Highslide for Wordpress Plugin

În contextul incidentului baptismal de la Suceava

În ultimele zile foarte mulţi mi-au scris ca să-mi ceară părerea cu privire la recentul incident baptismal de la Suceava. Iniţial chiar nu voiam să scriu sau să comentez ceva, pentru că nu am nimic special de spus şi nici nu cred că fiecare chiar trebuie să se dea cu părerea. De ani de zile scriu despre botez şi aproape degeaba… Dar văzând că pozițiile se polarizează şi acest incident particular a devenit prilej de acuzații la adresa Bisericii, am zis să punctez pe scurt câteva idei:

1. Botezul ortodox se face în mod obligatoriu prin întreită afundare. Acest principiu nu se negociază, iar părinţii care se pretind ortodocși şi vor ca şi copilul lor să fie ortodox, ar trebui să ştie acest lucru şi să şi-l asume. Este cu totul altceva faptul că există mai multe modalităţi şi forme de a afunda candidatul la botez (şi despre asta am putea discuta în comentarii), dar regula în sine rămâne valabilă. Botezul prin turnare/stropire este recunoscut de Biserică doar în două cazuri, ambele de excepție şi acceptate doar în caz de urgență (pericol de moarte) şi anume: când nu este suficientă apă sau când candidatul, din motive grave de sănătate nu poate fi afundat (căci dacă poate, dar nu vrea, înseamnă că a greşit „ghişeul”!).

2. Din câte am putut eu să urmăresc, preotul de la Suceava a făcut botezul corect şi numai o abordare tendențioasă şi părtinitoare a acestui proces penal ar putea să-l declare vinovat. Încă nu am aflat cu claritate dacă părinţii l-au informat pe preot despre naşterea sa prematură şi problemele de sănătate pe care le avea! Dacă părinţii l-au avertizat pe preot despre toate acestea, iar el le-a ignorat, preotul riscă să fie condamnat pentru „omor din neglijenţă”, dar nicidecum „din culpă”. Numai cei îndrăciţi pot vorbi într-o asfel de situaţie despre un omor din culpă. Sau poate prin acest incident unii ar vrea să acopere culpa evidentă de la „Matei Balş”, în urma căreia au murit deja 11 persoane, printre care şi o călugăriţă!?

3. De ani de zile am tot ridicat câteva probleme legate de botez, care în continuare sunt neglijate atât de ierarhie şi preoţi, cât mai ales de „credincioşi”:

a) Abordarea magică a botezului, justificată prin tot felul de sperietori de genul că cei morţi nebotezaţi merg automat în iad; (nici măcar romano-catolii, care au inventat şi au promovat această idee, nu mai cred în ea şi au respins-o în mod oficial).

b) Obligativitatea catehezei înainte de botez, care conform Tradiţiei Bisericii ar trebui să înceapă abia la 40 de zile după naştere şi, care, la nevoie, poate dura până la 3 ani, dar nu mai puţin de 2-3 luni. Acest lucru în mod automat ar amâna un pic botezul şi i-ar da şi pruncului timp să se întremeze puţin… (A se vedea aici şi aici)

c) Situaţiile în care Biserica, din motive pedagogice, poate şi trebuie să refuze botezul (atunci când şi cum îl vor părinţii), amânându-l până când se întrunesc condițiile bimilenare ale Bisericii. Da, aţi citit bine! Şi cine nu este de acord, nu are de cât să abereze în disperare, până va ajunge să gândească şi să mărturisească ortodox cele legate de botez. La moment, prostiile care se spun despre botez, inclusiv de către unii preoţi, întrec cu mult învăţăturile ortodoxe sănătoase, pe care cei mai mulţi nu vor să le audă…

4. Cred că şi în cazul pruncului de la Suceava, botezul trebuia amânat câteva luni, iar dacă pruncul era în pericol de moarte şi amânarea nu era posibilă, atunci de ce apar pretenţii că el totuşi a murit? Am botezat şi eu vreo 4 prunci în incubator; bineînţeles prin stropire, că altfel nici nu se putea. Trei dintre ei trăiesc până astăzii şi sunt bine, iar unul a murit. Dacă mi-l aduceau la biserică şi nu-mi spuneau că acel prunc s-a născut prematur şi că are grave probleme de sănătate, poate că mă trezeam şi eu în aceeaşi situaţie ca şi preotul de la Suceava. Dar oare are preotul vreo vină în treaba asta? Nu trebuie mai degrabă consolat şi el, mai ales că moartea unui copil pe conştiinţă s-ar putea să-l coste pe preot chiar mai mult decât pe părinţii care au născut acel prunc?

5. Nu am citit tot ce au scris alţii cu privire la acest incident şi comentariile derivate, dar mai multe persoane mi-au atras atenţia asupra a două postări ale părintelui Savatie Baştovoi cu privire la acest caz. Cred că şi părintele Savatie este conştient şi nu se supără pe faptul că eu, nu totdeauna îi împărtăşesc ideile, aşa cum, şi el poate nu le împărtăşeşte pe ale mele. Dar în acest caz, ce am citit eu la părintele Savatie este corect şi ortodox. Oare toţi cei care au făcut facultăți, masterate şi doctorate aud prima dată că botezul copiilor este o excepţie (bineînțeles acceptabilă şi, în anumite cazuri, chiar lăudabilă, nicidecum eretică, cum spun neoprotestanţii), iar botezul adulţilor este regula? Chiar în aşa hal a ajus teologia românească ca să nu pricepem un lucru atât de simplu? Despre toate astea am scris şi eu cu ani înainte şi la fel am fost acuzat că aş desfiinţa nu ştiu ce dogme şi tradiţii. Acum însă sunt nevoit să mai repet o dată: cei care critică adevărata Tradiţiei Ortodoxă cu privire la botez, indiferent că sunt cu cruci sau chiar engolpioane la gât, sau doar cu smartphonul conectat la bârfele de pe facebook, ar trebui să lase o parte complexele şi părerile despre pretinsa lor ortodoxie, şi să mai pună mâna pe carte… Să ştiţi că face bine! Niciodată nu-i târziu să devii ortodox!

4 comentarii la „În contextul incidentului baptismal de la Suceava”

  1. Doamne ajută Părinte.
    Dacă botezul adulților este regula, totuși, ce va fi cu cei care mor nebotezati de vreme ce Mântuitorul a spus “cine nu se naște din apă și din Duh Sfânt nu intra in Împărăția Cerurilor” si “cine nu mănâncă Trupul Meu și nu bea Sângele Meu nu intra in Împărăția Cerurilor”?
    Nu vorbim de cei care nu auzit de Hristos si de Ortodoxie, socotesc că pentru aceia Domnul are alt fel de judecată.
    Sărut mâna.

    • Mă mir cât autism şi daltonism teologic avem…, dar şi mai tare sunt amărât de faptul că “teologia babelor” este apărată şi argumentată de cei care ar fi trebuit să o purifice… Mă refer la dezbaterile legate de incidentul baptismal de la Suceava.
      În altă ordine de idei, chiar dacă unii preoţi şi teologi (printre care şi eu) am vorbit despre o posibilă amânare a Botezului, nu înţeleg cum de unii nu au înţeles că:
      1) Posibilitatea amânării botezului unui prunc sugar NU înseamnă neacceptarea botezului pruncilor şi nici alinierea la teoriile (ana)baptiste.
      2) A amâna botezul cu câteva luni, până pruncul se întremează (“se înzdrăvenește”) puţin, NU înseamnă a lăsa copilul nebotezat până la maturitate. Chiar nu este clară această diferenţă?!
      3) Dacă s-ar respecta rânduiala Bisericii (nu a babelor) şi, la 40 de zile abia ar începe perioada de catehumenat, care nu poate să dureze mai puţin de 2-3 luni, numai bine ajungem la o vârstă potrivită pentru a boteza pruncul.
      4) Trecând peste ereziile legate de păcatul originar şi mai ales cea despre nemântuirea pruncilor care mor nebotezaţi, vreau să-i mai temperez pe cei care sunt foarte preocupaţi de împărtăşirea pruncilor. E foarte bine şi important să împărtăşim pruncii, dar aceasta numai dacă se împărtăşesc şi părinţii, şi dacă acest ritm de împărtăşire sistematică nu se întrerupe pe la 3 sau chiar 7 ani, ci continuă toată viaţa, bineînţeles conştient şi cu pregătirea necesară! Altfel, totul e zădarnic. Puşcăriile noastre sunt pline cu oameni botezaţi în pruncie, prin întreită-afundare, cu înger păzitori şi ghiftuiţi cu împărtăşanie de mici. Cum au ajuns ei acolo la maturitate?

  2. Sunt creștin ortodox, dar consider că este posibilă și în cazul Bisericii noastre conviețuirea credinței cu rațiunea.
    Credința adevărată trebuie să se fundamenteze pe dragoste, înțelegere, trebuie să aducă viață și nu moarte.
    Încercăm să salvăm viața bebelușilor nenascuti prin incriminarea avortului, dar ne lovim de un formalism exagerat in ceea ce privește practica botezului, care este începutul vieții creștine, începutul legământului de iubire cu Isus Hristos și acceptăm că se pot produce și astfel de incidente, care, în fond înseamnă moartea unui copil.
    Unde este iubirea creștină?
    Am pierdut-o în obligația asumată de a respecta cu strictețe dogmele.
    Dumnezeu este Cuvântul, dar Cuvântul înseamnă spirit, nu formă fără fond.
    Sigur că nu preotul este vinovat, sigur că nu sunt vinovați părinții, care au rămas cu brațele și inima goale și atunci, stimați teologi, cine sunt vinovații?
    Oare nu cei ce nu înțeleg că orice regulă a credinței ortodoxe trebuie să aducă viață și nu moarte, că Biserica trebuie să accepte schimbarea, să fie mai maleabilă în interpretarea dogmelor și enunțarea regulilor, să accepte că evoluția firească a societății se reflectă în toate domeniile vieții sociale, implicit în viața creștină?
    Poate cineva ar trebui să dea niște răspunsuri și să-și exprime compasiunea față de părinții acelui îngeraș, să-și ceară iertare până la sfârșitul lumii că așa ceva s-a putut întâmpla în Biserica Ortodoxă.

Comentariile sunt închise.