Highslide for Wordpress Plugin

Imnul Acatist al Maicii Domnului. O nouă traducere versificată

Vă propunem o nouă traducere a Imnului Acatist al Născătoarei-de-Dumnezeu (în format PDF) – ediţia 2016. 

După cum se ştie, acest imn este cântat în biserici în sâmbăta Săptămânii a V-a a Postului Mare, iar în unele mănăstiri şi chiar în casele multor creştini, acesta este citit zilnic sau, cel puţin, săptămânal. În originalul grecesc imnul este în formă versificată, ceea ce înlesneşte memorarea textului de către foarte mulţi credincioşi şi mai ales de către monahi, dar traducerile româneşti de până acum arareori şi-au propus să redea acest farmec al textului versificat. Traducerea de faţă, pe lângă exactitatea teologică şi filologică a textului, şi-a propus să redea, atât cât a fost posibil, o minimă rimă şi metrică, care să sublinieze caracterul poetic al originalului grecesc.

Mai jos redăm şi capitolul părintelui Makarios Simonopetritul despre Imnul Acatist, preluat din cartea sa „Triodul explicat”, care a fost tradusă şi editată de diaconul prof. Ioan Ică jr. Precizăm că textul de mai jos reprezintă o prescurtare şi o redactare suplimentară a studiului realizat de marele teolog athonit. 

Citește mai mult

Imnografia ortodoxă. Prezentare istorico-liturgică generală

În priveşte conţinutul rugăciunilor creştine, cunoaştem rugăciuni exclusiv biblice (Psalmii, Prochimenele, Paremiile, Apostolul, Evanghelia, Imnul Maicii Domnului, „Acum slobozeşte…” etc.), dar cele mai multe sunt rugăciuni combinate în care, pe lângă un citat sau o idee biblică, Biserica a compus textul ei propriu, în vederea explicării, concretizării şi aprofundării pasajului biblic respectiv. Astfel avem rugăciunea Ceasului I: Hristoase, Lumina cea adevărată…, care preia ideea de la Ioan 1:9, sau „Rugăciunea de după Amvon”, care preia pasajul de la Iacov 1:17, ş.a. Prin urmare, rugăciunea creştină este profund ancorată în Biblie, mai ales că cele 7 Laude bisericeşti sunt constituite în specia din Psalmi.

Rugăciunea a fost definită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii ca „vorbire adresată lui Dumnezeu”, „convorbire cu Dumnezeu” şi „înălţarea minţii către Dumnezeu”. Ea este, prin urmare, actul esenţial al vieţii religioase prin care credinciosul intră în legătură cu Dumnezeu.

Citește mai mult