Highslide for Wordpress Plugin

Obiceiuri liturgice locale în Basarabia

catedrala-chisinau

Deşi este normal ca Biserica Ortodoxă universală să opteze şi chiar să lucreze în vederea consolidării unității depline dintre Bisericile locale, inclusiv la nivel de rituri liturgice, există anumite tradiţii liturgice locale care sunt adânc înrădăcinate în conştiinţa poporului şi chiar a preoţilor dintr-o anumită zonă geografică mai mică sau mai mare. Unele din deosebirile liturgice dintre Bisericile Ortodoxe locale (nu doar autocefale, ci şi autonome şi chiar eparhiale) sunt foarte mari, cu implicarea unor factori dogmatici, şi totuşi, Biserica nu vede în aceasta o problemă, păstrând comuniunea Ei neclintită. Ba chiar această "unitate în diversitate" dă o frumusețe aparte Ortodoxiei, care nu există în romano-catolicism, de exemplu.

De aceea, ne-am gândit că nu ar fi deloc greşit să vorbim şi despre un rit liturgic basarabean, mai ales că Basarabia a fost şi rămâne o zonă de interferenţă a ritului liturgic româno-bizantin cu cel rusesc. În afară de unele comunităţi izolate (foarte puţine ca număr), nu există parohii sau mănăstiri în care să se slujească exact ca în România sau exact ca în Rusia. Mă refer aici doar la comunităţile româneşti (moldoveneşti) nu şi la cele ruseşti, unde aproape totul e ca la ruşi, dar chiar şi acolo nu sunt neglijate în totalitate particularităţile locale ale cultului.

O caracterizare minuţioasă a "ritului basarabean" nu poate fi făcut foarte uşor. Ar fi mai simplu să stabilim doar nişte direcţii generale:

1. Arhitectura exterioară, dar mai ales interioară a locaşului de cult determină spre anumte gesturi diferite de cele din ritul româno-bizantin.
a) Ecteniile şi Vohodurile nu se leagă în nici un fel cu mijlocul bisericii (locul de sub candelabru central). Toate se rostesc/fac pe solee, iar în mijlocul bisericii se află un analog cu icoană. Este incoana Învierii (duminica), a Praznicului, Sfântului sau a Hramului, dacă nu este a zilei respective.
b) Cădirile se fac şi ele după o rânduială deosebită (ca la ruşi). Preotul sau diaconul merge cu cădelniţa pe lângă pereţii bisericii după acele de ceasornic, iar poporul face 2 paşi de la perete pt a permite trecerea preotului, după care toţi revin la loc.
c) Nimeni dintre mireni nu urcă pe solee pt a săruta icoanele, iar femeilor acest lucru le este interzis categoric. Pomelnicele nu sunt date la altar de credincioşi, ci transmise de un bărbat care de obicei stă la pangar.
Atingerea de Sf. Masă şi Proscomidiar (şi de obiectele de pe ele) este cu desăvrâşire interzisă persoanelor care nu fac parte din clerul superior, regulă care în principiu există şi în BOR, dar nu se respectă cu stricteţe.

2. În ce priveşte rânduielile propriu-zise, sunt foarte multe de spus şi e greu de făcut o sistematizare. Vom încerca totuşi.
a) Având în vedere că Biserica Rusă nici până astăzi nu are un tipic parohial oficial, ci îl foloseşte pe cel mănăstiresc (al Mănăstirii Sf. Sava) pe care fiecare îl scurtează după cum îl duce capul, chiar dacă astfel de abateri sunt puţine, şi Biserica din Basarabia foloseşte în parohii tot tipicul mănăstiresc. La 99% din parohiile din Basarabia se citesc toate Ceasurile (mai puţin Ceasul IX), se citesc intergral Canoanele la Utrenie, iar alţii chiar şi Catismele de pun integral, deşi cei mai mulţi le scurtează, dar în nici un caz nu le suprimă definitiv. Adică "scheletul" este păstrat, chiar dacă "nu este plin cu carne".
b) Aceasta atrage după sine un fenomen foarte interesant. Stihirile de la "Doamne strigat-am", Stuhoavne, Laude precum şi Sedelnele, Luminândele etc, nu se cântă, ci se citesc. Toate acestea, pentru a scurta cât de mult posibil slujbele. Culmea e că şi la Mănăstiri acestea tot se citesc. O cauză ar fi că până în anii 90 în Basarabia au fost închise toate Mănăstirile, iar după aceea, slujitorii lor oficiau slujbele aşa cum le-au deprins ei pe la parohii.
c) La multe parohii (cel puţin 30%) sâmbătă seara se face priveghere care durează maxim 3 ore. La oraşe, aproape în toate Bisericile, Utrenia se face seara.
d) Polieleul are o rânduială specială. Mai ales dacă este diacon şi sobor de preoţi – toată rânduiala de până la Canoane se face în mijlocul bisericii.

3. Diferenţele legate de Liturghie se reflectă într-o mare măsură în textul Liturghiei, din cartea noastră. Există şi diferenţe la oficierea Sfintelor Taine şi a Ierurgiilor. O parte dintre acestea sunt analizate în cartea noastră, dar şi pe forum nostru.

Sunt multe alte diferenţe despre care vom mai scrie pe măsura interesului cititorilor.
Aşteptăm comentarii.