Highslide for Wordpress Plugin

Despre Utrenia săvârşită seara şi alte anomalii tipiconale

Întrebare:  Părinte, de ce în majoritatea mănăstirilor ruseşti Utrenia se săvârşeşte de fiecare dată seara, unită cu Vecernia? Care este explicaţia liturgică a acestei tradiţii şi cât de corectă este ea?

Răspunsul meu l-am expus într-un mic studiu (PDF), în care am explicat mai pe larg anomalia săvârşirii Utreniei seara, a pravilei comune şi a altor rânduieli specifice mănăstirilor (iar paţial şi parohiilor) din Biserica Ortodoxă Rusă. În acest scurt studiu n-am putut să nu scriu şi despre anomalia săvârşirii Vecerniei dimineaţa, dar unele aspecte le-am tratat mai superficial, încercând să fiu cât mai aproape de întrebare. Discuţiile le putem continua la comentarii. 

În acelaşi context se recomandă şi articolul: Despre slujba Litiei şi a binecuvântării pâinilor

5 comentarii la „Despre Utrenia săvârşită seara şi alte anomalii tipiconale”

  1. Va felicit pentru claritatea cu care tratati orice subiect despre care vorbiti! M-as bucura daca macar 1% din ceea ce spuneti ar fi respectat…

    • Am impresia că cine a respectat până acum, va respecta şi de acum înainte. Iar cine n-a respectat până acum, fie nici nu va citit studiul, fie va prefera să facă cum îi este mai comod, invocând chiar şi o închipuită “tradiţie”.
      Mă bucur că urmăriţi blogul. Doamne ajută!

  2. Bună ziua!  Părinte nu este la subiect ceea ce vreau să vă întreb, dar vă rog, după posibilități să ne răspundeți.

    1. Referitor la împărtășirea laicilor (așa numiți ^ctitori^), în altar, după mai multe exemple din RM și mai ales cu prezența multor persoane în timpul liturghiei.(în altar).(uneori am văzut chiar mulți, care nu prea își au acolo locul).

    2. Săvîrșirea rînduielii cununiei cu orice preț la bătrîni, care poate mai au citeva ore de viață, numai ca să moară împăcați. În alte cazuri cînd sunt înaintați în vîrstă. În asemenea cazuri se permite împărtășirea  lor? Între ei e sigur că nu poate fi vorba de relații…

    • Bună. Vă răspund în aceeaşi ordine:
      1. Împărtăşirea în altar a laicilor şi chiar a monahilor (nehirotoniţi) este categorit interzisă. Există canoane care interzic şi simpla intrare a lor în altar, pentru că cei care ca ajută preotul în altar ar trebui să primească o binecuvântare specială de la episcop. De mai multe secole acest al doilea principiu a căzut în desuetudine. Dar pentru încălcarea primului, acesta cu împărtăşirea laicilor în altar, nu avem motiv. În trecut doar împăratul se împărtăşea în altar, exact ca şi preoţii, dar acesta era uns cu Sfântul şi Marele Mir, deci nu era considerat un simplu laici. Nu mai zic că unii dintre aceşti “ctitori” primesc împărtăşirea având păcate grave, dar “preotul-beneficiar” trece cu vederea păcatele grave ale acestora osândindu-se şi el şi “ctitorul”. Jertfele multora dintre aceştia trebuie refuzate…
      2. Problema săvârşirii cununiei la bătrâni e un subiect mai delicat. Şi aceasta pentru că unii, absolut nejustificat, consideră că o familie, chiar dacă este căsătorită civil şi soţii sunt fideli unul faţă de altul, ar trăi totuşi în curvie. Şi ei percep Cununia ca un fel de dezlegare pentru relaţiile conjugale, ceea ce este fals, în sensul că Cununia este ceva mult mai mult. Şi oricum bătrânii nu au nevoie de această dezlegare, pentru că nu mai au relaţii trupeşti, iar Tainele nu au efect retroactiv. Totuşi, dacă li se face slujba Cununiei, ar trebui ca ea să fie modificată semnificativ, pentru că slujba obişnuită aminteşte de zeci de ori de naşterea de prunci… Ca să înţelegeţi mai bine, vă recomand să citiţi atent studiul meu despre istoria Slujbei Cununiei.

Comentariile sunt închise.