Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Categorie: Istorie şi actualitate

Poziţia mitropolitului Athanasie de Limassol cu privire la relaţia Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine

athanasie-limasolDintre toate documentele pregătitoare pentru Sinodul Panortodox, cele mai multe critici le-a atras proiectul intitulat „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”. Valul de critici s-a dublat după întâlnirea (minuţios şi tainic pregătită timp de doi ani) dintre patriarhul Kiril şi papa Francisc, şi declaraţia comună pe care aceştia au semnat-o.

Urmăresc cu atenţie şi îngrijorare reacţiile şi comentariile care au loc în lume şi, mai ales, în Biserica Ortodoxă din Moldova. Niciodată n-am fost adeptul liberalismului ecumenist sau al relativismului eclesiologic, dar nu mă regăsesc nici în tabăra celor care parodiază tot felul de „conferinţe internaţionale” pe teme anti-ecumeniste (Chişinău, 21-22 ianuarie 2016), în care minciuna, dezinformarea şi sperietorile apocaliptice abundă intolerabil de mult. „Tradiţionaliştii” din Moldova au acceptat auto-invitaţia unui „profesor emerit” frustrat, pe care nimeni în Grecia sau în România nu-l mai ascultă, şi singurul loc în care putea să fie auzit (prin traducerea unui "ucenic" şi mai habotnic) este Chişinăul. Părintele Theodor Zisis a început să sperie lumea cu „trădări” şi „acte de unire cu catolicii şi monofiziţii”, care existau doar în mintea lui, dar niciodată n-au fost discutat la întâlnirile pregătitoare pentru Sinodul Panortodox. Şi mai haioase au fost declaraţiile despre calendar, deşi el însuşi toată viaţa a slujit doar după calendarul nou. Din fericire, după publicarea documentului de la Chambésy, a venit o poziţie ceva mai echilibrată şi argumentată a prof. Dimitrie Tselenghidis, dar şi ea destul de tendenţioasă şi rigidă.  

M-am bucurat să văd, în cele din urmă, şi poziţia unui ierarh, care pe lângă demnitatea şi responsabilitatea episcopală ireproşabilă, este şi învăţat, şi duhovnicesc. Este vorba de Înaltpreasfinţitul Athanasie, mitropolit de Limassol (Cipru) care, fiind însufleţit de aliniatele 2-3 ale articolul 12 din Regulamentul Sinodului Panortodox, şi-a formulat o poziţie argumentată cu referire la proiectul intitulat: „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”. 

Despre întâlnirea dintre patriarhul Kiril şi papa Francisc

kiril-franciscPe 12 februarie, în Aeroportul din Havana (Cuba), a avut loc întâlnirea dintre patriarhul Kiril al Moscovei şi papa Francisc. Citind agenda discuţiilor şi declaraţia comună semnată de cei doi lideri religioşi, mi-am dat seama despre caracterul formal şi simbolic al întâlnirii, fără a avea careva aşteptări pozitive sau negative.

Dar întrucât multă lume (manipulată fie de televiziunile liberale, fie de blogurile „tradiţionalist-conservatoare”) mă întreabă despre eventualele consecinţe ale acestei întâlniri, voi expune câteva păreri personale sau culese cu atenţie de prin diferite bloguri sau comentarii: 

Încă un pas spre organizarea Marelui Sinod Panortodox

DSC_6371_w747_h800_q100În perioada 22-27 ianuarie, la Centrul Ecumenic al Patriarhiei Constantinopolului de la Chambésy (lângă Geneva, Elveţia), a avut loc Sinaxa întâi-stătătorilor Bisericilor Autocefale, în vederea pregătirii Marelui Sinod Panortodox, programat pentru luna iunie 2016. Fiecare patriarh, arhiepiscop sau mitropolit primat a fost însoţit de câte alţi 2 ierarhi sau consilieri. Patriarhia Antiohiei, Biserica Eladei şi cea a Poloniei au fost reprezentate de delegaţi ai întâi-stătătorilor lor, care nu au putut fi prezenţi. În mod deosebit a fost remarcată prezenţa PF Rostislav, mitropolit al Cehiei şi Slovaciei, care abia recent a fost recunoscut de Patriarhia Constantinopolului. 

Mitropolitul Nicolae al Mesoghiei – Cuvânt la hirotonia în episcop

ΝικόλαοςBiserica Mitropolitană a Atenei, 30 Aprilie, 2004

Cuvânt la hirotonie a părintelui Nicolae Hadzinikolau

Preafericirea Voastră, Înalt Preasfinţiţilor şi de Dumnezeu iubiţilor sfinţi arhierei, mult cinstitelor autorităţi ale societăţii noastre, stimaţi părinţi, iubiţii mei fraţi,

Cu simţăminte de adâncă strâmtorare lăuntrică mă aflu printre Dumneavoastră în această clipă, în faţa propriei conștiințe şi, în deosebi, înaintea Sfintei şi Dumnezeieștii Treimi.

În această clipă, mă simt gol de cinstea arătată şi de strălucirea evenimentelor, străin de bucuria şi atmosfera praznicului. Disting doar greutatea hotărârii Dumneavoastră, mărimea aşteptărilor Bisericii, neputinţa şi, în paralel, obligaţia mea de a valorifica evenimentul şi necunoscuta, dar sfânta voie a lui Dumnezeu.

De aceea, în locul darului vostru de astăzi, permiteţi-mi să nu înşir gânduri şi vise, ci să-mi exprim adâncimea dilemelor mele interioare şi să depun sincera mea mărturisire.

Trebuie să mărturisesc dificultatea pe care o am înlăuntrul meu în aceste zile. Simt cum drama chemării mele personale, cea care m-a transfigurat din om de ştiinţă în preot şi monah, s-a demitizat deja, fără să înţeleg cum. Ţinta absolutului s-a alterat de către microbul cedării şi de îndreptăţirea compromisului interior. 

Interviu despre muzica psaltică (bizantină)

Ce este muzica bisericească bizantină? Unde şi cum a apărut ea?

Aceasta este muzica care se cânta în toate Bisericile din Răsărit şi abia în perioada modernă a fost numită „bizantină”, pe motiv că s-ar fi dezvoltat în mod special în Constantinopol (vechiul Bizanţ) şi în Muntele Athos. Deci este muzica tradiţională a întregii Biserici Ortodoxe sau, mai pe scurt spus, este muzica ortodoxă şi limbajul cântat al Ortodoxiei.

Odată cu apariţia creştinismului, în special în mediul grecesc din bazinul mediteraneean, muzica populară a vechilor elini a fost adaptată la textul psalmilor şi a cântărilor bisericeşti, transfigurându-se. Spun aceasta, pentru că în limba greacă verbul „a cânta” are două forme: „psalo” – pentru cântarea adresată lui Dumnezeu şi „tragoudao” – pentru interpretarea cântecelor lumeşti. Iată de ce, muzica bisericească bizantină se mai numeşte „muzică psaltică” sau „psaltichie”, adică muzică închinată lui Dumnezeu.