GLOBALIZAREA ŞI RELIGIA: CONVERGENŢĂ SAU DIVERGENŢĂ

Dinscurs ținut la Conferinţa cu tema: GLOBALIZAREA ŞI RELIGIA: CONVERGENŢĂ SAU DIVERGENŢĂ.

Organizator: Universitatea Liber-Internațională din Moldova, Chișinău 27.03.2008

Ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe, aş fi dorit să prezint un punct de vedere oficial asupra acestei probleme, mai ales că Biserica Ortodoxă este o Biserică Sinodală în care, toate hotărârile se iau nu de o persoană, ci de Sinoade sau Concilii. Subiectul însă este prea nou, şi în afară de Fundamentele Concepţiei Sociale a Bisericii Ruse din anul 2000, care conţin şi anume păreri oficiale ale Bisericii Ruse privind Globalizarea şi implicaţiile ei, Bisericile Ortodoxe Locale nu au reuşit să-şi formuleze nişte puncte de vedere prea clare asupra acestei provocări mondiale. De aceea, voi încerca să fac o sinteză a ceea ce spun în particular anumiţi teologi ortodocşi, aducând şi modestul meu aport în contextualizarea mesajului la realităţile Republicii Moldova.Pentru început vreau să concretizez că atunci când vorbim despre globalizare, avem în vedere toate laturile ei: adică nu doar cea economică şi politică, cum cred sau maschează unii, ci şi cea culturală, etnică, lingvistică şi chiar religioasă. Mai mult decât atât, adepţii globalizării şi-au dat bine seama că nu se va putea ajunge la noua ordine mondială mult dorită de ei, decât după ce vor fi uniformizaţi factorii culturali şi religioşi care caracterizează popoarele şi entităţile lumii. Tocmai de aceea, sincretismul religios şi cultural este văzut ca un „înainte-mergător” al globalizării – lucru care ar trebui să ne îngrijoreze, pentru că, aşa cum observăm, orice tip de identitate, inclusiv cea personală, este sortită contopirii într-un ocean de idei şi manifestări, care nu au cum să coexiste, cât de mult nu s-ar încerca îmbunătăţirea legilor omeneşti. Pe de altă parte, globalizarea are şi anumite aspecte pozitive, dar acelea nu sunt cultivate şi valorificate, ci doar afişate ademenitor, pentru ca pe lângă acestea să se impună şi ceea ce este evident rău în procesul şi ideea de globalizare. Deci trebuie să vedem lucrurile nuanţat şi nu unilateral.

Iar acum, să trecem la concret. Şi păcat că timpul este prea scurt pentru a putea oferi şi soluţii la fiecare aspect al globalizării, de aceea, ne vom limita doar la o radiografie a situaţiei, aşa cum o vede Biserica Ortodoxă şi eu personal. Voi prezenta sistematic:

• · În primul rând, constatăm că globalizarea este un fenomen care limitează libertatea spirituală a omului şi personalitatea lui, împingându-l pe om într-un ghetou ce poartă o etichetă pe care scrie „Drepturile omului” şi „Egalitatea în drepturi”. Mai nou scrie şi „toleranţă” sau aşa cum se autodefineşte ecumenismul – „unitate în diversitate”. În realitate nu este aşa. Începând cu Uniunea Europeană, NATO şi chiar ONU, observăm că peste tot se aplică standarde duble şi chiar triple şi aşa va fi totdeauna. Cel mai grav însă în toată această mascaradă a drepturilor omului este faptul că drepturile majorităţii sunt de multe ori încălcate, vorbindu-se peste tot doar despre drepturile minorităţilor de tot felul, inclusiv a celor sexuale. De exemplu, dacă 20 de homosexuali vor să facă un marş prin oraş, iar societatea civilă încă întreagă la minte protestează, Europa imediat îi va acuza de intoleranţă şi nerespectarea drepturilor omului. Dar când în 2006 în Germania, 20.000 de oameni din întreaga lume au protestat împotriva globalizării, imediat s-au luat măsuri foarte drastice aşa încât peste 150 de persoane au ajuns în stare foarte gravă la spital. Unde sunt aici drepturile omului şi toleranţa? Unde sunt „libertatea, fraternitatea şi egalitatea” considerate ca valori supreme de către Revoluţia Franceză? De ce lumea este oarbă la aceste duble standarde? Vedeţi că în realitate nu există drepturi ale omului şi de cele mai multe ori, aşa zisele drepturi sunt condiţionate de interese şi nimic mai mult. Pe de altă parte, omenirea este supusă unei totale dezinformări, aşa încât dreptul la informare a devenit o obligaţie la dezinformare. Şi dacă ar şti lumea cât de mult plăteşte şi are de plătit şi de acum înainte pentru minciunile unor oameni care nu urmăresc altceva decât interesul propriu, sau cât de mult au plătit şi vor plăti americanii pentru actele teroriste înscenate la New York? Şi de ce oare se întâmplă toate astea? Răspunsul e unul singur – a fost exclus Dumnezeu din viaţa oamenilor, iar omul îşi închipuie că se poate autoguverna şi stăpâni lumea, în mod autonom faţă de transcendent, adică fără Dumnezeu. Deci cauza a tot răul este – ateismul luciferic, iar Hristos ne spune: „Fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5) şi aici se are în vedere – „nimic bun”, căci tot ce face omul excluzându-L pe Dumnezeu sau mergând împotriva Lui, este rău şi se va nimici.
• · În al doilea rând, observăm că globalizarea neagă nişte evidenţe sau mai bine zis, le trece cu vederea, încercând să alimenteze iluzii în minţile celor creduli sau indiferenţi. Dumnezeu a rânduit ca lumea să fie organizată ierarhic şi personalizat. Deci oamenii, deşi egali ca valoare şi demnitate în faţa lui Dumnezeu, ei sunt totuşi diferiţi şi aceasta nu ar trebui să-i împiedice la o bună convieţuire a lor. De asemenea, Dumnezeu a rânduit ca pe pământ să fie mai multe naţiuni, ţări, limbi, culturi, etc., şi în baza legii divine a iubirii, toate acestea pot coexista, fără a fi nevoie de instituţii supra-naţionale şi supra-statale care să guverneze şi să impună modele şi standarde inadecvate pentru unii sau pentru alţii, căci până la urmă, aceste instituţii nu sunt create pentru a armoniza ceea ce este diferit la unii şi la alţii, ci pentru a nivela tot ceea ce este mai frumos la o persoană sau la un popor. Dacă e să ne gândim bine, atunci nu putem vorbi de „modelul american” sau „modelul european” de viaţa, căci aşa ceva nu există. Atât societatea americană, cât şi cea europeană este alcătuită din conglomerate de oameni de diferite culturi şi religii care nu au voie nici să se gândească la ceea ce îi deosebeşte, ci doar la ceea ce-i uneşte. Iar pentru a-i aduce la aşa ceva, este nevoie de dezrădăcinare. Biserica Ortodoxă – tradiţionalistă după caracterul ei (şi avem în vedere un tradiţionalism realist şi profund ancorat în realitate, nu unul rigid şi anacronic), cheamă omenirea la redescoperirea valorilor autentice şi a rădăcinilor spirituale ale fiecăruia. Fiecare popor şi ţară are o istorie şi o cultură, pe care nu ştiu de ce, suntem obligaţi să le uităm; fiecare neam are nişte tradiţii, la care însă suntem forţaţi să renunţăm, înlocuindu-le cu rebuturi şi kitch-uri pseudo-culturale venite de peste ocean sau chiar din Vestul Europei. Iată de ce, ajungem să ne întrebăm: De ce ar trebui ca noi să înlocuim sărbătorile noastre cu unele străine, de provenienţă păgână? De ce trebuie ca noi să fim ca alţii, fără ca alţii să ia nimic de la noi, de parcă nu am avea nimic de oferit? De ce noi, care suntem creştini de 2000 de ani, să fim evanghelizaţi de americani sau nemţi, dacă pe când Ştefan cel Mare făcea Mănăstirea Căpriana, Luther şi Calvin abia se născuse? Oare nu dăm noi dovadă de faptul că suntem rupţi de rădăcini? Şi oare nu ştiţi că orice dezrădăcinare are ca finalitate uscarea pomului? Iată deci, o serie de întrebări la care nu prea avem ce răspunde!
• · Continuând pe linia cultural-religioasă, trebuie să atragem atenţia şi asupra felului în care gândim şi vedem lucrurile. Dacă Ortodoxia l-a născut pe Dostoievski şi pe alţii ca el, Occidentul catolic şi protestant a avortat o întreagă pleiadă de filosofi umanişti, precum Kant, Hegel, Schleirmacher, Feurbach, Nitzche şi alţii. Scolastica nu putea să dea altceva decât nihilism. Astfel, ideile antropocentrice şi atee ale acestor filosofi au schimbat destinul Europei şi acest lucru a fost posibil mai ales datorită sistemului de învăţământ occidental impus peste tot în lume. În cele din urmă, răfuiala cu ţările ortodoxe s-a făcut prin comunism, venit tot din occident, şi de care nu putem scăpa nici astăzi. Comunismul a fost şi rămâne forma cea mai primitivă de globalizare (una experimentală), iar Uniunea Europeană – cea mai subtilă şi mai ispititoare, promiţând doar bucurie şi fericire pământească, fără vreo raportare la Dumnezeu. Bineînţeles lumea progresează foarte mult, şi acest progres nu este meritul globalizării, ci doar o unealtă a ei. Dumnezeu dă înţelepciune omului de a crea, mai ales că crearea este o vocaţie ontologică a omului, zidit după chipul Creatorului. Pentru aceasta însă, omul trebuie să mulţumească şi să gospodărească această lume cu bună chibzuinţă în folosul întregii umanităţi, nu doar a unor naţiuni sau persoane care se consideră deasupra altora, chiar dacă oficial se declară altceva. Observăm că omenirea a intrat într-o goană după petrol şi alte zăcăminte şi este gata să obţină ceea ce vrea, chiar şi cu preţul războiului. Pe de altă parte, planeta este ameninţată de catastrofe ecologice de care sunt vinovate doar unele ţări, dar suferă toate. În acest context, Biserica Ortodoxă cheamă toate ţările lumii la o reevaluare a situaţiei şi impunerea de restricţii pentru emisiile de gaze, inclusiv pentru SUA, care refuză se semneze actul internaţional ce reglementează restricţiile pentru emisiile de gaze cu efect de seră, sfidând în felul acest orice naţiune care vrea să trăiască sănătos în această lume.
• · Mergând mai departe, constatăm că tot Globalizare înseamnă şi mijloace de informare şi comunicare fără limite – lucru care astăzi, chiar că nu mai cunoaşte obstacole, mai ales datorită Internetului. Ca şi alte mijloace de informare şi comunicare, Internetul, în sine, nu este nici rău, nici bun. Este bun sau rău felul şi scopul în care îl folosim. La începutul anului 2008, aproape 1,5 miliarde de oameni au folosit cel puţin odată Internetul, numai că statistica privind cele mai căutate pagini este îngrozitoare. Peste 80% din cei care intră pe web, sunt tentaţi să acceseze pagini cu conţinut pornografic. De aici reiese că, pe oameni îi unesc în primul rând patimile şi poftele, şi nici pe departe, dorinţa de a comunica şi a se informa. Iar dacă vorbim de comunicare, iarăşi vorbim doar despre ceva virtual, în care majoritatea userilor preferă anonimatul, pentru a-şi permite să scrie orice, crezând că în felul acesta se manifestă ca oameni liberi. Mai poate fi numită aceasta – „comunicare”?, cred că nu! În urma folosirii calculatorului şi a Internetului, tot mai mulţi copii au defecte de vorbire şi probleme psihice aş încât, prin aceste mijloace moderne lumea nu progresează, ci degradează. Bineînţeles, Internetul are şi părţile lui pozitive. Cunosc mulţi oameni care au devenit ortodocşi foarte buni, anume cu ajutorul Internetului; repet, cu ajutorul, nu datorită Internetului. Pe Internet poţi găsi în prezent foarte multe lucruri bune, începând de la Biblie şi alte mii de cărţi, până la icoane, muzică bisericească şi chiar filme video cu caracter religios. Dar şi aici există riscul de a nu şti ce să alegi, pentru că în paralel cu paginile oficiale ale Bisericii Ortodoxe sau a altor confesiuni, unde se descrie clar al cui este site-ul, există şi o mulţime de pagini anonime care vin cu tot felul de oferte sincretiste şi para-religoase. Nu există o etică a Internetului şi aici e toată problema! Iar Biserica Ortodoxă este îngrijorată de acest fenomen acum, când Internetul a devenit un mijloc inevitabil de informare şi comunicare. De fapt, pe nimeni nu-l interesează ce se postează pe net, iar singurul lucru care contează sunt banii foarte mari care se fac prin aceasta. Ce e de făcut în această lume, unde singurul arbitru a tot ce se întâmplă este doar banul? E greu de spus, iar Biserica Ortodoxă, ca şi celelalte confesiuni creştine, nu au găsit încă o soluţie viabilă şi eficientă care să ajute creştinul să se folosească corect de Internet. Poate o soluţie ar fi ca peste tot să apară tot mai multe linkuri la pagini cu conţinut religios constructiv, căci până la urmă, Internetul este o formă de educaţie, iar o educaţie bună nu poate exclude nicidecum elementul religios. Şi gândiţi-vă, ca dacă s-ar preda religia în şcoală, s-ar rezolva mai multe probleme deodată: şi educaţie sexuală, şi educaţie civică, şi ecologie, şi orele de clasă ş.a., inclusiv etica Internetului fără de care, vom ajunge la o tragedie inimaginabilă.
• · Ultimă problemă la care vreau să mă refer, este ecumenismul inter-confesional şi inter-religios, care a stârnit foarte multe discuţii în ultima vreme, mai ales că, în chiar cadrul confesiunilor religioase există persoane şi grupuri pro şi contra ecumenismului. Deşi Biserica Romano-Catolică oficial nu face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor, anume ea este arbitrul manifestărilor ecumenice din întreaga lume. Tot ea a pus bazele aşa zisului ecumenism inter-religios prin papa Ioan Paul al II-lea, renumit prin liberalismul său religios. Şi Biserica Ortodoxă a promovat întotdeauna dialogul cu toate confesiunile şi religiile, dar nu acceptă sincretismul religios şi ştirbirea identităţii ei religioase. Suntem deschişi faţă de toţi cei care vor să ne cunoască şi să experieze Ortodoxia, dar nu putem face compromisuri de nici un fel, pentru că adevărul nu se negociază, ci se trăieşte şi mărturiseşte plenar. Mulţi dintre ierarhii ortodocşi, poate în naivitatea şi dorinţa lor sinceră de a mărturisi Ortodoxia în faţa altora, au reprezentat Biserica Ortodoxă alături de cele mai exotice secte din Mişcarea Ecumenică. Toate acestea însă nu au avut nici un rezultat. Iar astăzi, Mişcarea Ecumenică, ca şi orice mişcare globalistă, înseamnă în primul rând bani şi interesul de a stăpâni. Cum se face asta? Simplu: Divide et impera – adică, Dezbină şi stăpâneşte! Pentru a putea fi stăpâniţi, forţele interesate vor să ne vadă dezbinaţi, mai ales religios, pentru că şi majoritatea conflictelor armate din lume, au tot un substrat religios. Pe lângă numeroasele secte distructive de sorginte iudeo-americană, cum sunt: Martorii lui Iehova, Mormonii ş.a., adesea suntem invadaţi şi de curente religioase orientale, nu mai puţin periculoase, cum sunt: Yoga, Hari-Crishna, Rerich şi altele de acest fel – toate menite să ne dezbine. Şi interesant că Statul moldovean le-a înregistrat şi chiar le sprijină, iar Biserica nici nu are cum să protesteze, deci – un exemplu clasic de încălcare a drepturilor majorităţii. De asemenea, pentru adepţii globalizării este important să fim dezbinaţi social şi familial şi aceasta se face prin crearea unei sărăcii artificiale şi dirijate din afară şi întreţinute dinlăuntru, pentru a favoriza exodul masiv de oameni, în special a tinerilor.

Acum cred că a venit timpul concluziilor:

1. Biserica Ortodoxă recunoaşte caracterul ireversibil al procesului de globalizare şi nu se opune lui ca atare, dar îndeamnă pe toţi la respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în spiritul Evangheliei şi al moralei creştine. Nu putem admite ştirbirea identităţilor religioase sau naţionale a fiecărui om – pentru că acestea sunt valori meta-istorice.

2. Biserica Ortodoxă atrage atenţia asupra faptului că dezastrele sociale, crizele ecologice şi mai ales crizele demografice cu care se confruntă şi se va confrunta omenirea, sunt efectele îndepărtării omului de Dumnezeu. Considerăm că Statul ar trebui să se lase de urmărirea oamenilor de alte orientări politice din ţara noastră şi să-i urmărească pe cei care pompează bani şi prin intermediul unor ONG şi chiar a Ministerului Educaţiei, bagă în capul tinerilor ideea de plăcere sexuală, fără a naşte copii şi fără a-i educa în spiritul moralei creştine. Mamele sunt speriate la tot pasul că copilul nu se dezvoltă sănătos şi că trebuie avortat, tinerii sunt amăgiţi că prezervativul împiedică infectarea HIV şi le împarte acestora gratuit, învăţându-i de fapt, să ducă o viaţă destrăbălată şi lipsită de responsabilitate.

3. Suntem deschişi spre dialog cu orice confesiune şi religie, dar dorim ca să se respecte drepturile majorităţii şi să fie interzis prozelitismul sectar care este atât de răspândit atât prin sate, cât şi la oraşe. Biserica Ortodoxă poate face parte din Mişcarea Ecumenică, dar numai cu rol de observator, pentru a nu fi străină de ceea ce se întâmplă în lume pe plan religios. De asemenea, putem găsi formule de parteneriat atât cu romano-catolicii, cât şi cu protestanţii, în planul asistenţei sociale sau al educaţiei, dar fără ca acestea să implice rugăciuni în comun şi negocieri în planul învăţăturii de credinţă, ci păstrându-şi fiecare identitatea sa.

4. Suntem conştienţi despre importanţa şi utilitatea Internetului şi a altor mijloace Mas-media, dar optăm pentru o folosire corectă şi nu distructivă a lor. Biserica Ortodoxă condamnă manipularea maselor şi propagarea minciunii şi a dezmăţului prin aceste mijloace de informare. Împreună vom face eforturi pentru a oferi cât mai multe informaţii cu conţinut ortodox şi moral educativ, dar impactul acestora va fi foarte mic dacă în paralel cu aceasta nu se vor face eforturi din partea tuturor pentru a oferi copiilor emisiuni şi desene animate sănătoase, iar maturilor muzică, filme şi emisiuni bune, nu ca cele care apar pe micile ecrane acum – toate dominate de violenţă, sex şi distracţii. Mergeţi şi vedeţi că în America aşa ceva nu se dă la televizor. Prostiile sunt la ei doar pentru export. Şi de multe ori tot aşa fac şi vest-europenii.

5. Biserica Ortodoxă îndeamnă pe toţi membrii ei să nu adopte poziţii extremiste şi fundamentaliste în ce priveşte Uniunea Europeană, Globalizarea ş.a.m.d., dar totodată îndeamnă la clarviziune şi la păstrarea a identităţii noastre naţionale şi mai ales religioase. Nu încurajăm atitudinile apocaliptice ale unora, dar nici putem fi indiferenţi şi pasivi observând cum suntem hărţuiţi din toate părţile şi suntem ca nişte jucării în mâna marilor puteri politice, fie ele din Răsărit, fie din Apus.

6. Considerăm oportună crearea unui grup de reflecţie ortodoxă în rândul intelectualităţii din Moldova care să abordeze cât mai des astfel de probleme şi să vină cu propuneri concrete către conducerea ţării şi opinia publică, cel puţin pentru a crea un echilibru între dezinformare, informare şi formare. Situaţia de acum este îngrijorătoare, chiar dacă în spiritul nădejdii creştine, ştim că Dumnezeu nu ne va lăsa, căci el ne-a promis că „va fi cu noi până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28:20).