Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Categorie: Istorie şi actualitate

Iustin Popovici a fost canonizat oficial

Aşa cum informează site-ul oficial al Bisericii Sârbe, în şedinţa din 29 aprilie 2010, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe l-a canonizat pe arhimandritul şi teologul Iustin Popovici (1894-1979), fixând ca dată de prăznuire ziua de 1 iunie (stil vechi /14 iunie stil nou). Acest Sfânt era cinstit de mai mult timp în diaspora sârbă şi rusă din Occident şi SUA, dar Canonizarea oficială s-a făcut abia acum. Detalii despre Sf. Iustin vezi aici.

La aceeaşi şedinţă a fost canonizat şi cuviosul Simeon Popovici (1854-1941), cu data de prăznuire la 19 martie.

Paraclisul Sf. Iustin Popovici

Populaţia Republicii Moldova. Date statistice

Uneori statistica ne ajută să ne orientăm în lucrarea misionară. De aceea e bine să ştim că:

Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, numărul populaţiei stabile a Moldovei la 1 ianuarie 2010 a constituit 3 mln 563,7 mii de persoane, ceea ce este cu 3,8 mii mai puţin în comparaţia cu perioada de referinţă a anului 2009, transmite agenţia NOVOSTI-MOLDOVA.

Totodată, cota populaţiei rurale a Moldovei este de 1,4 ori mai mare, decît cea urbană: la sate locuiesc 2 mln 87 mii de persoane, iar în oraşe – 1 mln 476,7 mii.

La 1 ianuarie numărul locuitorilor în regiunea centrală a constituit 1 mln 64,8 mii de persoane (la Chişinău – 786,3 mii), de nord – 1 mln 10,3 mii de persoane (la Bălţi – 148,2 mii), în regiunea de sud – 542,2 mii, iar în Găgăuzia – 160,1 mii de persoane, precizează BNS.

Pe raioane, după cum menţionează statistica, cei mai mulţi oameni locuiesc în raioanele Orhei (125,9 mii de oameni), Cahul (124,4 mii), Hînceşti (122,8 mii), Ungheni (117,4 mii) şi Soroca (100,7 mii), cei mai puţini – în Taraclia (44,4 mii), Dubăsari (35,2 mii) şi Basarabeasca (29,4 mii de persoane).

Datele sînt expuse fără populaţia din stînga Nistrului şi municipiul Bender, precizează specialiştii BNS.

Detalii despre repartizarea populaţiei pe localităţi (afară de Transnistria), găsiţi aici.

Tabelul cu datele privind apartenenţa religioasă a populaţiei, conform Recensământului din 2004, poate descărcat de aici.

Amintim doar că peste 93% din populaţia Republicii Moldova s-a declarată creştin-ortodoxă.

Predarea religiei în școlile moldovenești

Aşa cum fiecare a putut afla din presă, la 9 martie a.c., premierul Vlad Filat s-a întâlnit cu ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Moldovei (Patriarhia Moscovei) în vederea introducerii religiei în şcolile moldoveneşti începând cu noul an de învăţământ (2010-2011). La întâlnire a fost invitat şi ÎPS Petru, Mitropolitul Basarabiei (care ţine de Patriarhia Română). Invitaţia acestuia din urmă, reieşind din numărul de parohii şi credincioşi pe care-i păstoreşte, a fost oarecum lipsită de sens, dar ea a urmărit probabil alte două scopuri: acela de a împăca cele 2 Mitropolii (căci statul nu are nevoie de conflicte inter-religioase), dar şi acela de a beneficia de un sprijin din partea Patriarhiei Române, care are deja o experienţă bogată şi rodnică în domeniul predării religiei în şcoală. Până la urmă, cele două mitropolii, ambele sărace în resurse materiale, dar mai ales umane, vor trebui să conlucreze la acest proiect, care se vrea unul unic – nici ca în România, şi nici ca în Rusia. Este important să menţionăm că în realizarea acestui proiect, pentru prima dată la modul serios, sunt implicaţi şi diferite personalităţi laice.

Generalităţi despe Simbolul de Credinţă. Istorie şi text

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2010 drept an al „Simbolului de Credinţă”, reieşind din faptul că în acest an se împlinesc 1685 de la Primul Sinod Ecumenic (Niceea – 325), când au fost formulate primele 7 articole ale Simbolului nostru de Credinţă, numit „niceo-constantinopolitan”. Numărul de 1685 nu este o cifră tocmai rotundă şi nu ştiu în ce măsură a constituit un motiv serios pentru ca Sinodul să fi luat o asemene decizie, dar dacă ea a fost totuşi luată, considerăm necesar să facem o introducere în istoria acestui Crez, urmând ca pe viitor să se scrie studii serioase şi demult aşteptate, care să reflecte istoria şi teologia Simbolului nostru de Credinţă.[1]