Părinte Petru, ştiu că în cartea sfinţiei voastre despre Liturghie aveţi un capitol despre troparul Ceasului III în epicleză, dar cartea nu o mai găsesc prin librării şi v-aş ruga să puneţi pe net măcar acest capitol, care mi se pare important. Poate în procesul de editare a unui nou Liturghier de către Patriarhie se va lua în calcul şi cercetarea sfinţiei voastre şi vom avea un Liturghier mai bun, fără elemente în plus sau minus. Vă mulţumesc!
Cartea „Liturghia ortodoxă: istorie şi actualitate” (Ed. Sophia, 2008) într-adevăr s-a epuizat, dar la anul viitor va ieşi probabil ediţia a II-a, la care deja lucrez. Nu am de făcut prea multe retractări, dar vreau să o completez cu unele capitole noi şi să îmbunătăţesc traducerea textului Liturghiei.
La rugămintea Dvstră pun pe blog capitolul despre interpolarea troparului Ceasului al III-lea în textul epiclezei (PDF), deşi nu cred ca publicarea lui va influenţa în vreun fel Comisia liturgică de la Bucureşti în abordarea acestei probleme. Din câte ştiu, anumite propuneri de-ale mele au fost deja luate în seamă (indiferent că am fost sau nu citat; deja ţine de onestitatea lor). Problemele „spinoase” vor rămâne însă în ceaţă încă mult timp, pentru că patriarhul şi alţi teologi din preajmă acţionează cu prudenţă atunci când e vorba de unele modificări mai radicale. În principiu au dreptate, însă nu ştiu de ce se uită că introducerea unor elemente greşite s-a făcut pe furiş, de nişte călugări copişti cu o pregătire teologică îndoielnică, iar un ditamai Sfânt Sinod se teme chiar şi atunci când are autoritatea supremă, iar lucrurile sunt foarte clare. Nu intră însă în competenţa mea să mă pronunţ asupra acestor aspecte. Să ne rugăm să avem în sfârşit o ediţie bună a Liturghierului, în editarea căruia sunt dispus să mă implic cu toată dăruirea.
Articolul abordează problema folosirii unui potir mare sau a mai multor potire mici la Liturghiile la care slujesc mulţi clerici şi se împărtăşesc mulţi credincioşi.
Una din căile unirii și ale hrănirii noastre cu Dumnezeu este citirea Sfintei Scripturi care ”este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun” (2 Timotei 3, 16-17). Cuvintele Sfintei Scripturi sunt icoanele literale ale lui Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu. Recomandăm cu insistență citirea programatică, regulată, zilnică, a Sfintei Scripturi, deoarece Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu vine în noi și prin înțelegerea cuvintelor Lui rostite și împlinite în istoria mântuirii care este și istoria noastră. Căci și noi, cu cât cunoaștem și trăim mai intens întru noi înțelepciunea divină cuprinsă în Sfânta Scriptură, cu cât facem mai vii și lucrătoare întru noi cuvintele de viață dătătoare ale lui Dumnezeu, cu atât Îl cunoaștem mai mult, cu atât ne unim mai mult cu El prin harul Duhului Său Sfânt care a insuflat-o spre mântuirea noastră, a tuturor.
Unii au remarcat o „asemănare izbitoare” cu ritul latin, dar aceasta este doar în ce priveşte ritul, dar total diferită în ce priveşte textul. Cei care nu înţeleg prea multe, analizează lucrurile superficial. Tocmai de aceea trebuie să le analizăm mai detaliat.
Totuşi, pentru început trebuie să spunem că săvârşirea acestei Liturghii a fost o încercare (în unele aspecte nereuşită) de a imita în toate aspectele vechea Liturghie după "Consituţiile Apostolice" (sfârşitul sec. IV), chiar dacă “ortodoxia” ei este discutabilă, iar săvârşirea ei vreodată nu este atestată şi chiar pusă la îndoială.
Unele dintre elementele vechi ale acestei Liturghii corespund cu ritul latin şi acest lucru nu trebuie să ne mire, mai ales dacă ţinem cont de faptul că la Conciliul II Vatican ritul roman a revenit la unele elemente vechi sau chiar foarte vechi.
Iar acum să răspund la întrebările care mi-au fost adresate în legătură cu acest filmuleţ: Continuare »
Vă prezint o emisiune video (în două părţi) despre Sfânta Liturghie, realizată de noi la Jurnal TV.
În ambele părţi am înregistrat mai mult decât timpul prevăzut (42-43 de minute), de aceea, la montare, producătorul a fost nevoit să mai taie câte ceva. Deci acolo unde nu veţi vedea continuitate de idei sau veţi constata că anumite elemente din Liturghie au rămas neexplicate, să ştiţi că asta s-a întâmplat atât din cauza că eu nu am reuşit să mă încadrez cu un subiect atât de vast într-un timp atât de restrâns, cât şi din cauza că cei de la televiziune au tăiat cum au ştiu ei.
În prezent, partea Liturghiei numită „a catehumenilor” se încheie cu o Ectenie pentru aceştia (Rugaţi‑vă cei chemaţi Domnului…) şi o Rugăciune de plecare a capetelor lor. Prezenţa acestor elemente în formularea Liturghiei nu ne poate lăsa indiferenţi acum, când în Biserică nu mai există disciplina catehumenatului şi chiar catehumenii înşişi nu sunt prezenţi la slujbă. Tocmai de aceea considerăm oportună abordarea acestei probleme, pentru a nu lăsa impresia că Liturghia ţine (sau menţine) în corpul ei texte lipsite de sens şi de actualitate. În primul rând trebuie să menţionăm că atât Ectenia, cât şi Rugăciunea pentru catehumeni, de‑a lungul timpului, au fost percepute diferit, şi astăzi ele nu mai corespund sensului primar. Continuare »
Cu ceva timp în urmă am scris deja un articol despre anafură, dar între timp au apărut anumite întrebări practice cu referire la acest subiect, de aceea vreau să continui acest subiect răspunzând concret lao întrebare de pe forum: dacă anafura poate fi binecuvântată şi după Axion sau chiar în afara Liturghiei.
Am scris un studiu despre istoria Proscomidiei în care am abordat o serie întreagă de probleme, printre care şi cea a pomenirii Sfinţilor Îngeri în rândul "celor 9 cete", inclusiv implicaţiile dogmatice ale unei astfel de pomeniri. Am anexat şi textul critic al Proscomidiei cu unele revizuiri şi comentarii.
