Highslide for Wordpress Plugin

Nașterea Domnului în Sfintele Evanghelii

Evangheliile după Matei (cap. 1-2) şi Luca (cap. 1-3) ne prezintă două perspective absolut diferite asupra naşterii Domnului şi a evenimentelor ce au precedat şi au succedat acest eveniment unic în istorie.

Pentru Matei, naşterea este parte a istoriei evreilor, fără a spune nimic despre contextul ocupației romane. Narațiunea îl pune în rolul principal pe Iosif, logodnicul Mariei (şi tatăl juridic/legal al lui Iisus, nu şi biologic – deşi acest lucru îl știau doar Iosif şi Maria), iar în opoziția acestei „familii” – pe Irod, ucigătorul de prunci.

Citește mai mult

Views: 666

„Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini”

Atunci când Mântuitorul spune că „secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini”, adaugă îndată şi îndemnul: „rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său” (Luca 10:2).

Privind în jur, constatăm adesea că acolo unde par a fi mulţi „lucrători”, ei nu s-au adunat neapărat pentru că cineva s-ar fi rugat cu stăruință Domnului, nici pentru că ar fi prea mult de secerat, ci pentru că se pot înfrupta mult şi bine din roadele secerișului, “fiecare în rândul cetei sale”, deşi roade nu le aparţin, ci sunt proprietatea exclusivă a „Domnului secerişului”.

Ca lucrător în câmpul lui Dumnezeu, ţi se permite să te împărtăşeşti din roadele muncii tale, dar nu să furi cu sacul, ca apoi să vinzi la negru cele ce aparţin Stăpânului, ci „fiecare să fie găsit credincios în ceea ce i s-a încredinţat” (cf. 1 Cor. 4:2).

Mărturisesc şi eu, cu durere, că nu mă rog cât ar trebui ca Domnul să trimită şi în lanul portughez lucrători credincioşi şi statornici, deşi „secerişul este mult”. Dar chiar şi atunci când Domnul trimite, e nevoie şi de voinţa omului — de dorinţa sinceră de a lucra în via Sa, fără trufie şi fără lăcomie. Fiecare să se bucure de „dinarul” său, fără a pândi câştigul altuia şi fără a fura „via pe care a sădit-o Dreapta Sa” (cf. Ps. 79:16); căci adevăratul lucrător nu caută profitul, ci binecuvântarea şi mântuirea. Oricine fuge după răsplată în lumea aceasta, o va pierde în cealaltă!

În legătură cu aceasta nu pot să nu amintesc de două citate patristice elocvente:

  • „Nu este mai mare pagubă în Biserică decât atunci când cei chemați să lucreze pentru sufletele altora lucrează pentru pântecele lor. Căci atunci harul se îndepărtează, iar lucrarea devine pricină de osândă, nu de răsplată” (Ioan Gură de Aur, Omilia 32 la Matei).
  • „Sunt unii care, deşi par a păstori turma, o fac nu pentru Domnul, ci pentru sine; aceştia nu iubesc oile, ci laptele şi lâna lor” (Sf. Grigore Dialogul, Regula pastorală 1:8).

Doamne, miluieşte-ne şi trimite lucrători curaţi, smeriţi şi credincioşi în via Ta cea sfântă!

Views: 721

Polarizarea pseudo-biblică

Societatea de astăzi, în special în Europa de Est, este destul de polarizată şi radicalizată, iar acest lucru nu este şi nu poate fi „după voia lui Dumnezeu”. Mulţi lideri şi chiar oameni de rând urmează principiului pseudo-biblic: „Cine nu este cu noi, este împotriva noastră (Qui non est nobiscum, Adversus nos est)!”. Citatul a fost intens folosit de revoluționarul Lenin, apoi şi de Stalin, dar aparţine filosofului anarhist Max Stirner, care îl considera de origine biblică. Dar oare avem un asemenea text în Sfânta Scriptură? Nu!

Citește mai mult

Views: 956

„Preoţia sacramentală” vs „preoţia universală”



Întrebare: Părinte Petru, am citit pe un blog baptist precum că Biblia n-ar vorbi despre vreo „preoţie sacramentală”, iar ortodocşii greşesc prin faptul că îşi pun încrederea în puterea preoţilor de a ierta păcatele, permiţându-şi chiar să greşească fără măsură. Ce ne puteţi spune despre asta?

Răspuns: Sunt două întrebări diferite şi foarte vaste, iar pentru a răspunde la ele, trebuie să lămurim în primul rând termenii biblici, după care să dăm câteva explicaţii sumare. Iată ce termeni foloseşte Sfânta Scriptură:


Citește mai mult

Views: 3247

Despre cultul ortodox şi despre adevărata închinare


Prin intermediul unui pastor baptist am primit următoarea întrebare, care provine, probabil, de la un credincios tot baptist. Pastorul a considerat că la astfel de întrebări ar fi bine să răspundă un preot ortodox şi această atitudine este una lăudabilă, întrucât tematica ei vizează cultul ortodox, despre care ar fi corect să răspundă doar un practicant şi chiar slujitor al acestuia. Iată deci întrebarea:

Cum are loc închinarea în locaşurile cultului ortodox; se pare ca ortodocşii au mixat închinarea din Vechiul Testament (construcţia edificiului, hainele preoţesti, candela) cu Noul Testament? Care este sensul? Cum se închină un creştin în Biserica Ortodoxă?

Întrebarea este foarte complexă şi necesită un răspuns pe măsură, mai ales că despre asta s-au scris zeci de cărţi şi studii. Eu voi încerca să sistematizez nişte idei de bază (reieşind strict din întrebare), pe care le voi prezenta în câteva puncte.

Citește mai mult

Views: 1733