Există o Obedniţă pascală la care să putem împărtăşi credincioşii?

În diaspora, de multe ori, un preot slujește în mai multe comunități, aflate la anumite distanțe una de cealaltă. În timpul anului bisericesc slujbele se fac pe rând, când într-o comunitate, când în alta, dar la sărbători precum Paştile sau Nașterea Domnului (cele mai importante, dar şi unice în anul bisericesc), credincioșii din fiecare comunitate ar vrea să se împărtășească chiar în ziua de praznic, dar un singur preot nu are voie să slujească două sau mai multe liturghii în  aceeaşi zi astronomică.

Ce se poate face în acest caz?

Din start exclud orice dispensă de a sluji a doua sau şi a treia liturghie în aceea zi. Am auzit că unii ierarhi ai Patriarhiei Ecumenice şi chiar ai Bisericii Ortodoxe Române au permis acest lucru, bineînţeles, ca excepție. Preoţii care mi-au relatat că au făcut astfel de slujbe,  ziceau că au avut o puternică mustrare de conștiința şi un conflict interior, şi nu ar vrea să mai repete vreodată această experiență, chiar dacă ierarhul i-ar obliga.

De fapt, Liturghia pascală principală este cea din Sâmbăta Mare, care trebuie săvârșită sâmbătă după masă (la Ierusalim şi cu împărțirea luminii pascale), iar cea de duminică este secundară şi tocmai din acest motiv prima este a Sf. Vasile, iar a doua a Sf. Ioan. Acolo unde Liturghia din Sâmbăta Mare se săvârșește într-o biserică, iar cea de duminică în alta, putem spune că membrii ambelor comunități s-au împărtășit de Paşti şi nu mai este nevoie de a căuta sau inventa ceva special. Faptul că acelaşi preot slujește ambele liturghii, nu este o problemă, pentru că sunt zile astronomice diferite şi orice coliziune este automat depășită. Mai mult decât atât, chiar şi bucatele pascale pot fi binecuvântate încă de sâmbătă (cum se şi face în tradiţia rusă şi nu numai), cu condiţia ca din ele să se guste abia după miezul nopții sau chiar duminică dimineaţa, odată cu cei care au avut Liturghie în noaptea de Paști.

Dar ce facem când este şi o a treia comunitate, care nu a avut Liturghie nici în Sâmbăta Mare şi nici în noaptea de Paști, şi așteaptă împărtășania duminică dimineaţa?

Din câte ştiu, Tradiția Bisericii nu oferă  careva „soluţii oficiale” pentru astfel de situaţii, de aceea, o să-mi expun punctul de vedere subiectiv, pornind de la gândirea şi practica personală. Câţiva ani la rând, în ziua de Paşti, a trebuit să merg într-o altă  comunitate pentru a împărtăşi poporul şi a binecuvânta bucatele, deci o să vă relatez cum am procedat eu atunci.

La Liturghia pascală din parohia principală am sfinţit şi un al doilea Agneţ, pe care, la momentul potrivit l-am înmuiat în Sfântul Sânge (nu foarte abundent), apoi l-am pus în artoforiu (un vas de sticlă de tip caserolă cu capac ermetic, cumpărat şi folosit doar pentru așa ceva, căci cele metalice destinate păstrării Sfintelor Taine nu sunt practice pentru astfel de situaţii). După ce am terminat slujba şi am consumat potirul (fără să mai mănânc nimic altceva), am pornit la drum (având pe altcineva ca şofer), iar eu am ţinut recipientul cu Sfintele Daruri în mâini, având şi epitrahilul la gât.

Ajuns în cealaltă parohie, m-am îmbrăcat în toate veşmintele, am săvârşit Utrenia pascală (cu unele prescurtări) şi Obedniţa pascală, la sfârşitul căreia, fără să mă mai împărtăşesc încă o dată, i-am împărtășit pe credincioşi şi am consumat al doilea potir. Abia după aceasta am gustat şi eu anafură şi din bucatele pascale.

Într-un alt an, când a trebuit să merg pe o insulă îndepărtată, am luat Sfintele Taine uscate şi am împărtăşit 3-4 persoane înainte de Vecernia din ziua de Paşti („a doua înviere”), dar fără ca şi eu să fi ajunat până la acea oră, iar a doua zi, am slujit Liturghia obișnuită la care s-au împărtășit alte câteva persoane.

Care ar fi rânduiala „Obedniţei pascale” despre care am vorbit?

• „Binecuvântată este împărăţia” şi stihurile pascale;
• Ecteniile obişnite şi antifoanele praznicale;
• Apostolul şi Evanghelia praznicului;
• Ectenia întreită (cu deschiderea elitonului pe Sfânta Masă). „Pace tuturor!”, „Să ne iubim unii pe alţii…” şi Crezul.
• În timpul Crezului, preotul pune sfintele vase pe Sfânta Masă, transferă Agnețul pe Sfântul Disc (şi dacă e prea înmuiat, îl lasă cu pecetea în jos), apoi toarnă vin şi puțină apă în Potir.
• Urmează ectenia cererilor şi rugăciunea de dinainte de „Tatăl nostru” din rânduiala Liturghiei Darurilor Înaintesfințite.
• „Tatăl nostru” şi „Cele Înaintesfințite – sfinților!” Agneţul se frânge deasupra potirului şi lăsat să se înmoaie deplin, pentru a putea rupe uşor Sfântul Trup cu lingurița. Se toarnă căldura. (Eu nu torn căldura direct în potir, ci în artoforul de sticlă, pentru a-l spăla de eventualele picături de Sf. Sânge sau firimituri care s-au lipit de vas, apoi acea apă fierbinte o torn în Potir. Dacă artoforul nu se spală acum, el va trebui spălat ulterior, la consumarea Potirului).
• Cum am mai spus, preotul nu se împărtășește a doua oară (în aceeaşi zi astronomică), ci săvârșește această rânduială doar pentru a-i împărtăşi pe alţii.
• După ce se împărtăşesc credincioşii, se încheie Liturghia după rânduiala pascală. Preotul consumă şi al doilea potir şi abia după aceea ia anafură şi gustă din bucatele pascale.

După cum observăm, această Obedniţă pascală este asemănătoare cu Liturghia din ziua de Paşti, doar că lipseşte Proscomidia (eventualele pomelnice pot fi pomenite în taină, iar anumite cereri speciale – la ectenia întreită, deşi n-ar fi bine să se exagereze în ziua de Paşti), Heruvicul şi Intrarea Mare, precum şi Anaforaua.