Deja de aproape 20 de ani, mari misionari ruşi precum Daniil Sysoev, Andrei Kuraev, Piotr Meşcerinov, Ghennadii Fast, Arsenii Sokolov ş.a. vorbesc despre necesitatea catehezei înainte de Botez, Cununie, Spovedanie şi Împărtăşire, iar unii dintre aceşti teologi optează chiar pentru reintroducerea instituţiei catehumenatului, aşa cum era ea şi în trecutul Bisericii.
Spre bucuria ortodocşilor conştienţi, în data de 2 februarie 2011, Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât efectuarea obligatorie a catehezei înainte de Botez şi Cununie în tot cuprinsul Patriarhiei Moscovei şi demararea discuţiilor privind reintroducerea instituţiei catehumenatului. Până la elaborarea unor programe oficiale de catehizare, responsabilitatea pentru elaborarea şi implementarea metodelor şi ghidurilor de catehizare revine ierarhilor şi departamentelor misionare de pe lângă centrele eparhiale. Puţine eparhii au elaborat şi implementat vreun plan concret de catehizare, dar e salutabil faptul că unii preoţi, fără să aştepte „directive de sus”, ci probabil fiind însufleţiţi de exemplele Sfinţilor Părinţi sau ale misionarilor contemporani, au înţeles necesitatea catehezei şi s-au pus pe treabă.
Un adevărat exemplu de atitudine şi organizare a lucrării de catehizare l-a arătat ÎPS Vichentie, mitropolitul Uzbekistanului şi al Asiei Centrale. Imediat după alegerea sa în noul scaun arhieresc, mitropolitul născut pe malul Prutului a pornit un amplu program de catehizare în inima Asiei. La 4 octombrie 2011, Înaltpreasfinţia Sa a organizat o întâlnire cu clericii eparhiei în care a anunţat preoţilor următoarele sarcini:
1. Fiecare candidat la Botez trebuie să asiste şi să însuşească 12 lecţii/cateheze. Dacă candidatul la botez este de vârstă mică, la aceste cateheze trebuie să asiste naşul de botez (care trebuie să fie de acelaşi sex cu pruncul), precum şi părinţii pruncului.
2. Dacă candidatul la botez este grav bolnav sau în pericol de moarte, acesta trebuie botezat imediat, în baza mărturisirii de credinţă, iar dacă neofitul se face bine, catehizarea trebuie făcută după Botez.
3. Taina Botezului, atât pentru copii, cât şi pentru maturi, trebuie săvârşită prin trei afundări complete.
Recent, saitul Mitropoliei Uzbekistanului a pus la dispoziţie un program tematic al celor 12 cateheze, precum şi un ghid explicativ privind obiectivele şi metodele de catehizare a candidaţilor la Botez (arhivă în limba rusă). Anumite critici asupra acestor texte n-au întârziat să apară, dar aprecierile au fost totuşi mai multe şi mai grăitoare. Şi dacă noi nu ştim să elaborăm ceva mai bun, măcar să traducem şi să punem în practică ceea ce au scris alţii, iar dacă nici acest lucru nu-l vom face, atunci chiar nu vom avea nici un cuvânt de dezvinovăţire.
Implementarea programelor de catehizare în parohii este dificilă fără susţinerea ierarhului, mai ales dacă nu există standarde comune pentru toţi preoţii şi parohiile. În zadar se osteneşte preotul în propria parohie, dacă preoţii din parohiile învecinate nu sunt în acelaşi gând cu el şi continuă să „presteze servicii religioase”, fără a rata vreo ocazie de a-şi suplini veniturile. O astfel de abordare, bineînţeles, nu foloseşte nici „preotului” şi nici „credinciosului”, ci este o încercare de „a trimite saci goi în cer”, după cum se exprima părintele Ghennadie Fast.
Faptul că nu avem prea mulţi preoţi şi ierarhi care să fi ajuns la o înţelegere mai profundă a lucrurilor, nu trebuie să ne descurajeze. La urma urmei, Ortodoxia este a celor puţini şi aleşi, nu a gloatelor inconştiente. Iar cei care se amăgesc cu statistici de 80-90% de „ortodocşi”, ori nu ştiu ce înseamnă a fi ortodox, ori au pierdut simţul realităţii.
Iată de ce, privind obiectiv la realitatea tristă a comunităţilor noastre, trebuie să condamnăm oficierea iresponsabilă a Tainelor Bisericii unor persoane nepregătite teoretic şi practic pentru aceasta. Nu avem nevoie de „ortodocşi formali”, cărora le dăm senzaţia că totul e în regulă, căci până la urmă, mulţi dintre aceştia vor merge în iad şi-i vor trage şi pe preoţi încolo. Pe de altă parte, tăcerea sau evitarea acestui subiect ar trebui să fie inadmisibilă, iar comoditatea şi mai ales interesul pecuniar al preoţilor, ar trebui să redevină motive de caterisire. S-a tăcut şi s-a dormit prea mult. Este timpul trezirii, pentru că turma, tot mai puţin „drept-credincioasă”, este în mare pericol.
Ţinerea unui număr atât de mare de cateheze presupune şi amânarea Botezului? Până când poate fi amânat Botezul (mă refer la oamenii sănătoşi) şi care-i tradiţia Bisericii în această privinţă?
Chiar mă bucur pentru această întrebare.
Graba cu care merg unii spre botez este chiar îngrijorătoare. Oamenii, când vor să meargă într-o călătorie de 300 km, se pregătesc mai mult decât pt călătoria spre veşnicie care începe prin Botez. Şi asta confirmă faptul că oamenii se botează iresponsabil şi cei mai mulţi nu ajuns să aplice în viaţa lor cele asumate la Botez.
În trecutul Bisericii, perioada de pregătire pt Botez era de 3 ani şi de aceea, chiar şi copiii erau botezaţi abia după 3 ani. În prezent, în Grecia, copiii sunt botezaţi la un an şi foarte rar înainte de acest termen.
Şi în Bisericile Rusă şi Română, în mod normal, Botezul nu poate avea loc înainte de 40 de zile de la naştere, căci trebuie să aibă loc mai întâi "îmbisericirea", ca etapă ca catehumenatului, şi abia după aceea trebuie să aibă loc botezul (dacă nu e caz de boală gravă sau pericol de moarte). Despre toate acestea am scris aici.
Prin urmare, botezul TREBUIE amânat până după 40 de zile după naştere, pentru a fi respectate corect toate celelalte rânduieli prevăzute de Biserică înainte de botez: rugăciunea pt mamă imediat după naştere, rugăciunea de punere a numelui la 8 zile, rugăciunea pt intrare în biserică a mamei şi pruncului la 40 de zile. Iar botezul poate fi săvârşit oricând după aceasta, ţinând cont şi de faptul că BOTEZUL COPIILOR ESTE ACCEPTAT ŞI RECOMANDAT DE BISERICĂ, DAR NU ESTE IMPUS ŞI NU TREBUIE CONSIDERAT CA OBLIGATORIU, MAI ALES DACĂ NU SE ŞTIE DE CE ŞI PENTRU CE SE FACE.
Catehizarea naşilor şi a părinţilor poate începe încă înainte de naşterea pruncului, dacă există intenţia fermă de a-l boteza. Lumea îşi pregăteşte tot felul de pătucuri şi jucării pt copii cu mult înainte de naştere, dar de viaţa duhovnicească a pruncului nu se îngrijesc nici măcar după naştere. Şi chiar dacă catehizarea începe după întoarcerea mamei cu pruncul de la maternitate şi citirea rugăciunii de punere a numelui, este suficient timp pt a face măcar vreo 5 întâlniri cu părinţii şi naşul până la împlinirea a 2-3 luni a pruncului, pentru a înţelege (sau pentru a redescoperi) sensul şi scopul botezului şi de a avea încredinţarea că cei care-şi asumă responsabilitatea creşterii duhovniceşti a pruncului chiar se vor ţine de cuvânt. Acest aspect este foarte important.
La fel e şi cu Cununia. Pregătirea duhovnicească a mirilor trebuie să înceapă cu mult înainte de fixarea datei nunţii. Nu trebuie admise situaţiile când oamenii vin duminica la biserică şi cer ca în duminca următoare să li se săvârşească slujba pe care o doresc. Şi ar fi bine ca toţi preoţii să fie într-un gând în această privinţă. Oamenii pot găsi 1001 de pretexte, dar cele mai multe dintre ele sunt deşarte şi nici nu trebuie ascultate. Preoţii sunt "iconomi ai Tainelor lui Dumenezeu" şi vor răspunde de tot de fac şi nu fac. Şi, aşa cum spune Sf. Ioan Gură de Aur, preotul care încearcă să placă oamenilor, nu poate să placă lui Dumnezeu, iar cel care vrea să placă lui Dumnezeu, mai devreme sau mai tâziu va plăcea şi oamenilor.
Daca botezul copilului a avut loc prin stropire si nu prin afundare – era iarna si foarte frig in Biserica – inseamna ca nu este valid si trebuie repetat?
Este o problemă delicată. Cred că cel mai corect ar fi să faceţi aşa cum zice ierarhul locului.
Grecii l-ar (re)boteza, dar ei nici nu prea ştiu ce înseamnă iarnă grea. Totodată, frigul este doar un pretext şi nu un motiv serios. În aceste cazuri mai bine se face botezul acasă, dar prin afundare, decât la biserică şi prin stropire. La fel de bine, botezul poate fi amânat până la Paşti, aşa cum se făcea în trecutul Bisericii.
Pentru cei interesati de ce se intampla la slujbele bisericesti sau ar trebui sa se intample, conform unei traditii liturgice vechi, mistagogice, pe care adesea nu o mai intelegem si nu ne mai reprezinta, recomand cu caldura cuvantul de mai jos.
Importanta timpului liturgic, a incadrarii in el dupa voia lui Dumnezeu si nu dupa cea a omului in functie de interesele lui particulare sau neputinte.
E vorba de un seminar la Facultate al parintelui Ica.
http://dl.transfer.ro/transfer_ro-21jul-d402788da97553.zip
Practic, şi noi înşine cu ocazia Privegherii Pascale, ne reînnoim promisiunile de la Sfântul Botez, ţinând în mână o lumânare aprinsă. La momentul botezului nostru, părinţii şi naşii noştri au promis în numele nostru personal că vom fi creştini responsabili ai comunităţii din care facem parte. Ar fi foarte frumos, ca în noaptea Paştelui să putem face acest gest noi înşine, într-un sentiment de responsabilitate faţă de Dumnezeu şi Biserică, deoarece aceste promisiuni ne vor fi cerute drept socoteală la Judecata de Apoi de către bunul Dumnezeu.
Doamne ajuta parinte! NU laud pre nimeni, dar mi-as dori sa creasca in tara noastra mai multi PREOTI pe care sa-i doara pt Dumnezeu si Biserica Lui.Probabil ca si noi, poporul(sau turma),in spirit de solidaritate(OBLIGATORIU) ar trebui macar(seara ori dimineata) sa ne rugam la Dumnezeu, ca sa ne dea DUHOVNICI in tara noastra si pt tara noastra(dar nu sa-i crestem ca in sera si sa-i "exportam" la popoare fratesti).Ma doare ca pierdem DUHOVNICI(putini, dealtfel). Pe bune, spunea vrednicul de pomenire arhimandritul Arsenie(Papacioc):" Rugati-va ca Romania sa aiba DUHOVNICI.Daca tara are DUHOVNICI, atunci si tara e tare!". Asa ca parinte Petru, sa ne fii aici si nu prin alte parti:). Vreau ca de aici(geografic,de ce nu)rugaciunea ta sa se urce(pe traiectoria ei)la Dumnezeu. Dar noi,"desteptii " sa ne "infruptam " din asta si sa curatim sufletele si BARNELE din ochii nostri!Caci… cum sa-i spui copilului de dragoste daca singur nu o ai? Asa ca PARINTE, STAI ALATURI de noi! Lasa-i pe "arhiraii autohtoni in drumul lor". nu ne lipsi de aier. Caci, in pustie intilnesti un inger mai repede decat un DUHOVNIC in tumultul lumii! Nu lasa tara asta chiar (si asa) saraca. Ni s-au mai luat DUHOVNICI(stii prea bine)! Doamne ajuta si multam de articol(sau cateheza)!
Acum după o perioadă comunistă biserica începe să se puie pe picioare prin cadre noi bine pregătite cu toate că sânt încă puţine credem că vor încerca să facă faţă situaţiei date. Rugăciunea trebuie să o facem cerând de la Domnul nu să ne dea Duhovnici buni ci noi societatea să naştem copiidemni de a fi în tagma preoţilor celor care vor face să crească duhovniceşte!
noi judecăm pe cineva că face rău, dar noi încercăm să facem bine? să începem schimbarea din noi, apoi în familia noastră şi fiind întăriţi în Duhul în Duhul să şi umblăm spune apostolul. Noi trebuie să arătăm prin noi înşine că Ortodoxia nu e ceea ce se aude din vânt ci e altceva… cu viaţa exemplară acum sectanţii o iau înainte… daţi să îndrăznim a face ceva de jos în sus poate aşa Domnul ne va auzi rugăciunea şi ne va binecuvânta de sus ca Arhiereul suprem!?
Chiar in veacul al II-lea crestin, necesitatea unei catehizari tot mai organizate si mai sistematice se facea din ce in ce mai simtita si mai necesara, pentru cei ce doreau sa primeasca botezul. Contactul mai apropiat al Bisericii cu mediul pagan prin convertirea la crestinism a unor oameni cu o cultura deosebita, atacurile venite din partea unor filosofi ca: Cels, Lucian de Samosata si mai tarziu Porfiriu, explica ivirea unui invatamant crestin organizat cu profesori si scoli, abia de acum inainte putand fi vorba de inceputurile unui invatamant teologic crestin.
Traducerea în rusă a articolului: http://pa-o-lina.livejournal.com/28152.html
Parinte Petru,
nu exista articolul parintelui Ica jr. pe pagina aceea de transfer.ro,spune ca e inexistent.
M-ar interesa mult sa-l descarc de undeva,poate ma ajutati sf.voastra.
Multumesc.Doamne ajuta.
pr.ioan
Păi e vorba de materialul de aici: http://www.teologie.net/2012/08/08/ioan-ica-cateheza-liturgica/