

Comuniunea euharistică dintre Patriarhia Ierusalimului şi Patriarhia Română a fost restabilită

de

bucuresti-ierusalim

       Biroul de Presă al Patriarhiei Române ne informează:

   Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în zilele de 20 – 21 februarie 2013, o delegaţie a Patriarhiei Române s-a întâlnit la Ierusalim cu o delegaţie a Patriarhiei Ierusalimului, pentru rezolvarea problemei legate de Aşezământul Românesc de la Ierihon.

   În urma convorbirilor, desfăşurate în spirit de frăţietate şi respect reciproc, s-a ajuns la o înţelegere privind Aşezământul Românesc de la Ierihon, considerat ca fiind un cămin pentru pelerinii ortodocşi români care vizitează Ţara Sfântă.

   Cele două delegaţii au redactat împreună un document, care a primit binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Teofil al Ierusalimului şi a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al României, prin care s-a ajuns la restabilirea comuniunii frăţeşti şi euharistice între cele două Biserici. Această lucrare binecuvântată constituie o contribuţie la întărirea unităţii panortodoxe.  

Citește mai mult

Iarăşi despre pregătirea pentru Botez

de

orthodox_baptising_guatemal

Sunt conştient de faptul că cele mai multe articole şi studii de-ale mele trezesc discuţii aprinse în rândul clericilor şi al credincioşilor, dar ceea ce scriu nu este de dragul senzaţiei sau al autoafirmării, ci cu scopul sincer de a înviora şi a face cât mai conştientă trăirea noastră în Biserică. Şi, dacă e să judecăm după roade, cred că mai este încă mult de lucru pe acest tărâm, dar ne bucurăm că tot mai mulţi preoţi şi credincioşi conştientizează nevoia unei mai bune pregătiri înainte de Botez şi importanţa unei vieţi bisericeşti mult mai intense după Botez.

Articolul „Când şi cum putem boteza copiii” i-a făcut pe mulţi să înţeleagă sensul şi importanţa pregătirii pentru Botez, dar au fost şi persoane care au înţeles tendenţios unele afirmaţii, învinuindu-mă de exagerări. Contra-argumente serioase nu s-au adus, căci nici nu există, ci, aşa cum ne-am obişnuit deja, continuăm să ne zbatem în prejudecăţi şi false teologii pe care tot noi le-am inventat sau le-am moştenit accidental de la eterodocşi, după care ne apucăm să le justificăm şi să le argumentăm. Mai mult decât atât, atunci când e vorba despre primirea Sfintelor Taine şi o viaţă conştientă în Biserică, ortodocşii refuză să facă trimitere la Sfinţii Părinţi sau, în cel mai bun caz, îi citează selectiv şi le interpretează ideile tendenţios, continuând să promoveze percepţiile magice privind efectul Tainelor Bisericii în viaţa omului. Într-adevăr, domeniul nu-i uşor, dacă ne gândim că Sfinţii Părinţi nu au elaborat o învăţătură sistematică despre Sfintele Taine, iar cei care au sistematizat-o în ultimele patru-cinci secole n-au făcut decât să copieze Catehisme romano-catolice, fără să ia în calcul înţelegerile şi practicile diferite dintre Răsărit şi Apus. 

Citește mai mult

Darwin s-a înşelat. Pamflet anti-evoluţionist despre om şi maimuţă

de

evolutie_maimuta_om_primitiv_om_om_modern_porc

O dată o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţie! Sunt foarte ofensată…
Circulă-n lume vorba, deloc adevărată,
Că omul ar descinde din buna noastră rasă…
Însăşi ideea asta îmi pare odioasă…
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau imne de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri şi homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie.
Noi nu avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,
Nici terorişti, manele, nici luptele de clasă!
Cât am bătut eu jungle, scuzaţi, n-am observat
În obştea de maimuţe, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa-zise "mame"…
Nu veţi vedea vreodată cât soarele și luna
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna!
Chiar de aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
Şi iată încă una din lumea cea de jos:
La noi nu se întâlnește război religios
Nici "sfinte inchiziții", nici libertate-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri
Şi nici o îndoială ce duce-n ateism,
Nici ordini materiale, nici materialism…
E adevărat că omul a coborât ca soi,
Dar să fim rezonabili: n-a coborât din noi.

Liturghia ortodoxă. Istorie şi actualitate – ediţia II-a (2013), revizuită şi completată

de

PP-coperta-liturghie

La editura Sophia din Bucureşti a apărut ediţia a II-a (anul 2013) 
a cărţii noastre:
„Liturghia ortodoxă. Istorie şi actualitate”.

Cuprinsul cărţii (PDF)

Cartea poate fi comandată pe saitul librăriei Sophia sau cumpărată în librăriile din România (unde difuzează Supergraph).

Preţul cărţii este de 40 RONi (aprox. 150 MDL).

Format: 16.5×23.5 cm; 376 p., copertă cartonată. 

ISBN: 978-973-136-337-0 

Citește mai mult

Dialog despre rugăciune

de

mama-copii-rugaciune

Vlad Dumitru Plăcintă de la Asociaţia românească „Salvează o inimă” ne-a solicitat un interviu despre rugăciune, pe care-l redăm mai jos. Să dea Domnul ca aceste cuvinte să fie un pas înainte spre mai multă rugăciune.  

–  Preacuvioase Părinte, mulțumindu-vă anticipat pentru interviul acordat, vom purcede la drum, remarcând faptul că în contextul în care omul contemporan îşi petrece cea mai mare parte a timpului muncind și dormind, puținul timp rămas fiind dedicat unor activități relaxante, ne întrebăm cât de mult timp ar trebui să acordăm rugăciunii, cum ar trebui să ne rugăm și mai ales cum poate să arate un program de rugăciune al creștinului contemporan?

În primul rând, eu nu sunt de acord cu pretextul multora că nu au timp pentru Biserică sau pentru rugăciune. Timpul nu stă pe marginea drumului, ci reprezintă programul pe care fiecare şi-l face aşa cum doreşte. Deci, nimeni nu poate spune că nu are timp pentru rugăciune, ci trebuie să spună că nu-şi face timp pentru aceasta. Printre multele activităţi şi întâlniri pe care şi le programează, rugăciunea şi întâlnirea cu Dumnezeu tot mai puţin se regăsesc în programul zilnic sau săptămânal al omului post-modern. Atunci când omul are o problemă, imediat îşi face timp pentru rugăciune şi Biserică, dar când problemele parcă lipsesc, omul nu-şi mai face timp pentru Dumnezeu, comportându-se cu El, ca şi cum un copil şi-ar saluta părinţii doar atunci când are nevoie să primească bani de la ei. 

Citește mai mult

Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse despre săvârşirea Sfântului Maslu

de

 ips-casian-maslu-spital

     La recomandările Comisiei Liturgice din cadrul Consiliului Intersobornicesc al Bisericii Ortodoxe Ruse[1], Sfântul Sinod, întrunit în şedinţa sa din 25-26 decembrie 2012 (protocolul 130), a purtat discuţii cu privire la oficierea Tainei Sfântului Maslu şi a hotărât următoarele:

 1.    A se aproba „Slujba pe scurt a Sfântului Maslu”[2], care va fi săvârşită de unul sau mai mulţi preoţi asupra bolnavilor internaţi în spitale sau asupra celor care sunt grav bolnavi acasă. Această slujba prescurtată va fi tipărită centralizat, apoi va fi răspândită şi folosită în cazurile când starea bolnavului sau condiţiile de săvârşire a slujbei nu permit săvârşirea rânduielii integrale.

2.     În cazul săvârşirii „Sfântului Maslu de obşte”, care se oficiază de regulă în Postul Mare[3], cu participarea mai multor preoţi, să se revină la vechea practică a Bisericii de a citi întreaga rânduiala a slujbei (7 Apostole, 7 Evanghelii, 7 Rugăciuni) şi abia la sfârşit să se facă o singură ungere cu ulei sfinţit. Rânduiala cu şapte ungeri se va săvârşi doar în cazul slujirii integrale a Slujbei Maslului pentru un bolnav.

3.     Episcopii şi preoţii să explice credincioşilor că în lipsa unei boli serioase (!), se recomandă ca „Maslul de obşte” să fie săvârşit o singură dată pe an (!), iar săvârşirea mai deasă a „Maslului de obşte” asupra aceloraşi persoane denotă neînţelegerea sensului acestuia în defavoarea altor Taine ale Bisericii. 

Citește mai mult

Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol (text, foto, video)

de

biserica-sfanta-sofia

Catedrala Sfânta Sofia (Aghia Sofia / Άγια Σοφία – în greacă, Sancta Sophia – în latină, Ayasofya – în turcă) sau Biserica Sfintei Înţelepciuni (nu al unei sfinte cu numele Sofia), este vechea catedrală a oraşului Constantinopol (capitala Imperiului Roman de Răsărit între anii 330-1453), transformată ulterior în moschee, apoi în muzeu. Este considerată drept una dintre marile clădiri ale lumii, reprezentând un punct de referinţă în istoria arhitecturii şi, fără îndoială, centrul Ortodoxiei de până la căderea Constantinopolului în 1453. De această catedrală este legată, în mare parte, istoria Liturghiei bizantine şi a unor importante sinoade ortodoxe. 

Citește mai mult

Mărturie despre patriarhul Pavle al Serbiei, un sfânt al zilelor noastre

de
 

 
Este greu să vorbeşti despre slujirea mea la Patriarhul Pavle fără să sune că mă laud. Cunoaşterea patriarhului era privilegiul oricui, nu numai celor care erau în preajma lui în administraţie. Oricum era un om foarte simplu, oricine putea să-l vadă mergând prin Belgrad sau mergând cu tramvaiul. Cel care mergea cu el devenea indignat: Preafericite, aveţi o maşină! Însă oricând era posibil, el folosea transportul public.