1. UTILIZAREA SINTAGMEI „ORIENTARE SEXUALĂ”
Legea egalităţii de şanse (noua denumire a Legii antidiscriminare), utilizează într-un mod vicios sintagma „orientare sexuală”. Excluderea acestei sintagme se impune din următoarele motive:
1.1. Nici un act internaţional în domeniul drepturilor omului, la care Republica Moldova este parte, implicit Declaraţia Universală a drepturilor omului şi Convenţiei europene a drepturilor omului, nu folosesc sintagma „orientare sexuală”.
Articolul 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului (extras):
„Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.”
Articolul 2 din Declaraţia Universală a drepturilor omului:
„Fiecare se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie, fără nici o deosebire, în special de rasă, de culoare, de sex, de limbă, de religie, de opinie politică sau de orice altă opinie, de origine naţională sau socială, de avere, de naştere sau decurgînd din orice altă situaţie.”
1.2. Legislaţia Republicii Moldova, între care Constituţia RM şi alte circa 75 de legi, garantează egalitatea în drepturi a tuturor persoanelor.
1.3. Adoptarea unei legi care conţine sintagma „orientare sexuală” nu este susţinută de majoritatea populaţiei Republicii Moldova. Utilizarea acestei sintagme a generat pînă în prezent numeroase nemulţumiri şi dezaprobări sociale. Menţinerea şi promovarea acestei sintagme va însemna un act de provocare şi de instigare, care ar putea duce la manifestaţii publice şi chiar la dezordini stradale.
1.4. Abordarea (discutarea, promovarea) publică a tematicilor ce ţin de orientarea sexuală este contrară normelor morale ale populaţiei ţării. Ca percepţie socială, sintagma „orientare sexuală”, la fel ca şi alte sintagme ce contravin bunelor moravuri, creează disconfort psihologic şi nu este agreată de societate. Acest lucru este sesizat chiar de autorii legii, care evită să dea o definiţiei sintagmei „orientare sexuală”, dat fiind că descifrarea acestei sintagme va fi şi mai mult contestată de opinia publică.
1.5. În Republica Moldova nu există precedente de discriminare pe motive de orientare sexuală (cu excepţia unor provocări, care nici nu se iau în calcul). Respectiv, neadmiterea discriminării pe motiv de orientare sexuală este o încercare de contracarare a unor fenomene care nu există. Inutilitatea acestor norme este confirmată de numărul foarte mic al persoanelor care fac parte din categoria minorităţilor sexuale.
2. EXCEPŢIILE DE APLICARE A LEGII
Articolul 1 alineatul (2) al Legii egalităţii de şanse prevede un şir de excepţii de aplicare a Legii, care sunt invocate de autorii legii ca condiţii ce vor asigura, pe de o parte, că minorităţile sexuale nu vor întemeia familii şi nu vor revendica dreptul la adopţie, iar pe de altă parte, că cultele religioase şi părţile lor componente nu vor fi afectate de prevederile legii.
Extras din Legea egalităţii de şanse: Articolul 1. Scopul legii şi domeniul de aplicare
„ (2) Prevederile prezentei legi nu se extind şi nu pot fi interpretate ca aducând atingere:
a) familiei, care se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie;
b) raporturilor de adopţie;
c) cultelor religioase şi părţilor lor componente în partea ce ţine de convingerile lor religioase.”
Aceste prevederi sunt invocate de autorii Legii ca norme care vor garanta protecţia familiei, instituţiei adopţiei şi cultelor religioase. În realitate, prevederile de mai sus creează confuzii şi neclarităţi în interpretare şi aplicare, şi creează riscuri majore, în special, în privinţa cultelor religioase şi părţilor componente ale acestora.
Articolul 6 al Legii egalităţii de şanse interzice discriminarea. Însă art.1 alin.(2) prevede că prevederile legii nu se extind asupra celor 3 situaţii (familiei, adopţiei, cultelor religioase). Reiese, că discriminarea nu este interzisă în privinţa celor 3 situaţii (familiei, adopţiei, cultelor religioase). Astfel se va ajunge la situaţia în care cultele religioase şi părţile lor componente ar putea fi discriminate pe motiv, că prevederile legii nu se extind asupra acestora. De remarcat, că în conformitate cu Legea privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie, prin „parte componentă a cultului religios” se are în vedere toate persoanele (credincioşii) care fac parte dintr-un cult religios. Deducem că art. 6 a legii, prin care se interzice discriminarea, nu se aplică în privinţa persoanelor (credincioşilor) care fac parte dintr-un cult religios în partea ce ţine de convingerile lor religioase. Respectiv, excepţia stabilită în art.1 alin.(2) lit.c) poate fi interpretată în sensul, că cultele religioase şi credincioşii pot fi discriminaţi în partea ce ţine de convingerile lor religioase.
3. NOŢIUNI LIPSITE DE SENS ŞI NECESITATE
Articolul 3 al Legii egalităţii de şanse stabileşte mai multe noţiuni („discriminare prin asociere”, „acomodare rezonabilă” etc.) care nu se regăsesc nici în textul legii, şi nici în alte acte normative ale Republicii Moldova. Care este sensul şi menirea acestor definirii acestor noţiuni în articolul 3, dacă nici Legea egalităţii de şanse şi nici alte acte normative nu operează cu aceste noţiuni?
4. REGLEMENTĂRI DEFECTUASE
În textul Legii egalităţii de şanse se folosesc pe larg numeroase prevederi neclare ca conţinut, care vor fi interpretate abuziv la aplicarea legii. Astfel:
4.1. Art.2 lit.c) prevede că discriminarea indirectă este „orice prevedere, acţiune, criteriu sau practică aparent neutră, care are drept efect dezavantajarea unei persoane faţă de altă persoană, pe baza criteriilor stipulate de prezenta lege, în afară de cazul în care acea prevedere, acţiune, criteriu sau practică se justifică obiectiv, printr-un scop legitim şi dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporţionale, adecvate şi necesare”.
Ce înseamnă „se justifică obiectiv”? Ce înseamnă scopuri proporţionale, adecvate şi necesare? Cine va decide că anumite o anumită practică se justifică obiectiv? Cineva va decide dacă scopurile sunt proporţionale, adecvate şi necesare?
4.2. Art.7 alin.(5) prevede că „Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă în privinţa unui anumit loc de muncă nu constituie discriminare, în cazul în care prin natura specifică a activităţilor în cauză sau a condiţiilor în care aceste activităţi sînt realizate, se necesită anumite cerinţe profesionale esenţiale şi determinante, cu condiţia ca scopul să fie legitim şi cerinţa proporţională.”
Această normă are în întregime un caracter vicios şi este lipsită de repere în interpretare. Ce înseamnă şi cine va stabili care este natura specifică a unor activităţi? Ce înseamnă şi cine va decide care sunt cerinţele profesionale esenţiale pentru o muncă (angajatorul? Consiliul?)? Ce înseamnă şi cine va decide dacă cerinţa este proporţională?
4.3. Art.7 alin.(6) prevede că „În cadrul activităţilor profesionale a cultelor religioase și părților lor componente nu constituie discriminare tratamentul diferenţiat bazat pe religia sau convingerile unei persoane, atunci cînd religia sau convingerile constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată”
Această normă este invocată de autorii Legii egalităţii de şanse ca normă care va proteja cultele religioase şi credincioşii. Însă, art.7 alin.(6) nu face o excepţie generală în privinţa cultelor religioase, ci o excepţie condiţionată, care se aplică doar atunci cînd religia sau convingerile constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată. Este absolut neclar ce înseamnă „religia constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată”. Ce instituţie sau persoană ar putea stabili că religia sau convingerile constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată?
Orice activitate şi măsură desfăşurată de un cult religios sau de credincioşi pot fi liber interzise şi sancţionate, pe motiv că acestea nu constituie cerință profesională esențială, legitimă și justificată. Este evident, că toate aceste noţiuni sunt defectuoase şi vor fi aplicate abuziv în privinţa cultelor religioase şi credincioşi.
5. ACCES NELIMITAT LA BUNURI ŞI SERVICII
Art.8 prevede că este interzisă orice formă de discriminare privind accesul persoanelor la orice bunuri şi servicii. Este o normă care contravine legislaţiei actuale, deoarece anumite bunuri şi servicii nu pot fi accesate de anumite categorii de persoane. Spre exemplu, legislaţia actuală interzice accesul minorilor la produse de tutun şi băuturile alcoolice, legislaţia în domeniul medicinii interzice vînzarea de către farmacii a unor anumite medicamente, legislaţia civilă interzice unor categorii de persoane realizarea unor acte juridice etc. Art.8 din Legea egalităţii de şanse anulează aceste restricţii şi garantează accesul nelimitat şi necondiţionat la aceste produse şi la realizarea oricăror acte juridice al tuturor persoanelor, inclusiv al minorilor (deoarece unul din criteriile stabilite de art.1 al Legii este criteriul de vîrstă).
6. STATUTUL ŞI ATRIBUŢIILE CONSILIULUI
Art.10 şi 11 al Legii egalităţii de şanse prevăd instituirea unui Consiliu pentru prevenirea şi combaterea discriminării, a cărui condiţii de creare şi activitate sunt vicioase din motivele care urmează.
6.1. Consiliul are un statut absolut unicat pentru Republica Moldova. Pe de o parte, legea stabileşte că Consiliul este persoană juridică de drept public, respectiv, deţine atribuţii şi împuterniciri de ordin public (inclusiv atribuţia de a aplica sancţiuni), iar pe de altă parte, legea nu prevede că membrii consiliului sunt funcţionari publici, şi respectiv, nu prevede restricţii privind condiţiile de desfăşurare a activităţii. Legislaţia în vigoare stabileşte un şir de condiţii şi restricţii faţă de funcţionarii publici, care în să nu vor trebui respectate de membrii Consiliului.
De facto, membrii Consiliului primesc avantajele unor funcţionari publici (dreptul de intervenţie, de efectuare a controalelor, de aplicare a sancţiunilor etc.), dar nu vor fi obligaţi să respecte interdicţiile ce ţin de funcţionarii publici. Astfel, membrii Consiliului nu vor respecta un şir de cerinţe care trebuie să fie obligatorii pentru colaboratorii unei instituţii publice, precum ar fi respectarea cerinţelor privind neadmiterea corupţiei (Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei), conflictului de interese (Legea cu privire la conflictul de interese), conduita funcţionarului public (Legea privind Codul de conduită a funcţionarului public), alte obligaţii ale funcţionarilor publici (Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public) etc.
6.2. Legea egalităţii de şanse acordă condiţii excesiv de favorizante şi în privinţa modului de remunerare a membrilor Consiliului. Astfel, pe de o parte, Consiliul va fi finanţat din contul bugetului de stat, respectiv, din membrii Consiliului vor fi salarizaţi din mijloace bugetare. Iar pe de altă parte, legea nu interzice membrilor Consiliului să fie remuneraţi din alte surse, aşa cum este cazul tuturor funcţionarilor publici din Republica Moldova.
Este de presupus că astfel de condiţii favorizante de remunerare au fost instituite în mod conştient, pentru a permite membrilor Consiliului să fie remuneraţi din contul unor resurse nebugetare, în primul rînd din contul granturilor şi finanţărilor acordate de instituţiile străine. Este evident că o aşa situaţie va crea conflicte de interese.
6.3. Condiţiile stabilite pentru membrii Consiliului sunt, pe de o parte superficiale şi incertă; spre exemplu se stabileşte că membrii Consiliului trebuie să dispună de reputaţie ireproşabilă şi activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului; de aici şi întrebarea ce înseamnă „reputaţie ireproşabilă” şi „activitate recunoscută”?
Pe de altă parte, prevederile Legii şanselor egale în mod vădit sunt adaptate unor anumite persoane, care în prezent reprezintă interesele unor grupe înguste de interese şi organizaţii neguvernamentale. În acelaşi timp, însăşi condiţiile stabilite pentru membrii Comitetului sunt discriminatorii, deoarece prevăd că membri ai Consiliului pot fi doar persoanele care „manifestă atitudine tolerantă faţă de grupurile minoritare”. Astfel, deşi legea declară că are ca scop egalitatea între persoane, cerinţa în cauză cere ca membrii Consiliului să aibă atitudine tolerantă faţă de grupuri minoritare, ceea ce ar însemna o discriminare a grupurilor majoritare.
6.4. Prin funcţiile şi activităţile sale, de facto, Consiliul dublează activitatea altor autorităţi publice din Republica Moldova, precum ar fi Inspecţia muncii, Ministerul Educaţiei, Agenţia pentru protecţia consumatorilor, avocaţii parlamentari, Centrul pentru Drepturile Omului, Ministerul Sănătăţii etc. În acest mod, apare conflictul de competenţă dintre mai multe autorităţi şi posibilitatea ca o persoană care se pretinde că a încălcat normele privind combaterea discriminării să fie supravegheată şi penalizată de mai multe autorităţi. Spre exemplu, dacă admitem că o întreprindere nu a angajat pe persoană pe motive de discriminare, atunci această întreprindere este responsabilă atît în faţa Inspecţiei muncii, cît şi a Consiliului. Respectiv, atunci cînd o întreprindere nu asigură accesul la anumite bunuri, atunci aceasta este responsabilă atît în faţa Agenţiei pentru protecţia consumatorilor, cît şi a Consiliului.
P.S. Apropo, de ce nimeni nu cere demisia ministrului Justiţiei Oleg Efrim, care dă dovadă de atâta neprofesionalism?!
Centrul Ortodox de Sociologie „Aletheia”
Atata text pentru a ascunde o ura nebuna fata de acesti cetateni, care platesc si ei impozite si care trebuie sa aiba si ei drptul de a munci si avea acces la bunuri si servicii ca toata lumea. Eu inteleg ca biserica crede ca ei fac pacate, dar ea trebuie sa condamne pacatul, dar nu oamenii!!! Cine nu are pacate? Legea e buna si necesara, si e pacat ca o mana de fundamentalisti religiosi duc in eroare intreaga societate.
Dvstră nu înţelegeţi (sau nu vreţi să înţelegeţi) 2 lucruri simple:
1. Noi nu urâm oamenii păcătoşi, ci păcatele lor. Să fim serioşi: legile nu sunt făcute pentru oameni, ci pentru careva interese, care în acest caz sunt perverse. Noi iubim păcătoşii, dar urâm păcatul. Iubim pe eretici, dar urâm erezia.
2. Cred că v-aţi dat seama cât de “bună” este legea, dacă aveţi maturitatea şi priceperea de a citi un astfel de text. El a fost scris special pentru a promova homosexualitatea. Toate celelalte categorii sunt protejate deja de mai multe legi. Faptul că ele nu se aplică deja e o altă problemă şi nimeni nu poate da garanţii că abia această lege va asigura drepturile cuiva. Şi dacă le va asigura, atunci doar pe ale homosexualilor. În lege nu scrie nimic că după adoptarea ei vor fi locuri speciale de parcare pt invalizi sau femei însărcinate şi nici despre amenajarea unor WC speciale pt cei în cărucioare (aşa cum este în Occident). Toate astea necesită bani şi pe nimeni nu-l interesează. Dar homosexualii vor şti să-şi scoată bucăţica…
Gheorghe are dreptate cînd zice "atâta text". Intr-adevar, text e mult, dar situaţia e clasică: prin această lege, un prost a aruncat o piatră în apă, iar acum zeci, sute, mii de oameni îşi bat capul cum să argumenteze că legea e deocheată şi va aduce mult rău.
De fapt, textul de mai sus NU se referă la aspectul moral al problemei, ci la aspectul juridic. De aceea este absurd să invoci că în acest text este ură. Această lege este dezastruoasă nu doar pentru faptul că afectează spiritualitatea oamenilor (dar repet, textul de mai sus nu se referă la aceasta), dar şi din motivul că este prost şi necalitativ scrisă. Şi asta dovedeşte materialul de mai sus.
Nimeni, nici chiar cei care au ticluit legea nu îţi vor putea spune ce înseamnă "religia sau convingerile constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată". Şi iată că Gheorghe, în loc să explice ce ar putea însemna aceste cuvinte (fără sens), vine şi ne ceartă pe toţi, că chipurile textul ascunde o ură nebună. Gheorghe, se pare că ai văzut ceea ce îţi place să găseşti, şi nu altceva. Îţi place să consideri că toţi urăsc aceşti cetăţeni – te priveşte, dar de ce ne ceri nouă socoteală pentru ceea ce noi nu credem?! S-a spus ne nenumărate ori, a scris părintele Petru, că creştinii nu-i urăsc şi nu-i condamă pe aceşti cetăţeni, ci condamnă păcatul.
Chiar este nefirească această înverşunare în a afirma că oponenţii legii urăsc "aceşti cetăţeni", îi descriminează şi le îngrădesc dreptul la servicii, bunuri, angajare la muncă… Mai ales că nu există nici un precedent – dar chiar absolut nici unul – în care unui astfel de cetăţean să-i fi fost lezate nişte drepturi.
Se vede ca Gheorghe se informeaza doar din ( imi place acest cuvint, altul nu-l gasesc) *zomboyaschik* , plus la asta nu incearca sa treaca prin propria analiza ceea ce primeste drept *informatie obiectiva*, atita text aceasta lege nu merita dar vezi ca sa fii auzit e putin de spus ca *E PERICULOASA*.
Ei vor mai multe drepturi decât oamenii normali.
Olga, mai multe drepturi inseamna sa li se permita sa poata lucra, sa poata cumpara servicii si bunuri si sa mearga la scoala. Cititi legea, care "mai multe drepturi". Halal de asa crestini, care tin cu tot dinadinsul sa nu permita acestor necajiti sa fie tratati omeneste.
Gheorghe, dar ce acum nu sunt trataţi omeneşte? Cine îi împiedică să lucreze? Ce tot spui prostii?
E altceva că noi nu le permitem să facă propagandă homosexuală la locul de muncă, să-şi manifeste patologia în public. Iar Legea este un pas spre anume aşa ceva.
Aşa că lasă jelea. Nu mai sunt ei deloc necăjiţi, căci au fonduri de milioane din UE…
Da, parinte, cand e vorba de un crestin care are alta opinie, este… Prost. Stim metoda, e veche cat omenirea… Dar va rog putina… smerenie crestineasca ca sa acceptati greseala. Aratati-mi in textul legii unde li se va permite sa faca propaganda…. Am sa ma rog pentru Dvs sa va ietre pentru acest neadevar! E pacat. Sa stiti insa ca niciodata nu am sa tin sa va discrimineze cineva la cumpararea unei paini pentru asta…
Deşi nu sunteţi prost (şi eu nici n-am spus asta!), continuaţi să spuneţi prostii… Ba chiar deveniţi ridicol, mai ales atunci când vorbiţi de cumpărarea pâinii. Şi dacă nu vă pricepeţi la chestiuni de drept, lăsaţi pe cei care se pricep să aprecieze dedesubturile legii… Vă dau şi eu un exemplu: dacă 2 bărbaţi merg să se angajeze şi întrunesc toate condiţiile profesionale, ce contează dacă unul dintre ei este căsătorit şi altul nu. E o chestiune privată! Unul a reuşit, iar celălalt poate nici nu vrea. Poate vrea să devină călugăr sau poate este impotent. Nu contează. E o chestie privată! Şi atunci de ce ar trebui să ne intereseze faptul că un al treialea care vine să se angajeze este homosexual? Pentru că el vrea ca perversiunea lui să o facă publică! Altfel această precizare nu are nici o logică.
Eu sunt invalid de gr. II şi sufăr de o boală de picioare (vorbesc serios). Dar în boala mea nu este nimic imoral şi eu nu propag ideea ca toţi sau cât mai mulţi să devină ca şi mine. Din contra, mă rog să nu fie. Şi nu mă supăr când cineva îmi zice că nu sunt om normal, pentru că într-adevăr nu sunt normal şi nu-i cazul să ajugem la un fel de “corectitudine politică” drăcească. Normalitatea (dată de Dumnezeu) este ca omul să fie sănătos şi să se poate mişca liber, iar atunci când nu se poate mişca, nu e normal. N-am fost niciodată discriminat, decât prin faptul că nu am parcare asigurată lângă instituţiile publice, inclusiv lângă spitale şi magazine, aşa cum este în Occident. Dar iată că legea numai despre asta nu vorbeşte, pt că asta nu-i interesează pe guvernanţi.
Rugaţi-vă şi pentru mine şi pentru Dvstră.
Multumesc, parinte, ca faceti efortul sa ma lamuriti, dar… Tot nu inteleg de ce asa va sperie ca nenorocitii astea vor avea de lucru, caci asa cum spuneti nici pana acum nu prea au fost discriminati caci reuseau sa-si ascunda bine apartenenta la aceasta categorie infama si rusinoasa. acum insa legea ii va proteja si atunci cand, Doamne fereste, angajatorul va afla cine sunt in realitate. Ce facem in cazul asta, ne ascundem ipocrit dupa degete spunand cat de mult iubim pacatosul si uram pacatul, dar de fapt militand pe toate caile contra faptului ca acesti pacatosi sa fie protejati de nedreptati ? Iar in privinta invaliditatii Dvs, imi pare rau, am sa ma rog sa vi se usureze suferintele, dar si ca sa li se dea deputatilor intelepciunea sa voteze aceasta lege a nedescriminarii care va va proteja.
Adică eu şi toţi invalizii să fim puşi în aceeaşi oală cu homosexualii?
Mai bine fără lege, decât aşa… Nu e vorba de ură, ci despre lucruri total diferite. Un angajat poase se masturbează, altul e homosexual, unul se uită la pornografie, altul îşi tatuiază corpul cu inscriţii naziste. Atâta timp cât aceastea sunt în ascuns şi nu-i sfidează pe ceilalţi, nu ne interesează. Dar când această mizerile e scoasă la iveală, fenomenul devine periculos şi trebuie izolat.
Adica atata timp cat pacatele sunt ascunse, nu ne deranjeaza, iar in momentul cand ele sunt scoase la iveala, ele trebuie sa ne deranjeze si atunci este justificat, in opinia Dvs, sa incepem sa-i discriminam pe pacatosi: sa-i dam afara de la lucru, din scoli si sa nu le mai vindem obiecte si servicii. In opinia mea, acest mod de a gandi se numeste ipocrizie. Dvs, parinte, nu credeti la fel?
Bineînţeles nu cred la fel. Fiecare va răspunde înaintea lui Dumnezeu de ceea ce face pe faţă şi întru ascuns, dar gândiţi-vă ce ar fi dacă copiii de la şcoală ar şti toate prostiile despre viaţa privată a profesorilor lor! Păi ei sunt ca un burete care absorb totul fără discernământ.
Dacă un cuplu se uită la pornografie şi imită cele de acolo, eu cred că acest lucru nu trebuie să-l ştie ceilalţi copii ai acelor părinţi. Şi asta nu-i ipocrizie, ci este protecţie, chiar dacă ceea ce fac părinţii acelor copii este un mare păcat…
Şi Dvstră dacă eraţi cu mai bun simţ şi un adevărat fiu al Bisericii Ortodoxe, chiar dacă nu-mi respectaţi persoana mea (că nici nu merit), din respect pentru harul preoţiei pe care-l am, demult trebuia să încetaţi de a vă mai comporta ca pisica care încearcă cu orice preţ să cadă în picioare… Şi aici iarăşi nu este ipocrizie, ci bun simţ. Iar dacă vreţi să continuăm discuţia, poftim.
Nici nu mai stiu ce trebuie sa fac, caci sunt nelamurit si am intrebari. Daca vi le pun, veti spune ca nu Va respect harul preotiei, daca insa nu va intreb – raman nelamurit… Am sa Va rog sa ma iertati si sa nu considerati totusi intrebarile mele lipsa de respect pentru harul preotiei, caci ma framanta aceste intrebari si trebuie sa Vi le pun ca sa ma eliberez.
Ca si crestin, nu inteleg totusi de ce sunteti impotriva acestei legi a nedescriminarii. In Romania aceasta lege a fost aprobata in 2000 si nu au inceput sa umble dezbracati invatatorii prin scoli si nici nu au inceput sa povesteasca ce fac in pat copiilor. Nu e surprinzator pentru mine, caci in lege nu scrie un cuvant ca aceste lucruri oribile ar deveni permise. Copiii insa chiar astazi nu sunt protejati de pornografia si violenta care ne vine de la posturile rusesti de televiziune. Ca si crestin, eu cred ca Biserica ar trebui sa ceara de la guvernanti cel putin ca aceste emisiuni sa fie noaptea sau sa fie semnalate, asa cum sunt la posturile romanesti, daca nu interzise. Eu de acolo vad pericolul si nu de la aceasta lege care ne va apara pe toti (caci fiecare din noi este diferit prin ceva) de discriminare la lucru, la studii si la magazin. Ne socheaza ca exista homosexuali? Tocmai de asta ei trebuie aparati, caci socand oamenii, exista o foarte mare probabilitate sa fie discriminati. Iar eu ca si crestin nu pot dori asa ceva. Eu vreau sa fie dezradacinat pacatul, nu dati afara de la lucru pacatosii, mai ales ca noi toti suntem pacatosi. Ma socheaza si pe mine aceste pacate, dar nu am auzit si nu i-am vazut pana acum. Deci sunt foarte putini. De asta ma socheaza mai mult divorturile, copiii abandonati, crimele oribile care denota lipsa de moralitate, etc., care ma intristeaza la fel de mult ca si crestin. De ce sa nu iesim sa ne revoltam contra acestor rele care se aud la tot pasul?
O discuţie normală şi civilizată între doi oameni, indiferent de rangul şi slujirea lor, nu poate fi o jignire la adresa celuilalt. Dacă eu aş fi luat-o aşa, nu numai că nu continuam discuţia, ci nu vă aprobam nici comentariile. Or, eu sunt deschis spre dialog…
1. Pe mine nu mă şochează că există homosexuali. Ei au fost şi vor fi. Mă şochează răutatea şi insistenţa cu care sunt promovate “drepturile” lor. Şi nu înseamnă dacă în România situaţia este aşa, la noi va fi la fel. România a devenit tabără de experiment pentru unele perversiuni, iar noi vom deveni pentru altele sau aceleaşi, dar mult mai intens. Nu uitaţi nici de acel scandal cu placatele în care un nou-născut avea brăţara cu inscripţia “homosexual”. Şi ăsta-i abia începutul. De obicei problemele încep după 10-15 ani. Ei au răbdare, pentru că vor să ajungă “departe”.
2. Sunt de acord cu activităţile în toate celelalte domenii amintite de Dvstră. Aveţi perfectă dreptate şi cred că cu toate trebuie să lucrăm în paralel. Eu chiar lucrez în această direcţie, dar nu pot să vă dau prea multe detalii. Totuşi, de la distanţă nu pot face prea multe. Trebuie cei de la Chişinău şi din toată Moldova să facă un front comun ca să ştie ce şi cum să ceară. Altfel, totul e o bâlbâială ineficientă şi chiar ruşinoasă.
Am citit stirea despre interzicerea in Anglia a unei conferinte despre casatoria traditionala, amintinu-se ca lunt lezate drepturile homosexualilor. Deci HS au drepturi sa faca ce vor muschi lor iar EU NU AM DREPTUL SA-MI APAR FAMILIA. Cand din unirea trupeasca a HS se va naste un copil – CACIULA JOS – NU MAI COMENTEZ NIMIC, Dar daca unirea sexuala dintre UN BARBAT SI O FEMEIE este la fel cu cea dintre doi HS atunci libertate de a face sex cu ce vrei si cu cine vrei – oameni, animale pasari, obiecte, etc. TOATE SUNT LA FEL-? Lumea este condusa de nebunii pe care noi i-am ales
Din cate inteleg, nimeni nu are idea sa invite cupluri HS in scoli ca ei sa le vorbeasca explicit copiilor despre ce fac in pat. La fel cum nu se face asta nici in cazul heterosexualilor.
Dar acesti oameni care cum ati spus, exista si au existat, nu vor mai trebui de exemplu sa se casatoreasca fictiv, ca sa nu-i vorbeasca lumea. Nenorocindu-si sotia, de altfel. Nu vor trebui sa traiasca cu frica ca cineva ar putea afla. Dvs spuneti ca nu va deranjeaza atata timp "cât aceastea sunt în ascuns şi nu-i sfidează pe ceilalţi", dar ganditi-va ca uneori lucrurile ies la iveala fara voia subiectului si atrag consecinte nefaste asupra lui. Daca fiecare ar putea trai izolat si ar avea controlul deplin asupra vietii sale private, as fi de acord ca nu trebuie nicio lege. Dar nu e asa, oamenii cauta informatii, le distribuie, si le si abuzeaza.
Dpdv creştin homosexualitatea este mai gravă decât dependenţa de droguri sau, cel puţin, acestea sunt la fel de grave. Acum comparaţi-le astea în contextul celor scrise mai sus şi veţi vedea câtă dreptate aveţi.
Si dpdv laic? Or Moldova e stat laic. Daca cineva este necrestin si nereligios, ei nu se supun canoanelor bisericesti dar sunt cetateni cu drapturi depline.
Dacă acest stat laic merge împotriva principiilor creştine, atunci “cetăţenia cerească” este pentru mine mult mai importantă decât “cetăţenia moldovenească” sau “europeană”.
Perfect. Observati ca nimeni nu va impiedica sa traiti asa cum v-o dicteaza convingerile…
Oamenii care nu le impartasesc v-ar fi recunoscatori daca ati face acelasi lucru. Ei nu va cer nimic decat sa-i lasati in pace. Si daca nici nu sunt crestini si enoriasi ai Dvs nu vad ce autoritate ati avea asupra lor.
Dacă lăsăm la o parte aspectul păcătos şi nefiresc al homosexualităţii, trebuie să spunem că dpdv sociologic oamenii normali (!) sunt o majoritate covârşitoare, iar drepturile majorităţii sunt tot mai mult încălcate. UE toate le pune cu fundul în sus, mai ales când sunt atinse probleme de ordin moral.