După ce reprezentanţii a două partide parlamentare (Partidul Liberal şi Partidul Democrat) au declarat că nu susţin proiectul Legii anti-discriminării, promotorii acestei legi caută diferite modalităţi şi tertipuri pentru a o aproba.
Fără mare gălăgie, cu multă prudenţă şi aproape în şoaptă (deşi se cunoaşte şi chiar a devenit proverbială patima unor reprezentanţi ai Guvernului de a face show-uri şi a atrage atenţia), Guvernul a aprobat în şedinţa sa de ieri (25 aprilie 2012) două documente, care ar putea fi folosite de cei câţiva reprezentanţi ai Guvernului şi acoliţii lor pentru a transpune în viaţă Legea anti-discriminării.
Unul dintre aceste documente se numeşte „Planul de acţiuni privind onorarea angajamentului Republicii Moldova faţă de Consiliul Europei”, al cărui punct 18 repetă acelaşi angajament de a aproba Legea anti-discriminării. Planul de acţiuni este un proiect de hotărâre, care va fi transmis Parlamentului pentru aprobare finală. În legătură cu acest Plan de acţiuni apar câteva gânduri curioase.
Guvernul afirmă în permanenţă, că Legea anti-discriminării trebuie adoptată, deoarece această măsură ar fi prevăzută de un oarecare plan de acţiuni. Şi într-adevăr, adoptarea Legii anti-discriminare se regăseşte în două documente aprobate anterior de Guvern, si anume în Planul de acţiuni RM-UE pentru liberalizarea regimului de vize din 10 decembrie 2010 şi Programul naţional de implementare a Planului de acţiuni RM-UE pentru liberalizarea regimului de vize, din 4 martie 2011.
Prima întrebare care se impune este de ce ar mai fi necesară adoptarea unui nou Plan de acţiuni de către Parlament, din moment ce există alte două documente care prevăd aceleaşi măsuri? Presupunem că răspunsul este legat anume de afirmaţiile celor două partide parlamentare de a nu susţine Legea anti-discriminării. Se ştie, că planurile de măsuri, programele de activitate şi alte documente de acest fel sunt examinate superficial şi fără o analiză detaliată a conţinutului. Constrânşi de timp şi de un volum mare de lucru asupra legilor, deputaţii trec printre degete planurile şi programele de măsuri, considerându-le o rutină şi un element inevitabil al birocraţiei. Apoi, planurile de acţiuni conţin zeci de măsuri de tot felul, aşa că deputaţii votează la pachet întreg planul de acţiuni deoarece susţin o anumită măsură, şi ignoră faptul, că alte măsuri nu ar merita votate.
Cunoscând toate aceste mici secrete şi tehnici de lobby, partizanii din Guvern în mod conştient împing acest nou Plan de acţiuni pentru a fi adoptat de Parlament, în speranţa că deputaţii nu vor fi atât de prudenţi şi meticuloși, şi nu vor observa punctul 18, prin care Parlamentul îşi asumă angajamentul de a adopta Legea anti-discriminării. Dacă până la moment Parlamentul putea refuza adoptarea Legii anti-discriminare (aşa cum a făcut-o la începutul anului precedent), atunci după adoptarea acestui nou Plan de acţiuni, Parlamentul va fi constrâns să voteze această lege. În acest fel, partizanii din Guvern şi acoliţii lor „ne-guvernamentali” obţin o pârghie de şantaj asupra deputaţilor, pe care îi vor învinui de neseriozitate şi nerespectare a angajamentelor proprii, dacă nu vor vota Legea anti-discriminării.
Pe lângă această schemă ordinară de şantaj cu aplicarea unui nou Plan de acţiuni, se pare că partizanii din Guvern pregătesc şi un scenariu de rezervă, pe care îl vor aplica, dacă deputaţii nu se vor lăsa şantajaţi şi nu vor vota Legea anti-discriminare. Despre acest scenariu de rezervă ne vorbeşte un alt document al Guvernului. Este cunoscut, că legile se adoptă doar de Parlament. Însă în situaţii de importanţă majoră, care necesită intervenţii urgente, Guvernul poate să aprobe legi pe propria răspundere.
În cadrul acestui scenariu de rezervă, partizanii din Guvern planifică adoptarea Legii anti-discriminare de către Guvern şi nu de Parlament. Tocmai din acest motiv, la aceeaşi şedinţă de ieri, Guvernul propune modificarea Regulamentului Parlamentului, pentru a înlătura orice motive ca o eventuală adoptare a Legii anti-discriminării de către Guvern să fie declarată neconstituţională.
Despre o posibilă adoptare a Legii anti-discriminare de către Guvern s-a mai scris în presă, dar iată că acum Guvernul începe pregătirile ca să recurgă la un aşa scenariu. Dacă partizanii din Guvern vor recurge la această modalitate de adoptare a Legii anti-discriminare, atunci ei îşi vor arăta – deja în mod deschis – adevărata lor faţă. Constituţia Moldovei permite Guvernului să adopte legi, şi formal Guvernul va respecta toate procedurile. Însă o adoptare a Legii anti-discriminării de către Guvern va fi contrară spiritului Constituţiei, deoarece nu va reflecta nici voinţa poporului, care, se zice, că este reprezentată de Parlament. Mai pe şleau spus, va fi o ticăloşenie adevărată, dacă Guvernul, ştiind că majoritatea deputaţilor nu susţin această lege, va aştepta ca Parlamentul să iasă în vacanţă şi va adopta Legea anti-discriminării. Chiar dacă partizanii din Guvern vor recurge la acest şiretlic, atunci Curtea Constituţională ar urma să declare neconstituţională această lege, tocmai din motivele pe care le-am spus – legea nu reflectă voinţa majorităţii populaţiei acestei ţări, nu este susţinută de majoritatea deputaţilor şi nu intervine într-un caz de urgenţă majoră (respectiv, nu e motivat ca Guvernul s-o adopte în perioada vacanţei Parlamentului). Nu se ştie însă ce vor crede membrii Curţii Constituţionale…
În faţa unor astfel de măsuri la care pot recurge promotorii Legii anti-discriminării, este mai mult decât importantă reacţia fermă a societăţii civile (ne referim la adevărata societatea civilă, formată din toţi cetăţenii Republicii Moldova, şi nu de auto-întitulata societate civilă formată dintr-o coaliţie şi câteva ONG-uri la spatele cărora stau aceleaşi persoane). Societatea civilă trebuie să fie cu ochii în patru, să urmărească mişcările acestor partizani şi să le riposteze prin mijloace paşnice şi legale. Orice cetăţean al ţării trebuie să ceară deputaţilor să supravegheze ca Guvernul să nu recurgă la scenariile pe care le-am descris mai sus. Este important ca Mitropolia Moldovei să continue dialogul cu autorităţile moldoveneşti pentru a nu permite unor grupuri marginale să folosească legea în interese proprii.
Centrul Ortodox de Sociologie „Aletheia”
Vedeţi şi
Legislaţia Moldovei deja previne şi combate discriminarea + Anexă
Eu sper ca Valeriu Munteanu (PL) şi alţi deputaţi cu verticalitate să-şi facă datoria şi să-l pună la punct pe acest Filat obraznic.
Editorii DEX-ului s-au conformat politicii homosexuale.
Noi însă spunem clar că homosexualitatea este anormalitate, păcat şi moarte!
Egiptul întrece orice limite în discriminarea femeilor.
De ce Comunitatea Internaţională, care "i-a ajutat să scape" de H. Mubarak, nu se arată îngrijorat de aceste aberaţii, în schimb nouă ne impun tot felul de prostii?
La acest subiect vin multe comentarii denigratoare care nu sunt altceva decât atacuri la anumite persoane. Altele au caracter "apocaliptic" şi sunt contrare duhului Evanghelic. De aceea să nu se supere cei care scriu aşa ceva, dar nu-şi văd comentariile aprobate.