Highslide for Wordpress Plugin

ortodoxie

Bâlbâială în stil “ortodox”

de

Conform ultimului sondaj, în mai puţin de jumătate de an, încrederea în Biserică a scăzut de la 78% la 74%. Nu prea cred în sondaje şi-mi dau seama că atunci când este adresată o astfel de întrebare, prin noţiunea de „Biserică” lumea înţelege în special clerul: mitropolitul, episcopii, preoţii şi călugării; căci dacă cei intervievaţi (dar şi cei care adresează întrebarea) s-ar considera şi ei membri deplini ai Bisericii, o astfel de întrebare nici nu ar avea sens. Prin urmare, putem spune că încrederea în mitropolit, în episcopi şi în preoţi a scăzut cu 4% în doar câteva luni şi, dacă sincer, mi se pare foarte puţin, în comparaţie cu bâlbâiala de care dau dovadă aceştia în faţa provocărilor de tot felul.  

Citește mai mult

Pentru a ne îndrepta, trebuie să recunoaştem mai întâi greşelile

de

       Deseori Biserica Ortodoxă este învinuită de tot felul de greşeli, pe care, chipurile, nici nu vrea să le recunoască. Ortodocşilor le vine greu să răspundă la unele dintre ele, dar sunt şi cazuri când ei abia de reuşesc să precizeze că acestea nu sunt nici pe departe generale, ci oarecum sporadice şi accidentale. După părerea mea, cele mai grave acuzaţii aduse Bisericii Ortodoxe sunt următoarele: 

  • Sfânta Scriptură şi învăţătura de credinţă nu sunt cunoscute şi respectate, iar misiunea şi catehizarea sunt neglijate. Uneori aşteptăm ca statul să ne protejeze de secte, dar noi înşine favorizăm răspândirea lor;  
  • Învăţătura sănătoasă este pusă alături de legende, mituri şi obiceiuri păgâne; 
  • Episcopii şi preoţii sunt ca nişte aristocraţi, care se ţin departe de popor şi problemele lor, caută cinste, onoruri şi mai ales bani – exact invers decât au fost apostolii şi marii părinţi ai Bisericii; 
  • Clerul nu învaţă poporul şi nu face asistenţă socială, ci îşi reduce închipuita lui slujire la nişte servicii liturgice făcute formal („fără duh”); 
  • Preoţii caută numai distincţii şi decoraţii, iar ierarhii îi şantajează sau fac bani pe goana lor după onoruri; 
  • Şcolile teologice sunt foarte proaste, iar în cler sunt promovaţi oameni incompetenți şi imorali;
  • Clericii acceptă să fie folosiţi de politicieni sau caută să se folosească de oamenii puternici şi bogaţi; 
  • Rugăciunile (la Biserică şi acasă) nu sunt citite din inimă şi cu scopul de a ne apropia de Dumnezeu, ci ca nişte „formule magice” pentru rezolvarea problemelor cotidiene, dându-ne şi senzaţia datoriei îndeplinite; 
  •  Sfintele Taine – începând cu Botezul şi terminând cu Spovedania şi Împărtăşania – sunt făcute din inerţie, ca un obicei popular, dar nu în baza credinţei şi cu dorinţa fierbinte de mântuire; 
  • Pretinşii creştini nu au o legătură vie cu Biserica (inclusiv prin împărtăşirea sistematică cu Trupul şi Sângele Domnului), ci apelează doar pentru anumite servicii, iar preoţii le oficiază tot ce vor, ca şi cum acest lucru ar fi normal; 
  • Preoţii nu au curajul să lupte cu prostia şi păgânismul lumii, ci fac compromisuri de dragul unui câştig de moment. Iar atunci când preoţii doresc să dezrădăcineze obiceiurile greşite ale oamenilor, sunt vorbiţi de rău şi daţi afară, ca unii ce nu le îndeplinesc capriciile; 
  • Creştinii îi judecă pe preoţi şi-i "pun pe toţi într-o oală", deşi sunt mulţi preoţi vrednici, cu familii numeroase şi care o duc foarte greu, iar oamenii nu se îngrijesc de întreţinerea păstorului lor;
  • La oficierea Slujbelor şi Tainelor bisericeşti se cer bani sau colaci, prosoape şi găini. Deşi sunt şi preoţi care fac servicii pe gratis ("spre slava lui Dumnezeu") sunt şi unii care refuză să le facă până nu se plăteşte; 
  • Biserica dezleagă cu uşurinţă Cununiile şi acceptă recăsătorirea. Nu există o preocupare reală faţă de familie şi de educaţia duhovnicească a copiilor şi tinerilor; 
  • Este încurajată prostia şi este marginalizată poziţia sănătoasă şi constructivă a unor clerici. Parohiile şi mai ales eparhiile se vând pe bani mari, iar în funcţii sunt promovaţi oameni şantajabili; 
  • Nu există dialog cu oamenii de ştiinţă şi cultură, ci numai cu bussinesmanii, iar discuţiile nu sunt despre promovarea reală a dreptei credinţe şi a valorilor creştine, ci doar despre afaceri şi distracţii comune.

       Pentru a ne îndrepta, poate ar fi cazul să le recunoaştem?!

       Bineînţeles, greşim dacă ne facem comozi într-o altfel de „Ortodoxie”, dar asta nu înseamnă că aşa este întreaga Biserică Ortodoxă sau că ar trebui să căutăm o altă confesiune sau religie. Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos şi nimic mai bun sau mai curat pe lume nu există! Cei care greşesc – "ortodocşii", indiferent de rangul lor, nu sunt Biserica Ortodoxă sau, cel puţin, nu sunt întreaga Biserică Ortodoxă, ci numai partea bolnavă a ei. Iar pe bolnavi nu-i putem alunga din spital (= Biserică) şi nici judeca sau condamna, ci trebuie să-i ajutăm.

       Nu-i cazul să facem revoluţii în Biserică, ci fiecare din noi să fie mai bun decât a fost până acum. Să căutăm doar ce este bun şi sănătos în „Ortodoxia” care ni se oferă şi doar cele bune să le urmăm şi să le promovăm. Restul le lăsăm în grija Domnului…

Despre numele de botez. Există nume “creştine” şi “necreştine”?

de

Întrebare: Părinte Petru, vă rog să explicaţi de ce unii preoţi din Moldova nu vor să boteze cu nume precum Mihaela, Florin, Ovidiu, Lilia ş.a.? Este adevărat că persoanele care nu primesc nume de Sfinţi nu au Înger Păzitor şi dacă au nume necreştineşti trebuie să şi le schimbe pentru a fi pomeniţi la slujbă?

Răspuns: Consider această problemă drept una foarte dureroasă pentru Biserica Ortodoxă în general, şi pentru cea din Moldova în particular, pentru că din cauza modei de a pune copiilor nume exotice, dar şi a inculturii unor preoţi, copiii ajung să sufere un anumit disconfort sau chiar o traumă psihologică atunci când li se spune că nu pot fi pomeniţi la slujbe cu un anumit nume sau că nu ar avea „înger păzitor”. Şi ca să elucidăm această problemă, voi încerca să o abordez sistematic, în câteva puncte. Totodată, menţionez că subiectul nu ţine numai de teologie, ci şi de lingvistică, istorie şi chiar de cultură generală.

Citește mai mult

Despre păgânismul jurnaliştilor moldoveni. Publika TV atacă credinţa ortodoxă

de

La fiecare sărbătoare religioasă suntem supuşi unor atacuri mediatice pseudo-religioase menite, chipurile, să ne vorbească despre semnificaţia acestor sărbători dar, în loc să primim o informaţie clară şi veridică, opinia publică este pur şi simplu dezinformată şi prostită. Realizatorii acestor reportaje nu fac altceva decât să denigreze şi să batjocorească credinţa şi învăţătura Bisericii Ortodoxe. Cu toate acestea, continuă să se creadă foarte bine pregătiţi şi adevăraţi profesionişti în realizarea oricărui tip de reportaj.

Dacă pentru un jurnalist din sec. XXI, care ia un salariu de câteva sute de euro, este greu să caute pe Internet nişte „idei mai deştepte” despre Schimbarea la Faţă a Domnului (iar ele sunt mai mult decât suficiente), atunci unul ca acesta nu numai că trebuie dat afară, ci ar trebui să nu mai fie angajat de nimeni niciodată, pentru că este incompetent şi nu are cultură generală. Sau poate că a venit vremea ca fiecare televiziune să apeleze la un consultant teolog, măcar ocazional, pentru a nu se face de râs chiar şi în faţa babelor, care ştiu mai multe decât moaţele de la TV. (Le amintim că mâine-poimâine vine patriarhul rus la Chişinău, despre care vor dori să relateze multe şi mărunte, iar unii jurnaliști nici nu ştiu să facă diferenţa între un preot, un episcop, un mitropolit şi un patriarh.)

S-a întâmplat de câteva ori deja, când anumite domnişoare cu ecusoane de jurnalist m-au întrebat despre semnificaţia anumitor sărbători, dar ceea ce am vorbit eu nu le-a fost pe plac şi nici nu au dat pe post; era cică prea filozofic şi complicat, de parcă cineva a spus vreodată că Ortodoxia este pentru proşti?! Au întrebat alte persoane (preoţi şi oameni de pe stradă), care să le spună despre obiceiuri băbeşti, legende, mituri şi tot felul de prostii pe care, după aceea, le gânguresc pe fundalul unor imagini din bisericile ortodoxe. Imediat se creează impresia că aceasta şi este învăţătura Bisericii Ortodoxe or, Biserica tocmai luptă împotriva păgânismului şi mitologiei şi nicidecum nu o încurajează. Oare „dreptul la liberă exprimare” înseamnă şi iresponsabilitate în exprimare?

Totul este foarte simplu. În loc să citeze unele chestiuni de genul acesta, iată de ce a fost capabilă Publika TV la Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului:


Citește mai mult

UE vrea să certe Biserica cu Statul. O face direct, dar şi prin ONG-uri

de

Uniunea Europeană şi "Coaliţia Nediscriminare" cer Statului moldovean să nu anuleze înregistrarea Ligii Islamice şi să adopte cât mai repede Legea anti-discriminare, pentru a proteja minorităţile religioase şi homosexualii. Acestea sunt condiţii obligatorii pentru continuarea negocierilor cu UE.

Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă din Moldova cere revizuirea Legii Cultelor şi neadoptarea Legii anti-discriminare. 

Cu această ocazie, Publika TV a organizat, sâmbătă 28 mai, o emisiune de dezbateri la care am participat şi eu. V-o propun spre vizionare. 

Ce organizaţii religioase mai avem în Republica Moldova

de

Citind un articol despre cele şase culte declarate ortodoxe în Republica Moldova (chiar dacă unele există doar pe hârtie), am hotărât să intru şi eu în Registrul Ministerului Justiţiei să văd ce culte şi asociaţii religioase neortodoxe şi necreştine au fost înregistrate în Moldova din septembrie 2009 încoace, de când ţara este guvernată de o alianţă democratică, care vrea să ne ducă în Europa cu orice preţ. 

Nu vreau să mă lansez în comentarii sau concluzii, deşi o dezbatere publică ar fi absolut necesară, ci doar voi da o listă a câtorva unităţi religioase necreştine care mi-au sărit mai mult în ochi, iar pe cele creştine sau pseudo-creştine vă las să le vedeţi singuri, pentru că sunt prea multe şi cu denumiri prea extravagante (de exemplu: „Biserica Creştină a Evangheliei Depline”), ceea ce atestă o fărâmiţare dusă la extrem a neo-protestantismului.

Un element foarte important şi demn de reţinut este faptul că de multe ori anumite culte sau organizaţii religioase fac prozelitism şi-şi propagă ideile prin diferite asociaţii obşteşti cu scop cultural, iar în cazul religiilor orientale (în special budismul), prin înregistrarea a zeci de cluburi sportive de lupte marţiale, dar acestea sunt mult prea multe şi camuflate, ca să le pot enumera aici. De aceea mă rezum la o listă destul de sumară:

Citește mai mult

INVITAŢIE LA DEZBATERI INTERCONFESIONALE

de

În data de 30 septembrie 2010 a avut loc prima dezbatere teologică interconfesională din Republica Moldova. Iniţiativa a venit din partea mea, iar primii care au acceptat invitaţia au fost teologii baptişti din Chişinău şi în special pastorul Vasile Filat. În comun am fixat un regulament, care în general a fost bun, dar asupra căruia urma să mai lucrăm, pentru a înlătura diferitele lacune pe care le-am sesizat la prima rundă de dezbateri.

Primul subiect discutat, aşa cum probabil toţi ştiu deja, a fost „Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie: raportul dintre ele”. În continuare eu am propus să discutăm despre Biserică şi Preoţie, dar teologii baptişti şi-au revindecat dreptul de a fixa ei următorul subiect pentru dezbateri, întrucât primul a fost propus de mine. După unele discuţii privind formularea, s-a fixat titlul „Cinstirea icoanelor, moaştelor şi a sfinţilor”. Eu am acceptat subiectul şi împreună am făcut şi modificările la regulament, făcând şi unii şi alţii diferite propuneri şi concesii în ce priveşte modalitatea desfăşurării dezbaterilor. Data fixată pentru următoarele dezbateri era 18 noiembrie 2010, iar locaţia – Universitatea de Stat din Moldova.

Totuşi, înainte de face public subiectul, locaţia şi noul regulament, baptiştii au refuzat să mai aibă dezbateri cu noi pentru că acestea nu ar aduce mai multă înţelegere între creştini, ci ar accentua diferenţele şi dezbinarea dintre noi, iar slujitorii ambelor Biserici s-ar abate de la misiunea la care au fost chemaţi. Nu vreau să fac publică toată corespondenţa dintre noi, dar acest argument (parafrazat în formă liberă de mine) mi s-a părut mai mult un pretext decât un motiv temeinic, dar nu mă apuc să-l comentez şi sper că şi baptiştii vor fi oneşti la acest capitol.

Oricum, discuţia cu baptiştii s-a încheiat (oarecum amiabil, zic eu) şi de aceea vin cu invitaţia către alte confesiuni, în special penticostali şi adventişti, de a continua dezbaterile teologice interconfesionale, după un regulament asemănător cu cel precedent.

Ce interesaţi mă pot contacta pe una din căile indicate aici.

Domnul să ne ajute şi să ne lumineze pentru a merge pe calea cea dreaptă!